Sunteți pe pagina 1din 7

Procesul gandirii este inseparabil de limbaj.

Limbajul este inseparabil de limba.



In formarea gandirii cuvantul are rol de directionare a atentiei si inlesneste
operatiile gandirii. Limbajul obliga la rationalizarea si socializarea gandirii, iar
evolutia limbajului a fost solidara cu dezvoltarea gandirii. Progresul invatarii
limbajului se realizeaza concomitent cu progresul gandirii; cand comunicand, prin
incercarea de a elucida altora o notiune, ne precizam noua insine intelesurile si
eliminam neclaritatile. Astfel se evidentiaza stransa legatura intre gandire si limbaj,
intre inteligibil si comunicabil.
Limbajul este o activitate deosebit de complexa, iar deprinderea sa este
dificila si de lunga durata. De la un copil la altul se observa deosebiri importante in
ceea ce priveste varsta de debut a limbajului, claritatea cuvintelor si bogatia
vocabularului.
Bazele limbajului se pun inca din primele luni de viata, cand copilul
gangureste si repeta silabele.
La 2 luni, bebelusul rosteste primele vocale aa , ee .
La 6 luni, bebelusul pronunta cateva silabe be, be, be .
De la 9 luni, bebelusul articuleaza primele cuvinte: ma-ma si ta-ta .
Lalatiunea (adica repetarea de silabe) nu ar fi suficienta daca micutul nu ar
imita si daca acesta nu ar trai intr-o atmosfera unde relatiile de comunicare au o
importanta deosebita. Aceasta importanta este data de faptul ca parintele poate sa
dirijeze comportamentul copilului si sa creeze relatii intre copii.
Vorbirea se dezvolta odata cu dezvoltarea mersului si a gandirii, iar
singuratatea copilului duce la stagnarea dezvoltarii vorbirii.
La un an, copilul isi recunoaste numele, poate sa faca semnul la revedere
urmarind directia aratata, poate sa pronunte unul sau doua cuvinte si sa foloseasca
gesturi comunicative.

La 18 luni, copilul asociaza cuvintele dupa simbolurile lor: mama, papa
echivaland cu aceeasi propozitie, mama, vreau sa mananc. Copilul isi dezvolta
capacitatea de comunicare inainte de a achizitiona toate mijoacele vorbirii propriu-
zise; initial, foloseste numai substantivele comune, ulterior apar verbul si
pronumele personal.
La 2 ani, copilul pronunta unele cuvinte, deformandu-le; el dobandeste in
legatura cu limbajul, 2 feluri de experiente: tot ce-l inconjoara poarta un nume (si
el va dori sa-l afle) si va pune frecvent intrebarea "Asta ce este?".
Tot in aceasta perioada, copilul cunoaste 200 300 de cuvinte, denumeste
obiecte uzuale, foloseste cateva prepozitii pe, in , pronume eu, tu , verbe la
imperativ vino!, pleaca! , executa comenzi simple care nu au fost explicate prin
gesturi.
Etapa de dezvoltare de la 2 la 7 ani este o perioada de intensa verbalizare si
organizare a limbajului si gandirii. Acum, gandirea copilului este egocentrica si
magica. Experienta verbala a copilului din primii 6 ani de viata influenteaza
intreaga dezvoltare psihica.
La 3 ani, copilul cunoaste intre 900 si 1.000 de cuvinte, creeaza 3-4
propozitii simple cu subiect si predicat, executa o comanda cu doua etape si
vorbirea lui este inteleasa de ceilalti membri ai familiei.
La aproximativ 4 ani, se definitiveaza formarea pronuntiei. Face inventii
verbale. La aceasta varsta, cunoaste circa 1.500 1.600 de cuvinte, povesteste
evenimente petrecute recent, intelege multe intrebari despre faptele imediate,
foloseste conjunctii daca, dar, pentru ca ,, iar vorbirea lui este inteleasa si de
persoane straine.
La 5 ani, copilul cunoaste in jur de 2.1002.300 de cuvinte, el poate descrie
sentimente si emotii, intelege afirmatiile despre spatiu inainte, dupa si timp
mai incolo, mai incoace , executa o comanda cu 3 etape si isi poate scrie numele
cu litere de tipar.

