Cultura i civilizaia Bizantin

n Evul Mediu Timpuriu numit i Antichitatea Trzie, odat cu decderea Imperiului Roman de Apus teritoriile
sale au suferit o rspndire a analfabetismului, o decdere sau distrugere a bibliotecilor i lipsa crilor. Odat cu
ntemeierea n estul Imperiului a Constantinopolului (n secolul al IV-lea), n Imperiul Roman de Est se dezvolt puternic
cultura bizantin, apar numeroase biblioteci, unele particulare (precum cea menionat de Fozio n secolul al IX-lea
[1]
),
iar piaa de carte prosper. Viaa intelectual a imperiului bizantin va cunoate pn n 1453 (momentul cuceririi turce)
doar dou momente de stagnare: n epoca iconoclatilor (sec. VIII-IX) i dup jefuirea Constantinopolului de ctre cruciai
n 1204. ncepnd cu secolul al XII-lea, odat cu creterea demografic i economic a Occidentului centrul cultural al
Europei se mut, n acelai timp monopolul instituiilor monarhale asupra manifestrilor culturale ncepe s scad.
Bizantinismul este un termen folosit n tiina politic i filozofia politic pentru a descrie sistemul politic i cultura
imperiului bizantin, dar i ai succesorilor si spirituali, n special rile din Balcani, Imperiul otoman i Rusia.
Etapele istorice Civilizaia i cultura bizantin s-au constituit ca o "sinteza a tuturor elementelor politice, religioase,
intelectuale ale lumii antice n declin: traditie latin, elenism, cretinism, cultura oriental". De-a lungul unei perioade de
peste 11 secole, n timp ce Occidentul tria o epoca de faramare, Imperiul bizantin i-a creat o monarhie absolut i o
administraie puternic centralizat, a conservat tradiiile clasice (cultura dreapt i dreptul roman) carora le-a integrat
elemente orientale, i i-a extins aciunea civilizatoare i cultural n rile europei sud-estice i rsritene.

n prima perioada a istoriei sale (330-610) caracterul civilizaiei i culturii bizantine este prevalent latin. n
primele sale secole istoria Bizanului este de fapt istoria jumatii rsritene a Imperiului roman. In anul 330 Constantin cel
Mare inaugurase noua capital a Imperiului, mutata pe malul Bosforului caruia n cinstea mpratului fondator i se va
spune Constantinopol, dar al carui nume oficial era Noua Roma.

n succesiunea lor cronologica, evnimentele cele mai importante pe plan politic i militar au fost: primirea goilor (332) i a
vizigoilor (382) ca federai; invaziile persane n Siria i Mesopotamia (337-363) ; apariia la granie a hunilor (cca 375) ;
domnia lui Arcadius ca mprat al Imperiului de Rsrit (395); construirea zidului lui Theodosiud II care va apra capitala
dinspre uscat (413). Dup cderea Imperiului roman de Apus (476) mpraii bizantini rmn singurii si succesori legitimi.

Cu anul 518 incepe epoca lui Iustinian a carui lunga domnie (527-565) a nsemnat perioada de apogeu a imperiului atat
pe plan economic ct mai ales cultural, politic i militar. Generalii si, Belizarie si Narses recuceresc teritoriile pierdute din
Occident - din nordul Africii de la Vandali (534), din Italia de la Ostrogoti (555), din Spania de la Vizigoti (554), realiznd
pentru ultima oar (dei pentru scurt timp) unitatea mediteranean a Imperiului roman. Aceste razboaie nsa au necesitat
sacrificii umane, financiare i militare imense, epuiznd catastrofal resursele i fora Bizanului.

n domeniul culturii i al vietii religioase s-au nregistrat de asemenea fapte i opere care vor conferi un profil original noii
culturi a Bizantului. In anul 381 cretinismul este proclamat prin edict imperial, religie oficiala de stat, iar 10 ani mai trziu
toate cultele pgne din imperiu au fost interzise.

