Sunteți pe pagina 1din 6

Liceul Tehnologic Nicoale Blcescu,Oltenia

Mirodeniile




Profesor:Mnescu Constantin Elev:Crian Daniel










2013-2014
Piperul

Piperul este fructul unei plante crtoare, venic verde, ce atinge
nlimi de pn la 8 metri n mod spontan sau 4 metri n culturi. Planta
de piper rodete ncepnd din al optulea an de via timp de 20 de ani iar
fructele sunt, n funcie de stadiul de coacere, de culoare verzi sau roii,
asemntoare la form cu coaczele. n funcie de perioada de recoltare
i de prelucrare piperul este de 4 feluri:
Piperul verde este recoltat nainte de coacere, murat n sare sau
saramur de oet sau congelat-uscat printr-un procedeu special, imediat
dup recoltare.
Piperul negru este un piper recoltat necopt i uscat la soare dup ce a
fost cules. n urma acestui proces devine negru i dur la textur, iute i
neptor la gust i miros.
Piperul alb are boabe rolii, coapte, care se in la nmuiat o sptmn
nainte de a li se ndeprta coaja. Apoi boabele sunt uscate la soare
devenind gaben-albicioase.
Piperul rou are boabe de culoare roz cnd este cules i nu este
prelucrat.
Origine : Piperul negru este nativ din Malabar, o regiune pe coasta
vestica a sudului Indiei; astazi, aceasta regiune apartine provinciei
Kerala. Piperul este cultivat de milenii. Forma sa salbatica nu a fost inca
identificata cu certitudine, dar exista cateva specii inrudite intre ele in
sudul Indiei si in Birmania.
Piperul negru si alb sunt cunoscute inca din antichitate, dar piperul
verde (si, mai ales, cel rosu) sunt inventii recente. Piperul a ajuns in Asia
de sud-est acum mai bine de 2.000 ani; s-au gasit dovezi ca la acea
epoca crestea deja in Malaezia si Indonezia. In a doua jumatate a
secolului XX productia de piper a crescut dramatic, datorita noilor
plantatii infiintate in Thailanda, Vietnam, China si Sri Lanka. In Lumea
Noua, Brazilia este cel mai important producator de piper, plantatiile ei
aparand pe la 1930. Pe plan mondial, cei mai importanti producatori sunt
India, urmata de Indonezia, a caror productie cumulata depaseste 50%
din productia totala anuala.

In comert, calitatile de piper se deosebesc dupa originea lor. Cele mai
bune calitati sunt Malabar si Tellicherry (Thalassery). Piperul Malabar
este cel obisnuit, cu boabele avand o usoara nuanta verzuie, in timp ce
Tellicherry este un produs special. Amandoua aceste calitati, dar
Tellicherry in special, sunt foarte aromate si au un gust foarte iute. In
trecut, piperul Malabar a fost comercializat si sub numele de piper de
Goa sau Alepp.
In Asia de Sud-Est cel mai renumit piper negru este cel provenit din
Sarawak (in Malaezia) si Lampong (in Sumatra-Indonezia). Ambele tipuri
produc fructe mici, care capata, la stocare, o usoara nuanta gri. Ambele
au aroma mai slaba, dar Lampong este foarte iute. Sarawak are un gust
mai bland si un pic fructos.
Piperul negru din alte tari, in care a fost introdus mai recent, este
denumit dupa centrul care il comercializeaza (Bangkok, Saigon etc.) si
este de calitate mai slaba, variind in aroma si iuteala.
Cea mai importanta sursa de piper alb este mica insula indoneziana
Bangka, la sud-est de Sumatra. Boabele se numesc Muntok, dupa portul
principal al insulei. Cantitati mai mici de piper alb se produc in Sarawak,
unde cea mai buna calitate se numeste Sarawak Cream Labe.
Mai este si piperul alb brazilian, care are insa o aroma slaba, si care
este considerat ca avand o calitate inferioara. Brazilia produce piper alb,
verde si negru, de-a lungul Amazonului, in statul Para. Brazilia detine
monopolul asupra productiei de piper verde, de cand cultivarea acestuia
in Madagascar a incetat. Toate sortimentele de piper brazilian sunt
numite dupa portul Belem.

Productori:
Azi printre marii productori de piper se numr: India, Indonezia,
Brazilia, Malaezia, fiind global o suprafa de 365000 ha folosit culturii
piperului cu o producie anual de 200000 tone de boabe de piper,
estimat la valoarea de 300 - 600 milioane de dolari.








