Academia de Studii Economie

Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica

Proiect
Teoria jocurilor








Student :Dudulea Alexandru
Grupa :1036
Bucureti
2014

Testarea echilibrului mixului de strategie :
Cazul loviturilor de la 11 m in fotbal

Conceptul de strategie mixta este o componenta fundamentala a teoriei jocurilor
iar importanta ei este de neconstestat .Cu toate aceasta , relevanta ei impirica a
fost privita uneori cu scepticism .Marea ingrijorare asupra lipsei sale de utilitate se
refera a indiferenta proprietatilor unei strategii mixte de echilibru .
In scopul de a fi dispus sa adopte o strategie mixta , un agent trebuie sa fie
indiferent la fiecare din strategiile pure care sunt puse in joc ,avand probabilitati
pozitive .
De ce un agent , in absenta comunicarii dintre jucatori ,ar alege exact aceeasi
impartire si nu este totusi clar ?!
Desigur, daca agentii in viata reala folosesc echilibrul Nash , mixul strategiilor va
ramane o intrebare empirica .
In acest articol , se va studia lovitura de penalty din fotbal. Aceasta aplicatie este
una naturala pentru studierea mixului de strategie .In primul rand , structura
acestui joc este aceea de marca goluri , desi exista o strategie unica si mixta de
echilibru .
Doi jucatori( un portar si un alt jucator aflat la 11 m ) participa intr-un joc cu suma
zero cu o strategie bine definita a spatiului ( jucatorul poate suta fie in stanga ,
dreapta sau pe mijlocul portii ,iar portarul se poate arunca fie in stanga , fie in
dreapta ,sau poate ramane pe mijlocul portii .
In al 2lea rand ,exista o oarecare ambiguitate in privinta preferintelor acestor 2
participanti . Jucatorul care suteaza vrea sa maximizeze probabilitatea de a marca
,iar portarul vrea sa o minimizeze .
In al 3lea rand , sume imense de bani sunt puse in joc pentru ambii jucatori .
In al 4lea rand participantii la aceste lovituri de penalty isi cunosc fiecare istoria
sau felul cum se comporta in cadrul acestor situatii .
Vom analiza situatia dupa cum urmeaza .Vom incepe prin a specifica un joc de
fotbal la modul general , in care fiecare jucator poate alege una din cele 3 variante
(stanga, dreapta, mijloc ) . Putem face presupuneri generale a structurii generale
a loviturilor (de ex ,matricea probabilitatilor ) ,in care presupunem ca marcarea
unui gol este mult mai probabila atunci cand portarul alege sa se arunce in partea
gresita .
Modelul este usor de manuit dar suficient de complex pentru a genera predictii
neasteptate. Testul epiric al acestor predictii ridica niste probleme de agregare
foarte interesante .
Strict vorbind, matricea probabilitatilor este una care depinde atat de jucator cat
si de portar .In datele noastre , rar observam multiple observatii legate de o
pereche de jucatori . Aceasta problema este o problema standard de agregare .
Predictiile si probabilitatile acestui model sunt testate folosind date care includ
459 lovituri de penalty in ligile de fotbal superioare ale Frantei si Italiei ,pe o
perioada de 3 ani.
O presupunere critica a acestui model este aceea ca atat jucatorul cat si portarul
,joaca in acelasi timp . Nu putem rejecta aceasta presupunere empirica : in care
portarul alege sa se duca pe o anumita lovitura de penalty care nu pare sa
influenteze alegerea de directie a oponentului sau .In contrast, strategia aleasa de
portar in zilele noastre , depinde de instoricul oponentului sau.In schimb,
jucatorii care executa loviturile de penalty, joaca de parca toti portarii ar fi
aceeasi .Asa aflam ca predictiile teorice care sunt greu de agregat , sunt in acest
mod indeplinite .
In final ,folosind rezultatul pe care portarii il obtin in mod identic, testam ipoteza
nula cu care probabilitatea de a marca este egala pentru jucatorii care suteaza ,
atat in dreapta ,in stanga sau mijloc . In acelasi timp , limitand agregarea de a
testa comportamenul portarului , nu putem anula cu aceeasi probabilitate
,optiunea portarului de a se arunca fie in dreapta , fie in stanga (portarii deobicei
nu raman pe mijlocul portii )