La 6 ani, vorbirea este complet inteligibila si utilizata in diferite contexte
sociale;
Copilul este capabil sa spuna o poveste destul de inchegata pe baza unei
imagini, surprinzand relatiile, legaturile existente intre obiecte si fapte; utilizeaza
propozitii formate din sase cuvinte. Stie peste 3500 de cuvinte, pronunta corect
cele mai dificile sunete, numara peste 10 cuburi.
La 7 ani, copilul dialogheaza mai mult cu copiii decat cu adultii, isi
perfectioneaza forma scrisa a limbajului, opereaza cu usurinta cu analogii prin
opozitie: fata-baiat, barbat-femeie, zbor-inot, tocit-ascutit, dulce-acru, etc; Intelege
si sa opereaza cu termeni precum: asemanator, diferit, inceput, sfarsit etc; Spune
cat e ora utilizand sferturi de ora, este capabil sa citeasca si sa scrie multe cuvinte .
Sub influenta procesului citit-scris apare un stil personal de exprimare al
ideilor. Desi limbajul nu este suficient automatizat sub raportul stereotipului
gramatical si inca mai intalnim elemente ale limbajului situativ, vorbirea devine un
element al exprimarii gandirii cu pronuntate note personale. Posibilitatile de
verbalizare crescute inlesnesc folosirea unui limbaj ce contine deseori elemente
literare si estetice pe fondul unui stil vioi si al pronuntiei tot mai corecte.
Limbajul constituie unul dintre cele mai accentuate fenomene ce ii
diferentiaza pe copii la intrarea in scoala. Diferentele apar mai ales pe latura
exprimarii, a foneticii, a structurii lexicale, a nivelului exprimarii. Aceste diferente
in limbajul copiilor se mentin si dupa intrarea la scoala, ca efect al influentelor
instructiv-educative receptate si asimilate diferit.
La 8 ani, copilul poate enumera corect lunile anului, cunoaste semnificatia
curenta a 16 cuvinte, isi automatizeaza scrisul, poate sa relateze descrieri destul de
complicate ale evenimentelor, majoritatea care s-au intamplat la un moment dat in
trecut; utilizeaza cu usurinta propozitii complexe (sunt inca prezente unele greseli
in constructiile gramaticale - timpurile verbelor, pronumele, pluralul
substantivelor); stapaneste toate sunetele vorbirii, inclusiv combinatiile
consonantice; citeste si scrie compozitii simple cu usurinta, amabilitatile sociale
sunt prezente in vorbirea lui (in situatii corespunzatoare); controlul ritmului,
intonatiei si debitului este in general bun si adecvat stabilit; poate purta o
conversatie la un nivel destul de apropiat de cel al adultului; urmeaza corect
directii complexe cu putine repetitii; are bine dezvoltate conceptele de timp si
numar, utilizeaza limbajul ca instrument, unealta pentru gandire.
La 9 ani, cunoaste semnificatia curenta a 21 cuvinte, se orienteaza cu
ajutorul limbajului in rezolvarea problemelor.
La 10 ani, copilul foloseste fraze scurte, dar variate, cunoaste semnificatia curenta
a 25 cuvinte, are un vocabular variat, influentat de motivatie si mediul educativ,
are aspect elaborat al limbii materne si sensibilitate pentru limbi straine, este mai
putin precis in scriere.
La 11 ani, vorbeste repede, cu accent emfatic pe anumite cuvinte.
Progresul in limbaj pe care il realizeaza copilul are la baza o serie de achizitii ce se
completeaza si se imbina unele cu altele. in asimilarea limbajului, M. Cohen in
,,Psihologia copilului de la nastere la adolescenta,, a descris patru etape:
1. prezentarea elementelor prime in comunicare;
2. multiplicarea acestor elemente de comunicare care sunt intrebuintate
separat;
3. prezenta sintezelor;
4. prezenta formelor gramaticale specifice limbajului adult.
Trebuie avut in vedere faptul ca exista: un limbaj activ (in care copilul
intelege si exprima prin cuvinte ce are de spus) si unul pasiv (in care ramane doar
la stadiul de a intelege). Chiar daca copilul foloseste doar limbajul pasiv pana la 2
ani, aceasta nu inseamna ca nu este normal din punct de vedere medical si
pedagogic (de remarcat faptul ca unele personalitati importante au vorbit foarte
tarziu: Thomas Carlyle, Lucian Blaga, Albert Einstein, s.a.).













Surse bibliografice:
Psihologie generala- Andrei cosmovici
Psihologia Copilului - autor Pantelimon Golu
Psihologia copilului de la nastere la adolescenta,, - autor M.Cohen




















Ministerul Educatie
Universitatea de Stat din Moldova


Referat:
Relatia dintre limbaj si gindire




A elaborate:Cretu Maria
Coordonator:
Paladi Oxana-lector superior





Chisinau 2012