Cap7:(continuare):

(persperctiva lui Jane):

Am ajuns in camera in care stateau cei trei regi.Ce se credeau?Regii universului?Si de ce stateam aici cu
ei?A,sa distrug niste vampiri dupa care aveam degand sa plec.Dar nu orice vampirii.

Gandurile mi-au fost intrerupte de vocea joasa a lui Aro:

-Jane,ce bucurie.Si Alec.

-Nici nu sti ce ma bucur.Am mormait.

-Deci ce va aduce in aceasta neasteptata vizita?

Alec ii intinse mana.Nu stiam ce face.Dar dupa isi retase mana Aro zambi diavoleste si vorb pe o voce asa
de mieroasa ca imi venea rau.Ce prefacut!!!

-Interesat.Dar nu va las sa-i distrugeti.

-Ce?De ce?Esti chiar asa rau?

Aro incepu sa rada dar cel care se rasti fusese Caius:

-Cum indraznesti sa vorbesti asa unui Volturii?

Nu am mai stiut ce sa zic.Ultima data cand l-am vazut era asa de politicos.Poate ra doar de fatada.

Totul era ca un carusel.Acum era cu susul in jos.Nu ar trebui sa fiu aici dar aveam un scop.Daca nu erau
Culleni acum asi fi fost acasa.La caldura.Cu Alec.Inconjurata de oameni pe care ii iubesc si care acum nu
mai sunt.M-am strambar la un tablou.De ce ea trebuia sa aiba tot ce imi doream.Daca n-ar fi increzutii
astia de Aro,Caius si Marcus aici asi pleca chiar acum spre distrugerea Cullenilor.

Caius imi observa pauza.Desi durase doar o secunda.Era nervos.Am spus:

-Imi... pare... rau...am spus simtidu-ma stupid.Nu imi mai cerusem niciodata scuze de la un idiot ca el.

Nu mi-a raspuns.

In schimb Aro fusese cel care a raspuns:

-Se accepta.Nu ii poti vana pentru ca nu poti.

Am plecat repede de acolo.De atunci timp de 100 de ani lucrurile au decurs normal.Si plictisitor.

***

Cap.8.:
Au trecut 100 de ani de la transformarea mea.In acest timp m-am schimbat foarte mult,psihic,dar nu mi-
am pierdut scopul.Acum eram rece ca gheata,si pe dinauntru,si pe dinafara.Rea.Exact ca vampirii de care
mi s-a povestit.Desi inca mai era greu sa pronunt numele acesta si in gand.Cullen.

Acum astept sa vina Chelsea cu masa.Ca tot vorbeam de lup uite-o pe Chelsea ca intra pe usa cu un grup
mare de oameni.Barbati si femei de toate varstele.

(Continuarea capitolului din perspectiva lui Alec):

Chelsea intra pe usa.De cand a intrat nu mai puteam de nerabdare,fiindca aseara nu mancasem.Adica
bausem.

-Incepeti!!!ordona Aro.

Ceilalti deja bausera sangele a 10 persoane cand eu am zarit o fata speriata de ceea ce se intampla.Parul
ei era negru si pielea alba ca fildesul.Cu niste ochii negrii.Era superba.

Am strigat la Aro care tocmai terminase cu o femeie de vreo 30 de ani.

-Ce este dragul meu?intrba Aro pe o voce care,vorba lui Jane,,ti se face rau de la prea mult dulce" .

-Cred ca pe aceasta o putem pastra.

-Desigur tinere Alec.Vad in ea talent.

In timp ce noi vorbeam ea se uita inspaimantata la noi.Am decis sa o fac repede.Am muscat-o.

Peste trei zile s-a trezit.

-Ce se intampla?Unde sunt.

I-am ignorat ntrebarea si am pus alta:

-Cum te cheama?

-Demony.

-Eu sunt Alec.

L-a fel de impulsiv ca intodeuna am vrut sa ma apropii de ea.S-a tras la o parte.