n 452 se fondeaza Universitatea din Constantinopol, cu 31 de catedre, n care limba greaca are acum preeminenta
asupra celei latine. In 438 cei doi imparati romani (din Constantinopol si din Ravenna) promulga i publica codul
Theodosian. La Constantinopol se publica monumentalul Corpus Juris Civilis, cuprinzand Codul lui Iustinian, Institutele,
Pandectele si Novellele (529-565)
In 452 se fondeaza Universitatea din Constantinopol, cu 31 de catedre, in care limba greaca are acum preeminenta
asupra celei latine. In 438 cei doi imparati romani (din Constantinopol si din Ravenna) promulga si publica codul
Theodosian. La Constantinopol se publica monumentalul Corpus J uris Civilis, cuprinzand Codul lui Iustinian, Institutele,
Pandectele si Novellele (529-565)
A doua perioada a istoriei Bizantine (610-1081) este epoca clasic a acestei civilizaii care-i ctig
acum pe deplin un caracter grecesc, incluznd importante contribuii orientale, un caracter original propriu-zis "Bizantin".
Aceasta perioada ncepe cu domnia lui Herakleios (610-641). n cele 5 secole care au urmat, au avut loc tranformri
profunde n toate domeniile vieii statului. Acum se pun i se consolideaz bazele statului Bizantin medieval cu
accentuate tendine de dezvoltare n sens feudal. n aceste secole, pe plan politico-militar Imperiul trece la o politic
expansionist ndreptat n special spre regiunea Balcanilor, i la recucerirea Siriei, Armeniei si Mesopotamiei. Spre
sfaritul acestei perioade (1025-1081) Imperiul trece printr-o grav criz. Luptele pentru domnie aduc pe tron mprai
care se dovedesc foarte slabi, uzurprile se in lan, rnimea liber este ruinat iar statul nceteaz de a mai fi o
putere mondiala.


Ultima perioad de aproape 4 secole (1081-1453), a nsemnat o epoca de declin, progresiv i general. n
1204 Constantinopolul este pentru prima oar n decursul ndelungatei sale istorii cucerit i jefuit cumplit de cretinii
cruciadei a IV a. Astfel ia fiin imperiul latin al Constantinopolului, iar Baudouin, conte de Flandra este ales i nconorat
ca mprat.

n secolele care au urmat cuceririi din 1204 agonia imperiului a fost agravat de razboaie civile de pauperizare a
populaiei n profitul aristocraiei funciare, de ocuparea majoritii posesiunilor din Peninsula Balcanica de ctre Serbia,
de pierderea Asiei Mici n faa otomanilor precum i de grava criza economica provocat de controlul exercitat de
republicile marinare italiene.

