MORCOVEATA

HKEN
uploaded
bv Strd30
BELIOTECA
PENTRO
Tqrr coPili
Jules
Renard
MORCOVEATA
Traducere
din iimba f6ncez;
Marcel cafton
9i
Modest Mofariu
dh
PaiIde nDtt
Julcs
ReErd
{c.
Ediru.a Lild"
O.P s3j C,!, 212, *ctor 4, Bu.urclti, Rominia
r . l . : 021 3196390; 031 425 l 619! 075251372
e'nail: conwi@irh.D
Mu@ttuF
Jdd
Renad
Coplrighr @ 2013 Liten
pentu
ve.siuna ln linba mneni
ToaedEplur
eaNat
Editor: Vidmle qi dii
R.dador-coordoutor
Irina nie
Redactor: Mdna Apa
Co.{tor coryim Enache
copert: Andrci cda{
Tehnoftladarc
!i
pEprs:
OMia Cc$llm
DrdeEa
CIP ; Bibliorcii
Natid.alc a RonAniei
REIiIARD,ITLES
MorweEi /
Jules
ReDard; had.: I{aEel Crjaon,
Modest Mo.di!,
- Buclrrti: Ljtera,
20 l3
tslN 978-606-68c094-9
Il. M.rdiu, Mod6t (rad.)
821, 133. 1- 93- 31=135. 1
TABEL CRoNoLoGIC
1864 La 22 lebruarie se na$e Pierre+l$ Renard, in Chatom-du-Main
O'Ialnne).
Tat:l snu, Fmnpis Renard (t82a
l S97), este anlreprnor
de lucrrri publice qi lucread in acel moment la consmirea dii
ferate din regiune. Dupn ce d;duse nattere la inci trei copii, mama
lui, Anne-RGa Colin, nu-qi mai suporte solul qi, ca atarej \ avea
aceeali atiludine
ti
faj, de ultimul siu drcut, Pierre-Jules.
1883 Primii mi de
foaln
ii petrece in regim de intrnat, ]a Nerrs, apoi
urmeazi cu$urile de retoricn
Ei
de filosofie ale Liceului Caroi cel
I{are din Paris. Dup; bacalaurcat rinene h Paris, unde incepe sn
colaboreze la diverse re\iste
$i
sn ftecrenteze cafeDelele din Carrienn
Li n. l ocul dF i n, al ni r al bocn. : Li , p- r r p pdn/ i r ne.
1808 Se cisntoregte cu Marie Morneau, cu cde va avea doi copii:Jean-
FrmEois
lFmtec),
niscut in februariel88g,
!i Julie
Ma.ie
-Gait),
dscuti in martie 1992.
1889 impreunn cu ceiva prieteni, fondeaz: revista litenrn ,41,"'lrd /d
F/d.., in care publid povestili. Acestea vor apnr.a in I 890 sub ridul
Sourins
liacts.ln
^ceaste
peioad; incepe se se implice din ce in ce
mai muli in viala artisticn a capitalei
!i
se freoenreze
specracolei in
compdia citoNa prieterd, printre cde Maurice Barris, Andre
Gide sau Nlaxcel Schwob. in casa lui Alphonse Daudet ii cunoaite
pe Auglste Rodin
$i
pe Edmond de Goncourt. I se propune s; facn
pdte din comitetul de ledud al Th6alre d'Art.
1890 incepand din acest an, publid in cete
'1ai
presrigioa$ zjare
panziene: I2 Figala, Gil Bltrll san l:Erho d, Parir.
1894 Intri tu Socictatea Omenilor de Literei publica romdlrt auto-
biogra6 Moftooujd
(Pail
d} Calrd4, foarte bine primit de citici. Vor
urma o srie de volume in prozi, romane
!i
nuveler 12i Cl,lorr"r
L'EeamWu\ Coccisrus, Ij
Weran
lars sa usne e](.
JULES
R-ENARD
1895 Gra! lui Ednond Rostand,
o int6tneite p Sarah Bn]rardt.
1896 intrD:;nd
din JLe.,
"n.
RFndd;J peucce ma, mul,r Juai pr an Id
Uhadrrnr.
l.inga
(
hiLates-Minc..
inu_u,
mr. 5dn/roFu numu
La Gloriette.
Pub[cn
pdrui
k itkri, Mturak (Ia
Hixtaia, Naturetbs),
un vol'rm. de mtipitode
defililii mta{bice
din tuinea planrebr
;i
a aninalior.
1900
Este ales consilier municipal
al comurei
Chaumont
Ei
decorat cu
If,giuncd oc Onoae.
190l-1903
Redacreaz;
o ,eri(
de a]|i,oje pcnr! pubt,ra\ia
L.E ho dl
I tontt. d cArot ,onJi!arF
ese
lai.;. annLten.ala
ri
rcpubt;rdnd
1904-1910.
L l5 rui lo04 esre dle5 pnm"r
atordtujui
ChiD-ytreMinF.,
i un. ! r D ct uF n ur meaz: , adl ui
$u
sj
p.
( ar F
o va dr l i ne weme dr
sase aru.
qla
pe o lisr; rpublicda.
Rrnard se ans.,iedz; in lupra
impoh.iva
ne$iinjei
d carte; una dinrre cete mai spectaculoae
misffi luate in acest sens este garuitara
irutrumentelor
penhu
1907 In octonbrie,Jules
Renad
este ales rnembru
al Acadmiei
concourr.
1910 Suferind
d ateroscterozn,
moare ta
pdis,
ta v.inta
de 46 de ani.
Po'rum. sF pubtjLar
ce,eb^n ciju
hrnot h,rnat.
$nside.a. p"
oDa dreprar..
una drnrjr .et.
mai inrFFsdnr..
-edF
memonJhrne
din lireratura
unirersaH.
intr-o notatie
oprinsi intdrt
Jutes
Rendd a$rma:
,,in
fiece clip,
rDr reamintesc
de Mocorealn.
Tr;im impreun
ii.nd;jduiesc
cin
sufler cn voi muri in:inta
iui.,,
GAI NTLE
Pun prinsoare, spune doamna Lepic, ci Honorina iar
a uitat si-nchidi giinile.
E-aderdrat . Te ui l i pe l ereasrrd
gi
vezi i medi at . i n f undul
ogdzii, cotelul giinilor iqi casci, in noapte, pitratul negru
al portilei deschise.
Felix, daci te-ai duce tu sile-nchizi? zice doamna Lepic
celui mai mare dintre copiii sei.
-Nu-i treaba mea se v;d de giini, mormiie Felix, un
biiat g;lbejit, trandav
$i
fricos.
Atunci tu, Ernestina?
O, mimico, aq muri de fricd!
Felix, fratele mai mare,
li
sora-sa Ernestina abia ridici
ochii cAnd rispund. Citesc amandoi foafie adAncigi, cu coa-
tele pe masi, frunte-n frunte.
Doamne, ci proasti mai sunt! spune doamna Lepic.
Unde-mi era capul? Morcovea{e.j du-te
li-nchide
g6inile!
Cu porecla asta il alinti pe mezinul casei, din pricini ci
are p;rul rclu qi faga pistruiati. Morcoveati, care-qi ficea
de lucru pe sub masi, se ridici qi ingAni sfios:
Ziu ci qi mie mi-e frici, mimico.
Cum! i-o intoarce doamna Lepic. Un voinic ca tine?
Mi faci si rid. Hai, mi$ca-te odadl
Pii ce, nu-l
ltim
noi? E viteaz ca un
lapJ
sare cu gura
sore-sa Ernest i na.
JULTS
RENARD
-Nu se teme de nimeni qi de nimic, adaugi fratele siu,
Felix.
Morcoveali se umfl;-n pene la auzul acestor laude qi,
ruginAndu-se in sinea sa ci nu-i vrcdnic de ele, incearci si-qi
biruie teama.
Ca si-i mai dea curaj, maici-sa ii promite o palmi.
-Barem si-mi faceli lumini, ingaimi el.
Doamna Lepic ridici din umeri, Felix surAde dispreguitor
Doar Ernestina se arati miloasi ia o lumAnare qi igi
insoleqte fri1iorul pani la capetul coridorului.
-Te-aqtept aici, zice ea,
Numai ci o zbughegte intr-o clipite indirit, insp;imanta-
ti de o rafali de vint care zbuciumi flacira lumAnirii qi
o strnge.
incordindu-qi pulpele gi simlindu-gi cilcAiele parci lipite
de pimAnt, Morcoveali incepe si dArdAie in intuneric; ahri
e o bezni de i se pare ca a orbit. Cate un vartej de vant il
inligoari ca un cearlaf ingheFt, gata si.-l smulgi din loc.
Vulpi, ba poate ci
9i
lupi, nu-i sufl; oare peste maini, in
obraji? Cei mai bine ar fi si dea buzna, la nimereali, spre
cotet, cu capul inainte, spintecand intunecimea dinjur. Gi-
seqte pe bAjbAite iv;rul pofiifei. Zdupiitul paqilor sii face
giinile si se foiasci pe stinghii
Di
si caraie speriate.
-Da'potoligi-vi odatil le strigi Morcoveali. Eu sunt!
i nchi de porri ga. apoi zboar; i napoi ca
; i
. um
dr dvea ari pi .
Iar cAnd intri. in casi, gifiind qi mAndru de ispravi, qi di de
cd.lduri qi de lumini, i se pare cX a lepidat nilte zdrenle
pline de noroi
5i
pitrunse de ploaiej
!i
a imbricat velmant
ulor
!i
nou. Zembe$te plin de sine
$i
st;
!anio$,
alteptend
laude, ba, fiindci se
5tie
scipat de primejdie, cauti pe chi-
pu le alor sdi urmele ingrijoririi care trebuie si-i fi fri-
mantat mai adineauri.
MORCOVEATA
Felix qi Ernestina citesc insi liniqtili mai departe, iar
doamna Lepi c i i spune
(u
nep;sdre. ca qi cum ni mi c nu s-ar
fi intAmplat:
-Morcoveagi, de azi inainte ai si inchizi giinile in fiecare
seari ,
POTARNICHILE
Domnul Lepi c
\i
del arta ca de obi cei tol ba pe masi .
iniuntru, doui
poternichi. Felix, fratele cel mare, le inscrie
pe
tablta aternata
de
perete. Asta-i datoria lui. Fiecare din-
trc copii are cete ceva de licut. Ernestinajupoaie saujumu-
lelte vanatul. CAt despre Morcoveafi, lui li revine sarcina
deosebiti si dea gata pdsirile rinite.
$i-a
cApatat acest pri-
vilegiu
gtiuti fiind cruzimea inimii sale nesimgitoare.
Cele doui potarnichi se zbat, lsi smucesc capetele in
toate perlile,
Doamna Lepic:
Ce mai a5repgi ca si Je vii de hac?
Morcoteald,:
Mdmico, a5 prefera si le inscriu eu
pe
tibligi.
Doamna Lepic:
Tiblila-i p.ea sus pentru tine.
Marcoueald:
Atunci lasi-mi sd lejumulesc.
Doamna Iepi,c:
Asta nu-i treabi de biiat,
Morcoveagi ia potdrnichile. Ceilalli se simt datori si-i
dea roare sl aruri l e obi l nui te i n asemenea ocazi i .
-Strenge
colea,
ltii
tu,la beregati, unde se termini puful
5i
incep penele.
10
JUIES
R-ENARD
Jindndu-le
laspate,
cate unainfieca.e
mani,
Morcoveagi
incepe
s; strengi.
Damnul
hpi:
Ia te uiti la el, doui deodatil
Morcoztea!d:
Aqa merge
mai repede.
Doamna
kpit:
,
Ia n-o mai face pe simlitorul!
$tiu
eu bine ci nu mai pogi
de bucurie.
Potirnichile
se apiri
zbitAndu-se
5i
dAnd din aripi,
impriqtiind
fulgi jur-imprejur.
Nu vor si moar6, gi pace.
Morcoveagi
gi-ar sugruma
mai lesne un priet.rr,
gi ,rornui
.,.,
o singuri
mAni.
Var; p;serile
intre genunchi,
ca s5 stea
nemipcate,
qi,
ba inroqindu-se,
ba pilind
la fafi, neduDit
tot,
cu capul
dat pe spate ca si nu mai vadi nimic, strAnge
din
toate puterile.
Torusi
pot ar ni chi l e
sc i n. dpdl eneaza
t i
nu mor.
.
Hot;rat
sA sfArqeasci
mai repede,
Morcoveali
le apuci
de picioare
gi le izbeqte
cu capul
de vArful ghetelor
Ah!
C i.ull Ciliul!
izbucnesc
Felix qi Ernestina.
Adeviru-i
ci face
a;a de-al dracului;
ii place.
Bietele
pisiri!
N-aq vrea si fiu in locul lor, in labele
istuia.
Domnul
Lepic,
deqi vdnitor incercat,
rese pe ula scarbit.
_
-Poftim!zice
MorcovealS,
aruncandpe
masA potarnichi_
le moarte,
,
Doamna
Lepic le sucelte pe roate pi4ile.
Din ceploarele
lor terciuite
qi insangerate
se prelinge
o dAri de creier.
-Era
qi timpul
si i le luim din mAni,
zice ea. Destul
cu
porcAria
asta!
-
_E
drept ci azi a cam screntit_o,
roste$te
Felix,
n_a lucrat
frumos,
ca de obicei.
MORCOVEATA
CAINELE
11
Domnul Lepic qi Ernestina citesc sprijinili in coate sub
lampi, el ziarul, ea ca ea p mite ca premiu. Doamna
Lepic implete5te cu andrelele, Felix iqi perpelegte picioarele
la foc, iar Morcoveali, pejos, igi deapini amintirile. Pe ne-
alteptateJ
ryram,
care picotelte vArAt sub rogojini, scoate
un mArAit surd.
-Ssstl face domnul Lepic.
Pyram mdrAie gi mai tare.
-Neghi obul el
se mi ni e doamna Lepi c.
Dar Pyram se pornegte sa latre cu atata lnderjire, incat
tresar cu tofii. Doamna Lepic duce mAna la inim5. Domnul
Lepic se uitd chiorAg la cAine, strAngAnd din dingi. Felix
dri cui eqte, Se sti rnei re un ti ri boi de nu mai pri cepi ni mi c.
-Taci,javri
afurisiti! Taci naibii odati!
Pyram latri qi mai tare. Doamna Lepic ii arde cateva sca-
toalce, Domnul Lepic il pocnegte cu ziarul, apoi cu piciorul,
$'ram,
lungit pe
burte, cu botul lntre labe, scheliliie de
frica bdtdii, impinge rogojina cu botul, ca apucat,
9i
ur16
de-f vine si-1i iei cdmpii.
Togi ai casei turbeazi de fude qi se nipustesc cu neduf
asL-rpra ci i nel ui , care o
!i ne
a!a i nrrunr.
Geamurile zingdnesc, burlanul sobei se cutremuri; peni
gi Ernestina a inceput sd urle,
Firi s6-i spuni cineva ceva, Morcoveale se duce si vadi
ce s-a intAmplat. Pesemne ci-i vreun int^rziat care trece
liniqtit spre casi, daci n-o fi sirit cumva gardul in gridin6,
la furat.
Orbeciind cu mAinile intinse, Morcoveagi piqeqte de-a
lungul coridorului intunecos. G;seqte zivorul giJ trage cu
zgomot, dar nu deschide uga.
t 2
JULES
RTNARD
Alt;dati
avea curaj
li
ie$ea
afad, se apuca
se fluierc,
se
cante qi si trop;ie din picioare,
ciutAnd si_5i bage
duqmanul
in sperie!i.
Acum
doar se preface. _
Ai lui igi inchipuie
ci scotoceqte
neinfricat prin
toate un_
gherele gi se lnvArte in
jurul
casei ca un paznic
credincios,
iarcl ii duce de nas gi r6mdne pironit
dupi u5i,
Intr"o zi tot au siJ prindd
cu mAp-n sac, dar uite cd e
atata vreme
de cand ii picileqte
aga,
Se teme doar
sd nu strinute
ori s6 tupeasci. lgi gine risu_
flarea qi, daci ridici
ochii spre ferestruica
de deasupra r:gii,
zirelte vrco trei-patm
stele pe cer, a ciror limpezime
slli_
pitoare
ll ingheaga,
Dar e timpul
si se intoarci.
Nu trebuie sd impingijocul
prea
departe.
Ceilalli ar intra la binuieli,
MAinile-i pldpAnde
smucesc
din nou zivorul,
care scrdg_
negte ln scoabele
ruginite, gi-l imping
cu zgomot la loc. Dupe
atata bocineala,
si
judece
5i
ei dac6 nu vine de departe gi
daci nu
Di-a
fdcut datoria!
MAndru
de sine, se gribegte
si_i
linilteasci
pe toli.
Dar, ca gi
ultima
oari, Pyram s-a potolit
in lipsa
lui: ai sii
stau linigtili pe
locurile
lor dintotdeauna gi)
cu toate ci ni_
meni nu-lintreabi
nimic, Morcoveagile
spune din obiqnuinli:
-A
visat ceva P),ram!
UN VIS URAT
Morcoveagi
nu poate
si-i sufere pe prietenii
casei. il
stingheresc,
baiiiau gi patul, silindu_l
sA se culce cu maici-sa.
$i
daci Morcoveagi
e plin de cusururi
ziua, apoi noaptea
igi
MORCOVEATA
d;-n
petic cum nu se poate mai reu: sforiie. Sloriie inadins,
Odaia mare, friguroasA chiar
!i
in august, are doue paturi.
Unul e al domnului
Lepic, iar in celilalt se culciMorcoveali,
aldturi de maici-sa, la perete.
PAni si adoarmi, tuleqte sub p;ture ca si-!i cureie gat-
lejul.
Qi
daci o sd sfor;ie pe nas? Sufli incetiqor pe nas,
i neredi nl j ndu-se
ci nu-i i nf undat . Abi a respi ri . ca si nu
he auzit.
$i
totuqi, de cum il furi somnul,
qne-te sforiit. Parci-i un
ficut.
Cat ai clipi, doamna Lepic ii infige unghiile
inpoponeaii,
pini la singe. Asta-i arma ei
Urletul lui Morcovea{i il trezeqte brusc pe domnul Lepic,
care intreabi:
Ce-i ?
Nimic, a visat uIAt! rispunde doamna
Lepic.
$i
incepe si ingAne, aidoma doicilor, o melodie tirigi-
nati, ca un centec
indian
inghesuindu-se
in perete cu fruntea
!i
cu genunchii, ca qi
cum ar vrea si-l dirime,
qi lipindu-qi mdinile de popou ca
si se apere de piqcitura ce-l ameninti h inteiul sfor;it,
Morcoveali
adoarme iariqi, in patul cel mare, alituri de
maici-sa.
SA NE FI E CU I ERTARE
Oare se poate, se cuvine si spunem?
La vArsta cAnd
ceilalli copii primesc deja prima impirtiqanie
8i
sunt cumli
Ia trup
li
la suflet, Morcoveagi s'a licu1 de ruline. Intr-o
noapte s-a codit prea mult qi n-a indriznit si se ceari- afari
13
74
JULES
RTNARD
Nndnjduia
si iasi din incurciturS
cu ajutorul
unor sa_
vante zvArcoliri.
Ce nesibuingi!
.
Intr-ald noapte,
visAndu-se
agezat boierelte
Enge o piatd
de hotar, Ia ad;post,
s-a slobozit in aqrernur,
ca un prunc
nevinovat.
Dormea
buqtean, dar s-a trezit de indat;.
Piatra
de hotar, ia-o de unde nu-i! Mare i-a fost mimrca.
Doamna
Lepic se leregte
si-gi iasi
din fire. Curigi totul
liniltiti,
ingdduitoare,
ca o adevirati
mam;. Ba, a doua zi)
Morcoveali
se pomenelte
cu mama
de dimineap
la pat,
ca un copil rislipt.
Da, i se aduce supa -
o supi gustoas;,
in care maicd_sa
a amestecat
cu un beliqor un pic din ce-a lAcut noaptea
trecute in a$ternut
o, doar un pic!
Felix
li
Ernestina
srau la cdpireiul
patului qi_l pdndesc cu
mutre viclene, gata
si izbucneasci
in hohote de rAs la pri_
T"l
*:-".:
Doamna Lepic ii di si. minAnce
lingurilj
cu
lingurili.
In ristimpuri,
trage cu coada ochiului
spre Felix gi
Ernestina,
de parc5le-ar
spune:
,,Acum!
F\i gata!,,
, , Da,
mi mi co. "
Amdndoi
se veselesc dinainte
de strimbiturile
ce-o s6 le
f a' a Morcoveal i i .
Ar f i rrebui r
. a
pof i easce
!
vreo ci l i r
a ve_
crnr. I nrr-un
l a17i u.
doamna Lepi c l e aruncd
o ul ri ma pri vi re.
ca qi cum i-ar intreba:
,,Suntefi
gata?,, qi
ridicend
tacticos
cea_din urmi lingurili
sprc gura c;scat;
a lui Morcoveagi,
i-o^infige
in gAtlej,
i-o indeasd
bine, il indoapi,
upoi .pun.
zellemitoare
"si
scArbiti:
-Aha,
spurciciune
mici, ai mAncat
d-dla, ai mancat
d-eh,
li
ince de-al tiu,
de azi-noapre.
Mi-am inchipuit,
zice simplu Morcoveal;,
fEri si faci
mutm a$teptate.
_
S-a depri ns qi cu asra.
; i
cand
t e depri nzi cr_r
ceva. aj ungi
sa nu te mal mrrt-
MORCOVEATA
OATA DE NOAPTE
t 5
I
Fiindci adesea s-a indmplat si-l pocneasci nenorocirca
in pat, Morcoveald, previzitor, iqi ia de cu seari toate mi-
surile. Vara, e uqor La ora noui, atunci cAnd doamna Lepic
il trimite la culcare, biiatul di intai o raita pe afari,
9i
doar-
me apoi liniltit toatA noaptea.
In schimb, iarna, plimbarea asta se preschimbi intr-o
corwoadi. Degeaba se arati el previzitor de cum se inse-
reazd, cind inchide giinile. Nici vorbi, numai cu atit n-are
si o duci pXni dirnineap. Ai lui stau la masi, zibovesc la
taifas, ceasul bate noui, afare e noapte qi noaptea asta mai
Jine
inci o velnicic. Morcovea!; simte nevoia si fie pentru a
doua oari previzitor
Asti-seari, ca de obicei, il frimdntd aceeaqi intrebare:
,,Oare
o si-mi leni sau nu?"
Fie ci nu se mai poate
tine,
fie c; Iuna strdlucitoare ii di
ghes, de cele mai multe ori el iqi rispunde:
,,Da".
Ceteodate
imboldul vine de la domnul Lepic qi de la Felix. De altfel, nu
intotdeauna e nevoit s[ se depirteze de casi, pAni la qanpl
drumului, aproape in plin cAmp; aproape de liecare dati
. e
opr el r e
j o. .
i n capul
"ci r i i .
Dupi r i mpr ej ur i r i .
Asti-seari insi toarni cu gileata, vQntul a stins stelele, qi
nucii din livadd se zbat gemand.
,,S-a
brodit bine", igi zice Morcoveali, dupi o indelungi
chibzuiali,
,,vid
ci nu-mi vine".
Di tuturor buni seara, aprinde o lumAnare
li
se duce in
odaia lui singuratici qi golaqi, aflati in capitul coridorului,
pe dreapta. Se dezbracir se culc;
!i
alteapti si vini doamna
Lepic. Cu o miqcare repeziti, ea indeasi marginile piturii
sub el, apoi sufli in luminare.
LumAnarea
i-o lasi, in schimb
ia chibriturile.
Pentru
ci-l
$tie
fricos,
r;suceqte
gi cheia
in
broasr^d.
La i nceput .
Morcoveal i
se bucurd
de si ngur; rat e.
I t pl ace s;
ql ea
5i
. i
"e
gdndeascd
pe i nruneri , ,
Rerede
i n_
t ampl dri l e
de pesre zi . se l eri cerrc
cd d scepar
de vr eo
ci t e\ a
ori ca prin
urechile
acului
de bucluc qi speri
si aibi acelaqi
noroc
li
a doua zi. GAndul
ci doui zile la rAnd
doamna
!11.1J
"i"i
n-are
siJ bage in seami
il umple
de mindrie,
gi biiatul incearcd
si adoqrmi
cu acesr vrs.
Dar abia apuci
si inchidi
ochii, qi o nelinipte
bine cunos-
cute incepe
s;-i dea ghes.
. . Si gur .
ni r i ei
"e
pur eaj . . i l j
zi ce el
.
Altul in locul lui
s-ar scula, dar Morcoveagi
gtie ci oala
9e
noapte
nu-i
sub pat.
Doamna
Lepic,
degi ar putea si
jure
cd a adus
oala, uiti mai totdeauna
de ea. be dtfel, la ce
bun si se ingrijeasci
de asta,
de vreme
ce Morcoveali
este
prev;zetor?
Bi i at ul .
j n
l oc sd
se sr
oal e. . e
apuca
sa cuget e.
-
.
,,Mai deweme
sau mai tarziu,
tottrebuie
si_i dau drumul,,,
4i
. pune
el . . . Or . cu
car md
I i n.
r
u ar el se- adunA
mai mul l .
Dd. 5-mi
dau drumul
. cum. l ac mai pugi n
t j
cearral ul
are
ump sd sc u5u. e
sub mi ne.
$t i u el l bi nc
ca mama
ni ( i n_o
sa bage de seam;,
doar nu-i prima
dati.,,
$i
Morcoveal5
se uqureazi,
inchide
ochii lini;tit
qi se
aqt erne
l a somn.
JULES
RENARD
]I
Dcodati
se trezeqte
gi asculti
cum ii bolborcsesc
malele.
,,Oho!
Se-ngroaqi
gluma!..
Adineauri
se crezuse
sci.pat.
prea
ar fr fost
mare norocul
pe capul
lui. Aseari
I-a impins
picatul
si Iie leneq qi
si uite
ce pedeapse-l
alteapte.
MORCOVEATA 17
Se aqazi pe marginea patului gi incearci si chibzuiasci.
Uqa e incuiati. Fercasffa, zibrelid. Cu nepurinli si iasi.
Totuqi se duce qi pipiie uqa, apoi gratiile fercstrei. Se ta-
rigte pe podea qi bAjbAie cu mAinile pe sub pat, ciutand
oal a. del i qLi e bi ne ci n-are s-o gi seasci .
Sc cul ci . apoi
qe
scoal S i dr. Ar face ori ce, numai sa nu
stealocului. Seinvdrteincoloqi-ncoace,lopeie,sezvarcolelte,
framantandu-li cu pumnii burta care i se umfli mereu,
-Mimico! Mimicol iuglniel cu ovoce stinsi, temAndu-se
si nu l i e auzi t, ci ci daca doamna Lepi c s-ar i vi cumva pe
u!6, i-ar trece totul ca prin farmec qi-ar avea aerul ci-!i bate
joc
de ea. Nu vrea altceva decet si poati spune de dimineagi,
cu mAna pe inimi, ci a.chemat-o intr-adevir.