-Imi pare rau,am spus privind jenat in jos.

Nu mi-a raspuns.Am asteptat un minut.Apare Aro din usa.Se uita la el si spune:

-Monstrule.

Am incremenit amandoi.Si eu si Ao am ramas fara cuvinte.

-Aaaa...spuse Aro zambind diavoleste...interesanta puterea.Hai cu mine.

Cei doi au iesit si eu am asteptat sa curga lacrimile pe care nu le puteam varsa.Am vrut sa imi folosesc
puterea pe mine insumi dar a intrat Jane:

-Aro a zis sa iti dau asta.

Si intinse o bucata de hartie mototolita.Pe ea scria:

,,Dragule ALec,tu si cu sora ta veti merge intr-o misiune intr-un oras numic Forks.Va trebui sa va abtineti
de la obiceiurile noastre si va trebui sa nu ii atacati pe Culleni."

-Jane,vom avea o misiune ce ne va face sa depasim limitele auto-controlului.

-Am eu o poveste de acum 100 de ani care depaseste limitele autocontrolului meu...

bombani Jane cu ochii inchisi avand o ica adancitura intre sprancene pe chipul ei invadat de amintiri
neplacute.Dar apoi se apropie de mine si spuse:

-Mai stii,fratioare,spuse scumpa mea sora cu o nostalgie vizibila in voce,despre cantecul nostru?

-Sigur ca mai stiu.Haide cu mine.

Desi inca ma mai gandeam la Demony, Jane ma facuse sa ma simt mai bine.Poate nu am pierdut-o pe
Jane a mea in cei 100 de ani de la transformare.

Acum mergeam pe holul nostru preferat.Picturi foarte vechi si originale ale caror valoare si frumusete
era inestimabila,ce infatisau Voltera intre anii 100-1000 faceau vopseaua aurie a peretilor sa
paleasca.Acest hol duce spre sala de muzica,nefolosita de 20 de ani.

-Am ajuns!am strigat cu un entuziasm trist si nostalgic amestecat cu o veselie imensa.In mijlocul camerei
era un pian imens.Am chemat-o pe Jane sa se apropie de mine,pe scaunul de langa taburet.

Ea se aseza iar eu am inceput sa cant.

Do,Si,La,Do,Re,Fa,Si,Re,Do,Mi,Sol,La,La,Do,Mi,Fa,Sol

Apoi incepu si Jane sa adauge versurile ei.

,,Cand ploua stau afara si ma uit mereu stiind ca va exista cineva,imi pictezi un zambet,imi faci viata plina
de culoare,zambet si ploaie,stand si alergand cine oare sta acolo si priveste.Tu,cand totul se prabuseste
mereu vei fi tu,stand afara,stand inauntru.Ooo,ooo"

Acum urmeaza partea mea:

,,Un zambet pentru tine,un zambet pentru mine,picaturile de ploaie mereu vor cadea dar nu ma
intereseaza cand tu esti langa mine.Tu esti singura ce stie cine sunt,numai tu esti alaturi de
mine,zambet,culoare.Ma faci fericit.Aaa,aaa."
Acum impreuna,se incetineste ritmul cu o doime:

,,Mereu impreuna,tu pentru mine,esti ca eu pentru tine,mereu impreuna,soare si luna.Na,na,na".

Apoi am inceput amandoi sa radem amintindu-ne de vremurile trecute.Cu un zambet Jane spuse:

-Mai sti cand l-am catat la ora de muzica si colegii nostri mimau ca au adormit?

-A fost super.

Dar fericirea ne-a fost intrerupta de sarpele cu clopotei care intra pe usa.Ce sincronizare avea vampirul
asta!

-Aro,l-am salutat.

-Jane,Alec,voi doi aveti o misiune.

Si am mers amandoi in camerele noastre,ne-am facut bagajele si ne-am imbarcat spre Forks.

VA URMA!!!