Noapte de decemvrie

Fiind scris in 1901, poemul incheie ciclul "Noptilor", scrise dupa modelul oferit de
suita de poeme cu acelasi titlu a poetului francez Alfred de Musset.
Tematica, structura si forma poeziei se pare ca se conturasera in mintea autorului
inca din 1890 cand pulicase poemul in proza "Mecca si Mecca", o le!enda cu iz
oriental, cu adanci implicatii filozofice si etice.
"Mecca si Mecca" contine o paraola dictata de inspiratia "cu lima de foc" intr"o
noapte de decemrie, cu !er si zapada, a unui poet sarac, si in dezacord cu lumea
!uvernata de vanitate si aur. #n print ara, Ali"en"Mahomet"en"$assan,
primeste cu lima de moarte de la tatal sau, indemnul de a nu se aate niciodata de
la calea cea dreapta. Acest principiu etic, este respectat cu sfintenie de tanarul
print, care se hotaraste sa plece in pelerina% la Mecca, urmand sa straata drumul
drept peste imensa pustietate araa. &pre aceeasi cetate sfanta musulmana pleaca si
cersetorul 'ocitan"en"'ehlivan care prefera calea ocolita si ferita de razele solare
uci!ase. (onvoiul piere in desert, iar printul are viziunea inselatoare a cetatii si i se
pare, inainte de a muri, ca 'ocitan patrunde prin poarta stralucita a "Meccai
pamantesti", pe cand el trece pra!ul "Meccai ceresti". )de aici si semnificatia
titlului*
(ontinutul prozei este supus restructurarilor, fiind adaptat intentiei artistice si
nuantat cu sensuri simolice, su titlul "Noapte de decemvrie".
Macedons+i construieste un poem pe tema !eniului intr"o maniera ori!inala, in
care elementele romantice se impletesc cu preferinta simolista pentru cromatica si
muzicalitate, intr"o structura armonioasa, simetrica, clasica.
&imetria lucrarii este data de doua secvente care descriu spatiul poetului, odaia,
universul inspiratiei, al creatiei. Aceasta descriere apare la inceputul te,tului si este
reluata in final, fapt care apropie cele doua momente. &enzatia de ciclicitate nu ne
duce cu !andul la repetailitatea unui fenomen, tra!edia -mirului, ci la o forma
posiila oricand a re"crearii unui alt univers al poeziei.
"Ala odaie", fiind transfi!urata, doandeste cu totul alte proportii. &altul din
cotidian in fantastic, din material in spiritual, dintr"o realitate in alta, se face firesc,
prin mentionarea cromaticii, iar apoi prin transpunerea poetului in -mirul din
.a!dad. Toate aceste transformari sunt mi%locite de motivul inspiratiei/ "Arhan!hel
de aur, cu tine ce"aduci0".
#rmatoarea parte a poemului doandeste o mai pronuntata tenta epica. #n sir de
momente infatiseaza succesiv pe -mir in diversele ipostaze ale evolutiei sale
simolice.
Mira%ul cetatii sfinte Mecca devine pentru printul "rozului .a!dad" o adevarata
osesie. Autorul pune in antiteza fastul, frumusetea .a!dadului, cu pustia situata
"in zarea de flacari"departe".
'e acelasi drum spre Mecca porneste si un "drumet pocit", care este prezentat in
antiteza cu -mirul. 1n vreme ce printul apare in poem ca un cumul de calitati/ "-
tanar, e farmec, e traznet, e zeu", drumetul este la cealalta e,trema/ "Mai slut e ca
iadul, zdrentos si pocit, 2$oit %alnic de ue, "de drum prafuit, 23iclean la privire,
si searad la fata".
1n concordanta cu infatisarile lor, drumurile celor doi sunt si ele diferite. (ersetorul
straate un "drum ce coteste", iar printul ale!e calea cea dreapta. 1nsistenta
autorului asupra epitetului "dreapta" devine aici nu numai un laitmotiv, ci un
semnal care avertizeaza intrarea pe un drum ce nu poate avea decat un final tra!ic.
"(alea dreapta" sta su semnul focului si al san!elui, culoarea rosie simolizand
viata, dar si patima dusa la e,trem. 1naintarea -mirului se face in ritm e,trem de
dinamic, a!lomerarea de vere transmite incrancenarea eroului in ideea eroului de
a a%un!e la cetatea visata.
&oseste si ziua in care printul ramane sin!ur, convoiul sau fiind devorat de pustia
lacoma de vieti.
A%uns in punctul ma,im al drumului sau, -mirul traieste impresia atin!erii
idealului, apropierea de Mecca. 4ar visul sau semnifica sfarsitul unei e,istente
tra!ice, inchinate unui ideal. 1n momentul transcederii in Mecca cereasca, -mirul il
vede pe cersetor patrunzand pe portile Meccai pamantesti.
Finalul poeziei descifreaza simolurile si staileste le!atura intre conditia omului de
!eniu si lumea incon%uratoare.
-mirul ca si 'rintul din 5evant di alada lui &tefan Au!ustin 4oinas "Mistretul cu
coltii de ar!int" raman eternele simoluri ale omului superior, insetat de asolut, si
devenit victima propriului sau ideal. 6ertfa -mirului este similara cu !estul lui
$7perion din poemul eminescian, de a renunta la nemurire in favoarea iuirii.
-roul poemului devine simolul credintei nestramutate in ideal, al capacitatii
omului superior de a ramane ferm pe drumul ales. 5a randul ei, cetatea sfanta
Mecca se incarca de semnificatiile simolice ale idealului. Nu are importanta daca
printul atin!e sau nu punctul final al calatoriei sale8 scopul poemului este sa
infatiseze etica omului de !eniu, atitudinea lui in relatia cu viata. 4rumul ocolit
devine simolul eticii inferioare a omului comun, dispus la compromisuri.
.o!atia semnificatiilor simolice concorda cu frumusetea lima%ului artistic. Acest
lima% este, mai ales in partea a treia, metaforic, cu semnificatia usor decodificaila,
de unde marea frecventa a definitiei poetice ca varianta a metaforei. )"'ustia e"o
mare aprinsa de soare"*. Nu lipsesc enumeratiile o!ate si repetitiile ce sporesc
osesia. -pitetele sunt, de cele mai multe ori, strans inrudite cu metafora8 in afara
de epitetele ornante, plasticizante sau cromatice aparand si sinta!me ce surprind/
"9 tanara umra", "orasul in roza idila". Macedons+i foloseste si fi!uri de stil mai
rare, precum metonimia/ "$an!iare"n tot locul :oteluri cumplite" sau sinecdoca. 9
muzicalitate aparte este imprimata versurilor prin folosirea refrenului, ca si prin
creditul artistic pe care il acorda poetul neolo!ismului/ "!eniu", "mit", "monolit",
"demoni", "ma!ic".