$i
cum ar fi in stare si strige? Std incordat, se striduie$te
din risputeri sd intArzie nenorocirea,
Nu trece mult
!j
o durere lndriciti il face si dinluie ca
un apuca!. Se i zbe;te de
percre
!i
sare i ndi l er, Se i zbel te
de
pat, Se izbegte de scaun. Se izbeqte de cimin, smulge
teblia
$i
se pune acolo, intre gritare, incovrigat, istovit, beat
de fericire,
In odaie. intunericul crerte,
III
Morcoveald n-a adormit decat spre ziui qi nu se induri
,dL i asi di n cul cug.
cand doamna Lcpi r- i mpi nqe u;a
!i
i ncepe
si stdmbe din nas, adulmecAnd in toate pirgile.
-Hm, ciudat miros! face ea.
Buni dimineaga, mimico, spune Morcoveaqi.
Doamna Lepic smulge pdtura de pe el, adulmeci prin
unghere qi nu-i trebuie mult sA afle care-i buba.
18
JULES
RENAITD
\ili-a fost riu,
!i
oala niciieri! se gribi si-i spunS Morco-
vFal a. socol i nd ca n-ar purca
q; si
o mai bun; del vi nova! i re.
Mincinosule! Mincinosule! strigd doamna Lepic. Iese
ca o lurtuni pe uqi qi se intoarce ascunzind oala de noapte,
pe care o furiqeazi iute sub pat. Pe urmi. trage biiatul
jos
din alternut
$
se pune pe niqte
$pete
de aduni toati casa.
Cerulel Cu ce
fi-am
grelit ca si am parte de un ase-
menea copil?
Aduce in grabi carpe, o gileat; cu api, pe care o ris-
toarn6in cimin de parci ar{i trebuit s; sting;focul, intoarce
altemutul pe dos qi cerc ae! aer, robotind de zor qi vi.icirin-
du-se intruna.
Dupi un timp se oprelte in fala biiatului
!i
se r;stelte
la e1, dind din mdini:
Pr;piditule!Nu
eqtiin roate minfle! Silbaticulel Ai ajuns
si triieqti ca vitele? D5-i unui bou o oali de noapte
li
tot are
si qtie ce s6 faci cu ea. Iar
lie fi-a
risnit si te spurci in cimin.
Dumnezeu mi-e martor, din pricina ta o s-o iau razna
!si-o
si
mor nebuni.l Auzi? Nebuni!
MorcoveagS,
in cimaqS. de noapte qi descul!, se uiti la
oali.. Azi-noapte nici pomeneali de ea,
!i
acum uite-o coio,
la picioarele patului. Oala de;arti gi albi ii ia ochii. Daci
qi acum s-arincipilAna
si n-o vadi, asta ar fi curat; neobr;-
zare din partea lui.
$i
cum to{i ai casei, opiriii, il sdcAie qi-l hnr{uiesc cu intrc-
birile, dimpreuni cu vecinii barjocoritori care se perindi
intruna gi cu polta$ul care rocmai atunci qi-a gisit qi el si
pice. Morcoveali
rostegte in cele din urmi, cu ochii pironigi
la oali:
Zi.u daci mai pricep ceva! Crcdeli voi ce-oli vrea.
MORCOVEATA
I EPURI I
19
-Jie
nu
1i-a
mai ri.mas pepene, spune doamna Lepic. De
altfel, in privinla asta semeni cu mine: nu-1i place pepenele.
,,Ce
bine s-a nimerit", ili zice Morcoveali in sinea sa.
Aga are el mereu parte si afle ce-i place qi ce nu, De obi-
cei trebuie si.-i placi numai ce-i place maici-sii. Bunioard,
cAnd se aduce brAnzi la masi, doamna Lepic spune:
Sunt siguri ci Morcoveali nu mindnci brAnzi.
$i
Morcoveagi cugeti:
,,De
vreme ce-i siguri, n-are rost
nici si gust".
Pe de alti parte,
Stie
gi ci nu i-ar fi prea bine dac; ar lace
una ca asta.
$i
ce, parci n-are cAnd si-6i implineascd cele mai sucite
toane, in locud numai de el cunoscute?
La desert, doamna Lepic ii spune:
Du iepurilor cojile astea de pepene.
Morcoveagi se ridici de la masd ascultitor, pi$elte misu-
rat gi
line
farfuria cu bigare de seami, si nu ristoarne nimic.
CAnd intri in coteJ, iepudi, cu urechile ciulite, cu botul
in vint gi labele dinainte
lepene,
de parci s-ar pregiti s6
bati toba, se inghesuie injurul lui.
-Ohol
Stad nifel! ii domole$te Morcoveali.
Stali nijel,
mi rog: si-mpirdm.
Se aqazi pe o grimadi de gunoi, unde-s stranse de-a
valma cotoare de varzi, frunze de nalbi qi buruieni ronliite
pAni la ridicini, apoi ie di iepurilor sAmburii de pepene,
i ar zeama o bea el :
f -i
dul ce ca mu. ru. .
Pe urmi roade cu din{ii tot ce-au lisat ai lui, orice urmi
de miez dulce
!i
tot ce se mai poate m6nca, iar coaja verde
o arunci iepurilor, care stau roati in
jur,
agezali in capul
oaselor
20
JULES
RENARD
Da' 0umos
mai ar al i ! i i
"pune
domnul
$i
Ernestina,
care i-a pansat
rana:
A intrat
in el ca-n branzi.
Portiga
cotegului
e inchisi.
Soarele
de dupi-amiaz;
se strecoari.
printre
olane, inmu-
i ndu-"i . ap; rul
razeLor i n umbra ra, oroas; .
CAZMAUA
Felix qi Morcoveali
muncesc
cot la cot. Fiecare are caz_
maua lui. A lui Felix
e de fier qi a fost f;cuti pe misur;J la
potcovar
Pe-a
sa, Morcoveal;
5i_a
licut_o
singu4 dintr_o
bucati de lemn. Grddiniresc,
robotesc
oe zor
lr
pe_ntrecute.
Deodati,
cAnd se agtepta mai pugin (tocmai
atunci se abat
totdeauna
nenorocirile),
Morcoveali
se pomeneqte
izbit
cu cazmaua
drcpt in frunie.
Cdteva
clipe mai tArziu, Felix trebuie
dus cu grijd qi intins
pe pat. I s-a ficur r;u vizAnd
sAngele friliorului
siu. Togi ai
casei sunt acolo, cu mic, cu mare;
umbli in vdful picioarelor
gi puqotesc
ingrljorali:
-Unde-s
sirurile?
Un pic de ap;
rcce, si-i umezim
tdmplele.
MorcovealS
se urci pe scaun, se uiti peste
umerii gi prin_
tre capetele
celorlal{i.
E Iegat la fiunte
cu o cArpi pe care
pata
de sAnge
se ligelte
mereu.
Lepi c.
De viicirit
nu s-a viic;rit,
fiindc;
l-au prevenit
c; asta
n-ajuti
la uimic.
.
Dar iati, Felix
deschide
un ochi, apoi gi pe celilalt.
S_a
ales doar cu spaima,
5i
cum faga lui prinde
culoare incetul
,
u rneerul -
gri j a
$i
reama
se
)rerq
di n i ni mi .
.
1\-umai
de pocinogui
eqti bun!se resteqte
doamna
Lepic
la Morcoveali.
Nu puteai
s6 bagi de seami, nitiriule?!
MORCOVEATA
21
PU$CA
Domnul Lepic le spune biielilor:
Vi ajunge o pugci la amAndoi. Fralii care se iubesc pun
totul laolald.
Pei sigur, titicule, rispunde Felix, o s-o purtem pe rend.
Spun drept, eu mi rnullumesc daci Morcoveagi mi-o di
numai din cAnd in cdnd.
Morcoveagi nu zice nici da, nici ba. Nu prea-i vine si
creade.
Domnul Lepic scoate puqca din invelitoarea
ei verde
!i
intreab;:
Ci ne o poart d pri mul . ' Cel mai mare. al a s-ar cuveni .
Felix:
ii las lui Morcoveaj; cinstea asta. S-o poarte el intai.
Damnul Lzpic:
Te porti tarc lrumos in dimiaeala asta, Felix. Am si gin
minte.
Domnul Lepic aqazi pugca pe umirul lui Morcoveali.
Domnul Lepic:
Hai, copii, la druml Fiqi voioqi qi si nu vi certaqi.
Luim qi cAinele?
Domnul hpic:
N-are rost. Faceli pe cAirele cu randul. De altfel, nilte
vXnitori ca voi nici nu rinesc: ucid pe loc.
Morcoveagi qi Felix o pornesc la drum. Sunt imbr;cali cu
hainele lor obignuite. Le pare riu ci n-au cizrre, dar domnul
Lepic le-a spus adesea ci un adeverat vanitor nu dA un banpe
cizme. Nidragii unui vdnitor adevirat atArn; peste cilcaie.
l ri ei odard nu
5i -i
"uf l ecd.
L mbl i a>a pri n noroai c
! i
pes(e
l a-
rini
5i
cizmele se formeazA de la sine, urci pinS.la genunchi,
22
JUIIS
RINARD
zdravene,
naturale,
iar servitoarea are
atingS. de ele.
nu se
Cred ci n-o si te intorci cu tolba goalir
spune Felix.
-Sper
gi eu, rispunde Morcoveaj;.
Simte o mincirime
in scobitura
umirului, dar se stipA_
nel t e
l t
nu propl e$re
a. ol o pat ul crmci .
Vezi, spune Felix,
te las s-o porli cAt poftegti.
-Doar
egti fratele
meu, rispunde
Morcoveal;.
Cand vrcun
stol de vdbii iqi ia zborul, el se opreqte in loc gi-i face semn
lui Felix si nu mai milte. Stolul rece de la un gard la altul.
Aplecali
de mijloc,
cei doi vAnitori
se aprcpie
tipril, ca
!i
cum vribiile
ar dormi. Stolul insi n-are asdmp;r
!i
zboad
ciripind in alt; pade.
Micii van;tori se indreapti
de qale.
Felix dricuie.
Morcovea!;,
degi ii zvacneqte
inima, pare mai
r;bditor
Se teme de clipa cAnd va trebui si-gi dovedeasci
iscusinF.
Dace di grcq?
$i
la fiecare amAnare
resufli ulurat.
Numai ci de asti dati vrabiile par si-l a$tepte.
Felir:
Nu trage, elti prea
departe.
Morcaoeald:
Crezi?
Feltu:
Pii cum? CAnd stai aplecat, nu-(i dai seama.
Ji
se pare
ci ai vanatul in bitaia puqtii, gi cind colo, egti la dracu_n
ptaznic.
Ca si-i arate ci are dreptate, Felix iese deodati.din
ascun_
zil. Speriate,
vribiile -
sfrrrl zboar; in alti parte.
Una singuri a mai r6mas qi se leagini
in vdrful unei
crengi. Miqci
din coadi pi igi suceSte capul incoace qi incolo,
arStandu-li
pieptul.
Morcaoeajd.:
Pe asta z;u c-o dobor! Sunt sigur.
porunci
si
MORCOVEATA
23
Fel;t:
D6-te la o parte si v;d. Da, ai dreptate, stragnici ocaziel
Pugca, repede!
Morcoveagi se pomenelte cu mdinile goale qi gura cis-
cate: in locul
!i
sub ochii lui, Felix duce arma la umir, gin-
telte, apase pe tdgaci,
9i
vrabia cade la pimAnt.
Asta-i ca o scamatorie. Adineauri, Morcoveaje
strengea
puqca in mAini, cu inima zvAcoind. Dintr-odati, uite c6 n-o
mai are,
liacum
se vede iarili cu ea, caci Felix i-a qi dat-o
indirit. Dupi care face pe cainele
!i
aleargi si aduci wabia.
Hai odati, ii zice el, grSbelte-te d!el.
Ni1el cam mult.
FeLix:
Ce, te-ai
5i
bosumflat?
Marcounlti
I-auzil Ai vrea si cint?
Felix:
Lasi, ce te mai viicirelti, de weme ce i-am venit de hac?
Daci ne scipa, ia gindeqte-te!
Morcobeald:
Bi ne, da' eu. , .
Tu.
"u
t or ai a- Azi am rrar eu, mi j ne Lu.
Marcouath
Aha, mAine !
Fel.x:
Zdn, mdl
Morcoaeald:
Da, aga'mi spui tu de fiecare dati.
Felix:
Na, mi
ju4
eDti mullumit?
24
]ULEs
RENARD
Morcot)ea!d:
Bine...
Da'gtii, daci mai c;utem o vrabie, a! trage
!i
eu
cu pu$ca.
Felit:
Nu, e tArziu. Hai acasi, si ne-o frigi mama pe asta:
Ji-o
dau
$e. Jine,
nitifleafi,
bag-o in buzunar, gi lasi-i pliscul Ia
vedere,
Cei doi vAnitori o pornesc spre case. Din cAnd in cind,
intAlnesc in cale cAte un
15ran
care le d6 binege qi le spune:
Mii biieli, ogi fr lisat puii orfani!
Morcoveagi, mAndru, iqi uit; necazul. Ajung acasi irnpi-
caji, t umletori, iar domnul Lepic se miri de cum ii zireqte:
_Cum,
Morcovea(e, tottu cupu;ca? Numaitu ai purtat-o?
-Aproape,
mormiie Morcoveaji drept dspuns.
CARTITA
Morcoveagi gise$re pe dmm o cartili. E neagri ca un
colar. Dupi ce s-a
jucat
de ajuns cu ea, se hotiri.qte s-o
omoare. O arunci de cAteva ori in sus, cu indeminare,
aqa,
ca si cadi pe un boioval.
La inceput,
treaba merge strune.
Ca ila
$i-a
s{irimat labele,
!i-a
spart capul, qi-a frAnt
sprnarea
$i
nu pare si mai aibi mult de triit.
Pe urmi, Morcoveagi vede cu uimire ci nu mai vrea si
moari. Degeaba o azvArle-n sus) cat casal pan' la cer: nu
vrea,
!1
pacel
-Ei,
driciel mormiie
biiatul.
intr-adevir,
cArtila tresare pe piatra plini
de sdnge;
pantecul
ei, numai osanze, kemur; ca o piftie, qi din pricina
asta ai putea
sdjuri ce tdieqte.
MORCOVEATA
25
Ei, dricia dracului! se infurie Morcoveag5. Tot n-a cripat!
O ia dejos, suduind de mama focului,
9i
schimbi tactica.
Rogu la fagi, cu ochii inlicrirnagi, scuipi cArtiga qi o izbeqte
iar de piatri, mai de aproape qi cu toat; puterea.
Dar pantecul ei terciuit mi$ci intruna.
$i
cu cat o izbeqte mai inve$unar, cu atat pare mai vie.
LUC E RNA
Morcoveali qi Felix se intorc de la vecernie qi iutesc pasul
spre casi. E vremea gusterii de la ora patru.
Pe Felix il aqteapti o felie de pAine uns; cu unt sau cu
marmeladiJ pe Morcoveal6, ribdiri prijite pe peine. Asra
pentru ci s-a gdbit si-gi dea ifose de om mare
!i
s-a l5udat
fajA de martori ci nu-i mAncicios. ii plac lucrurile simple gi
de obicei minAnci pAinea goali; face pe grozavul. Asti-seari
o iainaintea lui Felix, vrind siprimeascd cel dintai gustarca.
Uneori, pAinea goali i se pare cam tare lui Morcoveaqd.
Atunci o inhali cu duqminie, muqci vArtos din ea, di indAr-
jit
din cap
!i
o cdntine intrc din1i, de sar firAmiqe. Toli ai
casei, strAnqi injur, il privesc minunAndu-se.
Stomacul lui de stru! ar inghili orice: piatr;, monede
coclite.
intr-un cuvAnt, cAndevorbade mAncare, nu face mofturi.
Apa' i pe cl anl a poni gei . E i ncui at d.
Cred ci babacii nu-s acasi. Ia arde-i tu cAteva picioare.
Felix se repede, dricuind, in poarta grea, ferecat; cu tot
lelul de piroane, {icAnd-o si bubuie indelung Apoi, cu pu-
teri unite, se arunci amindoi asupra ei, invinefndu-qi ume-
rii de pomani.
26
IULES
RINARD
Morcoualii:
Ce mai i ncol o
; i -nco. r,
e. nu-s acase.
Felix:
Unde si fie oare?
PoF si
!tii?
Hai sA stim coleajos.
Treptele reci ale scirii le ingheagi fundul
Si-o
foame n5-
prasnici ii chinuie. Biietii casci
!i
se bat cu pumnii in pan-
tece de lihnifi ce sunt.
Felix:
S-o creadi ei ci stau aici s;-i alteptl
Marcoueald:
Pii n-avem incotro.
Felix:
Si-i aqtepte altul, nu eu. Ce, si crip de foame? Eu weau
si minanc, ce-o fiJ chiar gi iarbi.
Morcouald:
Iarbi? Straqnici idee! Cu asta si gtii ci le-am tras clapa.
Felix:
Te cred! Ce, la masi nu se minAncd salati? intre noi fie
vorbaj lucernar de pildi, e tot atat de lragedi ca qi salata.
Un fel de salati firi untdelemn
li
firi o!er.
Ba bine ci nu.
Feli*:
Pui prinsoare ci eu mininc lucerni qi tu nu?
Morcaoeald:.
Adici de ce tu da gi eu ba?
Felix:
Ei . l as. i gl uma. r e pr i nzi l
Morcoz)eald:
Ce-ar fr dacd am cere mai intdi niqte pAine gi niqte lapte
bitut de prin vecini?
MORCOVEATA 27
Felix:
Mie imi place lucerna.
Haideml
CurAnd, cAmpul de lucerni ili alterne sub ochii 1or ver-
deaga sa ispititoare. Nivilesc in el bucuroqi ci.-gi pot tArqAi
in voie ghetele, zdrobind tulpinile fragede gi lisind in urmi
cdr)ri i ngu. t e ce-i vor i nqrUora mul ra rreme pe oameni -
Ihcdndu-i si se intrebe:
,,Ce
soi dejivini o fi trecut pe-aici?"
O ricoreali plicuti le pitrunde prin
lesitura
pantalonilor
scu4i, amo4indu-le treptat picioarele.
Se opresc in mijlocul lanului qi se trAntesc pe burti.
-E grozav! spune Felix.
Firele de lucerni le gadili lafa
!i
red amendoi ca pe vre-
mea cand dormeau in acelaqi pat gi domnul Lepic Ie striga
din camera invecinati:
,,Da'
nu vi mai culcali odati, plozi afurisif?"
Au uitat de foame gi s-au apucatsdinoate, cAndvoiniceqte,
cAnd cAineqte, cAnd ca broasca. Doar capetele li se mai vdd.
Taie cu bralele qi bat cu picioarele valurile verzi care se sfi-
rAmi pe loc gi mor aga, liri si se mai ridice.
Mie mi-ajunge pAn' Ia birbie, spune Felix.
Ia te uiti la mine ce multinaintez, se laudi Morcovea!;.
Apoi se opresc, ca s5-qi guste in tihn5 bucuria.
Sprijinili in coate, pdvesc galeriile afXnate ale cArtiplor,
carc se intindca nilte umflitui intortocheate pe fala campu-
lui, aidomavenelor sub pielea bitrinilor Aici abia se ghicesc,
aici se revarsi in vreun luminig, unde torlelul cel hain in-
l;nluie ca o pacoste blajina lucerni, risfirAndu-gi barba de
firiqoare rogcate. Muquroaiele par un citun de colibe indiene.
Gata, spune Felix, hai si mAncim! Eu nu-mi mai pierd
vremea. Bagi de seami sA nu te-atingi de partea mea.
28
JULES
RENARD
$i
iqi rotegte bralul injur
- Niciogriji,
imirimane
Dimie
destul, rostelre Morcoveal;.
$i
capetele li se fac nevizute. Cine ar putea si ghiceasci
unde sunt?
Vintul sufli ugor, intoarce fmnzele subfri de lucerni,
dAnd
la iveal6 spatele 1or albicios, gi tot lanul e cuprins de fiori.
Felix smulge brale intregi de lucerni, iqi afundi capul in
ea, se preface ci se indoapi, cle{Eind ca un vilel prostug gi
lacorn.
$i
in timp ce se preface doar c; menanc; pe rupte,
ronliind qi ridicinile, ca unul carc
ltie
ce-iviaga, Morcoveagi
o ia de buni, dar, mai gingaq decat frate-siu, alege doar
f runzel e f r umoa. e.
Le indoaie cu vArful nasului, le aduce pAni la guri qi apoi
le molfiie conqtiincios.
De ce s-ar gribi?
Masa-i intinse. Nu-i niciun zor
Cu dinlii strepez\i, cu limba amari, ingreloFt;, inghite
intruna, se osp;teazi.
LANI TA
Morcoveagi
nu mai bea nimic la masi. Se dezvale de
asta in vreo cateva zile, cu o uqurinli care-i uimeqte pe-ai sii
!i
pe to{i prietenii
casei. Mai intAi ii spune intr-o zi la prAnz
doamnei Lepic, care ii toarni vin, ca de obicei:
Mul l umesc. mami co, nu mi -e scre.
La cini zice iar:
Mul 1ume. c.
m; mi co, nu mi - e set e.
_
Faci economie,
spune doamna Lepic. Cu atat mai bine
pentru ceilald.
$i
cum nu e nici cald, nici frig, iar lui pur qi simplu nu-i
c. l e
sel e, r; mane
roat a zi ud l al a
qi
bea ni mi c.
MORCOVEAT,{
A doua zi, cAnd pune masa, doamna Lepic il intreabi:
Azi
lie
sete, Morcoveati?
-Ziu
daci gtiu, rispunde el.
-Treaba ta, urmeazi doamna Lepic. Daci vrei cinila,
o iei din dulap.
Morcoveaqi sti locului, nici gAnd si ia cinila.
,,Oare-i
vorba de-o toan;, e uituc, sau se teme se se serweasci singur?"
Ai lui incep si se minuneze:
-
O s-ajungi un biiat
!i
jumitate,
spune doamna Lepic.
Iat;-te cu inc; o calitate.
$i
i nci una rard. adauq5 domnul Lepi c. Are
(e-t i
pri nda
bine, mai ales mai tAziu, dac; te riticelti cumva intr-un
pust i u. si ngur. l i ri cdmi l i .
Felix qi Ernestina pun prinsoare intre er.
Ernestina:
Asta nu bea nimic o sipt;mane.
Felix:
Haida-del Daci o
line
aqa trei zile, pdni duminici, e mare
lucru.
De ce? se miri Morcoveal;, cu un zambet qiret. N-o si
mai beau niciodati, daci n-o si-mi fre sete. Gindigi-vi la
iepuri qi la cobai; ce, vi se pare ci au vreun nT erit?
-Cobaiul
e cobai qi tu esti tu, i-o intoarce Felix.
Morcovea{i se ambifioneazi: lasi, le arat6 el de ce-i in
stare. Doamna Lepic uit6
9i
in zilele urmitoare de cinila
lui, iar el nu-gi ingiduie si o ceari. Primelte cu aceeaqi
nepesare atat laudele batjocoritoare, cat
!i
mi.turiile pline
de admiralie ale celor dinjur.
Ori
e
bol nav. ori
e
nebun.
"pun
uni i .
qi
ceilalli:
Agl Bea pe ascuns.
29
30
]ULES
RINARD
Dar vorba aceea: tot ce-i nou e
Di
frumos. Morcoveati,
care la inceput trebuia sA scoat;. intruna limba qi si arate ci
i s-a uscat , f ace t reaba ast a di n
ee
i n ce mai rar.
Nimeni nu'i mai pune intrebiri. S-au plictisit cu tolii.
Doar cate un str;in mai ridicd bragele a rnirare spre cer,
cAnd afli despre'ce-i vorba:
-Nu
se poate! Nimeni nu e-n stare se scape de trebuin-
lele
firii.
Doctorul, chemat qi el, spune ce toat; povestea asta i se
pare ciudati, darci,laurma urmei, nimic nu-i cu neputinte.
qi
Morcoveat;, care se temea de cine gtie ce sufednle,
recunoaqte uimit ci, daci i1i pui cevain cap
Di
te incipSlanezi,
po$ face tot ce vrei. Crezuse ci hotirArea asta o se fie pentru
el un canon, ci o si-i ceari o sforgare grozavi gi, cAnd colo,
uite cA tot in largul lui se simte. Ba-i chiar mai zdravin ca
inainte. De-ar putea sd-!i biruie qi foamea la fel ca setea!
Ar posti, ar t.;i cu aer.
Nici nu-gi mai aminteqte de cinili. Multi vreme a stat in
dulap degeaba. Apoi, slujnicei Honorina i-a dat prin minte
si puni in ea praful rofcat de curilat sfeqnicele.
MI EZUL DE PAI NE
Cind e binedispus, domnul Lepic ili petrece vrcmea bucu-
ros cu copiii. Le spune snoave, plimbdndu-se cu ei prin gri-
dini, ginuo dati Felix qi Morcoveagi au ajuns si se td.vileasci
pejos de atAta rAs. in dimineala asta parc; e
5i
mai qi. Toc-
mai atunci se ivelte Ernestina, si-i cheme la masi, qi iati-i
potoli$ ca prin farmec. De fiecare dati cAnd se intmnelte
familia, fegele se posomorisc.
MORCOVEAIA
Togi m6nAnci la repezeali
!i
pe ticute, aqa curn fac de
obicei, zorili parci si lase altora locul, ca gi cAnd n-ar sta la
masi in casa lor; qi, deodat;, doamna Lepic spune:
Vrei si-mi dai, te rog, putin miez de peine, si-mi sftrqesc
comPotul?
Oare cu cine vorbeqte?
De obicei, doamna Lepic se servegte singuri, iar de vorbit
nu vorbe$te decat cu cAinele.
Jine
siJ pund
!ipe
el Ia curent
cu pregul legumelor
5i-l
limure;te ce greu este in ziua de azi
sA hrinelti cu bani pulini
$ase
pe$oane
$i
un animal.
-Nu,
zice ea citre Pymm, care maraie prietenos,
bitAnd
cu coada-n rogojinS, habar n.ai cAt pitimesc
eu ca sA
lin
casa asta!
Tlnchipui
poate
!i
tu, ca toli berbalii, ci-!i umpli
traista pe nimic. Ce-1i pasi cX untul s scumpette
li
cA de
oui nici micar nu te poli atingel
Or, de asti dati e lucru mare cu doamna Lepic. Se adre-
seazi de-a dreptul domnului Lepic, cum n-a fbcut de cand
Iumea. Nici vorb, cA lui li cere miezul de pAine cu care
se-!i termine compotul. Mai intAi, fiindcd il privelte
Jintd;
q-apoi pAinea se afli chiar l6ngi domnul Lepic. Uimit, el sti
pulin in cumpini, apoi ia cu vArful degetelor o bucati de
miez care i,-a rimas in farfurie
Di,
cu o mutr6 c;rdniti,
i-o azvArle doamnei Lepic.