Aceasta perioada de declin a istoriei i civilizaiei bizantine a cunoscut nsa momente de prestigioas afirmare pe plan
cultural. Astfel elganta i rafinata curte a Comnenilor era i un strlucit centru al vieii intelectuale i artistice, iar faima
colilor superioare constantinopolitane atragea studeni si erudii din cele mai ndeprtate ri ale Apusului.
Se dezvolta n proportii considerabile pictura murala, a frescei, iar in domeniul istoriografiei se scriu interesante opere
precum Alexiada Anei Comnena. Inre personalitatile mari ale timpului se numara filozoful neoplatonician Georgios
Gemistos Plethon (cca 1360-1452) sau cardinalul roman Bessarion (1395-1472) figuri care au jucat un rol deosebit in
fundamentarea umanismului italian.
Organizarea politica. Imperiul bizantin s-a meninut timp de 11 secole aproape numai graie virtuiilor constituiei
sale imperiale i ale administraiei sale. Derivate din instituiile latine, instituiile bizantine au evoluat adaptndu-se mereu
unor noi condiii. Bizanul a susinut totdeauna ideea misiunii sale provideniale: Imperiul este o emanaie a voinei divine,
iar mpratul este alesul lui Dumnezeu, ntruct are un caracter divin.
Religia cretin a fost component fundamental a Imperiului roman de Rsrit. nc din secolul III Aurelian adusese n
Siria idealul oriental al unei monarhii sacre i instituise un fel de monoteism solar, religia lui Sol invictus, drept cult oficial
al imperiului. Tot n acest secol Diocletian care a dus pana la ultimele consecine principiul absolutismului monarhic-
cultul imperial fcuse din mprat un personaj sacru, adorat dupa riturile curilor orientale.
ncoronarea mpratului era forma religioas prin care se consfinea autoritatea sa de lociitor pe pmnt al lui Dumnezeu.
Ca imperator roman, el ramne legislator i comandant suprem al armatei; ca basileu, el este - asemenea monarhilor
orientali- autocrat; iar n calitatea sa de ef al unui imperiu cretin, el este reprezentantul lui Dumnezeu, isapostolos (titlu
cu care a fost investit Constantin de Conciliu din Niceea), adic n rang egal cu apostolii. Juritii bizantini au recunoscut
autoritatea absolut a voinei mpratului. n comformitate cu aceasta doctrina, orice jignire adusa impartului era
considerata un sacrilegiu; iar o rzvratire asupra autoritatii era pedepsita cu excomunicarea.
Organizarea administrativ. Statul bizantin se deosebete de celelalte state medievale prin puternica sa
centralizare administrativ, fiind singurul stat centralizat i singurul pn n secolul XIII. Administraia depindea direct de
mparat - la fel ca justiia, finanele, armata i Biserica. Toi funcionarii statului i erau subordonai, ntreaga activitate a
imperiului era propulsat de Palatul Sacru. Inalii funcionari civili i militari erau distinsi de imparat cu titluri onorifice (care
implicau si anumite privilegii), pe langa cele ale respectivelor lor funcii si precedandu-le. Funciile erau retribuite cu salarii
anuale i cu cadouri din partea basileului, la anumite ocazii. ndatorirea principal a oricarui funcionar era s execute
hotararile mpratului sau s vegheze ca acestea sa fie executate. In Palatul Sacru mpratul ncredinase guvernarea
imperiului unor nalti funcionari un fel de minitrii, n frunte cu cei patru logotheti.
Structura administrativ de baza a Imperiului de-alungul ntregului Ev Mediu a fost regimul themelor. Themele
(circunscripii militare) au fost create n secolul al VII a de mpratul Herakleios i urmaii si pentru a apara anumite
provincii impotriva perilor, arabilor i bulgarilor.
Armata . Atenia acordata organizrii militare este confirmata de numeroase tratate de tactica i de strategi aprute n
Bizan. n primele 3 secole ale Imperiului armata era compus din trupe de frontier, recrutate din rndurile populaiei
locale; din trupe mobile de voluntari i de rani liberi, din trupe formate din barbarii aliai; din corpuri expediionare i
soldaii grzii palatului, formnd un efectiv de aproximativ de 550.000 n secolul al V iar n secolul al Vl lea ntre 15-
30.000 de soldai. Imperiul Bizantin nu avea o for naval permanent. Tipul de nav de razboi era dromonul cu un
singur rnd de vasle, iar varietatea o reprezenta liburna o nav de recunoatere usoara i rapid. Flota era formata din
500 de nave de transport i numai 92 de dromoane. Spre sfarsitul secolului 11 flota bizantina isi pierde suprematia in
Mediterana in fata fortelor navale ale normanzilor si republicilor marinare italiene. Mai tarziu se mai fac eforturi sporadice
de reconstituire a marinei militare der cu rezultate neinsemnate. In 1390, in apele Mediteranei orientale, apare prima flota
otomana de razboi. In 1453, la asediul Constantinopolului participa o escadrila de 350 de corabii turcesti. Escadrila
imperiului se compunea din 5 corabii din care 4 erau ale genovezilor.
Dreptul si justitia. n imperiul Bizantin sursa dreptului era mpratul. El era judecatorul suprem iar judecatorii
pronuntau sentintele in numele sau. In aceasta calitate el judeca in cadrul consiliului suprem si emitea rescripte, hotarari
sau raspunsuri la consultatiile solicitate de judecatori sau de cetatenii statului. Avocaii i notarii, n numr limitat erau
constituii n corporaii din rndul caruia se recrutau judectorii. Pentru judecarea unor anumite cauze, mai dificile,
mparatul constituia tribunale speciale.
Tribunalul imperial compus din nalii demnitari, judeca n prima instanta cazurile de nalta tradare si continua s
ramn nalta curte de apel pentru tot imperiul.
Societatea bizantina. n primul mare stat cretin din lume ordinea social se considera c este stabilit de Dumnezeu
i nici biserica nu credea ca aceasta ordine ar trebui modificat, dei susinea ca toi oamenii sunt egali n faa lui
Dumnezeu. n lumea bizantin, spre deosebire de Europa apusean cadrul social era mai mobil, accesul la tron era
deschis oricui, iar la demnittile i la funciile cele mai nalte din stat se putea ajunge prin merite individuale, nu neaprat
pe baza originii. n secolul X, aristocraia ajunsese foarte bogat i puternic, ntreinnd i trupe de soldai pe cheltuiala
lor. In secolele urmatoare paralel cu procesul de feudalizare a statului pozitia ei se consolideaza si mai mult. O pozitie
importanta in societatea bizantina o detineau eunucii. Medicii, liberii profesionisti, invatatorii si profesorii, clericii, notarii,
avocatii, arhitectii formau o categorie sociala intermediara. O pozitie mai sigura o aveau mesterii si mestesugarii. Orasenii
s-au constituit in comunitati urbane , cu un consiliu, uneori si o militie proprie si cu o adunare generala in care se discutau
problemele economice si de aparare militara ale orasului. Ultima categorie sociala era cea a sclavilor care proveneau din
