Dezvoltarea abilitilor de

comunicare n copilria
mijlocie
Dinc Alexandra
Olteanu Larisa

Seria 2, Grupa 4
Privit ca o reactie banala datorita faptului ca
faciliteaza exprimarea sentimentelor, trairilor
interioare, indeilor noastre printr-o frecventa
continua si nemasurabila, in realitate, limbajul
face parte integranta din sistemul psihic uman
jucand un rol determinant in organizarea,
directionarea, dezvoltarea si manifestarea
acestuia.

Putem spune ca limbajul da culoare personalitatii,
o intregeste si ii accentueaza caracterul specific,
irepetabil si deosebit de la un individ la altul.
Impreuna cu alti factori a ocupat un loc crucial in
proceseul umanizarii si al relationariiomului cu mediul
ambiant, intre activitate, functie si proces in acelasi
timp in care a conditionat evolutia omului si exprimarea
sa prin comportamente proprii. Detasarea
personalitatii de limba in plan impresiv sau expresiv
este numai aparenta caci chiar in nasterea acestuia,
limbajul are un rol cheie. El leaga personalitatea de
conditia sociala, ii permite o continua dezvoltare si
structurare, o integreaza si ii faciliteaza afirmarea in
societate.

In plan ontogenetic, limbajul intretine comunicarea si
intelegerea dintre adult si copil, permite asimilarea
experientei umane si furnizeaza materialul necesar
operarii gandirii, iar constiintei ii ofera elemente de
actualizare a situatiilor trecute si capacitatea de
anticipari a evenimentelor. In felul acesta limbajul
devine instrument al activitatii psihice. Evolutia sa
este, in adolescenta, interdependenta cu numeroase
aspecte din cadrul sistemului psihic.
Finalizarea se realizeaza la nivelul personalitatii
fapt ce implica o mai eficienta adaptare la
conditiile de mediu si o crestere a posibilitatilor
de a efectua achizitii noi, tot mai complexe atat
din punct de vedere calitativ cat si cantitativ. In
perioada adolescentei un asemenea progres este
deosebit de evident si continuu la nivelul intregului
psihism.

In perioada adolescentei, limbajul este atat de
dezvoltat incat are toate caracteristicile generale
ce il fac un sistem hiper-complex de manifestare a
vietii psihice.
Scrierea si cititul pun probleme de logic spaial
de percepere a mrimii, a poporiilor literelor.
Procesul acesta se realizeaz treptat i angajeaz
afar de percepiile vizuale, auditive i
kinestezice i modificri ale expectaiei. n
aceast evoluie se delimiteaz trei etape
semnificative.

O prim etap este cea de identificare a
sunetelor (literelor) , ca elemente componente ale
cuvintelor. Acest proces se realizeaz prin
aciunea de desprire a cuvintelor n silabe.
Aceast faz, numit preabecedar, creeaz o
nou optic fa de limba vorbit i o posibilitate
nou de abordare a ei.


Desparirea n litere se exercit pn devine o
capacitate curent, probat intens n situaiile de
desprire a cuvintelor la captul de rnd.
Concomitent se face i o pregtire a capacitii
de scriere. Beioare. crlige, n jos i n sus,
cerculee - constituie elemente concrete de
pregtiri materiale ale scrisului. Activitatea de
acest gen creeaz o mai mare flexibilitate i
precizie a micrilor condeiului pe spaiile
delimitate prin liniatura ajuttoare a caietelor.

n a doua etap ncep s fie difereniate
sunetele i corespondetele grafice ale acestora i
s fie asociate mintal. Cu aceasta ncepe
alfabetizarea activ (etapa devine abecedar).
Identificarea grafic a sunetelor i scrierea lor
creez copilului condiia diferenierii literelor
mari de tipar i de mn, de cele mici, proces
relativ dificil, n care identificarea (citirea)
propriei scriituri este mai ncet perfectabil
dect cea a textelor tiprite. Copiii pargurg
totui n cteva luni prima parte a abecedarului,
cu nvarea treptat de identificare a literelor la
sunetele corespunztoare i scrierea lor.
n a doua parte a primului an colar copilul
consolideaz capacitile de nsuire a
simbolisticii implicate n alfabet i n scrierea i n
citirea cifrelor. Cu aceasta ncepe defapt i etapa
a treia a alfabetizrii; n fapt, cea mai lung este
etapa n care are loc consolidarea scris-cititului.
Aceast etap se prelungete i n al doile i al
treilea an de coal.
Exist diferene relativ importante n ceea ce
privete gradul de dezvoltare al limbajului copiilor
la intrarea n coal. Aceste diferene privesc
nivelul exprimrii, latura fonetic a vorbirii orale
(dialecte, jargouri din mediul lingvistic de
provenien al copilului), structura lexicului,
nivelul exprimrii gramaticale i literare.