Fars6 ori drami? Cine gtie?
Ernestina, umiliti pentru maice-sa, ili simte inima cdt
un punce.
,,Titicu'e
in toaoe bune azil", cugeti Felix, care salti
nebunelte pe scaun.
Iar Morcoveali, murdar de mAncare pe la guri, cu ure-
chile vAjAind qi fala aprinsi, tace incruntat, gata-gata si
izbucneasci. Noroc ci doamna Lepic se ridici numaidecAt
31
32
JUL!s
RINARD
de la masi,
jigniti
si se vadi. rratati ca ultimul om,
!i
asta
mai ales in fala copiilor!
TRAMBITA
Domnul Lepic sosegte chiar in dimineala asta de Ia Paris.
Deschide geamantanul. Ies Ia iveali daruri pentru Felix qi
pentru Ernestina
nigte daruri minunate, tocmai acelea la
care, ca sA vezi ciudefenie, au visat amandoi toat;. noaptea.
Pe urmi, domnul Lepic se uiti qiret la Morcol'eali
$i-i
spune
ginAnd
mAinile la spate:
Tu ce-ai vrea rnai mult: o fiambi!; sau un pistol?
La drept vorbind, Morcoveati e mai degrab; prev;z;tor
decit indriznel. Ar prefera o trambip; oricum trAmbiga
nu-i ca pistolul, si
1i
se descarce in meini cAnd nici nu te-aq-
tepfi; dar a auzit de atitea ori c; unui biiat ca el ii sti bine
si sejoace numai cu pugti, cu sibii qi cu maqinirii de rizboi!
I-a venit qi lui vremea si adulmece pulberea qi si faci praf
tot ce-i pice in man;. Taici-siu se pricepe la copii; e clar ci
i-a adus tocmai ce trcbuie.
-Mi-ar
plicea un pistol, rcstelte el rispicat, incredinlat
d a ghicit. Ba sare chiar peste cal
!i
adaugi: Degeabal
ascunzi - il vidl
Ei, mormdie incurcat domnul Lepic, acum vrei pistoll
Vid ci
f-ai
schimbat gusturile.
Morcoveagi o drege la iuleal6:
Da' de unde, titicule, ziceam ala, in glumi. Fii pe pace,
nu-mi plac pistoalele
nici de fric6. DA-mi iute tdmbila, ce
abia aqtept si suflu in eal
Doamna Lepic:
Atunci de ce minf? Ca si.J necijeqti pe taicit;u, da?
CAnd igi plac trAmbigele, nu spui cili plac pistoalele qi nici
MORCOVEATA
33
nu bali campii, spunand ce vezi pistoale. Nu pupi tu nici
pistol, nici trambifr; asta ca sA te inveli minte! Uitd-te bine
la trambi(d; are trci canafi rolii
!i
un stegulel cu ciucuri de
aur Gata, gi-ajunge!
Acum qterge-o; inchide uqa pe dinafari
qi bate din buze.
in dulap, tocmai sus, pe un teanc de rule e a-lbi, nevizuti
gi cu neputinli de atins, infEqurati in stegulelul cu ciucuri
de aur gi cu cei trei canafi rolii, hambija lui Morcoveali ste
gi aqteapti mut6, precum cea aJudecifi de Apoi.
POMADA
Duminica, doamna Lepic
line
morlig si-qi trimiti b;ielii
la bisericd. Sunt gitigi ca scogi din cutie, gi Ernestina insiqi
se ingrijeqte de asta, cu riscul de-a nu fi ea gata la timp. Le
alege cravatele, le taie unghiile, le imparte ci4ile de rugi-
ciune, alegand-o pe cea mai groasi pentru Morcoveali.
Dar mai ales igi di fragii cu pomadi pe cap.
Asta-i pasiunea ei.
Daci Morcoveali ii face pe plac, blAnd ca un mieluqel,
Fel i x. i n
qchi mb.
o previ ne c; pAna l a ur m5 are \ ;
(e
supcrc.
qi Erne"ri na n; s. oce! l e ror soi ul de rert i puri .
De data asta am uitat, spune ea. N-am fecut-o
dinadins,
crede-m6;jur c5, de duminica viitoare incolo, nu te mai ung.
$i
totdeauna izbutelte s5-i puni cAte un deget de pomadS
pe p?r.
Intr-o zi ai s-o p;legti cu mine, mormiie FeJix.
In dimineala asta, Ernestina umbli iar cu qiredicuri,
dar Felix, infofolit in prosop qi cu capul aplecat inainte, nu
simte nimic.
Poftim, zice ea, te-am asclrltat. N-o si mai ai de ce bom-
beni: uite borcanul astupat pe cimin. Sunt sau nu fat; de
34
JUTES
RfNARD
treabe? De altfel, n-am niciun merit. PeDtru Morcoveali
ar trebui ciment, nu pomadi, dar cu tine e altceva. Pirul
tiu seinfoaie qi face bucle de la sine. Ai un cap ca o conopidi,
Di
cirarea asta
line
sigur pAni diseari.
-Igi mulpmesc, spune Felix.
Se ridici, {iri si binuiasci nimic. Nu-gi mai trece mAna
prin pir, aia cum face de obicei, ca si se incredinjeze.
Ernestina il irnbracS, il dichiseqte gi-i pune minuqi albe
de m;tase.
Ei, gata? inreabi Felix.
-
Strelucelti ca un prinl! il admid Ernestina. Doar qapca-gi
mai lipseqte. Ia-o din dulap.
Feli:< grepegte insi drumul: trece prin fala dulapului, di
fuga la bufet, deschide u;a, apuce o can; plini cu api qi gi-o
ristoarne finiltit in cap.
Eu te-am prevenit, surioari, glisuieqte biiatul respicat.
Nu-mi place si-qi bati nimeni
joc
de mine. Egti prea mici qi
nu poli si tragi pe sfoari un !'ulpoi ca mine. Bagi de seami.:
daci se mai intampE o dati,
1i-azvirl
pomada pe girli!
Cu pilul lins, cu hainele de duminici giroind, murat din
cap pan6-4 picioare, alteapti si fie schimbat sau s;-l usuce
soarele - pugin ii pasi.
,,Felix
ista e cineva!" cugeti Morcoveali in sinea sa, in-
cremenit de admiralie.
,,Nu
se teme de nimeni. Ce-ar mai
rade pe socoteala mea daci aq face ca el! Mai bine si-gi
inchipuie ci-mi place pomada."
Numai ci, in vreme ce se resemneaza astfel, pirul lui
plinuieqte
sd-l rizbune.
Pirul, intins un timp cu de-a sila sub pomadi, face pe
mortul; pe urmi se dezmorlelte gi, imboldit parci de un
spiriduq nevizut, increlegte carapacea uqoari qi lucitoare
a pomadei, o spinteci, o crapl.
MORCOVEATA
35
Ai zice ci-i o miriqte ce se dezgheali.
$i
curind, descetulati, prima quvili i se ridici
leapioi
ln cap.
LA SCALDAT
E aproape patru, iar Morcoveali, neribdator, ii trezeDte
pe domnul Lepic qi pe Felix, care dorm sub alunii din gridini.
Mergem? inreabi el.
Felix:
Mergem! Ia costumele de baie .
Domnul l*pic:
E inci prea cald.
Feli,x:
Mie-mi place cAnd arde soarele.
Mormr)eald:
Titicule, gi
1ie
o si-1i placi pe malul apei mai mult decAt
aici. Te intinzi acolo pe iarbi.
Domnul l*pic:
Luali-o voi inainte; c;tinel, biieli, ci doar nu zorili si
prindeli moartea din urmi.
PeMorcovealiil minAncitilpile qi abiaigi mai stipanelte
pasul. Duce pe umir costumul lui de baie, simplu, Iiri de-
sene,li costumul lui Felix, roqu cu aibastru. Fala ii strilucelte
de bucurie, sporovXieite, cant6, sarc s; apuce cate o creangi.
Inoate cu mainile prin aer gi-l intreabi pe Felix:
O fi buni apa, ce zici? Tii, ce-o si. ne mai zbenguim!
-Ia nu rnai face pe grozavul!i-o reteazi Felix dispreluitor,
convins ce
$de
el ce spune.
Qi,
intr-adevir, Morcoveale se iDmoaie numaidecet.
Sare sprinten cel dintei peste un zid scund de piatri, qi
raul se ivelte pe neaqteptateJ curge chiar pe sub ochii lui.
Hm, a trecut vremea de glume!
36
,UL[S
RENARD
ScJipiri ca de ghea$ scinteiazi pe apa vdjitd.
Riul plesciie de parci ar chntdni din din1i, rispAndind
un miros searbid injur
Va trebui si intre in api, si stea acolo gi si se biliceasci,
in timp ce domnul Lepic, pe mal, va socoti cu ceasulminutele
ingiduite pentnr sciidat. N{orcovea,ti se cutremuri. Curajul
pe care qi-l face singur, cu atita sarg, il periselte iaci o date,
tocmai cind e la ananghie, iar rAul, care de departe il ispitea,
i l i n' pi i mr r r t i ar um.
incepe si se dezbrace ceva mai departe. Barem si nu se
faci de ruqine, si nu-l vadi nimeni cum dArdiie gi cum
ii tremuri picioarele de fricd.
Scoate lucrurile de pe el, unul cate unul,
!i
le impiturelte
grijuliu pe iarbi. Iqi dezlcagi qircturile de Ia pantofi qi parci
nu mai ajunge s; desfaci nodurile.
iqi punc costumul de baie, leapidi cimaqa
;i,
nidugit
ca o bomboan; nicliiti in invelitoarea ei de hArtie, mai
alteapta un pic.
Felix a qi luat riul in stipanire: se zbenguielte voinicelste
;i
nici ci-i pasi; bate apa cu bragele, cu picioarele, o face si
spumege qi, cumplit in mijlocul valurilor, gonelte spre malui
turma lor manioasi.
Ei, Morcoveali, te-ai qi dezumflat? intreabd domnul
Lepic.
-Stiteam
si mi mai zvdnt ni1el, rispunde Morcovea!;.
ln cele din urmi, iqi ia inima-n dinfi, se aqazijos pe ma1
gi incearci apa cu degetul cel mare de la picior, turtit de in-
cdllimintea prea strAmt6. in acelali timp se freace cu mana
pe burt;: poate cA n-a mistuit inci tot ce-a mAncat la masi.
Se lasi apoi si alunece de-a lungul ridicinilor, qi ridicinile
ii zgirie pulpele, coapsele, dosul.
MORCOVEATA
37
Cum ii trece apa de mijloc, nu mai are decit un gAnd:
se iasA cat mai repede afari. I se pare ci o sfoari udi i se
inliqoard incet-incet in
jurul
tmpului, ca pe o sfirleazi.
Colac peste pupizi, se surpi qi malul de care se sprijinea, qi
Morcoveagi - bAldAbAc! se duce la fund, se zbate, se pune
iar pe picioare qi tugegte, scuipi, se inibuqi, e orbit, buimac.
Da, plonjezi bine, biielaq, spune domnul Lepic.
Mda. l ace Morcovcat A drepr raspuns. numai ce nu-mi
preaplace. imi intre api-n urechi qi dupi aia mi doare capul.
Cauti un loc prielnic unde si invele si inoate. adici si
dea doar din mAini gi si sc tArAie cu genunchii pe nisip.
Prea te gribeqti, il discilegte domnul Lepic. Bagi apa cu
pumnii de parci
1i-ai
smulge pirul din cap. Di din picioare,
nu le l5sa si stea degeaba.
Firi picioare e mai greuJ spune Morcovea!:.
Felix nu-i di pace gi se ia mereu de el.
Morcoveagi, hai incoa'! Si vezi aici adAncimel Nu mai
dau de fund. Ia te uitS! Mi vezi? Gata, nu ma mai vezil
Acum, du-te lingi. salcia de colo. SA nu te milti! Pun prin-
soare ce ajung la tiDe din zece azverlturi de bra1.
Bine, eu numir, spune Morcoveaf; cHnlAnind din dingi,
cu umerii alard din api, nemi$cat ca o piatri de hotar.
Apoi se a$az; iar pe vine ca si inoate, dar Felix ii sare pe
umei, se azvarle in api cu capul inainte gi-i spune:
Hai, urci-te gi tu in spatele meu.
Di-mi pacc! mormiie Morcovea,li
Gata, afaril strigi domnul Lepic. Veni,ti incoa' si bef
cite o guri de rom.
Ce, gata? se miri Morcoveali.
Acum n-ar mai ie;i din api. Abia i-a prins gustul. A Ldtat de
ofice teami
!i
s'ar tot scilda. Adineauri era greoi ca o bucat;
IUTES
RTNARD
de plumb, iar acum se zbenguie ugor ca un fulg, cuprins de
o vitejie furtunoasi., infmntind primejdia, gata si-$i dea via{a
numai si. salveze pe cineval se qi lasi de bunivoie la fund,
vrand 3; guste spaima celor pe cale si se inece.
-Ei,
gribe$te-te, strigi domnul Lepic, aldel bea Felix tot
romul ,
Lui Morcoveali nu-i place romul, dar sare numaidecAt
cu gura:
-Sd
nu s-atingi de patea
mea!
$i.i
trage o dugci zdravind, ca un bitrAn lup de mare.
Domnul lzpic:
Nu te-ai spilar bine.
ti-a
rimasjeg pe glezne.
Morcaaealh
Asta-i pimant,
rdticule.
DannuL
kpic:
Ba.i j eg
Motcoaeald:
Si mai intru ni;el in api, dticule, da?
Donnul lzpi,c:
Lasi, te speli mdine, o si venim iar.
Morcoaea!d:
Straqnic! Numai de-ar fi vreme frumoasi!
Se gterge
cu un coll uscat al prosopului
cu care s-a
$ters
intAi Felix qi, ame{it, rigulit, r6de si se pri.pideasci, aqa-s
de caraghioase glumele pe care frate-siu gi domnul Lepic le
fac pe seama degetelor lui de la picioare, stalcite de incelF-
mintea stramt6.
HoNoRINA
Doamna l*pie:
Cdf ani ai tu, Honorina?
MORCOVEATA
Hanaina:
$aizeci
qi gapte, implinigi ta Sfin1ii Mucenici, cucoani.
Daamna Lepic:
Ei,
fi-ai
cam rr;jt traiul, bi.tranico!
Honoina:
Asta nu-nseamne nirnic, daci mai egti bun de munci:
Niciodati n-am fost bollavi. Nici caii nu-s mai zdraveni ca
mine, ziu aqa.
Daamna Lepic:
Honorina, vrei si-gi spun ceva? Ai si mori cAnd nici nu
te-aqtep1i. intr-o seari, intorca{rdu-te de la girli, ai si simgi
coqul mai greu, roaba mai anevoie de impins decAt altidati;
ai si cazi in genunchi, intre bralele roabei, cu nasul peste
rufele inmuiate,
$
gata.
Teapind
o sA te ridice de-acolo.
Honorina:
M; faci se rid, cucoani.! Fii pe pace: mi mai gin
ele,
balamalele.
Doamna lzpic:
Te-ai cam cocirjat tu, e drept, dar vezi, cind eqti aqa,
adus de spate, parci nu te mai dor atat
lalele
la spilat. Picat
numai ci-1i slibeqte vederea! Nu spune nu! Am bigat eu
de seami de-o vreme-ncoace.
Honorina:
A5. dc unde! Vi d [ i mpede ca-n zi ua nunl i i .
Doamna lzpit:
Binel Atunci deschide dulapul qi di-mi o farfurie, care o
fi. Dacd qtergi r'asele cum trebuie, ce-i cu abureala asta?
Honorina:
E umezeali in dulap.
Doamna Izpic:
Or fi cumva in dulapul ista qi degere care umbli pe far-
furii, mai qtii? Ia uitS-te la dira asta!
39
40
JUt Es
RENARD
Hanaina:
Unde, mi rog, cucoani? Nu vid nimic.
Doamna lzpic:
Pii, ce-1i spuneam eu, Honoina? Asculti-mi pe mine:
nu zic ci te laqi pe tinjald, ar fi pecat ca tine, vrednici, nu
qbset l i
ni cAi er i : at ar a doar c; i mbi r r ancl r i . i mbi Lr i ne. c qi
eu; imbetranim cu toEii, gi vine o vreme cAnd nu-i destul
si fii inimos. Pun prinsoare ci uneori simgi un fel de plcli
pe ochi. Degeaba gi-i lieci, tot nu trece
Honaina:
Ag! Eu casc ochii mai
li
nu vAd tulbure, aga cum vezi
c1nd vAri capul intr-o g;leati cu api.
Doamna lzpic:
Ba da, ba da, Honorina, poli si mi crezil Uite, chiar ieri
i-ai dat lui domnu' un pahar murdar N-am zis nimic, ca si
n-avem vorbe
!i
si nu te neci.jeqti. Nici domnul n-a zis ni-
mic. El nu zice niciodati nimic, dar nu-i lucru si-i scape.
Ceilalli iqi inchipuie ci pulin ii pasd: mare gregealil Le vede
qi le
line
minte pe toate. S-a mulpmit si impingi paharul la
o pa e cu un deget
!i-a
ar,rrt tiria si prinzeasci firi sd bea
nimic. Mi durea inima qi pentru tine,
!i
pentru el.
Hanoina:
Ei, dricie, ci doar nu s-o fi sliind domnu'de mine, sluj-
nica lui! Si fi spus pi-i schimbam paharul numaidecat.
Doamna l*pic:
Mde, Honorina, numai ci nici alfi mai qireli ca tine
n-ajung se scoati un cuvent de la domnu' cind nu vrea el.
PAni qi eu m-am lisat pigubaqi. Da' nu despre asta-i vorba.
Pe scurt:
lie
ili slibeqte vederca cu fiecarc zi. Acum, cu tre-
burile mai de rAnd, nu-i nicio pagubi, dar la ceva mai de
migali se schimbi povestea. Cu toati cheltuiala, aq lua bucu-
roasi pe cineva si-1i dea o merl; de ajutor...
MORCOVEATA
Honorina:
N-o si mi impac niciodati cu a.lti femeie pe cap, cucoani.
Daamna lzfic:
Tocmai asta voiam si spun.
$i-atunci?
Z;u, tu ce m;
sfituie!ti?
Honorina:
Pi n-oi muri . merge
ea
t reaba bi ne gi -a$a.
Doamna Lepic:
PAnd mori! Ce vorbi-i asta? Tu etti irr stare si ne ingropi
pe togi, curn i1i qi doresc, qi-1i inchipui oare ci eu contez pe
moartea ta?
Honoina:
Ci doar n-o1i avea de gind si mi alungali fiindce a fost
o zi cand n-am
lters
vasele ca lumea! Mai intii ci nu plec
din casa asta decat daci mi da$ pe ugi afari.
$i-apoi,
daci
Doamna lzpie:
Cine spune, Honorina, ci te alungS? Uite ci te-ai inrolit
toati. Vorbim qi noi, prietenege,
!i ie-!i
sare
landira
qi in-
drugi la prostii mai mari ca biserica.
Honaina:
Ei, Doamne! Ce
Stiu
eu?
Doamna l*pic:
Da' eu? N-ai nicio vini ci te lasi vederea, insi nici eu
n-am vint. Trag nidejde cA doctorul o si te lecuiasci. 3e
mai intAmpli qi d-astea. Numai c5, pani atunci, care dintre
noi doui e in mai mare incurcituri? Tu, una, nici nu-1i dai
seama ca te bsi ochii. Crede-m', treaba in casi nu mai
merge.
Ji -o
spun di n mi l i . , si nu carc cumva s5
se
i nt i mpl e
vreo nenorocire; qi-apoi, daci nu ma-nqel, am tot drephrl
s;{i fac, cu bDndeF, cite o mustrare.
42
,ULTS
RENARD
Honorina:
Cite pofteqti. Faci cum ti-e voia, cucoanit Adineauri mi
qi vedeam pe drumuri, da' uite d matale m-ai liniltit. Cat
despre mine, o si arn toati grija de farfurii, figiduiesc.
Doamna lepic:
Pii zic eu altceva? Nu-s chiar aga de afurisiti precum se
spune, Honorina, gi n-o si milipsesc de tine decat daci n-oi
avea incotro,
Honorina:
Daci-i aqa, cucoani, nu mai spun nimic. Eu zic ci mai
pot face treabi qi aq striga ci-i nedreptate de m-agi goni.
Dar i n zi ua cdnd o si bag de scami ci am aj uns o povari qi
ci nu mai sunt in stare se pun un ceaun de api Ia foc, plec
eu
si nguri ri ,
i n grab5, l hri si -mi mai spune ci ne\ a,
Doamna lzpic:
$i
si nu ui;i, Honorina, ci-n casa asta ai sigisegti oricAnd
o lingurd de ciorbi.
Honaina:
Nu, cucoani, nu-mi trebuie ciorb{ doar un codru de p6ine.
Baba Maitte nu pune-n guri decAt p6ine, gi uite ci nu i se
mai isprivesc zilele-
Doomna lxpit:
$i
are pe pugin o suti de ani, qtii? Afli de la mine, Honorina:
ceryetorii sunt mai fericili decdt noi, asculti vorba mea.
Honoina:
Daci zi ci mat al e, api i t or aga zi c qi eu. cucoana.
CEAUNUL
Rareori are Morcoveati prilejul si fie de folos in casi.
Ghemuit intr-un unghe6 biiatul l-a$teapte si se iveasci.
MORCOVEATA
Sti ala
!i
ascult;, Iiri si se gdndeasci dinainte la ceva,
pAndind momentul porrivit s; iasi din umbri
!i,
asemenea
unui om cu mintea limpede, singurul care nu gi-a pierdut
capul in mljlocul unor fiin1e tulburate de patim;, s; ia el
hiFile in men;.
Or, de aste dati ghiceqte ci doamna Lepic are nevoie de
un ajutor istet
!i
de nidejde. Fire;te, n-ar merturisi-o,
e prea
mAndr6. ingelegerea se va face tacit
ti
Morcoveafe va trebui
si se aqtearne pe treabi, thri si mai altepte incurajiri qi
liri speranli de risplati.
Totuli, e hodrat s-o ajute.
De dimineagi pAnd. seara, un ceaun atarne de cArligul
vetrei. Iarrla, cand e nevoie de multi api caldi, se umple
5i
se goleqte intmna,
$i
apa clocotelte pe un foc zdravin.
Vara, apa loloseqte doar dupi masi, la spilatul vaselor;
in restul timpului, lierbe de pomani, cu un quier in6buqit
5i
neintreruptJ in tirnp ce sub pintecul crestat al ceaunului
fumegi doi butuci aprcape stinli.
Uneori, Honorina nu mai aude
luierui
apei. Atunci se
indoaie de mijloc qi trage cu urechea.
-A
secat de tot, spune ea.
Delarli iute o gAleati in ceaun, apropie buqtenii, scor-
moneqte in spuzi qi, curi,nd, cAntecul domol iDi reinnoad;
firul, iar Honorina, liniqtiti, iqi vede mai departe de treburi.
Daci i s-ar spune:
,,Honorina,
Ia ce-i fi incdlzind tu apa
aqa, firi rost? Di ceaunul deoparte qi stinge focul. Arzi
Iemnele de parci le-am avea de pomani. Atd$a siraci in-
ghea$ cand vine gerul! Te qtiam femeie chibzuiti", ea ar
cldtina din cap.
Dintotdeauna
ltie
ceaunul acolo, spanzurat deasupm
vetrei.
43
44
]UTES
RENAPID
Dintotdeauna
e deprinsi si audi cum di apa in clocot, qi
daci ceaunul se goleqte, ea il umpie numaidecit, {ie ci alari
e ploaie, vAnt sau argigi.
Acum ni ci nu mai ar e nevoi e. a pundL mi na pe ccaun
! i
nici si-l r'adi: il qtie qi cu ochii inchiqi. I-ajunge si-i audi
cdntecul, qi daci nu-l mai aude, deqarti in ceaun o gileati
cu apd, ca
$i
cum ar in|ira o m;rgice pe a!;: intr-atat e de
incredingati ci niciodati nu poate si dea greq.
Ast i zi i n. a a dal gr el pent r u pr i ma oar ; .
A versat apa peste foc qi un nor de cenuli sare asupr;-i
ca ojivini stirniti din bArlog, o inligoari strans, o inibuli,
o arde,
Honorina
scoate un
1ip;t,
stdnuti
!i
scuip;, tregandu-se
indirit.
-Ptiu,
dracel Parc-a
lalnit
Satana de sub pement.
Cu ochii mijili qi aprinli de usturime, bajbAie cu rnAinile
innegrite prin noaptea din vatri.
-Aha!
Pricep, mormiie ea uluiti..Ceaunul nu rnai e aici.
Nu, ziu, nu pricep nimic. Adineauri era. Da, nici vorbi,
doar quiera ca din triqci.
De buni seami ci cineva a luat ceaunul in vreme ce
Honorina era intoars;
cu spateie
!i
scutura pe fereastri gorqul
plin de coji de legume.
Dar cine oare?
Doamna
Lepic, cu un aer aspru gi linigtit, se iveqte pe
rogojina din pragul odiii de culcare.
Of, ce gilSgie, Honorina!
Auzi, giligie
I se riloieqte Honorina.
Ce mare nenorocire
ci lac giligie! incd nilel qi ajungeam fripturi.. Uitd-te nu-
maiJ cucoane, h sabo$, la fusti, la mAinile mele. Cimaqa
mr-e neagri
de funirrgine, buzunarele pline de teciuni.
MORCOVEAIi
Doamna kp.ic:
M6 uit la biltoaca asta care curge din vatri, Honorina.
O si se faci o murdiriel
Hanorina:
Cineva a luat ceaunul lir; si-mi spuni. Nu cumva l-ai
luat matale?
Doamna Lepic:
Ceaunul e al tuturoq Honorina. E nevoie ca eu sau domnu'
sau copiii si-Ii cerem voie ca s; luim ceaunul?
Honorina:
Aqa-s de mAniati., c-a! spune tot ce-mi vine Ia guri.
Doamna ltpic:
Impotdva noastr; sau impotriva ta, viednici Honorina?
Sau impotriva cui? Nu ci-s curioasi., dar vreau qi eu si gtiu,
Ce si-1i spun, miai luat piuitul. Pe motiv ci nu mai vezi
ceaunul la locul lui, inqfaci gileata cu api qi-o torni in foc,
ba, indiritnicS., in loc si-gi recunoqti vina, te legi de ceilalf,
chiar qi de mine. Te cam intreci cu gluma, zeu alal
Honoina:
Morcoveali, maici, nu qtii tu pe unde-o h ceaunul?