randurile prizonierilor de razboi, ale familiilor de sclavi, ale copiilor abandonati ale debitorilor insolvabili sau cumparati din
targurile de sclavi arovizionate de pirati. In secolul Xll Alexios l si Manuel l elibereaza toti sclavii din Constantinopol,
masura dictata si de momentul critic atat din punct de vedere economic cat si al necesitatilor militare cand statul avea
mai mare nevoie de contribuabili si soldati.
Economia agrara. n secolul al Vlll lea, dupa ce n primele secole ale imperiului dominase sistemul colonatului, au
avut loc schimbri profunde, astfel marea proprieate funciara este acum n declin, cultivarea pamaturilor cu ajutorul
sclavilor sau colonilor de asemenea, n timp ce preponderent devine mica proprietate a ranilor liberi. Reforma
administrativ care a dus la nfiintarea themelor nu a facut decat sa sporeasca numarul acestor rani. n ultimele secole
ale imperiului aspectul unui sat bizantin era foarte complex. Densiteatea populaiei rurale depindea de regiuni dar n
general era foarte mica (ntre 10 si 30 de familii). Unealta agricola fundamentala era plugul arhaic de lemn tras de boi.
Mestesugurile si comertul. Spre deosebire de occident, unde perioada migraiilor a fost catastrofal pentru viaa
urbana, n imperiul bizantin marile orae au continuat s aiba o via nfloritoare, cu o activitate artizanala i comercial
intens. n fruntea lor se situa Constantinopolul. Aici activitatea artizanal cea mai importanta era consacrat articolelor
de lux: matsii si veselei de aur sau argint, obiectelor emailate sau sculptate n fildes. Ca toi ceilali meteugari i
negustori i cei care lucrau n aceast ramur erau ncadrai n numeroase corporaii specializate: torcatorii, esatorii,
vopsitorii, creatorii de modele, negustorii de matase bruta, cei de tesatura finisata, cei de matase siriana, cei de vesmite
de matase s.a.m.d.
Din toate acestea, principalele articole pe care le importa Bizanul rmneau matasea, fildesul, pietrele preioase, blnurile
i mirodeniile. n schimb Bizanul exporta n rile de Rsrit tesaturi de in si de bumbac, coloranti, sacaz, pietricele
colorate cu oxizi metalici si cu aplicatii de foi de argint sau de aur pentru mozaicuri. n general, volumul exportului era sub
nivelul cererilor; dar Bizanul realiza venituri considerabile din taxele impuse comerului de tranzit. O alta sursa importanta
de venituri provenea de la caravanele si navele straine (deoarece bizantinii preferau sa nu se serveasca din propriile lor
nave comerciale). Incepand din secolul XI obiectele care prevalau in exportul bizantin de pana atunci, nu mai sunt
articole de lux, ci mai degraba bunurile de consum (cerealele). Produsele exportate erau mai ales vandute prin
intermediul agentiilor comerciale.
La baza operaiilor comerciale cu alte ri sttea solidus aureus, moneda de aur curat, de 4,48gr.
Constantinopolul. Orasul care timp de un mileniu i-a uimit pe vizitatorii strini prin bogaia lui, grandoarea
construciilor, prin luxul bogailor si cetateni i prin fastul exorbitant al curii imperiale. Pe rmul rasaritean al
Bosforului, intr-un golf stramt numit Cornul de Aur, care in portul sau natural putea adaposti un numar oricat de mare de
corabii, se inalta un promotoriu. Aici, colonistii megarieni fondasera in secolul VII i.e.n. un oras numit Byzantion. Intuind
imediat excelenta pozitie strategica a promontoriului, Constantin cel Mare il va fortifica, construind un zid de aparare, lung
de 3 Km. Constantinopolul nu a putut fi cucerit timp de 8 secole. Orasul se intindea pe o suprafata neobisnuit de mare- de
aproximativ 13 Km
2
, cu un perimetru de 15 Km. In timpul lui Iustinian se pare ca populatia sa depaseste cifra de un milion
de locuitori. Mai tarziu, epidemiile, foametea si distrugerile cruciatilor (in 1204) au facut ca populatia sa scada
considerabil.
Impresionante erau si constructiile destinate alimentarii cu apa ale orasusui. In secolul IV fusese construit un mare
apeduct. In apropierea lui au fost amenajate uriase rezervoare de apa; unul dintre ele avea o suprafata de 25.000 m
2
.
Criza de spatiu a impus insa- chiar incepand din secolul V- construirea mai multor cisterne subterane, ale caror bolti erau
sustinute de sute de coloane de piatra.
Educaia, cultura, arta si viaa religioas. Constantinopolul era i marele centru de cultur al timpului- si nu
numai al Bizantului. Viata intelectuala pulsa puternic in jurul Universitii- fondata n secolul V i reorganizata n secolul
IX-, la care veneau s studieze tineri din toate regiunile Imperiului, precum i din alte ri. In perioada secolelor IX-XIV,
scolile constantinopolitane erau celebre n toata Europa si influenta lor binefacatoare s-a facut simit atat asupra culturii
arabe, ct i a culturii occidentale.
Capitala primului imperiu cretin avea, evident, si o foarte intens via religioasa, reflectat i n monumentele oraului.
Un cruciat fancez ne informeaza ca in 1204 existau in Constantinopol nu mai putin de 500 de biserici. In timpul lui
Constantin se construisera numeroase biserici de tip bazilical; dar cel mai trziu au adoptat multe alte forme- de cruce
greaca, in plan poligonal, de bazilici cu cupola, etc.
Casele bizantine imitau la inceput somptuoasele case romane. In curand nsa, apar i locuinele de tip oriental: case cu 2-
3 etaje, faade cu portice. Bizantinii luau 3 mese pe zi, cea de pranz fiind cea mai copioasa. n casele nstrite, se gaseau
fee de mas, serveele, boluri cu ap pentru spalatul pe mini nainte de masa. Mncrurile erau n general foarte
picante, pregtite cu tot felul de condimente n cantiti mari. mbrcmintea era n Bizan mult mai puin costisitoare
dect capitolul alimentatie; i era att de rezistent, ncat nu arareori se transmitea de la o generaie la alta.
Biserica bizantin i avea regimul su organizatoric, ndependent de al statului, cu toate c de la nceput, organizarea sa
a fost modelat dup cea a Imperiului. Patriarhatul din Constantinopol era condus de un colegiu de ierarhi (Sinod),
prezidat de patriarh.
Viaa religioas a Bizanului a fost agitat de lupta contra curentelor eretice - dintre care principalele au fost arianismul,
nestorianismul i monofizismul, erezia paulicienilor i cea a bogomolilor.
Activitatea tiintific s-a desfsurat n Bizan n condiii organizatorice (coli, biblioteci, copieri de manuscrise etc),
ncomparabil mai bune , radical diferite de condiiile haotice din Occidentul Evului mediu timpuriu, unde singurul loc de
conservare erau mnstirile. Faptul ca profesorii de filozofie ai Universitatii imperiale erau laici, iar nu provenii- ca n
Universitile din Occident - dintr-o ambian monarhal a favorizat cultivarea tradiiilor filozofice ale antichitii grecesti.
Arta bizantin s-a dezvoltat pe teritoriile Imperiului Bizantin ncepnd cu anul 476