La acestea se adaug nenelegeri pariale sau totale ale
sensului cuvintelor (expresiilor), nesesizarea sensului
figurat al cuvintelor (locuiuni), nerecunoaterea
termenilor tehnici i tiinifici (i ca atare, incorecta lor
urilizare), confundarea paronimelor, confuzii privind
sinonimele i omonimele, tendine de a creea cuvinte
pentru noiuni ale cror denumiri nu se cunosc ori nu au
fost reinute.

Un alt fenomen legat de particularitile limbajului oral la
copii n primele clase const n dificultatea de a realiza
exprimri explicite. Utilizarea delimitativ i restrictiv a
limbajului la situaii mai mult de comunicare ori dialog
simplu - n viaa de familie - creeaz o srcie a exprimrii
specifice - un fel de tendin spre exprimri eliptice,
economicoase, dar neglijente adesea - fr nuanri i fr
caracteristici ale vorbirii.
Dezvoltarea limbajului intre 7
si 10 ani
Pentru toate stadiile primului ciclu al dezvoltarii
psihice umane, analiza achizitiei limbajului trebuie
sa aiba in vedere volumul vocabularului,
particularitatile vorbirii, ale scris cititului si ale
limbajului intern si a rolurilor sale speciale.
Cand este vorba de scolaritatea mica trebuie sa
avem in vedere ca toate aceste aspecte sunt
influentate puternicde chiar insusirea scris-
cititului. Acest proces este principalul aspect al
transformarilor privind limbajul intre 7 si 10 ani.
Invatamantul prescolar, mai ales in anul pregatitor,
asigura premisele insusirii cu succes a scris cititului.
In scoala sunt parcurse apoi cele trei mari etape
preabecedara, abecedara si postabecedara, fiecare cu
sarcini caracteristice referitoare la formarea acestor
abilitati.
La intrarea in scoala, copilul care a avut conditii
normale de dezvoltare, comunica foarte bine tot ce
este legat de varsta si activitatile sale. Deprinderile
de vorbire sunt bine consolidate pentru comunicarea
obisnuita si astfel debitul verbal este crescut si
mesajul are coerenta si expresivitate. Nivelul gandirii
si intelegerii are contributii semnificative in
decodificarea mesajelor mai complexe.
Unele dificultati de receptionare pot sa apara la copii
la care comunicarea implica bilingvism, adica intr-un
fel comunica la scoala si in altul acasa.

Este important de precizat ca vorbirea scolarilor mici
se sprijina pe structuri verbale preluate din imitatie
de la adultii din familie sau achizitionate din gradinita
si in care sunt implicate normele gramaticale ce
controleaza fluxul verbal.
Competenta lingvistica a scolarului mic este in progres
fata de stadiul anterior. Le fel performantele
exprimate in capacitatea de a dialoga, a povesti, a se
exprima in scris. Dialogul in clasa este, in genere,
reglat prin modelele de exprimare oferite de
invatatoare si se distinge prin completitudine si
corectitudine.
Comunicarea inter-personala informala este uneori
mai lejer si poate avea si unele neglijente sau sa
cuprinda unele abateri gramaticale sau elemente de
jargon sau de dialect specific zonei.
Evolutia limbajului in
preadolescenta
Antrenarea in activitatea scolara bogata, lecturile
particulare, contactul mai amplu cu mass-media,
comunicarea intensa cu covarsnicii sunt factorii
cei mai importanti ai dezvoltarii deosebite a
limbajului la varsta preadolescentei.
Semnificatiile cuvintelor sunt mai precise si au de
multe ori la baza lor chiar notiunile stiintifice
corespunzatoare. Sunt totodata posibilitati noi de
intelegere a sensurilor din subtextul celor citite
sau comunicate de altii si de descoperire a
aspectelor poetice ale limbii.