Doamna lzpic:
De unde vrei si qtie el, un copil {iri minte? LasiJ in
plata Domnului de ceaun! Mai bine adu-Ii aminte de vorba
ta de ieri:
,,1n
ziua cAnd o si bag de seame ci nu-s in stare
si pun nici ap6 la foc, plec eu singurici, firi si-mi spuni
nimeni". Fire5te, qtiam eu ci gi-a
slibitvederea, dar nu mi-aq
Ii inchipuit ci eqti in ala hal. Eu nu mai zic nimic, Honorina;
pune-te numai nitel in loculmeu.
$tii
qitu cum staulucrurilel
chibzuieqte qi vezi ce-i de ficut. PlAngi, nu te sfii, ai qi de ce.
JULES
RENARD
i Noot Er - t
Mimicol Honorina!
Ce-o rnai fr rrind qi Morcoveali? O si strice totul. Din
fericire, sub privirea de gheagd a doamnei Lepic, amuleqte
intr-o clipit;-.
N-ar avea niciun rost si-i spuni Honorinei:
,,Eu
sunt
vinovatul!"
Nimic n-o mai poate salva pe biata bitrani. Nu mai vede,
qi pace, Cu atat mai riu pentru ea. Mai devreme sau mai
taEiu tot trebuia si se dea bituti. Nfiturisirea biiatului
n'ar face decet s-o nec;jeasc; qi mai mult. Departe de a-l
binui pe Morcoveagi, mai bine si-gi inchipuie cA ala a vrut
soarta neinduplecati.
$i
ce rost are si-i spuni doamnei Lepic:
,,Mimico,
eu
sunt vinovatul!
"
La ce bun si te impiunezi cu o ispmve vrednici de laudi,
si cerqegti un suras de pretuire? in afari de asta, ar putea
s-o pefeasc;: qtie doar c; doamna Lepic e in stare si-l faci
de ocari in gura mare. Prin urmare, si-qi vadi de-ale lui ori,
qi mai bine, si se prefaci, si caute ceaunul impreuni. cu
maicd-sa
Qi
cu Honodna!
$i
cAnd se pornesc tustrei si-l caute, tot el se amte cel
mai zelos,
Doamna Lepic, nepisitoare, se lasi pigubagi cea dintAi.
Honorina se resemneazi gi pleaci bombinind, iar Morco-
veaf;, pe car o mustmre de cuget era cat pe ce sil piad;,
se inchide in sine, aqa cum intri sabia drcpdlii in teace,
atunci cend nu mai e nevoie de ea.
MORCOVEATA
AGAIA
47
Honorinei ii ia locul o nepoati de-a ei, Agata.
Morror eal i r o r-ercereazi curi os
cu pri vi rca
pe nou-\ eni t E,
care va abate cateva zile de la el atengia intregii familii.
-Agata,
spune doamna Lepic, ciocineDte inajnte de-a
intra in odaie. Numai, vezi, asta nu-nseamni
si dirAmi u$le
cu copltere,
,,Abia
incepe", cuget; Morcoveali in sinea sa.
,,Si
te
gii
la prinz ce-o si he."
Familia prdnzegie in bucitiria cea mare. Agata, cu un
qeNet pe bm!, e gata si dea fuga de la cuptor la dulap, de la
dulap la masi, cAci ea nu prea
Stie
si umble ca lumea:
i i pl ace s; 8al : i e. cu
r or
sangel c- n
obr aj i .
$i
vorbegte prea repede, rede prea zgomotos, prea ar
vrea si le faci bine pe toate.
Domnul Lepic se aqaz; cel dintai la mas;, desface qene-
tul, impinge larfuria spre felul pe care-l are in fa$, ia frip-
turi, ia
5i
sos, apoi trage farfuria indirit. lgi toarni si bea
gi, nigel adus de spate, cu ochii-n
jos,
mesteci nepisitor
li
plin de cumpitare, aqa ca in iiecare zi.
CAnd i se schimbi farfuria, se reazemi de spdtar
li
baleie
dintr-un picior
Pe copii ii ser,/elte chiar doamna Lepic: intA.i pe Felix,
apoi pe Ernestina, fiindmai mare, si la urm; pe Morcoveaji,
care sti in capitul mesei.
Morcoveagi nu cere niciodati si i se mai dea m6ncare,
ca gi cum aqa ceva ar fi cu striqnicie oprit. Trebuie si se
mullumeasci cu o singur5. porlie. Daci i se mai pune in far-
furie, nu zice ba qi, Iird si bea nimic, se indoapi
cu orcz;
nu-i place orezul; il minAnc6 numai ca s-o rndguleasci
48
JULTS
RTNARD
pe doamna Lepic, singura dintre toli ai casei cireia ii place
la nebunie.
Felix qi Ernestina, mai putin sfioqi atunci cand vor ince o
porlie, imping farfu a inainte, dupi pilda domnului Lepic.
Nimeoi nu scoate o vorbi.
,,Oare
ce-o fr cu ei?" se intreabi Agata. N-au nimic. Aqa-s
ei, asta-i tot.
Agata nu se poate stipAni si nu calte qi se intinde, cand
in fala unuia, cAnd a altuia.
Domnul Lepic rninAnci incet, de parca ar mesteca sticld
prsat e.
Doamna Lepic, altminteri mai guralivi decat o cofofani,
le ri:rduiegte pe toate la mase doar aritAnd cu mAna gi
licind semne din cap.
Ernestina
sti cu ochii in tavan.
Felix friminti
o bucate de miez intre degete, iar
Morcoveald,
care a rimas firi cinili, n-are alti griji decat
si-gi curele la timp farfuria, nici cu zorul licomiei, nici cu
zibava unui guri-casci.
$i
pentru asta se pierde intr-o mul-
fime
de socoteli.
Deodat;,
domnul Lepic se ridici de la masi si umple
cana cu apa,
-Puteam
si mi duc eu, spune Agata.
Mai bine zis, nici nu deschide gura: gAndeqte doar. Molip-
siti gi ea de meteahna familiei, iqi simte limba grea qi nu
indr6znelte
si scoat; o vorbi; crezind ci a grelit cu ceva,
st i cu ochi i -n parru. sd
nu-i mai . cape ni mi , .
Domnul Lepic aproape ci nu mai are pAine. De asti dat6,
Agata n-o si ingiduie
si i se ia inainte. Tot veghind asupra
lui, uiti de ceilalli, iardoamnaLepic
o cheami tiiosla ordine:
-Agata,
nu cumva ai prins ridi.cini?
Poruncigi, cucoan6! r;spunde Agata.
MORCOVEATA
Se impate in dreapta qi in stanga, {eri si-l slibeasci din
ochi pe domnul Lepic. Vrea siJ cAqtige cu grija ei,
line
s5 fie
luati in sea-rni.
Era qi timpul.
Cum domnul Lepic inghite ultimul durnicat de piine,
Agata se repede la dulap qi aduce un colac neinceput, de
vreo doue ocale, pe care i-l intinde din toati inima, feicit;
ci a ghicit doringa stipAnului.
Domnul Lepic impitureqte insi qervetul,
se ridid de la
masi, igi pune piliria qipleacd in gridini, si fumeze o gigari.
Odat5 ce-a ispr;vit de mancat, nu o mai ia el de Ia capit.
Niuc;, Agata rimAne pironiti locului,
fnAnd
in mXni
rotocolul painii de doui ocale, de zici ci-i reclama de ceari
a unei fabrici de colaci de salvarc.
PRoGRAMUL
Te-ai dezumflat, ai? zice Morcoveald citre Agatar de
i ndat i
ce
ri mi n si nguri i n bucdrri ri e. Las5. nu-i ni mi c, ai
. a
vezi tu gi altele. Incotro ai pornit-o cu sticlele astea?
-La pir,rriqi., domnigorule.
Morcoaeali:
Nu te supira, dar la pivnilS numai eu umblu. Din ziua
cand am coborat cu bine scara aia picitoasi, pe care femeile
aluneci de por si-gi frAngd gi gitul, am ajuns omul de in-
credere al casei. Numai eu mi descurc pe-acolo. Eu v6nd
butoaiele vechi, se-mi sune qi mie un gologan in buzunar;
vAnd gi pieile de iepure, dar banii iqtia ii dau mamei.
Si ne-ngelegem, rogu-te, ca si nu ne incurcim
unul pe altul
la treabi.
50
JULES
RTNARD
Dimineala,
eu dau drumul la ciine gi-lchem si mindnce.
Seara il fluier si vini la culcare. Daci umblS hai-hui gi in-
teEie, il aqtept.
in afari de asta, mama mi-a ingi.duit si inchid eu giinile
in fiecare ieari.
Tot eu smulg buruienile, alea care
ltiu
eu ci-s de smuls)
!i
nu ala, la nimereali; le bat riddcina de gheat6, ca
lirana
si astupe giurile, qi pe urmi le dau la vite,
Ca si prind pr:tere, l-ajut pe tata la tiiat lemne.
Eu vin de hac vdnatului adus de viu, pe carer dup6 aia, tu
gi Ernestiua trebuie siJ
jumuligi.
Tcrt eu spintec burta peltilor, le scot malele afari qi Ie
pocnesc
bigicile sub cilcAi.
Numai c[ tu ii cureli de solzi. Tot tu scogi
5i
api din
fantAne.
Eu ajut la depdnatul sculurilor
Eu rAgnesc cafeaua.
C6od tata se descalgd, eu iau ghetele pi le scot pc
coddor,
dar Ernestina, sorS-mea, n-ar lisa pe nimeni si-i aduci pa-
puci i . pe care i -a brodat ea, cu m;na ei .
Trcburile mai insemnate, cum ar fi un drum mai lung
pAn6 la farmacist ori la doctor, cad lot in seama mea.
Cat despre tine, tu o si umbli prin sat dupi. terguieli
mirunte.
Doui-trei
ceasuri pe zi va trebui si speli la gArli, orice
vreme o fi. Asta-i treaba cea mai grea din e toater mititico,
dar n-am ce-fi face. Cu toate astea, cend intinzi rufele pe
gard qi se-ntimpli si am o clipd de rigaz, vin qi eu si-gi dau
o mani de ajutor
A, era si uit -
o poval;: nu intinde niciodati rufele in
pomi. Tata n-o si-1i spuni nimic, dar
fi
le t nteqte cu un
MORCOVEATA
51
deget la pimant
!i,
pentru cea mai mice patir mama te ffi-
mite iar sA le speli.
Apoi bag; de seam;.la inciltiminte. Pune multi unsoare
pe bocancii de vAnitoare qi foarte puEini cremi pe ghete,
Crema le arde pielea.
Nu te omori cu pantalonii cind ii vezi plini de noroi.
Tata zice ci noroiul pistreazi hailele. O ia razna pdn ad-
turi, firi si qi-i sumece. Eu nu fac aqal eu imi sumetic panta-
lonii, cAnd mi. ia cu el si-i duc tolba.
,,Morcoveal;,
zice, tu
n-o si ajungi niciodati un vAnitor adevirat." Iar mama
sare numaidecit:
,,Si
qtii ci-1i rup urechile daci mi te inrorci
mur dar de nor oi l ' Fi eear e cu
gu. r ul l ui .
Pe scurt, dracul nu-i chiar aqa de negru. CAnd r'enim
acas6 in vacanJ;, noi doi o si- ne impirgim treaba, iar cand
plecim la interuat, sori-mea, frate-meu qi cu minc, o si ai
mai pulin de furci. Ala ce vezi
!i
tu.
La drept vorbind, niciunul dintre noi n-o si
f
se pari
prea afurisit. intreabS-i pe prietenii casei: toli o si
jure
ci
sori-mea Ernestina e blindi ca un inger, ci frate-meu Felix
are o inimi de aur, ci tata e un om cu caplrlpe umeri
li
drept
din frre, iar mama, o gospodini lir; percche. Poate ci eu o
si-1i par cel mai sircit dintre to!i. Adel.irul e ci sunt qi eu la
fel ca oricare. Numai si qtii cum sA m; iei.
$i-apoi,
eu imi
dau searna cAnd greqesc
!i
caut sd mi indrept; fhri falsi mo-
destie, i1i spun ci pe zi ce trece sunt tot mai cumsecade,
lsi
dacipui qi tu nilici bunivoinle, o s; ne inlelegem de minune.
Nu, nu-mimai spune domnigorule, spune-mi Morcoveali,
aqa cumimi spune toatilumea. E mai scurt decAt domnigorul
Lepic. Te rog doar un lucru, si mi scuteqti de dezmierdirile
bunicd.-tii Honorina; nu puteam s-o sufir din pricina asta,
intotdeauna mA scotea din s;rite.
52
JULES
RENARD
ORBUL
Ciocinelte
uqor la ulA cu capitul toiagului.
I)oamna Lepic:
Asta ce-o mai fi vrind?
Domnul lzpic:
Parci n-ai qti! i"si vrea omu' gologanul. Azi e ziua lui de
cerut. Lasil s; intre.
Ursuzi, doamna Lepic deschide uqa, apuci orbul de bral
lil
smuceqte iniuntru,
din pricina frigului.
-Buni
ziua la tofi, spune orbul.
qi
piielte inainte. Toiagul i-aleargi mirunlcl pe lespezi,
ca qi cum ar goni niqte qoareci, qi di de un scaun. Orbul se
aqazi
6i
intinde spre sobi mAinile-i inghelate.
Domnul Lepic scoate un gologan qi i-l intinde:
Na,
fne!
$i
igi vAri din nou nasul in ziar, ldri si-l mai ia in seami.
Morcovea{e
chicotelte in tainA. Ghemuit in cotlonul lui,
se uiti la sabofi orbului: zipada de pe ei se topelte,
$i
pejos
s-au qi infiripat cate\,? paraiale.
Doamna Lepic prinde numaidecAt de veste.
-Moqule,
ia di-ncoace sabolii, spune ea.
I i duce r ub
var r i . dcr e
pr ea r i r zi u.
l n ur md a r dma. o
biltoaci, qi orbul, neliniltit, simte umezeali la picioare; qi le
ridici pe rAnd, impriqtiind
de
jur
imprejur zipada noroioasi.
Morcovea{i
zgdrie pardoseala
cr-r unghia, de parci ar
face apei murdare semn si se scurgi spre el, aritAndu-i cr6-
piturile addnci de pejos.
Acum, c;
$i-a
c;p5tat gologanul, ce mai vrea? bombine
doamna Lepic, firi si se sinchiseasci
de bitrAn.
Orbul insi
discuti politici, la inceput
mai sfios, pe urmd.
tot mai incrczitor
CAnd nu giseste vreun cuvAnt, agiti
MORCOV[ATy'
53
toiagul, iqi frige mana de burlamrl sobei, o trage iute indirit
;i,
binuitor, iqi roteqte ochii ve;nic licrimoqi in orbite.
Uneori, in vreme ce intoarce o foaie a ziarului, domnul
Lepi c spune:
-Mda,
nici vorbd, mog Tissier, nici vorbi. dar eqti sigur
de treaba asta?
Daci sunt sigur? strigi orbul. Ba bine ci nul Asculti la
mine, dom'Lepic, si-Ei spun cum a fost de-am rimas liri
vedere.
--Hm,
Asta nu mai arc de gind s-o ia din loc? mArdie
doamna Lepic.
Chiaraga; orbul se simre acum ca la elacasi. igipovesteqte
nenorocirear se tot intinde
$
ajunge si se dezghcge dc-a
binelca. Adineauriparca avca in venc
!urguri
de ghea$, dar
uite ci se topesc, prind viagi. Ai crede ci din vegmintele qi
din midularele lui picuri
ulei. Pe
jos,
biltoaca se ligeSte,
o porneite sprc Morcoveali, e gata si ajungi la el.
Parcd asta-i este ginra.
Cur6nd, biiatul o si aibi cu ce si-qi laci dejoac5.
.
Inrc timp, doamna Lepic purcedc la un iscusit viclelug.
Il izbeqte pc
orb ca din grepal5, il impinge
cu cotul giJ calc6
pe picioare, licindul si se rragi inderit, pAn6 il aduce
intre bufet qi dulap, acolo unde nu mai ajuuge cildura. Zi-
picit, orbul bdjbiic, caute cu mainile injur
9i
degetele i se
ca{ili peste tot ca niqtejivine. Dibuie prin noaptea sa.
Jur-
lurii
se infrripi la loc gi iatiJ ci inghea$ iar
$i
orbul iqi sfArqeqte povestea cu o voce plang6real;.
Da, dragii meiJ gata, s-au dus ochii, s-au dus toate,
bezna ca-n cuptor.
Deodat; scapi toiagul din mini. Atara aqtepta doamna
Lepic. Se repede, il ia dejos qi se preface ci i-l di inapoi, dar
picAlelte.
54
JULES
RENARD
Orbul crede ci are toiagul,
9i
cdnd colo nu-i aga.
AmiginduJ cu dibicie, ea il face si inainteze, ii dd sabogii
qi-l indrumi citre uq6.
in prag, il ciupegte ugor, ca si se rizbune, apoi il impinge
in uligi, sub plapuma
cenuqie a cerului, care cerne belgug de
omit, in bitaia ventului mArdind ca un cAine uitat pe afari.
Di
inainte sd inchidi uqa, ii strigi din urmi, de parc-ar
Ii surd:
La revedere! Vezi si nu pierzi gologanul; pe duminica
viitoareJ de-o Ii vreme fnrmoasi qi de nu dai cumva ortu'
popii. Zdu, ci bine zici matale, moq Tissier, niciodatd nu qtii
cine are zile qi
cine o si sepripideasci. Fiecare cu necazurile
lui qi Dumnezeu cu aoi togi!
ANUL NOU
Ninge. De Anul Nou trebuie negregit si ningi, altfel nu
are niciun haz.
Doamna Lepic, prev;zitoare, pune zivorul la portigi.
Copiii de prin sat au
li
incepur sd smuceasci de clanli, si
ciocineasci, la inceput cuviincios, apoi in dugminie, izbind
cu picioarelej pentru ca, pAnd la urmi, dandu-se b;tu{i,
sA se depirteze de-a-ndiritelea, cu ochii pironigi spre fe-
reastra de la care pAndeqte doamna Lepic.
$i
zgomotul pagi-
lor li se inibuqd in zipad5.
Morcoveagi sare din pat qi se duce si se spele lajgheabul
din grddini, fari si mai ia sipunul. Apa-i inghetati. Trebuie
si spargi. gheala, qi treaba asta ii impriqtie din capul locului
plin tot corpul o fterbinteale mai sin;toasi decit dogoarea
MORCOVEATA
sobei. Abia igi udi fa1a, de mAntuiali, fiindci
oricum se spune
despre el ci-i murdar, chiarqi atunci cind se spal6 cunidejde.
inviorat
,si
voios, gata de s;rb;toare, se alazi in spatele
lui Felix, care sti in spatele Ernestinei, fiind mai mare. Intri
tustrei in bucdtirie. Domnul qi doamna Lepic se afli;i ei
acolo, ca din intAmplare.
Ernestina ii imbriliqeazr-
!i
rcsteqre:
Buni zi ua. t i t i cul e. buni zi ua, mdmi co, vj ur ez un dn
nou cu bine, multi stn;tate
!i
miul pe lumea cealaltd.
Felix turuie pe nerisuflate acelali lucru, grebit si sfar-
qeasci
mai repede, apoi ii imbrigiqeazi. qi el.
in schimb, MorcovealS scoate o scrisoare din qapci.
Pe plic scrie:
,,Scumpilor
mei pirinli". Ateta tot. O pasere
ciudati gi pestrili zboari, segead, intr-un col1.
Morcoveal; intinde plicul doamnei Lepic gi ea il deschide
nurnaidecAt. Flori de toati frumuselea impodobesc
din bel-
qug foaia de hArtie, imprejmuind-o ca o danteH, astfel ce pe
alocuripeniga Iui Morcoveali, impiedicAndu-se, a improlcat
cu cerneali cAte un cuvant invecinat.
Donnul fupic:
qi
^. - r ". .
- i ^.
- i - i ^2
E pentm amAndoi. Memica o si
li-o
dea
li 1ie
.
Domnul hpic:
Vasizici tu
lii
mai mult lamimica ta decatla mine. Atunci
linge-te pe bot de gologanul ista nou-noug.
Morcoaeald:
Aqteapti putin: uite, mimica e gata,
Daamna Lepic:
Bine adusi din condei, nimic de zis, numai ci scrisul
e t ar e i ncel ci r . apr oape. a ni ci nu
se
poar e c i t i .
55
55
JULES
RENARD
- Poftim, titicule, roste$teMorcoveaF,, acuma-i rAndul tiu.
In timp ce biiatul sti smirni gi aqteapti se vade ce-o
sd spune tati-seu, domnul Lepic citeqte scrisoarea o dati,
de dou; ori . o cercet eazi i i ndel ung cu pri vi rea. a; a cum are
obi cei ul . apoi mormi i e:
. , Hm!
hm! " qi o pune pe masi i .
S-a dus mi rarea pri mel or cl i pe. scri soarea nu mai spune
nimic. Acum e a tuturor. Oricine poate si o ia in mini,
si o citeasci. Ernestina qi Felix, la r'andul lor, se apuci
sd vaneze grelelile de ortografre.
,,Cu
siguranli ci aici
Morcoveali a schimbat penila: se citelte mai lesre." Dupe
asta i-o inapoiazi-
Morcoveagi risucegte scrisoa-rea pe toate felele gi suride
prostelteJ ca
!i
cum ar intreba:
,,Care
dintre voi o wea?"
ln cele din urmi, o vard iar in
Fpci-
Li se impart darurile. Ernestina primelte o pnpu5i cAt
ea de mare, ba chia-r mai mare, iar Felix, o cutie cu soldaf
de plumb,.gata de bitilie.
Pentru tine am o surprizi, ii spune doamna Lepic lui
Morcoveaqi.
Morcoteald:
Da, qtiu.
Doamna Lepic:
Aha, gtii? Pii, daci-i aqa, n-are niciun rost se-Ii mai ar;t.
Si mi bati. Dumnezeu daci
5tiu!
$i
ridici o mlnd in sus, cuo mutri sarioasi, convingitoare.
Doamna Lepic deschide bufetul. Morcoveali gdfAie de ne-
ribdare. Ea vAri mina iniurltru pani h umir
9i,lEri
grabi,
misterioasi, scoate la iveali o bucati galbeni
de carton,
pe care e prinsi o pipi de acadea.
Morcoveali strilucefte de bucuie.
$tie
ce are de lEcut.
Vrea si fumeze in fa{a pirinfi]or, numaidecatr sub privirile
MORCOVEATA
57
invidioase (de, nu se poate si Ie ai chiar pe toatcl) ale lui
Felix qi ale Ernestinei.
JinAnd
pipa cea rolie idtre douA
degete, scoate pieptul inainte qi last pufn capul spre stAnga.
Apoi igi roturjeqte gura, iqi suge obrajii qi trage din ea cu
nesa1, zgomotos.
$i,
dupi ce a pufEit o dati vaftos, t milend fumul pAni
la cer, exclami incAntat:
E straqnici, trage binel
DUS
; I
i NTORS
Domniqorii Lepic qi domniqoara Lepic sosesc in vacanje.
De cum sare din diligente
!i
ili z;relte pirintii, Morcoveali
se intreabi:
,,Oare
si alerg inaintea lor?"
$i
qoviie:,,Prea
devreme: o si mi se taie risuflarea;
qiapoi, niciodati nu-i bine si intreci misura".
Pe urmi, alte amdniri:
,,De-aici
o iau la fugi... ba nu,
de-acol o. . . "
$i
alte intrebiri:
,,CAnd
si-mi scot qapca?
$i
pe cine si
imbriliqez md intAi?"
Felix qi Ernestina i-au luat-o insi inainte
!i
ili impart
mXngAierile pirinteqti. CAnd vine qi rAndul lui Morcoveali,
penrru el n-a mai ramae aproape ni mi c.
Cum? se aprinde doamna Lepic. Biiat mare gi mai spui
,,titicule"?
Spune
,,tati"
Qi
strange mana domnului Lepic,
ca intre birbali.
Apoi il siruti o singuri datr,pe frunte, ca s;nu starneasci
gelozii.
Morcoveafe e atat de incAntat vizindu-se in vacan15, ci-l
nip5deqte plAnsul. Aqa se intAmpli adeseori: tot anapoda le
face el pe toate.
58
JULES
RENARD
Cind soseqte wemea ca miculii si. se intoarci la qcoalS
(ziua hotirate este luni, 2 octombrie, dimineala, qi se incepe
cu sfeltania), de cum aude in depirrare zurgdli.ii diligenlei,
doamna Lepic se repcde la copii qi-i stringe in braqe. Dar
Morcoveali rimAne pe dinafarS. Cu mana intinsi spre
curelele imperialeir, a$teapti rebddtor si-i vini qi lui rAndul.
$i-a
pregitit cuvintele de bun-rimas qi e atat de trist, incat,
ffri si-qi dea seama, ingini un cl-ntec.
- La revedere, mami, rostette el cu demnitate.
Ia te uitd, i-o intoarce doamra Lepic, da' ce-gi inchipui
tu, caraghiosule?
fi-e
greu si-mi spui
,,mimico",
aga cum
imi spun frigiorul
;i
surioara ta? S-a mai pomenit a$a ceva?
IJn mucos cu cag la guri
Ei,
poftim, i s-a qi nizirit si faci
pe grozalul!
lbtugi il sir-uti pe frunte, doa-r o singuri dati, ca si nu
starneasc; gelozii.
TocUL
Cei de la internatul Saint-Marc, unde domnul Lepic i-a
trimis la invilituri pe Felix
9i
pe lVlorcoveali, urrneazi
cursurile la liceu. De patru ori pe zi, elevii fac aceeaqi plim-
bare. Vara e foarte plicuq daci ploui, drumiri e atat de scurt)
incA.t apa mai degrabi ii invioreazi decit ii mureazS, iar, pe
deasupra, de la un capit la celilalt al anului, plimbarea asta
.
ci rt se poare de l ol osi t oare si ni Li l i f i eci rui a.
Azi-dimineali,
pe cind se intorceau in cArd de la liceu,
tArqAindu-gi picioarele, Morcoveati, care umbla cu capul in
pimanq aude:
L
Panei suprrioare a unui vehicd erajat (n.rr)
MORCOVTATA
Morcoveali-, uite-l colo pe taice-6u!
Domlului kpic ii place si-gi ia copiii prin surprindere.
Soseqte cAnd nici nu te agepli
d
numai ceJ ziregti prolipit
pe troiuarul din fal5, in collul strizii, cu miinile la spate
5i
gigara
in guri.
Morcoveagi gi Felix ies din rind qi aleargi la el.
Ziu! spune Morcovea1;- La orice m-aq fi gindit, numai
la tine nu.
La mine te gdndegti doar cend md vezi, rispunde dom-
nul Lepic.