1) Pornind de la regula , lovitura de penalty este data impotriva echipei care
comite unul din cele 10 faulturi in zone de penalty , in timp ce mingea se afla in
joc . Viteza maxima la care mingea poate ajunge este de 125km/h .La aceasta
viteza mingea intre in poarta in aproximativ 0,2 secunde din momentul in care a
fost lovita .
Acest lucru inseamna ca portarul care sare dupa ce mingea a fost sutata are sanse
foarte mici de a o opri , in afara cazului in care mingea nu este sutata direct in el .
De aceea portarul trebuie sa aleaga partea in care sa sara inainte de sutul
oponentului sau . Jucatorul care suteaza trebuie sa se decida in care partea sa
suteze inainte de a vedea miscarea portarului .Un gol se poate marca direct din
lovitura de penaly si probabilitatea ca acest lucru sa se intample este de peste
75% .
La echipele din ligile superioare , portarii sunt antrenati in mod special pentru a
apara loviturile de penalty ,iar antrenorii de portari inregistreaza obiceiurile de
sut ale echipelor adeverse .Statisticile spun ca unui jucator de picior drept (85%
din fotbalisti sunt de picior drept) ii va fi mult mai usor sa suteze in partea stanga
decat in dreapta .
Consideram o mare populatie de portari si jucatori . La fiecare penalty ,un portar
si un jucator sunt alesi in mod aleator . Jucatorul (respectiv, portarul) incearca sa
maximizeze (minimizeze) probabilitatea de a marca . Jucatorul poate alege sa
suteze in partea stanga , dreapta sau sa suteze pe centrul portii .La randul lui
portarul se poate arunca fie in stanga, dreapta, sau sa ramana in centru .Cand
portarul si jucatorul aleg aceeasi parte S( S=R, L ) ,golul este marcat cu o
probabilitate Ps . Daca jucatorul alege S(S=R,L) in timp ce portarul allege partea
gresita sau ramane pe centru , probabilitatea de a marca este Pi >Ps .
Aici (1-Pi ) poate fi interpretat ca probabilitatea sutului de a iesi din cadrul portii ,
sau de a lovi bara. Inegalitatea Pi >Ps reflecta faptul ca atunci portarul face
alegerea corecta, lovitura este salvata . In final , o lovitura data pe centru portii
are sanse de reusita cu o probabilitatea u , cand portrul allege sa se arunce in
stanga sau dreapta si este intotdeauna 0 ,atunci cand portarul ramane pe mijlocul
portii.
Tehnic vorbind, portarul si jucatorul sunt intr-un joc cu suma zero . Fiecare
strategie este {R,C,L } iar matricea rezultata este urmatoarea .


Acum introducem 3 prespuneri care exprima probabilitatile de a marca si sunt
satisfacute in toate situatiile . Acest presupuneri sunt sugerate de portari
profesionisti






Prima presupunere (SC) , relateaza faptul ca daca jucatorul stie in mod sigur in ce
directie se va duce portarul , el va alege alta directie (SC ) .Daca portarul alege sa
sara in stanga jucatorului , probabilitatea de a se marca este mai mare in cazul
unei lovituri in partea stanga decat pe centrul portii .
Partea naturala este aceea cand jucatorul loveste mai bine mingea atunci cand
alege partea lui naturala , chiar daca portarul o ghiceste sau nu .
Probabilitatile de a se marca sunt date in tabelul urmator .




Probabilitatea de a se marca ,atunci cand portarul alege partea gresita este intre
89-95% . Cu o probabilitate intre 43 -64% ,se intampla ca golul sa fie inscris , daca
portarul ghiceste partea in care se suteaza mingea.
SITUATIA DE ECHILIBRU .
Nu exista o strategie pura de echilibru dar se admite intotdeauna o strategie
mixta de echilibru , asa cum este evidentiat in urmatoare propozitie .
1) Exista o singura strategie mixta de echilibru .



Intr-o situatie restransa de echilibru , jucatorul nu alege niciodata sa suteze pe
centrul portii , iar portarul niciodata nu alege sa ramana pe centru .
Un echilibru de acest tip se obtine atunci cand probabilitatea u de a marca
atunci cand se suteaza pe centru este destul de mica . Probabilitatea de gol este
identica in ambele cazuri .




In cazul unui echilibru aleator (GR ) , ambii participanti aleg stanga, dreapta sau
mijlocul portii cu o probabilitate egala iar echilibrul de a se marca este egal.
Proprietati ale echilibrului.
In situatia unui echilibru unic al jocului ,urmatoarele proprietati se considera ca
fiind adevarate .
1) Jucatorul si portarul au alegeri aleatoare independente .
2) Probabilitatea de a se marca este aceeasi fie ca jucatorul alege dreapta stanga
sau centrul portii.
In mod similar aceasta probabilitate este aceeasi fie ca portarul alege sa sara in
stanga , dreapta sau sa ramana pe centru .
3) Jucatorul este mai mult tentat sa aleaga centru portii , decat portarul .
4) Jucatorul alege mereu pozitia lui naturala de sut ,in comparatie cu portarul .
5)Portarul alege partea din stanga intr-o proportie mai mare decat dreapta .
6)Jucatorul alege pozitia lui naturala stanga mai mult decat dreapta .
Proprietatile 1 si 2 sunt caracteristici standard ale strategiei mixului de echilibru .
Proprietatile 3 si 4 sunt consecinte directe ale matricei de probabilitati si
reprezinta dovezi logice ale strategiei mixte de echilibru .
De exemplu , probabilitatea jucatorului de a suta pe centrul portii trebuie sa faca
portarul sa aleaga in mod egal decizia de a ramane pe centru sau de a se duce in
stanga sau dreapta . Daca jucatorul alege sa suteze pe centrul portii ,acolo unde
se afla si portarul , acest lucru va duce la o probabilitate nula de a se inscrie un
gol.Aceste situatii de echilibru sunt foarte rare, deoarece portarul sta foarte rar
pe mijlocul portii .