pn n anul 1453.

Arta
bizantin s-a dezvoltat din arta Imperiului Roman, care la rndul ei, a fost influenat de arta Greciei Antice. O estetic
complet nou va marca arta bizantin. Noua estetic avea ca principal nsuire "abstractizarea". Dac arta clasic era
marcat de ncercri de a creea reprezentri ce imitau realitatea ct mai veridic, arta bizantin pare a abandona aceste
ncercri n favoarea unei abordri mai simbolice.
Caracteristici generale
corelaia cu cretinismul: cultura i arta bizantin au constituit instrumentul de propagand a religiei cretine, dar
i a puterii imperiale, a autoritii bazileului. Arta avea rolul de a impresiona, de a nla sufletul ctre divinitate.
dualism: exista o art oficial nchinata bazileului i elaborat la curtea de la Constantinopole i mai exista o
component popular, specific mediilor formate din clugri i oameni simpli, care era promovat de mnstiri i
de coli locale. ntre cele dou direcii existau influene reciproce.
tradiionalism: pstrarea regulilor i canoanelor care determin stabilitatea artei i lipsa ei de libertate creativ i
fantezie. Cu rare excepii, artitii bizantini sunt anonimi, conservatori, pstrtori ai regulilor odata stabilite. Orice
inovaie adoptat devine regul, ceea ce explic evoluia nceat i fr salturi a ntregii arte.
lipsa de omogenitate i unitate: dincolo de un numitor comun, cum ar fi iconografia i mijloacele de exprimare n
pictur, exist n plan local trsturi de individualizare, specifice diferitelor coli i centre existente pe teritoriul
imperiului.