Morcoveali ar !.rea s; spun; un cuvant drigistos, dar
nu-i vine nirnic in minte. E absorbit de altceva. S-a ridicat
in vArful picioarelor
$i
se ceznelte si-l si.rute pe taici-su.
Prima oari abia-i atinge barbilonul cu buzele, dar domnul
Lepic igi salti capul in aceeali clipi, ca gi cum s-ar feri.
Apoi se apleaci din nou, qi din nou se trage inderit, a$a c;
Morcoveald, care-i cauti obrazul, nu reulelte nici de ast;
dati. Abia-i atinge virful nasului. Siruti in gol. Se lasi
pdguba!
!i,
cuprins de nelinigre, incearci si-gi limureasci
aceasti purtare ciudate.
,,Oare
titicul nu mi mai iubeste?" se intreabi el.
,,Vid
cA pe Felix l-a serutat.
$i
nu s-a ferit deloc: ba dimpotrivi.
De rnine de ce se fereqte? Vrea si mi faci gelos? Aqa se
intirnpli intotdeauna, am bigat eu de seami. Daci stau trei
luni departe de.ai mei, mi topesc de dorul lor Imi pun in
cap si le sar de git ca un c;lelandru qi sd-i imbri.giqez pe
rupte, dar: cum ii ziresc, gata, mi-nghea(;."
Cufundat in gindurile-i triste, Morcoveali abia rispunde
la intrebirile domnului Lepic, care e dornic si gtie daci
a inceput sa
mai pri-ndd cerz- la greacd.
59
b0
,UIES
RENARD
Morcaueald:
Ala
li
a!a. La tmducere mai mergE, te mai descurci qi
pe ghicite.
Domnul Lepic:
$i
cu germana
cum stai?
Morcoaeald:
E grea a naibii pronungia, titicule.
Domnul l*pic:
Pe dracu'l
$i
cind incepe rizboiu! cum ai si-i bagi pe
nem{i . daci el ri bad l a germa-ni ?
Morcol,ealh
PAn-atunci nu stau nici eu degeaba. Mereu te-aud spu-
nAnd de rizboi. Las' ci nu incepe et aqteapti indi sa-mi
termin
lcoala,
de asta sunt sigur.
Domnul lzpic:
Ce noti ai luat la ultima compunere? Sper ce nu elti in
coadi,
Morcoaealh
Trebuie sd. fie qi pe-acolo cineva.
Domnul lzpic:
Ei, drace!
$i
eu care voiam si te iau la masi in orag.
Barem de-ar fi duminicel A,ta, peste sipdmane, nu prea-mi
place s6 v5. stingheresc de la rosturile voastre.
Eu, unul, n-am prea multe de ficut; tu, Felix, cum stai?
Felit:
La fel. Azi, domnu' nu ne-a dat nimic pentru acas;,
a urtat,
Domnul Lepic:
Aqa o si invei mai bine lecgia.
Felix:
Pii o qtiu ca pe ap5, titicule. E tot aia de ieri.
MORCOVEATA
61
Domnul hpic:
Oricurn, eu zic ci e mai bine si vi duceti la idternat. Am
s; cau( i i ral rni n ai ci pi ni dumi ni ci
! i
at unci ne . coal em
noi pArleala.
Nici mutra bosumJlati a lui Felix, nici ticerea mahnit; a
Iui Morcoveali nu interzie despi4irea. Iati deci ci trebuie
si-gi ia rimas-bun.
Morcoveale altepta cu ingrlorare
clipa asta.
,,Acum",
cugeti el,
,,o
si v;d dacA tatii ii place si-l sirut
ori ba".
Se apropie hoti.rit, privindul
finti !i
irtinzand gura.
Domnul Lepic insi il
line
la distan{i cu mina qi de asti
data.
-PAni
la urmi o si-mi scoli ochii cu tocul ila de dupi
ureche zice el. N-ai putea si-l scoti atunci cAnd mi siru$?
Te rog. a vezi ci qi
eu scot
l i gara
di n gum.
Morcoreald:
Vai . i arri i -m6. ri ri cul e drag! Ai dreprare. i nrr-o bun6 zi
cine
ltie
ce nenorocire se-ntimpli,
f
asta numai din vina
mea. Nu-i prima oare cAnd mi se spune de toc, dar uite ce
se simte atAt de bine dupi ureche...
Ei
eu il las acolo mereu,
incat ujt de el. Barem penila si i-o fi scos! Oh, titicule drag,
tare bine imi pare si aflu asta; vasdzici de toc te fereai tu!
Domnul hpic:
Ei, driciel Era cit pe ce si mi chiorigti, qi tu rAzi.
Marcoaeald:
Nu, titicule, de altcer,a rAfule u4 gat4lplq$qsg
pc3le
mi-l virisem singur in cap.
tL
^II-,
_lrE
|}rr
m
- -
TE3E{
uF{oaded
bysiefSo
62
JULES
RTNARD
OBRAJII RO$II
I
Dupi ce a ficut inspeclia obiqnuiti, dornnul director
al internatului Saint-Marc iese din dormitor. Elevii s-au
sfecumt i4 alternut, inliqurindu-se in pituri ca intr-o teace,
ghemuindu-se
ca si nu rimdni dezvelili. incredinlAndu-se
dintr-o privire ci toate lumea s-a culcat, pedagogul Violone
se ioall; pe virful picioarelor gi micqoreazi lumina limpii
cu gaz. NumaidecAt incepe
li
flec;reaia intre vecinii de pat.
$oaptele
se intretaie de la un cap;tla altul al inciperii, buzele
se miqci stArnind un foqnet nedeslupit in tot dormitorul,
princare rezbate in ristimpuri guierul scurt al uneiconsoane.
E o Iarmi surd;, neintrerupti, supiritoare in cele din
urmd, qi-;i vine sicrezi ci gAngureala asta tainici gi neastAm-
pirate ron$ie lini$tea ca niqte
loarcci.
Vioione iqi pune papucii qi se plimbi cAtva timp printre
paturi, aici gAdilAnd un b;iat in talpe, dincolo trigAnd pe
altul de ciucurele de la scufie. Pe urmi se opreqte lAngi patul
Iui Marseau, cu care sti seari de seari Ia queti., pini. tdrziu
in noapte. De cele mai multe ori,
luloteala
biiegilor amu-
JeDte,
se inabuli treptat, ca gi cum qi-ar trage cete pulin pi-
tura peste gure)
!i
adorm cu to1ii, in timp ce pedagogul mai
st; aplecat peste patul lui Marseau, cu coatele sprijinite
de fierul tare, {i.ri si-i pese de amo4eala bragelor qi de fur-
niciturile
ceJ trec pdni in vArful unghiilor.
Se amuzi ascultAndu-i istorioarele copiliregti qi-l
fne
treaz
cu desti.inuiri intime gi poveqti de dragoste. Pe Marseau
l-a indregit din prima clipi, pentru lrigezimea fegei lui ca
buj or ul . l umi nat a par , ; pe di nAunr r u. A. t a nu mai e obr az,
e miez de fruct, in care, la cea rnai mici schimbare de vreme,
MORCOVEATA
se v;d viniloarcle intretiindu,se
ca liniile unei hirfi din atlas
sub foila stlivezie. Marseau are de altminteri
un fel ferme-
citor de a roqi pe neaqteptate
!i
ffri motiv,
din care pricin;
simf cA
Ji-e
drag ca o fat6. Deseori, cdte un coleg i-apasi
degetul in obraz qi apoi qi-l retrage iute, IisAnd in urmi
o pata albi, nepiditi numaidecAt de o roqea(i
gingaqi, carc
se r,-spAndegte
ca vinul in api qi se coloreazi in nuanle
felurite, de la vArful trandafrriu al nasului qi pAni la urechile
liliachii. Oricine poate s;. incerce asta, cici Marseau e ingi-
duitor gi plin de bunivoinli. Biielii l-au poreclit LXmpiIa.
Felinarul. Obraji-Rogii. Putinla lui de a se imbujora dupi
plac a sternit multe invidii.
Morcoveal;, vecinul siu de pat, il pizmuiegte
cel mai mult.
Palid qi slibinog ca o paiali cu fa4a plne de fXini, iqi
ciupeqte zadarnic qi pAni la durere obrajii qi pentru
ce? Doar
pentru o patide roqeali indoielnica, qi astanumai cAteodati,
nu iutotdeauna.
$i-arinlige
bucuros ghearele qi arjupui plin
de ur i obr aj i i t r r ndaf i r i i ai l ui Mar seau. a$a. um coj el l i
o poilocal;.
Ast;-seari, cum de multi weme intrase la idei, de indati
ceJ vede pe Violone apropiindu-se, ciulegte urechile binui-
tor - qi poate pe bun; dreptate
,
dornic si afle adevirll
asupra purlerilor tainice ale pedagogului. Pune in
joc
toate
iscusinga lui de mic spion: sforiie ugor, ca in glumi, gi se in-
toarce stengaci cand pe o parte, cdnd pe alta, avAnd griji de
fiecare dati si se risuceasci pAni ajunge din nou in pozigia
de la inceput.
i I
Vocea lui Molone trernurd inibuqit, iar Morcovea!; se
prefirce ci doarme. Totu;i ridici. nilel capul: vrea si mai audi.
63
JULES
RENARD
Marseau asculti ginindu-gi risuflarea: cuvintele peda-
gogului i se par cit se poate de firclti, dar tremuri ca gi cum
s-ar teme de dezviluirea unei taine. Violone continui in
Soapti
de-abia auzit;. Vorbeqte dezlAnat, parci de departe,
abia deslugegti ce spune. Morcovea!; nu indriznelte si
se intoarc;j se apropie pe nesimlite, mutandu-li incet xot
corpul, dar nu mai aude nimic. E incordat peste misur;J
i se pare ci urechile i se scobesc pe diniuntru
!i
se ldrgesc ca
.
o pAlnie; totugi nu prinde nici mdcar un sunet,
igi aminteqte ci a mai incercat cAndva un simlAmant ase-
minitor ascultAnd pe la ugi, lipindu.gi ochiul de
gaura cheii,
dorind sd o mireasci
li
si tmgi spre el, cum ai trage cu un
cArlig, tot ce voia sd vadi.
intr-un tArziu, pedagogul se apleaci ulo! ca o umbri
spre Marseau, il siruti pe frunte, mAngAinduJ cu barbiqonul
Iui ca un penel,
apoi se ridici,
5i
Morcoveap ll urmiregte
cu privirea
cum lunecd printre rAndurile de
patu
, Daci
Violone atinge in treacit vreo pern6 cu mAna, cel stingherit
se intoarce pe partea cealalti, suspinend prclung.
Morcoveagd rimAne vreme indelungati lapAnd6. Se teme
de rintoarcerea nea$teptate a lui Violone. Marseau s-a qi ghe-
muit in altemut, trigendu-$i pdtura peste cap,
Di,
treaz, cugete
Ia cele petrecute, IEr; s; qtie cum si tdlmiceasci lucrurile.
Morcoveale a obosit agteptdnd. Ca magnetizate, pleoa-
pele i se apropie. Se striduielt si priveasci
tinti
lampa cu
gaz aproap stinsi,j dar dupi ce numS.ri trei balonaqe ce in-
muguresc in lumini gi se gribesc si iasi din lampi-, adoarme.
TI
A doua zi dimineafi, la spilitor, in rimp ce biielii iqi
freaci ugurel obrajii infrigurali cu capitul prosoapelor abia
MORCOVEATA
inmuiate in apir Morcovea{A
se uiti dulm;nos
la Marseau
qi, ciznindu-se si aibi un aer cAt mai cruntJ izbucne$te in
oci ri . ri l abi si nd
l ui eri ror
pri nrre di ng..
Bibicule! Bibicule!
Marseau se impurpureazi la fafe, dar rispunde firi
mAnie, privinduJ aproape rugitor:
-Nu-i
adevirat ce crezi tu, dac6-f spun!
Pedagogul face inspeclia mAinilor Agezali pe doui rin-
dud, biiejii arati, automat mAinile, intAi dosul, apoi palmele,
r;sucindu-le iute gi vdrAnduJe numaidecAt in buzunare,
la cildur6, sau sub pitura
cea mai apropiati.
De obicei,
Violone nici nu se uiti. De asti dar6. ins6, tocmai cand n-ar
Ii trebuit, vede ci Morcoveali are mainile murdare. Morcoveali,
rugat si
gi
le vAre din nou sub robinet, se revolte. La drept
vorbind, parci
se ziregte o pate vinelie pe mAinile lui, dar
biiatul susline ci-i un inceput de degerituri, Pedagogul
ii poarti pici,
nici vorbi.
Violone e nevoit sAl duci la domnul director.
Acesta, sculat dis-de-dimineale, pregitegte
in biroul siu
verde, vechi de cAnd lumea gi pdmAntul,
cursul de istorie pe
care-l predi
celor mari in clipele de rigaz. Tegindu,qi dege-
tele butucenoase de mas6, el stabilelte punctele principale:
aici ciderea Imperiului Roman; lamijloc, cucerirea Constan-
tinopolului de citre turci; iar mai departe, Istoria Moderni,
care incepe de nu se
ltie
unde gi nu mai are cap6t.
E imbricat intr-un halat larg, cu brandenburguri,
care ii
inconjoari. pieptul
voinic, ca niqte cArcei de vili risuciii in
jurul
unei coloane. Se vede de la doui poqte ci-i un m6nci-
cios; trisiturile-i sunt grosolane qi fala intotdeauna
cam
lucioasi. Vorbelte dstir chiar
$i
cu doamnele, iar cregurile
gatului, reversate peste guler, i se unduiesc incet
!i
ritmic.
Nici mustilile-i stufoase gi ochii-i rotunzi nu se uiti upor
65
66
IULES
RINARD
Morcoveagi sti smirnA inaintea lui, cu qapca intre ge-
nunchi, ca se nu fie stanjenit catqi de pulin in milciri.
Cu o voce care te bapJi-n sperie$, directorul intreabi:
Ce est e?
- NI-a trimis dom' pedagog si vi spun ci am mainile mur-
dare, da' nu-i adevdrat!
$i,
conqtiincios, Morcor.eali giarati iardqi mdinile, risu-
cindu-le: intAi pe dos, apoi pe fafi- Ba, ca dovadi, le mai
amti qi invers: intai pe fa1i, apoi pe dos.
Aha, nu-i adcvirat? tune directorul. Patru zile de arest,
beie!a!!
-Domnule, si i.ede!i, spune Morcoveale, dom'pedagog
imi poarti pici!
Aha! i1i poarti pici? Opt zile, biiela;r
Morcoveagi gtie cu cine are de-a face. Nu se miri defel de
adta blandefe. E hotirat sd infrunte orice. Se inlepeneqte in
Ioc, iqi incordeazi picioarele qi agteapti curajos scatoalca.
Cici domnul director are nevinovatul obicei de-a mai
cArpi din cAnd in cind cu dosul palmei pe cate un elev mai
indiritnic: pleosc! Dibicia celui in cauzi e si prevadi lor-i-
tura gi si se aplece la timp: a!a, directorul ili pierde echilibrul,
ficAndu-i pe togi si r6.di pe-nfundate. A doua oar; insi nu
mai di demnitatea sa il impiedici si se foloseasci qi el de
r i cl eni e. Ori pocneqt e i n pl i n, ori se l asd pi gubal .
$tigi,
spune Nlorcoveali semeg gi curajos de-a binelea,
dom' pedagog qi cu Marseau se
$n
de prostii!
Privirea directorului se tulbud numaidecat, de parce i-ar
fi intrat doui musculile in ochi. iqi proptegte pumnii incleq-
tali de marginea mesei qi se ridicS pe
jum;tate
din scaun,
cu capul repezir inainte, ca
li
cum ar vrea si-l izbeasci pe
Morcoveagi drept in piept.
Ce prostii? intreabi el riguEit.
MORCOVEATA
Morcovea!; pare ci-i luat pe nepregdtite.
Se altepta
(poate nu-i prea tArziu) si se pomeneasci
cu una dintre cir-
loaiele
de istoriein cap qi, cind colo, uite ci-i cere aminunte.
Directorul alteaptd. Creturile i s-au strans toate ca un
colac, ori ca o pernili, pe care troneazi, piezig, capul.
MorcoveaJi qoviie, vede ci nu-i vin cuvintele nimerite qi
apoi, dintr-odad incurcat, igi face spinarea gheb, ia ur aer
care vrea sA pari stAngaci
!i
plouat, duce mina spre ge-
nunchi, dupi qapci, o scoate la iveal' turtid, se zg bulelte
pi se ghebogeazi din ce in ce mai mult, ridici qapca biniqor
pXni la birbie qi incet, cu viclenie ascunsi qi ficAnd-o pe
ruqinatul, ili vAri sci6rlia de maimuloi in calota v;tuita,
firi sA scoati o vorbe.
IV
in aceeaqi zi, in urma unei scurte anchete, lui Violone i se
dau papuci i . E o pl ecare mi qcdt oare, aproape o ceremoni e.
O si mi reintorc, spune \4oloqe, plec doar pentru
catva timp.
Dar nu se gaseqte nimeni si-l creadd. Internatul schimbi
mercu personalul,
de parce s-ar teme sl nu prindi mucegai.
E un adevirat du-te-vino de pedagogi. Pleacd
!i
ista Ia fel ca
alfii, qi pentru ci-i cumsecade, pleaci mai degrabi. Aproape
togi il indrigesc. Are un ralent IirA de pereche la scrisul eti-
chetelort Caiet de teme k knba greacy' apalindnd eleaului.. . Lite-
rele ma sunt ca turnate, seamini cu literele de pe firme.
Bincile se golesc. Elevii fac cerc in
jurul
lui, la catedri.
MAna-i frumoasi., pe care sclipeqte piatra verde a unui inel,
lunece cu elegan{; pe hirtie. A;terne o iscilituri in
josul
paginii.
$i
ea cade ca o piatri in api, intr-o unduire insoliti
67
68
I ULES
RENARD
de Lrn vartej de linii regulate
!i
capr;cioase
totodat;, carc
formeazi
parafa
o ader,Srati
capodoperd. Coada parafei
se ritece$teJ
se pierde intr-insa.
Trebuie si te uili de loa{e
aproape,
sd cauli indelung,
ca si o gise$i. Se inlelege de la
srne cd btul e ficut dintr-o singud ftdsituri
de condei.
O dati. Violone a nimerit
o implerituri
de linii numiti
l l euron.
de
"are
puqri i rt u mai sl ] rqeau s; se mi nune/ e.
Togi sum loarte md.hnili de plecarea lui.
Se inleleg
siJ biziie pe director cu primul prilej, adici
se-!i arate nemulfumirea
umflindu-qi
obrajii qi bAzAind ca
bdrziunii.
Cindsa, intr-o zi, prind ei mornentul.
Pini una, alta se amirisc unii pe al$i. \1olone, care se
slmte rcgretar,
are cochetdria
si plece in timpul unei recrea_
fii.
Cand apare in curte urmat dc un servitor ce-i duce cu{A-
rul, biiegii dau buzna cu rogii. El le stange mana, ii bate
pnetenelte
cu palma pe obraz qi, impresurat,
nipidit din
toate pd4ile,
se ciznelte sa-si smulgi pulpanele
rcdingotei,
liri
si qi le sfi,sie, zimbind miEcar.
Unii, agelali
dc barcle
de gimnastic;,
se opresc la mijlocul unei tumbe
!i
sar
jos.
cu fruntea
niduqiti gi cu m6iecile suflecatc, rimAnAnd
cu
gura c;scati
!i
degetele riqchirate
din pricina sacAzului.
Algii, mai calmi, care umblau creanga prin curte, dau din
miini in chip de rimas-bun.
Sewirorul,
gXrbovit
de povara
cufirului,
s-a oprit respectuos
la cAtiva paqi in urrna peda_
gogului, prilej
bun penuu
un pehlivan
de biiat si_i lipeasc;
de qo4ul alb mAna cu toare cinci degetele inmuiate in nisip
umed. Obrajii lui llarseau
sunt rotii ca bujorui, incAt ai
ztce cd-s sulemenigi.
Esre la prima lui mare durere sufleteasce;
tulburat qi silit si recunoasci
faptul ci-i pare riu dupi
pedagog
ca dupi o r.eriqoari, sti insi ce\.a mai la o parte,
neliniltit, parcS
ruqinat. \lolone
se indreapt;
spre el iiri
MORCOVTATA
pic de stanjeneale, cand tocmai se aude un zingAnit de
geamurr sparte.
Togi ochii se ridici spre ferestruica z;brelid a arcstului,
de unde se iveqte mutra pocite
!i
silbatice a lui Morcoveaqi.
Galben la fa15, el se strAmbi in toate chipurile,
ca un pui de
jivini
inchis in cuqci, intirAtat, cu pirul in ochi qi dez-
velindu-qi intr-un rdnjet dingii albi. VAri mana dreapti
pdntre cioburile rimase in cerccvea, gi ele il muqci de parci
ar 6 insufle$te, apoi il ameningi pe Violone cu pumnul
insangemt.
Neghiobulel spune pedagogul. Acum elti mulFmit
!i
tul
Pii ce! strigi Morcoveaji furios, izbind cu pumnul in.
tr-alt ochi de geam. Pe el siJ sirugi qi pe mine nu?
$i,
mAn-
jindu-se
pe fagi cu sAngele ce-i qiroieqte din mAna zdreliti,
adaugi:
$i
eu am obrajii roqii, daci vreaul
PADUCHI l
De indate ce Felix qi Morcoveaji vin acasi de Ia inrernat,
doamna Lepic ii pune sd se spele pe picioare. E o misuri
bine-veniti, cici acolo, in trei luni de zile, nu s-au spilar nici
micar o singud dati. De altfel, nici un articol din prospect
nar prevede asta.
Negre mai trebuie si-,ti fie labelg Morcoveali, siracu'
de tinel spune doamna Lepic.
A ghicit intocmai: Morcol.eafe e intotdeauna mai mur-
dar pe picioare decAt Felix. De ce oare? Doar triiesc
amdndoi alituri
ii
duc aceea$i via16, sub acelaqi acoperiq.
Firegte, dupd trei luni, nici picioarele lui Felix nu pot si fie
prea al be. dar Morcovcal i r. dupi r. um
. i nqur. pune.
dproa-
pe ci nu qi le mai recunoaqre. Ruiinat,
li
le cufundi in ape
6c)
7A
JULTS
RENARD
cu dibAcia unui scamator Nici nu-l vezi cum ili scoate cio-
rapii
!i
cum ili veri picioarcle alitui de-ale lui Felix, care
gi Ie ld.fiie pe tot fundul hArdiului;
un strat de
jeg
se lajeqte,
ldri zdbav6,, ca o rufi, peste cele doui perechi de labe
s| . arboase.
Potrivit obiceiului
siu, domnul Lepic se plimbi de la
o 1ereastr6 la alta. Recite[te certificatele timestriale ale biie-
flor
qi mai ales insemnirile scrise chiar de mana domnului
director. Despre Felix:
,,Zipicit,
dar inteligent.
Va ajunge
depalte".
$i
despre Morcoveagi:
,,Cind
vrea, se distinge, dar nu
vrea intotdeauna".
Gi ndul cri Morcoveat A
' e
poare di sri nqe i i i nresel et re
pe tof. ln acest timp, cu miinile aqezate cruciq pe genunchi,
el iqi inmoaie picioarele, topindu-se de plicere. Se simte
privit. Ai sii il gisesc parci gi mai slut sub chica roqcovani,
cu laple crescute peste m6suri. Domnul Lepic, potrivnic
oriciror efuziuni, iqi arati bucuria de al rcvedea doar neci-
jinduJ.
Cind pleaci de acasi, ii trage un bobar:nac peste
ureche. CAnd vine acasi, il impunge cu cotul,
!i
Morcovea{i
rAde din toati inima.
intr-un tArziu, domnul Lepic ii trece mina prin la1e, poc-
nind din unghii, ca gi cum ar vrea si-i ornoare piduchii.
E gluma lui favoriti. Oq de la bun inceput, a
!i
omorat unul.
-Oho!
face el. Cum
$
l-am nimerit, nu mi-a scipat!
$i
in timp ce se qterge nifel cam ingrelolat de coama lui
Morcoveali,
doamna Lepic ridici bralele spre cer:
-Nici
ci se putea!
se tenguie ea, coplegiti. Dumnezeule
mare! Halal si ne fiel Ernestina, di fuga dupi un lighean.
Acum, letiloJ ai
!i
tu treabi.
Ernestina
aduce un lighean, un pieptene des, niqte olet
i nt r - o l ar l ur i oar a. 5i \ ; nat oar ea i ncepe.
MORCOVEATA
7l
Piapdni-mi
intii pe mine! urli Felix. Sunt sigur ci
mi-a dat qi mie.
Se riciie furios cu unghiile prin cap gi cere o gileati de
ap5, ca si-i inece pe to!i.
Potole$te-te, Felix, spune Ernestina,
cireia ii place si se
sacri{ice pentru ceilalli, n-o si te doari deloc.
Ii pune un qervet pe dupi git gi apoi dd dovadd de o in-
demAnare gi o ribdare de mami. Cu o mAni ii derparte
pirul de la ridicini, cu cealalti gine,
grijulie, pieptenele qll
cautA in cap {iri sI strimbe din nas qi {iri teami ci s-ar
putea alege qi ea cu niscaiva chiriati.
Inci unul! ii di Ernestina de qtire din cind in cAnd,
qi de fiecare dati Felix tropiie cu picioarele in hirdiu, scu-
turand pumnul spre l\{orcovea1i., care tace gi alteapti sA-i
vini qi lui rAndul.
Tu e$ti gata, Felix, spune Ernestina- n-aveai
decAt vreo
lapte,
optJ numiri-i. O si-i numirim qi pe-ai lui Morcoveagi.
Morcoveagi il intrece insi- de la prirna piepdnituri.
Ernestina igi inchipuie ci a dat de cuib qi, cnnd colo, a cules
doar cAliva, la intimplare, cdci sunt puzdeie.
Toli fac roati in
jurul
lui Morcoveald. Ernestina ili vede
cu serg de treabi. Domnul l-epic sti cu miinile la spate qi e
numai ochi, ca gi cum ar fi un striin curros.
Vai, vai! Ar trebui o lopati gi-o grebli! se viic5rclte fata.
Felix, ghemuit pe r.ine, migci ligheanul gi aduni laolalti
pddu. hi ; . care pi . A-n api . al bi de mat real e.
' [ i
r ezi bi ne , -um
iqi friminti picioruqele scurte cat un cipelel de geand.
Se leagini pe apa din lighean
$
mor la iu,teali, din pricina
oletului.
Doamna lzpic:
Ziu, N{orcovea15, cin' si te mai priceapd? Te-ai ficut mare,
elti omin toati firea, ar trebui sa-!i fie ruqine. Hai, picioarele
72
JULES
RENARD
mai treaci-meargi; poate c; abia aici, acasi, ajungi s;
!i
le
vezi. Peduchii insd te minanc;
$i
tu nu ce nici sfatul pro-
fesorilor, nici ajutorul alor tii. Spune, rogu-te, ce plicere
simli si te lagi pradi lighioanelor istora? Tot capul gi-e nu-
mai sange.