Am testat ipotezele si probabilitatile modelului anterior utilizand un set de date
de 459lovituri de penalty .
Aceste lovituri , au fost inregistrate pe o perioada de 2 ani , in prima liga franceza
de fotbal si pe o perioada de 3 ani in liga italiana de fotbal .
Pentru fiecare lovitura ,stim jucatorul si portarul ,stim deciziile luate de acestia
(stanga dreapta centru ) , stim piciorul de baza al jucatorului , informatii despre
situatia curenta a jocului , minutul partidei si echipa gazda . Toate aceste
informatii pentru un total de 162 de jucatori executanti de penalty-uri si 88 de
portari .
Inainte de a examina aceste predictii ale modelului , am testat prima data
ipotezele fundamentale ale modelului : Jucatorul si portarul se misca in acelasi
timp.
Daca cei doi jucatori se misca simultan , acestia stiu istoricul oponentului si pot
lua o decizia bazate pe experientele anterioare .
Doar in cazul cand unul din jucator face miscari de intimidare(ceea ce este
neregulamentar ) , ipotezele jocului sunt anulate .
Acest test se poate implementa intr-o regresie de probabilitate liniara scrisa sub
urmatoarea forma :

RiK ,RiG ,reprezinta alegerile portarului si ale jucatorului de a suta/apara in partea
dreapta a portii .
X , reprezinta un vector care include un set de situatii particulare jocului in
momentul in care se executa lovitura de penalty : 3 indicatori care corpespund
minutului de joc in care se efectueaza lovitura ,cine executa lovitura de penalty
(gazda sau oaspete) si scorul meciului .
Paramentrul cheie in aceasta ecuatie este Beta , care reprezinta coeficientul
prin care portarul alege partea drepata . Intr-un joc simultan , acest paramentru
ar trebui sa fie egal cu 0 .

Rezultatele acestor estimari de ecuatie sunt prezentate in tabelul de mai jos.





Coloanele impare reprezinta jucatorii , coloane pare reprezinta portarii care au cel
putin 4 penalty-uri aparate .
Coloanele 1 si 2 includ comportamentul jucatorilor si al portarilor .
Coloanele 3 si 4 reprezinta acel set de situatii particulare din timpul meciului
(minutul jocului , scor, echipa gazda ).
Rezultatele din tabelul 3 , consista in acea ipoteza in care jucatorul si portarul se
misca in acelasi timp . In niciuna din cele 4 coloane , ipoteza nula nu poate fi
respinsa .
Pentru ca exemplul sa fie complet cu toate covariabilele incluse , portarul alege
aceeasi directie a jucatorului , cu un procent 2,7% mai mult decat ar fi de
asteptat .

Tabelul 3 prezinta matricea actiunilor luate de portar si jucator .Exista 5 predictii
ale modelului care pot fi testate utilizand tabelul 3.
1 . Modelul previzioneaza ca jucatorul va alege sa suteze pe centrul portii , cu o
proportie mai mare decat cea a portarului de a ramane pe in aceeasi pozitie.
Rezultatul este exprimat in mod clar in table : Jucatorii aleg sa suteze de 79 de ori
pe centrul portii in comparatie cu portarii care aleg de 11 ori sa ramana in pozitie
centrala.
O a 2a predictie a modelului este aceea ca portarii aleg partea stanga (adica
piciorul de baza al jucatorului ) mult mai fregvent decat o fac jucatorii .Portarii
aleg partea stanga in 56,6% din lovituri ,in compartie cu jucatorii , care o fac in
proportie de 44.9 %
A 3a si a 4a predictie relateaza faptul ca portarul si jucatorul aleg in mod
preferential partea stanga decat cea dreapta .Predictia este confirmata :conform
datelor ,260 din suturile jucatorului sunt date in dreapta portii si doar 188 in
partea stanga .
Aceeasi situatie este si in cazul portarilor acestia alegand de 206 ori partea
dreapta, decat cea stanga (179).
Pentru ca analiza sa fie completa ,tabelul 4 prezinta matricea probabilitatilor de a
marca ca functie data de jucator si de portar .









Concluzii
Aceasta analiza demonstreaza un model de joc teoretic al loviturilor de penalty si
testeaza ipotezele si predictiile unui model bazat pe date reale din 2 campionate
europene de fotbal .
Rezultatele obtinute sunt consecinte ale predictiilor acestui model . Nu putem
anula faptul ca optiunea jucatorilor depinde comportamentul si de alegerea lor
personala