Vocabularul activ, cel ce sustine performante
lingvistice poate fi diferit de la individ la individ, de la
elevii care traiesc intr-un mediu stimulativ si
favorizat la cei din zonele nefavorizate si din familiile
cu slab nivel cultural.
Mai ales in cadrul comunicarii cu colegii si prietenii
incepe sa se manifeste preferinta pentru argoul
scolar care le creeaza impresia ca le sunt securizate
astfel secretele si-i face sa se simta solidari in cadrul
unui grup. Tot in acest context de comunicare se
manifesta o preferinta pentru superlative. Cand isi
povestesc ceva totul este nemaipomenit, exceptional,
nemaivazut etc.
Comunicarea in clasa este elevata, controlata
de normele gramaticale care, in acest stadiu
se invata sistematic si in profunzime. Cand
insa trebuie sa raspunda in clasa, la probleme
mai dificile, apare o anumita dificultate mai
accentuata privind trecerea din limbajul
intern in cel extern, manifestata prin aparitia
mai frecventa a unor sunete parazitare sau a
repetarii nejustificate a unor cuvinte.
Pentru varietatea si complexitatea conduitei
verbale scrise bogatia vocabularului are un rol
deosebit. Insusirea unui volum mare de cuvinte
faciliteaza procesul intelegerii limbajului si al
exprimarii, pe de o aprte, iar pe de alta aprte,
operarea in plan mintal si formarea unui sistem de
concepte ce esentializeaza realitatea
inconjuratoare. Sunt impresionante salturile
calitative si cantitative ce au loc la nivelul
vocabularului copilului de diferite varste:
- la 1 an se ajunge la posibilitatea de a
exprima cca. 100 cuvinte;
- la 3 ani exista un vocabular minim de 400
cuvinte, mediu de 700-800 cuvinte si
maximum de aproximativ 1000 de cuvinte;
- la 6 ani minimum vocabularului este de 1500
cuvinte, cel mediu de 2000 de cuvinte si cel
maxim de 2500 de cuvinte;
- la finele perioadei scolare mici se poate
inregistra un vocabular activ de 1500-1600
cuvinte si un vocabular total de 4000-4500
cuvinte salt care se continua si in etapele
urmatoare.
Pubertatea, si mai cu seama adolescenta, marcheaza o
preocupare constienta pentru imbogatirea limbajului si
dezvoltarea comunicarii literare si culte. Limbajul se
afirma net in aceasta perioada, ca sistem hipercomplex
de autoreglare si autoperfectionare a intregii activitati
psihice si comportamentale. Factorii psihologici
implicati in dezvoltarea limbajului se realizeaza sub
forma motivatiei educative si autoeducative ce va
continua si la varstele mature.

Datorita unor excese de originalitate, unii tineri, din
dorinta de a face nota distinctiva in raport cu altii,
sunt preocupati de folosirea unui limbaj incarcat de
teribilisme, jargoane, ca modalitate de exprimare a
personalitatii nonconformiste. Cu timpul, aceste
fenomene sunt abandonate si tinerii manifesta
preocupari tot mai serioase pentru stapanirea fortei
cuvantului, a artei discursului si a conduitelor verbale
care sa exprime cat mai plenar personalitatea.
Categorii de handicapuri
de limbaj
1. 1. tulburari de pronuntie dislalie, rinolalie;
2. tulburari de ritm si fluenta a vorbirii
balbaiala, tahilalie;
3. tulburari de voce afonie, disfonie;
4. tulburari ale limbajului scris citit
agrafie/disgrafie, alexie, dislexie;
5. tulburari polimorfe afazie, alalie;
6. tulburari de dezvoltare a limbajului mutism
psihogen, electiv sau voluntar, intarziere in
dezvoltarea vorbirii;
7. tulburari determinate de disfunctii psihogene
betia de cuvinte, intoxicatii de cuvinte;
Aceste handicapuri de limbaj aritmetice trebuie
cunoscute, pe de o parte, datorita faptului ca ele
pot duce la dezaptabilitati si la o slaba integrare a
tanarului in activitate, iar pe de alta parte, numai
prin cunoasterea lor le putem preveni, evita si
inlatura.
Necesitatea evitarii si inlaturarii handicapurilor de
limbaj devine un fapt fundamental pentru
dezvoltarea individului deoarece tanarul este
constient ca limbajul constituie un indicator de
baza in aprecierea capacitatilor sale psihice si a
personalitatii.
Din aceste motive, o analiza, fie si sumara a
principalelor categorii de handicapuri de limbaj si a
dereglarilor comportamentale pe care le provoaca
este utila si faciliteaza explicarea
comportamentelor aberante.
Bibliografie
Cretu Tinca, Psihologia varstelor, Editura
Credis, 2001.
Verza Emil, Ce este logopedia?, Bucuresti,
Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1982
Verza Emil, Schiopu Ursula, Adolescenta,
Personalitate si limbaj, Ed Albatros, Buc,
1989