Morcouald:
Asta-i din pricina pieptemrlui, mA zgane.
Doamna l*pi,c:
Aha, pieptenul e de vin;? Vasizici aqa ii mulgumegti tu
surioarei tale? L-auzi, Ernestina? Domnul ista delicat nu-i
mullumit de tine. Ascultd ce-qi spun eu, fetigo, diJ incolo pe
mucenicul ista indirAtnic, lasel cu piduchii lui.
Ernesina:
Cat a p. nr r u ozi . mami co. \ - am \ cor de, ar gr osul . Mai ne
dau din nou iama in ei. Acum qtiu cA o si trebuiasci si mi
parfumez, nu glumi.
Daamna lzpic:
Si
tu, Morcoveati, ia ligheanul qi puneJ pe zidul gridinii.
Si-l vadi tot satul, ca s5-gi crape obrazul de mqine.
Morcoveali ia ligheanui gi iese pe uqi; dupe cel pune la
soare, se aqazi gi el de staje, aldturi.
Bitrina Marie Nanette e cea dintAi care se apropie. De
carc ori il intalnelte pe Morcovea!;, se opreqte in loc, il isco-
degte cu ochiqorii ei riuticioqi gi miopi, clitinAnd din scufia-i
neagrd, qi pare si ghiceasci muhe.
Asta ce-i, infteabi ea?
Morcoveatinu respunde. BitrAna se apleacipeste lighean.
Linte si fie? Ziu dacd. rrral vid. Biiatul meu, Pierre,
ar trebui si-mi cumpere nigte ochelari.
$i-qi
viri degetul, de parci ar vrea si guste. Hotiret
lucru, nu se dumireqte defel.
73
$i
tu ce tot pizeqti pe-aici, imbufirat qi cu ochii bulbu-
cali? Pun prinsoa-re
ci te-au ocirat
Si-ai
luat una dupi ceaf6.
Ascultd, nu gi-s
bunici, dar gdndesc gi eu cu capul ista al
meu qi-gi plXng de mili, siricupl de rine, ci-mi inchipui ci
pirimeqti
destule din pricina lor.
Morcoveali trage cu coada ochiuluiinjur,
vede cd maici-sa
nu poat e si -l aude qi -i spunc ri st i r b6t rdnei :
Ei
5i?
Celi pasi? Vezi-1i de-ale matale
qi
di-mi
pace!
CA BRUTUS
Donnul lzpic:
MorcoveaJe,
anul trecut nu te-ai
linut
de carte aga cum
credeam eu. lnsemnirile
directorului arari c-ai putea
mult
mai mult. Umbli cu capu-n nori, citlti ci4i oprite, Ai o
ginere
de minte grozave, la oral iei note destul de bune, dar
nu{i faci temele. Uite, Morcoveald,
e timpul sA te-agtemi
pe treabi.
Nicio grijn,
titicule. Anul trecut m-am cam Iisat pe ten-
jali,
nimic de zis. Acrrma insi o si mi
tin
cu dinJii de carte.
Totu$i nuJi fegiduiesc sA ajung primul la toate.
Domnul lzpic:
Oricum, tu incearci.
Morcaaeald:
Nu, titicule, imi ceri prea mult. N-ajung eu primul nici la
geografie,
nici la germani, nici Ia fizici qi nici la chimie; avem
vreo doi-trei care tocesc la astea pe rupte - sunt cei mai
tad
,
dar incolo nu-i intereseazi nimic. Nu-i chip si le-o iei
inainte. Altceva vreau eu asculti ce-1i spun, t6ticule -,
vreau s-ajung in scurtl lTeme cel mai bun la compunere:
MORCOVEATS
74
JUTES
RENARD
si-i las de cirule pe togi.
$i
daci cumva nu reuqesc, cu toati
si l i nta mea. atunci barem n-are de
(
e s;-mi para rau
)i -o
sa
strig cu mAndrie gi eu, ca Brutus:
,,O,
virlute, tu nu eqti decAt
o vorbi goali!"
Domnul Lepic:
Las6, biiatule, sunt sigur c-o s;-i inlunzr.
Felix:
TAticule,
ce tot indrugi Morcoveali?
Ernestina:
Eu, una, n-am auzi t,
Doamna Lepic:
Ni ci eu. Ia mai zi o dara, Morcoveal al s-auzi m
5i
noi .
Marcouealfu
N-am apus nimic, m;mico.
Daamna Lepic:
Cum nimica? Pii cine ameninla cerul cu pumnul, ro;u la
fagi, gi turuia de zor, de se auzea pan6-n
capul satului?
Ia mai spune o daLi, si lic cu folos gi pentru al1ii.
Lasi, mdmico, nu meritd osteneala.
Doamna Lepic:
Ba da, ba da! Ai pomenit de unul
-
cine"i Ila?
Morcawald:
Matale nu-l qtii, mimico.
Doamna Lepic:
Cu atat mai mult. IntAi gi-ntAi, te rog si nu faci pe deg-
teptul
!i
s;-mi dai ascultare.
Mortoueald:
Bine, mimico. Uite, vorbeam cu tata, carc-mi didea
"l aturi
pri etenel ri qi .
drcpt mul l umi re. nu
i l i u
.e
mi -a tre, Ll t
prin cap si figdduiesc ceva, ala ca romanul ila numit
Brutus, s; invoc virtutea...
MORCOVEATA
Doamna ltpic:
Vezi si nu! Acum o scalzi. Te rog si repegi aidoma ce-ai
spus adineauri. Mi se pare ci nu-gi cer marea cu sarea
qi-ai putea foarte bine si faci atAta lucru prcrrLru mama ra.
Felix:
Si spun eu, mimico?
Doamna Iipit:
Nu! intAi el, qi pe urmi tu, iar noi o si vedem
deosebirea.
Haide odati, Morcoveali!
Marcoaea!.d (lngdnd cu o u)u plAngbeald):
,,O,
vir-tu-te, tu nu eiti de-cat o vor-bi goale!.,
Doamna l*pic:
Poftiml Nimic nu scoli din copilul 5sta. Mai degrabi s-ar
l i . a zri nrat i n bi rai e decdr : d-i f aca mai ci *i i pe voi e.
Felix:
Uite curn a spus, rrrirnico (dd ochii
fsstz
cap
;i
aruncd priuiri
sjddnaril: DacL n-ajttng primul la compun erc (tSi
umJli. abrajii
Si
bate di,n
picior)
am se strig qi eu ca Brxtus (ritlixd brulete spre
taaan,
,,O,
virtr]te
(.lasd
bralele sd-i cadd de a lunguL torpul
E,
tD
nu e$ti decat o vorbe goali!" Aqa a spus.
Doamna l*pit:
Bravo, minunat! Te felicit, MorcovealSl De ce-mi pare
insi foarte rAu, cu toate incip;lenarea
ta, e ci o imitalie nu
preluieDte niciodati cit originalul.
Feltu:
Morcoveaqi,
oarc chiar Brutus a spus asta? Nu cumva Cato?
Martoueald:
Bmtus, sunt sigur
,,Apoi
se arunci in spada intinsi de un
prieten
!i
mu ."
Ernestina:
Morcoveali are dreptate. Ba mi-aduc aminte c; Brutus
dsta se pre{bcea nebun, cu aur ascuns in toiag.
75
76
] ULES
RENARD
Marcareald:
Nu te supim, surioari, le-ncurci. il confunzi pe Brutus
al meu cu altcineva-
Ernesthla:
Poate. Fii sigur insd ci domnigoa.a Sofia ne predi la
istorie tot aga de bine ca
;i
profesoir:l tiu de la liceu.
Doamna Lepic:
I
N-are a face. Nu vi certagi. Toiul e se ai un Brutus in
familie, qi uite ce noi il avem.
$i
asta numai mulgumiti lui
N{orcoveali, sdc! Nici nu gtiam de cXti cinste ne bucurim.
\ l i nunal i -va de nouJ Brut us. Vorbel l e l ari nel re ca 11n epi s,
op
!i
nu toace de doui ori pentru o babi surd;. Sucti-l pe toate
pi4ile: daci te uigi la el din fap, ii r.ezi petele de pe haina pe
care abia a imbricat-o; daci te uigi din spate, ii r.ezi nidragii
sfbqiagi. Dumnezeule, pe unde s-o mai fi \.arar? Uitafi-vi
numai in ce hal e Morcoveal;-Brurus. Of, silbaticulel
Dr N scRJsoRt LE LUt MoRCovt Al A
CATRE DoMNUt LEpt c
$t
uNr l f RAspuN5uRl
ALE DOMNULUI LEPI C CATRE MORCOVEATA
Marcoueald, cdtre domn l lzpic
Internatul Saint-Marc
Dragi titicule,
M-am tot
tinut
de pescuit in timpul vacanlei
!i
asta mi-a
pus singele in miqcare. Nigte buboaie cit toate zilele imi ies
pe pulpe. Stau la pat. Zac pc spate
li
doamna in{irmieri imi
pune prignile. At6.ta vreme cet piroanele astea afurisite nu
se sparg, mi doare. Dupi aia, nici nu mi. mai gindesc la ele.
Numai ci se i nmul ( esc ca pui i de gi i nS- Unul r r ec. . o11. r ' ei
risar. NidS-jduiesc insi c-o si ies la liman.
Fiul tiu iubitor
MORCOVEATA
Rdspun su I domnu lui Lepic
Dragul meu Morcoveali,
Dat fiind ci te pregitelti pentru pima
ta impirti,sanie qi
inveli catehismul,
trebuie si qtii cd omenirea nu re-a alleptar
pe tine ca si aibi buboaie sau piroane,
cum le spui tu. Lui
Iisus Hristos i-au bitut piroane
ii
in picioare, qi in mAini.
Dar el nu se viicirea, degi ale lui erau adevirate.
Curaj !
Tat;l tiu care te iubelte
Morcoteald,
cd,tu damnul Lepic
Dra96 titicuie,
l'e anung bucuros ci mi-a iegit o misea. Deqi n-am ince
vArsta, cred ci-i o misea timpurie de minte, Sper c6 n-o si
fie singura gi c6 te voi mulgumi intotdeauna prin
sArguinla gi
buna mea purtare.
Fiul t6u iubitor
Rdspuntul domnului Lepic
Dragul meu Morcoveagi,
Tocmai acum, cAnd gie
1i-a
iegit o misea, una de.a mea
a inceput s; se clatine. Chiar ieri dimineafi mi-a cizur. Ala
ci daci r u r i o mesea mJi mul l . l at ; l l ; u ar e una mai pul i n.
Precum vezi, nu s-a schimbat nimic, numirul miselelor in
familie e acelaqi.
dh
Tatel tiu care te iubelte
77
[vStf50
78
JULES
RENARD
Mortoaeald, tdtre damnul Lepi.
Drage titicule,
inchipuieqte-1i
ci ieri a lost ziua domnuluiJacques, pro-
fesorul nostru de latini. Togi biiegii au hotdrAt ca eu si-l
felicit in numele intregii clase. MAndru de aceasti cinsre,
mi-am pregitit indelung cuvAntarea, presirAnd ici-colo qi
cate un cuvant htinesc. FiIi false modestie, eram mullumit
de ea. Am scris-o apoipe curat, pe o coalimare, ministerialS,
qi, in ziua cuveniti, indemnat de colegir mel care murmurau
,,Du-te,
hai, du-te odatil", am prins momentul cAnd domnul
Jacques
nu se uita la noi gi m-am apropiat de catedri. Dar
abia am apucat se desfac foaia qi si spun cu glas tarc:
VENEMTE PROFESOR,
ci domnulJacques s-a ridicat furios in picioare gi-a inceput
si zbiere:
Marq ia locul tiu, numaidecitl
Binuiegti ci n-am mai stat pe gAnduri qi am qters-o la
iuleali in banci, ir timp ce bdielii se piteau, varand nasul in
carte, iar domnulJacques imi poruncea furios:
-Tradu
leclial
Drag; t;ticule, ce spui tu de treaba asta?
Rdspunsul domnului Itpic
Dragul meu Morcoveagi,
CAnd o si ajungi deputat, atunci ai si vezi lucruri qi mai qi.
Fiecare cu-ale lui. Daci l-au pus pe profesoml ista al ti.u la
catedriJ pesemne e ca si vorbeasci el qi si asculte al1ii, gi nu
si vorbegti tu ca si. asculte el.
MORCOVEAIA
79
Mar eald, cd.tre domnul Itpit
Dnge teticule,
Am dus adineauri domnului Legris, prolesorul nostru de
istorie gi geogralie, iepurele pe care l-ai trimis tu. intr_adevir,
mi s-a prmt ci darul ista i-a ficut plicere.
igi mulgumegte
cilduros. Cum intrasem in casi cu umbrela giroind de api,
mi-a luat-o chiar el din man; ca s-o scoata in vestibul. Apoi
am vorbit impreund verzi
!i
uscate. X,tli-a spus ci, daci
vreau, la slirqitul anului o si pot lua premiul intAi la istorie
qi geografie. MA crezi oare c; tot timpul convorbirii noastre
am rimas in picioare qi ci domnul Legris,
care altfel s-a aritat
;
foarte prietenos,
1i-o
repet, nu mi-a ofcrit micar un scaun?
Si lie o scipare din vedere sau o impolitele?
Nu qtiu gi-ag fi curios, dmge tAdcule, si aflu care-i pire-
rea t a.
Rds punsu
I domnului Lepic
Dragul meu Mor co!
edl b.
'
Mereu mi te plAngi de cite ceva. Ba ci domnulJacques
te trimite sA stai
jos,
ba ci domnul Legris te lasi si stai in
picioare. Poate e;ti inci prea ran;r ca si pretinzi atenfii.
qi
daci domnul Legris nu
1i-a
oferit un scaun, iartiJ;
de buni
seam; ci, v;zandu-te asa mic, o fi crezut ce staijos.
Marao?dld. , ntp dannul L.p;l
Draga t;ticule,
Aud ci trebuie si pleci la Paris. Md bucur de bucuria pe
care ai s-o ai vizitAnd capitala, pe care rni-al dori s-o cunosc
qi eu qi unde, cu gAndul, voi fi alituri de tine.
$tiu
ci invigi-
tura nu-mi ingiduie aceaste c;litoie, dar mifolosesc
de acest
80
JULES
RENARD
pdlej
!i
te intreb daci n-ai putea si-mi cumperi l.reo doui
cir1i. Cele pe care le am eu le-am inv;lat pe dinafari. Alege
orice. Mi-e totuna. Totuqi, mi-aq dori mai cn seat:,:rd Heniada,
de Frangois-Marie-Arouet
de Voltaire, qi
Naua Elai4 de
Jean-Jacques
Rousseau. Daci mi le-aduci (c64ile costi o ni-
mica toati la Paris), igijur ci pedagogul n-o si mi le confiqte
niciodatS.
Rdsf unsu I domnului, Iapi,c
Dragul meu Morcoveagi,
Scriitorii de care-mi vorbeqti erau qi ei oameni ca tine qi
ca mine. Ce-au ficut ei pogi si faci gi tu. Scrie cir1i, ca dupi
aia s; le citeqti.
Domnul kpic, cdtre Montouald
Dragul meu Morcoveagi,
Sunt tarc uimit de scdsoarea ta de azi-dimirLeagi,. Zadar-
nic o tot recitesc. Nu mai scrii aga ca altedate
li
vorbelti de
nilte lucrud ciudate, care nu-mi par nici de nasul tdu, nici
de-al meu.
De obicei ne povestelti ce
{i
s-a mai intampht, ne scrii al
catelea elti in clasi la in#.litud, despre insuqirile qi cusu-
rurile fiecirui profesor, numele noilor tii colegi, starea
rufiriei, daci dormi qi daci minAnci brne.
Asta, de altfel, e ceea ce \.'reau s6 qtiu gi eu. Azi, insi., nu
mai pricep nimic. De unde pini unde, mi rog, bliguiala aia
despre primivari, cAnd acum suntem in toiul iernii? Ce vrei
se spui? Ai nevoie cumva de un fular? Scrisoarea ta n-are
nici dati gi nu se poate
lti
daci mi-o adresezi mie sau cai-
nelui. Pdni
li
scrisul mi se pare schimbar) iar felul cum
sunt alezate rindurile qi puzderia asta de majuscule mi
MORCOVEATA
81
buimdcelte. Pe scurt, binuiesc ci vrei si-gi baqijoc de cineva.
Presupun
ci de tine insuli. Asta nu-i o c mi, dar
lin
sA te
fac atent.
Rd: punsu
I lui M arc ou ald
Dmg; titicule,
Un cuvAnt la repezeali,
scrisoare. Tu n-ai bigat de
ca si te limuresc
cu ultima mea
seami,: era scrisi in aerszri.
. Cof l TUt
Cotelul ista mic prin care s-au perindat, rAnd pe rAnd,
giini, iepuri, porci, gol acum, ii apa4ine pe deplin lui
Morcoveaji, pentru toate vacanla. Pitrunde inAuntru fir;.
nicio greutate, cici nu mai are uqi. Cdteva urzici lungi pi
firave impodobesc pragul, qi atunci cAnd Morcoveali le pri-
veqte, intins pe burt;, i se par o adevirati pidure. O pulbere
rnirunti acoperi pimAntul. Piatra zidudlor strilucelte de
umezealS. Biiatul atinge tavanul cu capul. Aicea-i bArlogul
lui; aici petrece de minune, dupd cum ii trdsneqte prin minte,
cu mare disprel pentrrjucirii, care mai mult te incurci.
Mai cuseami i i pl acesi f aci pat ru
cui buri cupoponeaj a
cate unul in fiecare col! al cotefului. Cu mAna adusi in chip
de mistrie, ingrimideqte praful de
jur
imprejurul turului
qi apoi sti aqa.
Cu spatele rczemat de zidul neted, cu picioarele
indoite
!i
mainile incrucilate pe genunchiJ se simte la adipost
lsi
tare
bine. Nici c-ar putea s6 ocupe mai pugin loc. Uiti de lume,
nu se mai teme de nimic. Doar o bubuituri zdravini. de
tunet l-ar putea tulbura.
82
JULES
RENARD
Zoaiele de la bucdtirie, care se scurg ceva mai incolo, pe
gura jgheabului,
cind puhoi, cand abia picurand, trimit
adie de recoare.
Dintr-odati, a1arm5.
Chemiri ce se apropie, paqi.
Morcoveagi!
\Iorcor.eali!
Un cap se apleaci in prag. Illorcoveagi se face ghem,
indesdndu-se in pimant
ti
in zid- Sti cu gura c;scat5,
tinan-
du-qi risuflarea, cu prir.irea incremenitd, qi simte cum niqte
ochi scotoccsc prin intuneric.
Nlorcoveagi, eqti aici?
TAmplele-i zvicnesc, se perpele;te. AcuSi-acusi are si
urle de spaimi,
Nu-i aici dihania. Pe unde o fi umblnnd?
Paqii se depirteazi qi Morcovea4i. ceva mai in largul siu,
iqi destinde un pic midularele.
GAndul lui umbli incd pe lungi drumuri de ticere.
O zan'i cumpliti ii umple deodati urechile. Pe tavan,
o musculili s-a prins intr-o pinzd de piianjen qi bAzAie, se
zbate. Iar piianjenul
aluneci intr-acolo, de-a lungul unui
fir Are pAntecul alb ca miezul de piine. O clipi rimAne
atarnat in aer, chircit
li
nelini$tit.
Morcoveati
sti in capul oaselor
$i-l
pandelte, alteaptA
nerebditor sfe-r$itul,
ti
atunci cind piianjenul, setos de sin-
ge, se n;pustelte inainte, str6ngindu-qi
labele in formi de
stea
Qi
incle5tandu-li
prada, el se ridici, stArnit, in picioare,
ca qi cum ar r.rea si-qi ceari partea.
Asta-r tot.
Piianjenul urci iar. Morcor.rali se alaze pe pdmAnt
!i
se inchide din nou in el insuqi, in sufletul lui irtunecos de
repure.
MORCOVEATA
83
$i
indad, asemenea
unei guvile de api impoverad
de
nisip, visarea-i siricicioasi
di de loc neted,
se opregte,
se face biltoaci gi priade si codeasci.
PIStcA
I
Morcoveali
a allat ceva: la pescuit
de raci,
carnea de pisi_
ci e cea mai buni momeali, mai buni decat maJele de pui
!i
decat resturile
de la micelirie.
El gtie
o pisici
urgisiti, pentru
ce-i bitrani, bolnavi qi
cam chelboasi. O poftegte
la el in cote1, la o ceagci cu lapte.
Vor fi singuri. S-ar putea
si fie acolo gi un gobolan
din vreo
gauri,
dar Morcoveali nu-i ligiduiegte decAt ceagca cu
lapte. A pus
cea;ca intr-un co\. impinge pisica intr-acolo
gi o lndeamnS.:
-Hai,
saturi-tel
O mAngAie pe
spinare, o alint6 cu nume
dr;gistoase,
o urmiregte cum lipiie de zor gi
se induioqeazi.
-Ei,
betranico, siraca de tine, bucuri-te gi tu cat mai poji.
Pisica a isprivit laptele, linge fundul gi buza ceqtii, apoi
igi linge mustifle indulcite.
-Ei,
gata, ai mincat? intreabe Morcoveali
tot man-
gAind-o.
Mda, gtiu, ai mai pofti tu o ceaqci, darvezi ci. n-am
putut s-o
;terpelesc
decit pe asta.
$i,
pe urmi, mai devreme
sau mai tarzi u...
Zic2tnd acestea, ii lipeqte
leava
carabinei de frunte qi
apasi pe tdgaci.
Bubuitura il niuceqte. I se pare ci pAni qi cotelul a sirir
in aerr iar atunci cAnd fumul se risipeqte,
vede la picioarele
sale pisica, privindu-l
fntX
cu un ochi.
84
JULES
RENARD
O
jumitate
de cipipni a zburat pe undeva gi sAngele
se prelinge din cealalti in cealca cu lapte.
Nici n-ai zice c-a mririt. La naiba!
$tiu
c-am
lintit
bine.
$i
Morcoveagi rdmArie ca o stane de piari, infiorat de
ciutitura galbeni a ochiului nevitimat.
Pisica se cutremuri din tot trupul
!i
asta parci arat; c;
mai tdielte, dar nu face nicio sforfarc s; se urneasci din
l o, . Ba ai zi , e
, ; . ; nger eaz;
i n c"a! ca. anume ca sa nu \ F
piardi nici micar o picituri pejos.
Morcoveali nu-i un ageamiu. A ucis pisiri silbatice, ani-
male domestice, un cAine, fie pentu plicerea lui, fie la in-
demnul altora. Agadar se pricepe,
ltie
c; dac; dihania nu
vrea si moari, trebuie sA te gdbe$ti, si n-o slibeqti o clipi,
s; te inveriunezi, se te avanf la nevoie intr-o lupti corp la
corp. Altfel te n;p;deqte o milS prosteascS. Te pomeneqti
neputincios. Pierzi timpul gi nu mai ajungi si-i vii de hac.
inccarci mai intei unele zgindireli previ.zitoare. Apoi
inhagdpisicade coadiqi-o pocneqte de cAteva oricu carabina
in ceag, atat de indArjit, incit ai crede ci {iecare lovituri
e cea de pe urm:. cea izbivitoare.
Gata si-gi dea duhul, pisica ba zgArie nebuneqte aerul
cu ghearele, ba se chirceqte ghem, ba incrcmenelte liri si
scoate un sunet.
,,Cine
spunea ci pisicile plAng cind mor?" se intreab;
Morcove a!;.
Incepe si-qi piarde ribdarea. Prea s-a lungit povestea
asta. AzvArle carabina cAt colo, ia pisica in brate
!i,
indeiit
de ghearele ceJ zgArie pini la sAnge, cu dinqii inclegtali qi
venele umflate, o in;buDe.
Se i nabup. i i nsd
g
el .
se
( l dr i na
pe pi ci oar e. i "r or i r .
t i
. e
pribuqeqte la pimint,
cu faF lipiti de botul pisicii, cu ochii
pironili in ochii ei.
MORCOVTATA
II
85
Acum Morcoveali
zace in patul lui de fier.
Pirinlii qi prietenii
casei, chema$ in grabi, se duc sd vadi
locul dramei, aplecandu-se
sub tavanul scund
a1 cqtegului.
Ahl spune maici-sa. Cu puteri insutite, qi abia i_am
. nr uJs pi si , a sl ar r eear !
de l J pi epl . Va dsi gur cd pe mi ne nu
mA imbdlileaz;
ala.
$i
in timp ce le arat; urmele unei cruzimi
despre care
mai tarziu, in seile de r-eghe ale familicr, r,or povesu
mereu,
Morcoveali
doarme qi
,,'iseazi:
Se plimbi
pe malul unui pirdu, pe luciul ciruia razele vii
ale inevitabilei
lune se miqci
$i
se intetaie
ca andrelele in
mAinile cuiva care impleteqte.
Bucigi de pisici sclipesc in apa limpede, in lalurile
de
prins raci.
O pAcli alburie luneci peste livadi, ascunzand poate
niluci strivezii.
Morcoveali umbli cu mAinile la spate, vrend s5 le amte
ci nu au de ce si se team;.
Un bou se apropie de el, se opreqte in loc, pufiie, apoi
o ia la goani
!i
se face nevizut, tropiind cu copitele de se
aude pAni la cer
Ce liniEte ar Ii daci pdrAul glraliv n,ar trincini qi n-ar
luqoti
atata, daci n-ar face atAta zarvi, mai reu ca un sobor
de cumetre.
Plinuind parci s;-i dea una ca sd-l sileasci s; tac;,
Morcoveali ridicd incet belul unui la1 qi ce si vezi: nigte
raci uriaqi ies la iveal; din mijlocul trcstiilor.
Se ivesc din api
lepeni,
lucioqi, qi cresc intruna.
Morcoveali incremenelte
de spaim;J nu mai poate fugi.
Qi
racii il impresoari.
86
JULE5
RENARD
Se intind spre gAtlejul lui.
Cum mai trosnesc!
$i
iqi casci larg cleqtii.
OI LE
Morcoveali nu zdreqte la inceput decAt un fel de ghemo-
toace seltdrele, carc scot niqte
dpete
asuritoare qi invel-
miqite, asemenea copiilor puqi pejoaci in curtea unei
lcoli.
Un ghemotoc ii zbughelte printrc picioare gi lui ii sare inima
din loc. Altul
laEnelte,
ca o ghiulea, printr-o deschizituri.
E un miel.