Scorioar

Scorioara (Cinnamomum verum, sinonim cu C. zeylanicum) este
coaja de culoare rocat-cenuie, a scoriorului, un arbore mic, exotic,
venic verde care atinge 10 pn la 15 metri nlime i face parte din
familia Lauraceae. Este originar din Sri Lanka i din sudul Indiei.
Exist mai multe tipuri de scorioar, ns doar dou tipuri se
comercializeaz n cantitate mare:
- Ceylon (scorioara adevrat);
- Cassia (scorioara chinezeasc



Diferenele
dintre
scorioara
Ceylon i
Cassia

Criteriu
Scorioar adevrat (Ceylon)
Scorioar Cassia
Gust Dulce i delicat Puternic
Culoare Maro deschis Maro nchis
Aspect Aspect de igar din foi
avnd mai multe straturi
subiri.
Un sigur strat gros ce se
curbeaza n ambele direcii.
Aspect de tub gol.
Textur Catifelat Aspr, rugoas
ara de origine India, Srilanka China, Vietnam, Indonezia.
Coninut de cumarina Sczut Ridicat
Pre 55-65 USD / kg 20-25 USD / kg



Vanilie

Vanilia (Vanilla planifolia) familia
Orchidaceae este o plant cu miros plcut
din categoria mirodeniilor. Numele provine
din spaniol vainilla - pstaie
mic, latin vagina. Ea este o plant
crtoare originar America
Central,Mexic, care poate atinge 10 m
nlime, cu flori galbene, din care se
formeaz psti de 15 - 20 cm lungime.
Cerinele ecologice:
Sol: permeabil, bogat n humus, afnat bine drenat (nu suport apa n
exces). Solul trebuie s fie neutru cu valoarea pH ntre 6,6-7,5.
Recomandat amestecul de pmnt pentru orhidee.
Temperatur: iubete cldura, temperatur optim este ntre valorile 21-
32 C (media 27C).
Ap: 2000-2500 mm/an, cu dou luni mai uscate pentru stimularea
nfloririi. Iubete umezeala, dar nu suport excesul de ap. ntre dou
udri nu este bine s lsm rdcinile s se usuce.
Lumin: nu suport lumina direct i nici umbra, ideal este lumina solar
filtrat la 50%, semi umbra.
Fiind o plant crtoare, va avea nevoie de un suport pe care s
se poat cra (lega).
nflorirea are loc n aprox. 2-3 ani de la plantare. Vanilia nflorete odat
pe an pe o perioad de aproximativ 2 luni (de la mijlocul primverii pn
pe la sfritul verii). n acelai moment pe o plant vor exista 1-3 flori
deschise. Durata de via a unei flori este de 1 zi: se deschid dimineaa
apoi ziua urmtoare se ofilesc.
Polenizarea trebuie s fie fcut manual. ansele de reuit cresc dac
polenizarea este fcut dimineaa pe soare. n cazul n care polenizarea
a avut succes atunci floarea va rmne pe plant, n cazul n care nu a
reuit floarea va cdea n urmtoarele 1-3 zile. Astfel este posibil
determinarea (estimarea) numrului de psti i putei nceta procesul de
polenizare.
Polenizarea manual este fcut cu un beiga de bambus sau alt
material de aprox. mrimea unei scobitori. Floarea este inut ntr-o
mn petala se apas n jos cu degetul mare care va da drumul
la pinten (acesta conine nectarul). Stamina este ndeprtat cu
beigaul inut n mna cealalt care va elibera polenul. Apoi rostelul
este apsat n sus sub stamin cu beigaul i presat cu degetele
polenul intr n contact cu stigmatul lipicios i ader pe acesta.
De la legarea fructelor trec aprox. 6-9 luni pn la maturizarea acestora.
Fructele sunt psti lungi n jur de 10-25 cm lungime i 5-15 mm
diametru. Florile din partea inferioar a racemului vor produce psti
lungi drepte cele din partea superioar vor dezvolta psti rsucite mici.
Din 8-10 flori de pe 10-20 inflorescente se vor dezvolta aprox. 4-8
capsule.
Dup atingerea numrului dorit de fructe restul mugurilor florali se
elimin (se taie inflorescena).
Recoltare: pstile se recolteaz cnd vrful ncepe s devin galben.



Cuioar

Originar din Insulele Mirodeniilor, aceast
plant nalt i subire, venic verde, poate
atinge nlimi de 20 m. Florile ei cresc n
buchete i, cnd nfloresc, se deschid ca
nite clopoei colorai n rou cu alb. Totui,
arborii maturi nfloresc rareori, pentru c
mugurii florilor se culeg pentru a fi folosii
drept cuioare. Arborele produce aceste cuioare abia la vrsta de 20 de
ani i rmne fertil nc 50 de ani.
ntrebuintari. Cuisoarele au proprietati antiseptice, stomahice, tonice,
sudorifice. Pot fi utilizate pentru provocarea poftei de mncare, n
reglarea activitatii tractului gastro-intestinal, ca tonic n caz de oboseala,
pentru combaterea durerilor de cap. Uleiul de cuisoare este folosit, mai
nou, n combaterea durerilor si inflamatiilor reumatice, n gingivite si
stomatite, n tratarea ranilor, arsurilor, plagilor. Ceaiul de cuisoare este
eficient n tratarea guturaiului si a gripei. Pentru a potenta efectele
acestui ceai, se combina cu alte plante aromatice. Cuisoarele au din ce
n ce mai mare importanta si n aromoterapie. n practica obisnuita,
cuisoarele se asorteaza nu numai cu alimentele, dndu-le un gust bun, ci
si cu vinul fiert, realizndu-se astfel un tonic general de exceptie n
sezonul rece. Consumate n cantitate mare, preparatele pe baza de
cuisoare pot provoca neplaceri la nivelul plamnilor, al sngelui, al
sistemului nervos.
Principalul productor este Indonezia, cu 7080% din producia
mondial, urmat de Madagascar, Tanzania, Sri Lanka i altele.