$i
Morcoveali rAde singur de spaima lui. Ochii i
se deprind treptat cu intunericul gi deslugegte limpede totul,
A inceput vrcmea litatului. in fiecare dimineali, fer-
mi erul Paj ol mai numi ri rreo doi -rrei mi el ul i . i i gas. ; t .
riticigi p ntre mamele lor, stingaci, clitinAndu-se pe picio-
rulele
lepene
- patru bep neindemAnatic cioplite.
Morcoveali nu indrizneqte inci si-imAngaie. Mai cutez;-
tori, mielugii s-au qi apucat si-i molfiie pantofii sau se prop-
tesc de el cu picioarele
dinainte,
fnAnd
un fir de len in bot.
BitrAnii {itagi de vreo siptimAni se zbenguie opintindu-se
pe picioarele dinderit, gonesc in zigzag. Cei de-o zi, pli-
panzi, se poticnesc
pe picioruge qi cad pe genunchii lor colju-
ro!i, ca si se ridice indati, plini de viap. Unul mititel, pe
care maici-sa abia l-a adus pe lume, se tArilte anevoie, n;-
cliit tot. Maic;-sa, stingheriti de bdqica umflati de api care
b6ldicAie neincetat, il alungi, impingAnduJ in letui cu botul.
Asta-i o mami rea! spune Morcoveali_
-Pii
dobitoaceie-s la fel ca oamenii, spune Pajol.
-L-ar
da la doici, nici vorbi.
MORCOVEATA
Cam aqa, mormiie Pajol. Sunt atAlia pe care trebuie
si-i hrineqti cu biberonul bibcroane din alea cum se vAnd
la spigerie. Numai ci asta nu
line
mult -
pini la urmi,
maicd-sa se imbuneazi.
Nu-i greu si lc imblinzeqti.
Apuci oaia de cea{i qi o duce deoparte, intr-un
larc.
Acolo-i leagi o mini de paie pe dupi gat, ca si o cunoasci,
dacd se intAmpli
Si
scap5. Mielul s-a
linut
dupi ea. Oaia
mesteci cu un crinlinit de rozitoare, iar miculul, scutu-
rat de fiori, se ridici pe picioruqele-i plipinde
,si
incearci
si sugi, scAncind,
cu botul inlelurat intr-un soi de peltea
tremuritoarc.
-
$i
crezi ci se imbuneazimaici-sa? intreabi
Morcoveali.
-Da,
numai si se lecuiasci, spune Pajol, a lEtat greu.
-
Cu toate astea, cu nu-mi schimb gAndul,
stiruie
Morcoveagi. De ce si nu dai miclugul in grija alteia?
-Nu l -ar pri mi , ri spunde Paj ol .
inr-adevir, din cele patru colluri alc tirlei, bch6ielile
mamelor se incrucileazi, vcstind vremea suptului,
9i
degi lui
Morcoveali i se par cd toare suni la fel, mieii le deosebesc,
cici liecare da buzna drept spre ugerul maici-sii.
-Aici, la tdrli, reia r.orba Pajol, nici pomeneali
de hoale
de copii.
Ciudat, spune Nlorcovcafi, instinctde familie la caierele
astea de ldni. Cum si
$-1
limureqti? Pescmne ci asculimea
mirosului e totul.
$i
aproape c-ar vrea si astupe botul unei oi ca si vadi
care-i adevirul.
Gi ndeqLe adanc l a asemui rca di nt re oameni
1i
oi
)i )i -ar
dori si ptie numele fiecirui miel in parte.
in timp ce ei sug, miicugele lor, cu pAntecele incordate
de impunsitu le boturilor lacome, r'umegi cu o linitte pline
87
88
JULES
RTNARD
de nepisare. Morcoveali vede injgheabul cu api un capit de
lanf, nilte qine de rcati
!i
o lopad hirbuiti.
-E curatjgheabul
dumitale, n-am ce zicel rosteqte el cu
subinleles. Sunt sigur ci vrei si le laci sAngele mai vanos
cu fierdria asta.
Chiar aqa, incuviingeazi Pajol. Nimic nuli scapi.
$i-l
indeamni pe Morcoveale si gusie apa. Ca si fie mai
i nr i r i r oar e. ar unr d i nj gheab r or r e- i pi ca i n mi nr i .
Vrei o cipugi? intreabi el.
-Cum
nu, spune Morcoveali, liri. si qtie despre ce-i
vorba. l1i mulgumesc.
Paj ol scoro, egre pri n l i na bogard a unei oi
! i
s, oare cu
unghiile la iveali o cipugi galbeni qi dolofani, pdntecoasi,
ghiftuiti, uriaqi. Dupi cum il incredinleazi Pajol, doui ca
astea ar putea si infulece capul unui copil ca pe o pruni.
Pune cipuga in palma lui Morcoveagi qi-l indeamni, daci
vrea si rAdi
5i
si faci haz, si o strecoare fratelui ori surioarei
sale pe dupi gdt sau in pir
CApula s-a qi pus pe treabi se infige in piele. Morcoveala
simte nilte piqceturi in degete, ca
$i
cum ar pica miziriche.
Pi l et uri l e asrea aj ung i ul e l a i nchej el ura mi i nl i
; i
sui e mai
departeJ spre cot. Parcx n-ar fi doar o singuri cipuq6, ci
o puzderie, qi s-ar fi pus si-i roadi cotd pani h umer.
Vai de ea! MorcoveajA
o strange intre degete, o stdvelte,
apoi iqi
lterge
mana pe spatele unei oi, {ir6 ca
pajol
si bage
de seami ceva,
O s;-i spune ci a pierdut-o.
Morcoveali,
dus pe gAnduri, rnai asculti cAteva clipe be-
hiielile ce se liniqtesc trcptat. Cudnd, nu se va mai auzi
decAt foqnetul
fAnului mestecat domol intre fflci.
Agigati in iesle de o vergear o sarice virgati pare si p;-
zeasci oile singuri, singurici.
MORCOVEATA
89
NA$UL
Uneori, domnut Lepic ii di voie lui Morcoveali
si se duce
la naqu-siu, ba chiar si gi doarmi la el. Nagul e un bitrAn
ursuz
!i
singuratic,
care-Si petr:ece viata la pescuit
sau prin
vie. Nu iubegte pe nimeni,
doar de Morcoveala
ii place.
Ai venit, manzuleJ
imeabi el_
Am venit, naqule, rispunde
Morcoveali,
firi sil imbri_
Iteze.
Mi-ai pregitit
undila?
Ne-ajunge una la amAndoi, e de pirere naqul.
Morcoveali deschide uqa hambarului qi iqi vede undip
gata pregitite. A;a-l necijeqte nagul intotdeauna,
dar el s-a
obiqnuit
!i
nu se mai supiri: mania asta de bi.trAn nu le
tulburi cu nimic prietenia. Cind naqul zice da, tu trebuie
si ingelegi ba, qi de-a-ndoaselea. Totu-i si bagi de seami.
,,Daci
aqa-i place lui, eu n-arn nimic de zis,,, cugeti
Morcoveali.
$i
rimdn prieteni brni.
Nasul, care de obicei nu face mincare decat o dati pe
sipt;mani, aeum, in cinstea lui Mo.coveali, pune la foc o
oal6 mare cu fasole, in care az.r,.irle qi o bucati zdrav;n; de
sl i ni nS. i ar ea
si i nceapa zi ua cu bi ne, i i spune cd e musai
si dea pe git o cani cu vin.
Pe urmi se duc la pescuit.
Nagul se aqazi pe rnalul apei gi desfiqoari {iri gmbe ata
undi{ei ali buni, de Florenla. Apoi inlepenelte cu niqte
pietroaie pr;-jinile lui grozave. Nu prinde decit bibani mari,
pe care-i pune degrabi la ricoare, infofolif
intr-un
lterga!
ca pe niqte sugaci in scutece.
Bagi de seami, ii spune el lui Morcoveali,
pdni nu vezi
pluta alundAndu-se dc trei ori, si nu tragi undip.
90
JULES
RENARD
Marcareald:
De ce de t rei od?
.Nasul:
Cind safundi prima oari, nu-nsean'ni nimic: peqtele doar
ciocinelte. La a doua, se schimbi treaba: inghite momeala.
A treia oari gata, nu mai scapi. Niciodati nu-i prea tirziu.
Lui tr{orcoveali ii place mai mult si prindi porcani.
Se descalti, intri in ap; qi scormonelte cu picioarele nisipul
de pe fund, tulburand totul in
jur.
iar porcanii, proqti, dau
buzna, qi Morcoveali scoate cete unul de frecare dati cAnd
arunci undila. Abia mai are timp s; stdge citre na$u-siu:
Qai sprezecc, ! apt esprezece,
opt sprezece! . . .
CAnd naqul vede ci soarele-i deasupra capului, se duc si
prAnzeasci.
$i-l
indoapd pe Morcovea{i cu lasole alb;.
-Nu existi nimic mai bun pe lume, spune el, dar mie-mi
place si fie fiarti bine. Mai degrabi mulc dintr-o cazma
decat sA minanc fasole nefiarti; aia scrAlnelte
5i
crinline
intre dinli ca alicele intr-o aripi de prepelili.
Marcauald:
Parcii se topegte in guri. Nu-i vorbi, nici aia gitid de
mama nu-i mai prejos.
$i
totu5i, mr-i la fel. Pesemne ci ea
se zgArcegte la slininn.
NaSu[:
MAnzule, imi creqte inima cAnd te vid
cum infuleci. Pun
prinsoare
ci la maici-ta acasi nu te prea scoli #tul de la mase.
MarcaueaJd:
Asta depinde
de pofta ei de mincare. Daci i-e foame
pan; se sature ea, mi-ndop qi eu. Cind\ipune ei in fa.rfurie,
imi pune qi mie, liri si mai gini socoteali. CAnd a isprdvit,
am isprivit qi eu.
NaSul:
Daci eqti gdgiup qi
91
Morcaaeald:
Ehe, ugor de spus, nagulel in afari de asta, e mai bine
se nu te scof situl de la masi.
NaSul:
$i
eu, care n-am
copii, ag linge qi o maimuli
in dos, daci
maimula
asta ar fr copilul meul Dracu, si mai ingeleagi!
SfArgesc ziua in vie, unde Morcoveagi
cAnd se uiti la
na5u-siu
cum sapi,
linAndu-se
pas cu pas dupi el, cAld sti
tolinit pe weun maldir de araci gi suge smicele
de richiti,
cu ochii pironigi la cer
FANTANA
Cu na5ul, Morcovea{A nu se culc; de dragul somnului.
Odaia e rece; in schimb, salteaua de puf gine
de cald, nu
glumi, gi-n alternutul moale pentru ciolanele betrane ale
napului, pe fin il trec nidugelile. Vorba-i insi ce doarme de-
parte de maici-sa.
Vasizici a bigat frica in tine, ai? spune naqul.
Marcaueeld:
Sau mai degrabi eu sunt;la carc n-o infricoleazi
de ajuns.
Uite, cand vrea si-l chelfineasci pe frate-meu,
el gi inhap
coada miturii, i se pro!:pelte in fa!i, qi zeu de n-o face si se
lase pi.guba;i. Din pricina asta il qi ia cu biniqorul. Zice
ci Felix e tare simgitor din fire qi nu-i chip siJ inveli minte
cu ciomigeala. Asta-i buni doar cind e vorba de mine.
Nasul:
Ar trebui si pui gi tu mana pe mitud, b;iete.
Oho, de-aq avea curaj! Eu qi Felix ne-am luat adeseala b;-
taie, fie injoaci, {ie de-adeviratelea. Sunt la fel de puternic
MORCOVEATA
92
JULIS
RINARD
ca el
!i
a!
lti
s; m; apir la fel de bine. Dar mi;i vid ridicAnd
m;tura la mama! Ar crede c-ain adus-o pentru ea. Din mAi-
nile mele ar cidea intr-ale ei
$,
mr gtiu, ziu, daci nu mi-ar
f i
mul l umi i nai nt r sd-nceapi si me croi ascr.
NaSul:
Dormi, mAnzule,
dormi!
Somnul insi nu se lipegte de niciunul. Morcoveale se
foieqte, se ini.bugi, vrea aer,
$i
bitranului i se face mili de el.
Cand e gata sa adoarmi, na4ul l-apuci deodati de bm!.
-Eqti aici, minzule? intreabi el. I'isam
!i
te crcdeam iar
in llntind. if mai aduci aminte de llntAni?
Moftol)eatA:
Ca qi cum aq fi gi-acum acolo, nalule. Nu zic nimic, dar
prea des imi spui de lhnt5.ni.
Nasul:
Siriculul de tine, numai cit mi gindesc gi simt cum mi
se-nhoarS
carnea. Stiteam pe iarbi gi mi furase somnul.
Tu tejucai pe buza lintanii, ai alunecat
!i
ai cizut iniuntru:
u ai, te zb;teai,
!i
cu, picitosul
de mine, n-aude, nu vede.
Apd, ce-i drept, era abia cdt si ineci o pisici. Dar tu nu te
ridicai. Asta e nenorocirea.
Spune, nu
!i-a
dat prin cap si
te ridici in picioare?
Morcouald:
,
Parcd mai gtiu eu la ce mi gandeam
acolo in fintini?
PAni la urmi, biliceala ta m-a trezit. Era qi timpul. Sira-
, ul de t i ncl Bi erul
de t i ne! Azvarl eai apd pe qurA
ca o pom_
pi. Te-am schimbat, gi-am
dat si-mbraci hainele de dumi-
nici ale lui Bernard.
Da, gi ce rnai piqcau, ce mi mai scirpinaml Erau
fesute
din pir, ai?
1
MORCOVTATA
Nu, dar Bernard n-a avut si-!i dea o c;magi
curati. Rdd
eu azi, dar atunci, un minut, o clipA mai trebuia si mort te
scoteam afari.
Morcoaeald:
Acum aS h departe.
NaSul:
Muqci-gi lirnba. M-arn luat eu singur la rostr
ce crezi,
Di
de-atunci nu mai am noapte tihrriti. Drept pedeapsi
mi-am
pierdut somnul; ala mi se gi cur.ine.
Morcouald;
Pii da' mie nu mi se cur.ine gi abia aqtept si dorm.
NaSul:
Hai, dormi, mXnzule, dormi.
Morcoaeald:
Daci wei si dorm, naqule, nu mi mai
line
de mini.
Dupi ce-mi fac somrul,
f-o
dau eu singur
$i
trage piciorul
mai incolo. E piros. Nu pot si dorm cind m-atinge cineva.
PRUNELE
Dupi ce s-au sucit qi s-au risucit o bucati de vreme in
aqternut, nalul intreabi:
Dormi, mdnzule?
Morcaueitld:
Nu dorm, naqule.
NaSul:
Nici eu. Tare m-a5 scula. Ce-ai zice si mergem dupi rAme ?
trIda, ar fi ceva, rispunde Morcol,-ea1d.
Sar amAndoi din pat, se imbraci, aprind un felinar qi se
duc in gridini.
93
IULES
RINARD
Morcoveala poarti felinarul, iar naqul, o cutie de tabli,
pe
jumagte
umplutd cu pemant umezit, in care pistreazA
ramele pentru unditi. Le acoperi cu muqchijilav, aga ci nu
duce lipsi niciodati
de momeal6. In zilele ploioase are o pradi
imbelqugati.
Bagi de seami, umbli. ugurel si nu le strivesti, spune el
citrc Morcoveali. De nu m-aq h temut de riceal6, nici nu
puneam cipicii. La cel mai mic zgomot, rima se qi trage in
gauri. N-o prinzi decAt daci-i departe de bdrlogul ei. Tre-
buie s-o apuci dintr-odati
!i
s-o strangini(el, ci altlel aluneci.
A intrat pe
jum;tate
in gaur6, di-i pace: o rupi, qi r6.ma in
bucili nu face nici doui parale. Mai intAi cA le.putrezelte pe
alelalte, q-apoi peqtele de soi nici nu se uit; la ea. Sunt
pescai care se calicesc pentm o rami; riu fac. Peqtii frumogi
nu-i prinzi decAt cu rAme intregi, vii, care migci pe fundul
apei. Peqtele crede ci vor si fug5, se repede
Di
le inhali fir;
nicio binuiali.
-Mie aproape toate imi scap;, mormiie Morcoveagd..
Mi-am umplut degetele de ba-lele lor murdare.
Nasul:
RAma nu-i murdari. O rame-i tot ce poate fi mai curat
pe lume. Se hrineqte
numai cu pemanrJ
li
daci o storci, nu
i er e der dt pEmi nr di n ea. t u. unul . [ e- a; manca.
Morcottea!d:
Ji
le dau qi pe-ale rnele. Ia minAnci, si vid qi eu.
NaSul:
Astea-s
cam mari. Ar trebui mai intAi si le prdjelti qi apoi
si le intinzi pe pdine. Viermi5orii mici ii minAnc qi cruzi:
bunioard pe cei din prune.
Morcaaeald:
Mda. qLi u. De-ai a l e f aci greal S al or mei . mamei mai
ru
seame. E destul numai si se gindeasci la tine
!i
i se intorc
MORCOVIATi
95
mafele pe dos. Din partea mea n-ai decat, eu n-o sA mi
iau dupi tine; totu-i ci egti om de treabi qi cd ne-nfelegem
cle mrnune.
Ridicd nitel felinarul, apuci o creangi qi culege cAteva
prune. Pe cele bune le pistreaz; pentru el, pe cele
viermi-
noase le dinagului, care spune, inghilinduJepe
nemestecate)
cu sambuf cu tot:
-Astea-s
cele mai bune.
Hm, pAni la urmd o s-ajung s6 le minAnc gi eu ca tine!
Mi-e fricX doar c-o s6-mi miroasi gura qi-o
si simti mama
cand mi. sirutd,
-Nu miroase deloc, na, face nagul, suflAndln nasul finului,
Marcooeald:
Adevirat. Duhneqti doar a mahorc6.
$i
cum duhnegtil
$tii,
mi-egti tare drag, naqule, dar mi-ai fi cel mai drag de pe
lumea asta, daci n-ai trage din lulea.
NaSul:
Eh, mdnzule, mAnzule, asta-i senitate cumtAl
MATI LDA
-Mimico,
$ii,
ii dd de veste Ernestina doamnei Lepic,
abia trigindu-qi risuflarea, MorcovealS cu Matilda sejoaci
iar de-a mirele
Ei
mireasa. Sunt in livadi, Felix ii giteqte.
$i .
dup5 ci t e qr i u eu. j ocul
i sr a e i nr er zi s.
intr-adevir, in livadi, Matilda sti nemilcati. qi
leapini
sub gdteala florilor de sunitoare. impodobid
din cap pani-n
picioare, pare o adevirati mircasi, cu limAigi in pir Cu
ce-i pe ea,
!i-ar
putea alina toat; viala durerile de burti.
96
JUTES
RENARD
Impletite mai intAi in chip de cununi, pe creqtet, floile
coboaripe sub birbie, pe spate, pebrate, in valuri unduioase,
i se incolicesc pe dupi mijloc qi se aqtern Ia pament intr-o
coadi qerpuitoare, pe care Felix o lungeqte intrunal neobosit.
Intr-un tArziu, se di cAliva paqi indS.rit gi spune:
-Gata,
nu mai migcal Morcoveali, acuma-i rAndul tiul
Morcoveali e gAtit qi el ca un mire, e lnzorzonat din bel-
gug cu flori de sundtoare, printre care, ici-colo, ies Ia ivealS
ba o miciulie de mac, ba nilte bobile de
p6ducel,
ba o pi-
pddie galbeni - asta ca si se deosebeasci de Matilda. N-are
chef de ris
5i
r us trei pesrre aze un aer seriosj cum se cuvine
in asemenea imprejur;ri solemne. La lnmormentare trebuie
s; fii trist de la inceput gi pAni la slhrgit; la nunt5, serios
pAni dup6 cununie. Altfel,jocul n-are niciun haz.
-Luagi-vi
de mAni! poruncepte Felix. Pornili inaintel
$i
nu vi gribi1i.
AmAndoi inainteazi domol, pulin depirtagi unul de altul.
CAnd se impiedici in treni, Matilda o ridicb gi o
gine
intre
degete. Morcoveali
o alteapti galant, remanAnd cu un picior
ln aer.
Felix ii duce prin livadi. Merge de-a-ndiratelea
5i
bate
tactul cu bmlele intinse, aritAndu-le in ce ritm sd pdgeasci.
Se inchipuie primar
gi ii salutX, apoipreot pi ii binecuvAnteazi,
apoi prietenul
care vine cu felicitiri gi cu uriri, apoi liutar
li
scarfaie din doue bele incruciqate.
$i-i
plimbi
aqa incoace qi incolo.
Stali! porunceqte.
Uite ce se desface.
Zibovesc in loc cAt apasi cu palma cununa Matildei,
apoi alaiul se pune iar in mi5care.
-Au!
lipe
Matilda, strAmbAndu-se.
Un vrej de sunitoare ii trage pirul injos. Felix il smulge.
Pornesc mai departe.
MORCOV'ATA
-Gata,
spuse el, acum sunteli cisetorili: hai, pupali-vi.
$i
cum ei goviie:
-Ei,
ce e? Hai, pupagi-vi.
Mirii se pupi. Facef-vi
qi voi
ochi dulci, o declaragie
acolo. Stali de parci
a1i fi de lemn.
Dindu-qi ifose de om rnare, igi batejoc de stAngicia
lor -
el care poate a qi rostit vorbe de dragoste. Dd exemplu qi o
siruti cel dintAi pe Matilda, ca si nu spuni ci nu s"a ales
cu nrmrc,
Morcoveagi
iqi ia inima in diali, d; la o parte florile
ce
atarni pe fala Matildei qi o sdruti pe obraz.
Nu glumesc,
se aprinde el. Cu tine m-a$ insura bucuros.
Matilda ii intoarce pe loc sirutul qi-n clipa urmitoare,
stanjenili qi stangaci, rogesc amAndoi. Felix ranje!te.
Te-ai inroqit ca un rac.
igi freaci doui degete unul de altul gi spune din vdrful
buzelor, foarte inlepat:
-Da'
proDti mai sunt!
$i-achipuie
ci-i de-adev;ratelea.
IntAi qi-ntAi nici n-am rogit, i-o intoarce Morcoveat;,
aqa cA n-ai decat si ranjetti cat poftelti. Nu mi impiedici tu
si mi-nsor cu Matilda, daci gi mimica o si vrea.
Dar i ari cd mdmi ca vi ne
qi nzurd.
sa spuni ea.
cu gura ei .
ci nici nu se gindegte la aqa ceva. impinge portita
li
intri in
Iivadi, urmati de Ernestina, care i-a pArAt. TrecAnd pe
lAngi gardul de miricini, rupe ojoard5, de pe care smulge
frunzele, dar de spini nu se atinge.
Vine spre ei valvi.rtej, ca o furtune.
Pizea! strigi Felix qi-o
lterge
in fundul livezii.
Aici e la adipost gi poate si vad; tot ce se petrece.
Morcovea{; nu di niciodat6 bir cu fugilii. E fricos de felul
lui, insd-i place si sfi.rqeasci povestea cit mai repede; in
schimb, azi se simte viteaz.
Matilda tremuri gi plAnge cu sughiluri, ca o vidani.
97
98
,ULES
RINARD
Morcoaeald:
Nu te teme. O gtiu eupe mimica. Numai pe mine me arde.
Eu incasez totul.
Mailda:
Da, dar mimica ta o sA mA spuni mimicii mele qi mi-
mica o sd mI bati.
MorcoDeald:
O se te corijeze; se spune corijeazl, ca gi cum ar fi vorba
de temele de vacanti. Ivlaici-ta te corijeaz;?
Matilda:
Uneori, depinde.
Morcoaeald:
La mine asta-i ce\,'a sigur, intotdeauna.
Matilda:
Pii n-arn {i.cut nimic.
Morcouatd:
N-are a face. Bagi de searni.
Doamna Lepic se apropie. Acum e cu neputinli si-i mai
scape. Aie tot timpul. incetineqte pasul. A ajuns atat de aproa-
pe, incit Ernestina, de teami si n-o incaseze gi ea la invil-
ma$eali,
se opreite in marginea cercului unde se va petrece
totul. Morcoveali se protipelte in fala
,,nevesti-sii'.,
care
hohoteqte qi mai gi. Sunitoarea iqi amesteci florile.
Joarda
doamnei Lepic se ridici; gata de treabi. Morcoveali, palid
!i
cu capul tras intre umeri, igi incruciqeaz6 bralele la piepr.
ParciJ qi usturi. pielea, parci-l gi arde spinarea, totuqi are
trufra s; se riloiasca:
-
$i
ce-i reu intr-asta! Ne-am mai distrat qi noi pulin!
MORCOVEATi
CASA DE BANI
A doua z! dAnd ochii cu Morcoveali,
Matilda qi incepe:
- Maici-ta a ve nit de i-a spus mimii:ii totul gi am mincat
o papard numiru'
unu. Dar tu?
Marcoaealh
Nu mai
in
minte. Pe tine insi.te-a betut
degeaba: ci
doar n-am ficut nimic riu.
Matilda:
De buni seami ci nu.
Morcoaeald:
$tii,
eu vorbeam
serios atunci cend spuneam ci m-a$ in-
suta.cu tine.
Matilda:
$i
eu m-aq mirita cu tine, cu dragi inim6.
Morcoteald:
Eu aq putea si rni uit la tine de sus, frindci
tu eDti siraci
gi eu bogat, dar n-ai grije, eu te preluiesc.
Matilda:
Eqti bogat tare, Morcoveali?
Babacii au pe pulin un milion.
Matilda:
$i
cit face asta, un milion?
Morcot)eald:
Mult; milionarii n-ajung niciodati la fundul sacului.
Matilda:
Ai mei se pldng ci n-au destr .
MorcoteaJi:
O!
$i-ai
mei la fel. Togi se pling, ca si-i induio$eze pe cei
dinjur qi si-i imbuneze pe invidio$. Da' noi suntem bogali,
99
100
JULES
RENARD
Itiu
eu. La fiecare intii ale lunii, titicul rimAne singur o cJipi
la el in odaie.
$i
eu aud cum screqnelte incuietoarea casei de
bani. Aqa cum se aud brct;ceii seara. Titicul spune un
cuvAnt pe care nu-l gtie nimeni - nici mama, nici frate-meu,
nici sori-mea
,
nimeni in afari de el qi de mine, qi casa de
bani se deschide. Atunci, el scoate bani din;untru
$
se duce
de-ipune pe masa bucitiriei. ii zorniie in mAni,lirivorbi,
pentru ca mimica, prinsi de treburi la cuptor, si bage de
seami. Pe urmi pleaci, iar mdmica se intoarce gi inhali
banii. A!a-i in toate lunile qi asta
line
de multi vreme, do-
vadi ci in casa de bani e mai mult de un milion.
Matilda:
$i
ca s-o deschidi zici ci trebuie si spuni un cuvent anu-
me? Ce cuvant?
Nu-1i mai bate capul de pomani.
Ji-l
spun eu cAnd o si
fim cisitorigi, numai daci-mi {Egiduiegti ci n-o sil afle
nimeni niciodati.
Mati.kla:
Spune-mi-l
acum. Uite, ili figiduiesc ci nimeni n-o si-l alle.
Mon:oueald:
Nu, ista-i secretul meu
5i-al
lui titicu,.
Matilda:
Nici nuJ qtii. Daci. l-ai qti, mi l-ai spune.
Mortuaeald:
Ba si mi ier1i, il qtiu!
Matilda:
SAc! SAc! NuJ qtii, nuJ qtii.
-Pe
ce te prinzi c6-l gtiu? rostelte grav Morcoveali.
-Pe
ce? i-o intoarce cu qoviiali Matilda.
MORCOVEATA
101
_
Lasi-mi sd pun mina unde vreau, urmeaz6 Morcoveagd,
qi gi-l spun.
Matilda il prive$te
lung. Nu inlelege prea bine ce vrea.
I5i mlje5te ochii qireli,
9i
acurn e de doui ori mai curioasi.
Tu spune-l intai, Morcoveali..
Da' tejuri cA dupi aia milagi si pun mAna
unde vreau?
Matilda:
Mimica nu-mi di voie si
jur.
MorcoueaJt{
Atunci nu gi-l
spun.
Matilda:
Nici nu-mi pasi. de cuvintul ista al tiu! Afli ci l-am
ghicit, da, l-am ghicit.
Morcoveagi, ncrdbditor, fo4eazi lucrurile.
-Asculti,
Matilda, n-ai ghicit nimic. Dar mie mi-ajunge
cuventul t6u de onoarc. Uite, cuventul pe
carcJ spune tata
inainte sA deschid, casa de bani este,,Lustrucu". Acum
gatar pot s; pun mana unde vreau.
-Lustrucu!
Lustmcu! repete Matilda, dindu-se indirit,
cu pl;cerea de a cunoatte o taini qi cu teama cd taina asta
nu face doue parale. intr-adevir, nu rizi de mine?
Apoi, cum Morcoveali se apropie de ea liri si rispundi
li
plin de hot;.rare, cu mina intinsi inainte, fata o rupe la
fugi.
$i
el o aude chicotind.
Matilda abia s-a lEcut nevizuti gi Morcoveala
aude deo-
dati in spate un hohot batjocoritor.
Se intoarce. Un argat de la castel scoate capul prin geam-
lAcul grajdului qi rinjelte cu gura pane la urechi.
- Te-am vizut, Morcoveafi! srdgi el. O si te spun maici-tii.
102
JULES
RENARD
Morcouald:
Mi
jucam,
domnu' Piere. Voiam s-o p;cilesc pe mititica
asta. Lustrucu e un nume scornit de miner.
$i,
in afari de
aqt a, habar n-am care o f i cel adcvarat .
Herre:
Lasd, Morcoveagi, mi doare-n cot pe mine de Lustrucu
Ssta al tiu. Nu de asta o si-i povestesc eu maice-tii, ci de
ce-a fost dupi aia.
Morcor)eald:
P;i ce-a fost?
Pierre:
Ehei, a fost ce-a fost. Degeaba, te-am vizut, Morcoveale!
Zi tu ci nu te-am vizut! Ai inceput-o bine pentru versta ta!
In schimb, qtiu c-o si
1i
se lungeasci urcchile diseari, nu glumil
Morcoveali nu are ce si mai spun;. lmbujorat la fap,
de-ai zice ci pirul lui roqcat a pilit, iqi afundi amAndoui
miinile in buzunare qi se depSrteazi pleo$tit qi smiorciind.
OBLETI I
Morcoveagi se
joaci
de unul singur in mijlocul curgii,
pentru ca doamna Lepic siJ poati supraveghea de la fe-
rcastr5, qi caute cu tot dinadinsul si nu-pi dea in petic; deo-
dat; apare p etenul s;u Remy. E un biiat de seama lui,
care gchiopiteazi, dar
Fne
mo4il si alerge, astfel ci pi-
cioru-i stAng, beteag, se teriqte dup, celehlt,lere sAJ ajung,
weodat i . Rem) dur' e un coqul el i n m5nd.
'
De {:1pt,
,,Lustrucu"
nu-i o ntucocire d-a lui Morcoveali. Acesta e numele
tipului grotsc a.l prostului dintr-un cantec popl ar nume niscut, se pare,
din intrebarea tradilionali a prcstului ia teatru:
,,2'r6rrr-tu
cfll' -
,"Al
E
crzut una ca asta?" (n.tr)
103
-Morcoveagi,
vii
li
tu cu mine? intreabi
el. Tata pune
caaepi
la topit in gArli. ii d;m o manA de ajutor qi mai
prindem
qi ceva cu.panerele.
Spune-i
tu mamei,
rispunde
Morcoveali.
Renl:
Pii de ce si-i spun eu?
Morcouald.:
Fiindci
mie n-o
si-mi dea voie.
Tocmai
atunci
se irelte la fereastrd
Di
doamna
Lepic.
_ _
-Doamni,
vi rog, spune Remy, imi dali voie si_i iau pe
Morcoveali
cu mine,
si prindem niqte
oblegi?
Doamna Lepic lipeqte
urechea de geam.
Remy
o roagi
pentru adoua oari, strig6nd. Doamna
Lepic ainleles.
Se vede
cum miqci
din buze. Cei doi prieteni nu pricep nimic qi se
privesc nedumerili.
Dar doamna Lepic di din cap deslugit
rn semn ca nu,
Nu wea, bolboroseqte Morcoveali.
Sigur, acuqi o vezi
ci are nevoie de mine.
Reml:
Cu atat mai riul Am fi petrecut de minune.
Nu vrea,
Moraaaeald:
Hai, rimAi cu minel Nejucim aici amindoi.
Reml:
Asta nul Mai bine md duc si prind obleli. E un timp,
o frumuselel
O si adun co5uri intregi.
MorcaaeaJd:
A$teapti-me
un pic. A$a face memica intotdeauna.
intAi
zice nu, dar pe urmi se rizgAndegte.
Remlt:
Stau un sfert de ceas, mai mult nu.
MORCOVEAIA
104
,ULIS
RENARD
Biiegii se prolipesc acolo amandoi, cu mainile afundate
in buzunare, qi trag cu coada ochiului spre scari. Nu trece
mult
5i
Morcoveali ii di cu cotul lui Remy.
Ce-1i spuneam eu?
intr-adevir, uga se deschide qi doamna Lepic coboari
o trcapti,
Fnand
in mini un paner pentru Morcoveali.
Sc opre5te iusi in loc, binuitoare.
-Ia
te uit6, mai elti pe-aici, Remy? Te credeam plecat.
Lasi, ii spun eu lui taici-t6u ci umbli haihui, gi-ai si vezi tu.
Remlt:
Morcoveali m-a ginut, a zis sA mai altept.
Doamna lzpir:
AlT a, aga, MorcoveagS,?
Morcoveagi nu zice nici da, nici ba. Nu mai gtie nici el
cum se o scalde, O cunoagte pe
doamna Lepic ca pe propriul
buzunar. A ghicit-o
5i
de asti data. Dar nitirdul ista de
Remy le incurci, i-a stricat tot planul, ala c6lui nu"i mai pasi
ce'o si Iie. Striveqte iarba sub talpi, cu ochii alintili aiurea.
-Cu
toate astea, mie mi se pare ci n-am obiceiul sd-mi
iau cuvdntul inapoi, spune maici-sa,
$i
nu mai adaugi nimic.
Urci iar scara gi intrd in odaie, cu panerul pe carc trebuia
se-l ia Morcoveati
ca si prindi obleli qi pe carcl de$e ase
anume de nuci.
Remy e departe acum.
Doamna Lepic nu prea
Dtie
de glumi,
,si
copiii de prin
vecini se apropic de ea previzitori, cici ii infricoqeazd aproa-
pe la fel ca invelitorul.
Remy azbughit-o spre
9A116.
Aleargi mAncAnd pemantul,
iar piciorul lui sting qi zibavnic lasd o d6ri prin colb, din-
luie
qi sund ca o cutie de tinichea.
Ziua fiind pierduti, Morcovea{a nu mai are chef dejoacd.
MORCOVEATi
Un prilej minunat
de petrecere
s-a dus pe apa sAmbetei.
Pirerile de riu nu-s departe. Le aqteapti.
Singuratic qi firi apirare, lasl plictisul si-l nip;deasce qi
pedeapsa si vini de la sine.
O LovtruRA D[ TEATRU
Scena I
Doamna Lepic:
lncotro?
Morcaaeald:
$i-a
pus craaata cea naud
ti tt-a
luitruit pantafii
cu scuipat.
Mi duc cu titicu' Ia plimbare.
Doamna Lepic:
Nu4i dau voie si pleci, auzi? C; altfel...
Mdna-; dreaptd ie trage inddrdt, ca ji cum at urea sd-ji ia at)Ant.
Mohau?aF i ncPt t :
Am inleles.
Scena a II-a
Moroaeald:
Dus pe gdnduri, ldngd ceasornic.
La urmaurmei, ce weau eu? Si n-o iau dupiceafi.!Mama
e mai darnici in privinta asta decat tata. Mi-am lecut soco-
teala. Cu atAt mai riu pentru el.
Scena a III-a
Domnul l*pi,c:
{ine
mult la Morcouald" dar cum e mereu
pe
drumui, che/nat cu
Efaceri,
nu are niciodatd timp dz el.
105
106
JULES
RENARD
Hai si mergem.
Motoaeald:
Eu nu merg, titicule.
Donnul I*Pi";
Cum nu mergi? Nu vrei?
Morcozteald:
O, eu vreau, dar nu pot.
Domnul hpic:
Ldmureqte-mi,
ce s-a intampht?
Morcauald:
Nimic, rimin acas6.
Domnul Lepi.c:
Mda, sigur, iar
1i
s-a nezirit ceva. Ce dihanie mai eqti qi
tu? Nu mai qtie omul cum si te ia. Bavrei, ba nu vrei. Rimii
acas5. bdi el aq.
1i
b5zai e ci t
pohegri .
Scena a IV-a
Daamna Lefic:
Ca sd audd ce se tufiejte, ea are intotdeauna abiteiuL d|-a trage cu
urechea
pe
la uSi.
Siricugul de ell PrqJdcdndu-se cd I mdngdie, ti adrd mina ln
pdr
ti-l
trage aArtus. Ia te uiti cAt mai pitimegte pentm ci
taici-siu... (aici se uitd chiorE la domnul Iapi) vrea si-l care
dupe el. Mama ta nu te-ar chinui cu ateta cruzime.
Domnul l*piclatdL
Si
daamna Lepic-mama lSi tntarc spatclz unul
Scena a V-a
Marcaoeali:
Ghanuit inh un dulap, cu doud d.egete adfdte in gurd.
i
cu unul tn nas.
Nu oricine poate fi orfan.
MORCOVTATA
LA VANATOARE
107
Domnul Lepic iqi ia biielii, pe rind, la vAnitoare. Ei merg
in urma lui, ceva mai spre dreapta, din pricina
bitiii pugtii,
qi duc tolba. Domnul Lepic e un mirgiluitor neobosit. Morco-
veali se incepilaneaz;
s; se
1ini
de taici-su, Gri si se
vdicireasc;. Ghetele il rod, degetele i se sucesc, cele mari i
se umfle la capete ca nigte ciocinaqe, dar el nu zice nici pis.
Daci doboari vreun iepure de cum iese la vlnitoare,
domnul Lepic intreabi:
-Vrei
si-l lagi la prima fermi din drum sau sd-l doseqti
intr-un tufi!
li
sA-l luim disear5?
-Nu,
titicule, rispunde Morcoveaqi, mai bine il iau cu
mine.
Uneori se intampli sd poarte o zi intreage cate doi iepu
qi cinci potArnichi. Atunci vAri mana sau batista pe sub
cureaua tolbeiJ ca si-qi odihneasci umirul amorgit. Iar daci
le iese cineva in cale, arati sarcina din spinare, fudul, qi
penrru o cl i pi ui t i de povard.
Oboseala il ajunge mai ales atunci cand tolba rimane
goald qi cAnd nu are cu ce se fuduli.
-4,!teap6-mi
aici, ii spune uneori domnul Lepic. Eu mi
abat nitel pdn ar;tura asta.
Morcoveal; se oprelte locului, inciudat,
li
inlepenelte
aqa sub dogoarea soarelui. Se uiti h taici-siu cum calci
aritura in lung gi-n lat, brazdi cu brazdi qi bulgire cu bul-
gire, parci netezindul cu grapa, cum scotocelte
cu
leava
puqtii prin toate tufele, scaiegii qi miricinigurile,
in timp ce
pAni qi Pyram, dornic de un pic de umbri, se intinde la
pemant, gafeind cu limba de-un cot.
,,Degeaba,
nu-i nimic pe-acolo", gandeqte
Morcoveat;
in sinea sa.
,,Aqa,
di iama prin urzici, croiegte, prep;deltel
i 08
JULES
RENARD
Si fiu eu iepure, la adepost, intr-o vizuini sub frunze, nici
dracr.r' nu m-ar clinti pe-aqa argili!"
$i
bombine, afurisindu-l pe domnul Lepic.
Dornnul Lepic mai sare un perleaz, se caute gi prin lu-
cerna de ald.turi; mare mirare si nu dibuie de aste dati
vreun urecheat,
Zice siJ aqtept, murmuri Morcovea!;r qi-acum trebuie
s5 gonesc dup; el. Daci incepi ziua prost, i{i merge prost
pAni seara. Aleargi, titicule, asudi, scoate sufletui din cAine,
poarte-mi dupi tine pAni mi s-or inmuia oasele, da-i tot
degeaba. Desear; t ot mof l uzi ne i nt oarrem acasi .
Cici Morcoveagi are niite supe$tilii copilirelti.
De
fucare
datd cAnd dtue mdna la nz-aroc, wite-l pe Pyram
adulmecAnd, cu pdrul zbeiit
Di
coada
feapini.
Domnul Itpic
se apropie incetilor, cat mai mult, cu patulpu$tii in scobitum
umirului. Morcoveafi lncremenelte, nipidit de un prim
val de emolie.
lsi scaate
tapca.
Atunci, oi iqi iau zborul niqte potarnichi, ori
!a!ne!te
vreun iepurc.
$i
dupi cum Morcoveati iSi pune
Sapca
pe mp
saljhce un sal pAnd-n pdm'int,
dorr'r'l1Lepic de grc! sau trage
in plin.
Morcoveali recunoaqte singur: sistemul ista nu se prinde
intotdeauna. Dace reped miqcarea prea des, ea rimine
liri urmiri, ca
Ei
cum norocul ar obosi si tot rispunde la
acelea{i semne. Iar Morcovea!;, cumpitat, le rireqte, gi ast-
f el i zburcl re aproape de f i ccare dal a.
Ai vizut ce lovitud? intreabi domnul Lepic, cAntirind
in mAini un iepure care nici n-a apucat s; se riceasce
!i
apisAnduJ pe burta bilaie, ca sI stoarci din el cele din
urmi necuri l eni i . Da de ce razi . '
Pentru ci.mulgumitimiel-ai doborAt, spune Morcoveali.
MORCOVEATA
109
$i,
mAndru de noua-i izbAndi, ii dezvi.luie increzitor
metoda sa.
Ce spui? face domnul Lepic.
Hm! N-aq putea spune ci nu mi-ngel niciodatS.
Domnul bpit:
Haide, lasi flecireala, n;tifleaJi! Daci gii la faima ta de
biiat deqtept, nu te slituiesc sd indrugi gogoqile
astea de faji
cu al1ii.
!i-ar
ride in nas. Numai daci nu cumva i1i bagijoc
de taici-tiu.
Marcaaeald:
Ziu ce nu, titicule. Iarti-mi, tu ai dreptate: sunt on
natarau.
MUSCA
Van;toarea continui
!i
Morcoveafi,
care ridici pociit
din umeri, convins c; e un mare prcst, merge iari in urma
lui taici-siu, plin de zel, ciznindu-se si puni. piciorul stdng
in cilcitura piciorului stAng al domnului Lepic qi iugind
pasul de parci l-ar fugiri un ci.pciun. Se odihnelte doar cat
rupe vreo mur;, vreo pari pidureali dintre cele care fac
gura pung;, albesc buzele qi potolesc setea. De altfel, in-
tr-unul dintre buzunarele tolbei duce plosca cu rachiu. Hai
o inghiliturA, hai alta - d; gata aproape tot rachiul, de unul
singur, fiindci domnul Lepic, imbdtat de vAnitoare, r.riti
si mai cear;.
Nu tragi o dulci, t;ticule?
Vintul n-aduce decit un mormiit de rcfuz. Morcoveal;
gole;te plosca ficandu-i de petrecanie
li
ultimului strop, cu
care abia il imbiase pe taici-su
!i,
amegit, intinde iar pasul
110
JULES
RTNARD
dupi el. Pe neatteptate se oprclte in loc, vAri un deget in
ureche, scuturAnduJ de zor, il trage afari, apoi parci asculti
qi ii strigi domnului Lepic:
$tii,
titicule, cred ci mi-a intrat o musci in urcche.
Domnul lzpit:
Scoate-o, b;-iete.
S-a bigat prea la fund
$i
nu pot s-o ating. Aud doar cum
bizAie.
Domnul Lepit:
Atunci las-o si moari.
$i
daci se inmullegte, titicule, daci-qi face cuib?
Domnul lzpic:
incearci s-o strive;ti cu collul batistel.
Morcoreald:
Ce-ar fi sd torn nitel rachiu s-o inec? imi dai voie?
-Toarni
ce wei, strigi domnul Lepic, dar lasd-mi-n pace!
Morcoveagi lipeqte buza plogtii de ureche qi o golegte pen-
tm a doua oari) si 6e la adepost daci domnului Lepic i-ar
trece p n minte si-$i ceard partea.
qi
indati strige aoios, alergAnd si-l ajuagi din urmi:
$tii,
titicule, nu mai aud musca. Cu siguranli ci a dat
ortu'popii. Atita doar c-a biut rachiul.
PRI MUL SI TAF
-Stai
colea, spune domlul Lepic. E locul cel mai bun.
Eu umbl u r-u ci i nel e prb p6dure qi
st i rni m si t ari j : cum auzi :
pit,
Pit,
clwlette urechile gi casci ochii. Sitarii au si zboare
chiar pe deasupra ta.
MORCOVEATA
i l 1
Morcoveat;
line
arma in meini. Ast;zi va tmge pentru
intAia oari intr-un sitar. PAni acum a doborat cu pulca dom-
nului Lepic o prepelip, a
jumulit
de pene aripa unei potlr-
nichi in zbor qi a lisat se-i scape un iepurc.
Prepelila a impuqcat-o la pemant, sub nasul c6inelui.
La inceput se uita la ghemotocul acela de culoarca
liranei,
rata sa-l vada.
Dd-re ni l el i nddret . I -a sl l rui t domnul Lepi r. e5qi
pres
aproape.
Firi voie, Morcoveali a mai ficut un pas inainte, a ochit
li
a apesat pe trigaci, cu buza
levii
aproape lipiti de coco-
loqul cenu;iu, pe carc l-a amestecat cu
lirena.
Pe urm; n-a
mai gisit din prepeli{a slartecate decat niqte pene
li
un cioc
insangerat.
Cu toate acestea, doar doborArea
unui sitar sfinjelte faima
unui tallfu \'anitot
!i
seara asta se vestelte hotirAtoare in
viala lui Morcoveal;.
$tie
oricine ci amurgul te am;gelte. Lucrurile iqi invil-
miqesc liniile nedeslugite. BizAitul unui gAnlar
spinteci lini$-
tea ca un tunet. Morcoveati, tulburat, arvrea s; treaci odati
peste aceasteiDcercarc.
Sturziiintorqi de prin livezi
leqnesc
printrc stejari. Morco-
veati ii ia in citarea armei, ca si-qi mai deprindi pulin
ochiul.
$terge
cu maneca abureala de pe geavd.
Frunze
uscate zburdi firi
{int;,
incoace
$
incolo.
intr-un tArziu, doi sitari, cu zborul ingreunat de lungile
lor pliscuri, se inalgi qi se fugiresc dregistoli, rotindu-se
peste pidurea fremitAndi.
Pit, pit, pit, aude MorcovealS, intocmai cum il prevenise
domnul Lepic, dar atet de incet, incAt nu crede c6 vin spre
el. Ochii ii fug in toate perlile, fir; astampir. Zireqte doui
112
JULTS
RTNARD
umbre lunecAndu-i pe deasupra capului
!i,
cu patul pu$tii
proptit in burti, tmge in aet la nimereali.
Unul dintrc sitari se niruie cu pliscul inainte, iar ecoul
poarti cumplita detunitur; in cele patru colpri ale pidurii.
Morcoveali ridicd sitarul cu aripa frinti, il vAnturi birui-
tor prin aer
li
trage in piept mirosul de pulbere.
\ram
soseqte in goani, lisAnduJ in urmi pe domnul
Lepic, care nu ziboveqte, dar nici nu se gribeqte mai mult
ca de obicei.
,,Aproape
ci n-o si-gi creadi ochilor", gendeqte Morco-
vea!;, pregitit si culeagi laude.
Domnul Lepic di insd la o parte crengile unui tufig, iese
Ia iveali gi-i zice liniqtit fiului siu inci inviluit de fumul
impuDcetudi:
Ce Dumnezeu nu i-ai doborAt pe amAndoi?
CARLIGUL DE UNDITA
Morcoveat a se apuc; sd
. uret e
pel t i i pe r are i -a pri ns:
lini, roqioare, ba chiar qi bibani. Le rizuie solzii cu cugitul,
apoi ii spinteci qi le pocneqte sub chlcii bigicile pereche,
strivezii. Aduni ma1ele pentru pisici. Furat de treabi, robo-
tette de zor, aplecat peste gileata albi de spumi, bigAnd de
seam; si nu se stropeasci.
Doamna Lepi r- vi ne
' i
arunce o pri vi re.
- Bravo! spune ea. Astizi ai prins pe;te de-o mancerici
pe cinste. Vezi cA pogi fi indemAnatic cind vrei?
11 mdngAie pe grumaz qi pe umeri, dar cum trage mana,
izbucnelte in
lipete
de durerc.
Un cdrlig de undigi i s-a infipt in vAr{ul degetului.
MORCOVTATA
113
Ernestina apare in fugi, dupi ea Felix, cur6nd qi dom-
nul Lepic.
-Ia
si vedem! spun ei.
Doamna Lepic strenge degetul intre genunchi,
din care
priciri cadigul se infige
!i
mai adAnc in carne. Felix qi
Ernestina o suslin, iar domnul Lepic o apuci de bral
9i
i-l
ridic6, aga cd togipot si-i vadi degetul. CArligul i l-a strdpuns
dintr-o parte in alta.
Domnul Lepi c i ncearca seJ scoal e.
-Ah,
nu, nu aqa!
fpi
asculit doamna Lepic.
lntr-adevir, intr-o parte vArful, iar in cealalt6 lndoitura
ca o bucl6 nu lasd cArligul si iasi.
Domnul Lepic igi pune
ochelarii.
-Drace!
face el. Ar trebui rupt.
Cum sdJ rupi lnsi? Sopl ei n"are cum si apuce cdrligul
qi, Ia cea mai mice incercar.e, doamna Lepic sare in sus
9i
url6, Cum adice, vor si. smulgi inima, viaga din ea? P6i cAr-
ligul dsta c otel de soi.
-Hm,
mormiie domnul Lepic, atunci trebuie crestat
degetul.
lgi potrivegte
ochelarii, scoate briceagul gi se apucX si
plimbe pe deget tiilu1 tocit al lamei, intAi uqor de tot, abia
atingand pielea. Apoi apas6. E numai broboane de sudoare.
Di sAngele.
-Au! Au! Aul se viicireqte doamna Lepic,
li
tofi cei de
fagi se cutremuri.
Mai repede, t;ticule! spune Ernestma.
Ia nu te mai prosti atatal se oFre$te Felix la maici-sa.
Domnul Lepic igi pierde ribdarea. Briceagd smrtece, fe-
ristruieqte la intamplare, iar doamna Lepic, dupi ce mur-
muri
,,Micelarulel
Micelarulel", din fericire, leqini.
lt4
IULES
RENARD
Domnul Lepic nu scapi prilejul. Alb la faF
li
innebunit,
cioparfeqte, scormonelte prin carne
;i
iati ci din degetul
care nu-i decat o rani singerAndi cade gi cdrligul.
uf!
in vremea asta, Nilorcoveati - nimic. La primul gipd.t
al
rnaic'-sii a gi qters-o. St;pe scar;, cu capul in mAini, qi cauti
si-gi limureasci intinplarea. De buni seami ci wAnd s-azvAr-
le undip mai departe, ci.rligul i-a rlmas prins in spate.
,,Acum
nu mi mai mir ci nu trigea peltele", ili spune el.
Asculti vaietele maice-sii
!i
la inceput nu-5i prea face
inimi rea din pricina lor. Parci el n-are si urle cind o si-i
vini rAndul, numaidecat, ba inci
li
mai qi, cAt l-or
line
pu-
tedle, pani
o si r;guFasci, astfel ca maic6-sa s; se creadd
rezbunati cu un ceas mai devreme gi si-i dea pace?
Vecinii. atrali de larmi, vor siJ descoasd,
-Ce
s-a intAmplat, Morcoveali?
El tace milc, igi astupi urechile, qi scilhrlia.i rogcovani
se face nev;zuti.
Vecinii se ingird. in capul scirii qi agteapti
si afle pricina.
In cele din urmi se ivegte
9i
doamna Lepic. E palidi ca
o leuze
$i,
mandri ci a trecut printr-o mare primejdie, gine
la vedere degetul legat cu grija, cu o cirpi. Biruindu-gi
o reme$ili
de durere, le suride celor de faJi, ii liniqteqte cu
cAteva vorbe qi-i spune blind lui Morcoveald:
M-ai ficut si pitimesc, biicpqul mamii. Dar te iertr
nu-i vina ta.
Niciodati nu i-a vorbit a!a. Morcoveali, uimit, ridici frun-
tea. Vede degetul maici-sii inlE5urat intr-o cirpi curati qi
legat cu ald, gros
$
pitrat, ca o pipu$e de copil sirac. Ochii
i se umplu de lacrimi.
Doamna Lepic se apleaci spre el. Biiatul di si se fereasci
di ndardl ul bra!ul ui i ndoi t. ca de obi cei . i n schi mb, mai ci -sa,
mirinimoasi, il sdrut;. de fali cu to!i.
MORCOVEATA
115
Morcoveagi. nu mai pricepe nimic. PlAnge pe rupte.
-Daci-1i
spun c-a trecut, ce te iert! M; crezi oare aqa de
haini?
Morcoveali hohotelte
$i
mai qi.
-Tii,
ci prost mai e! Pogi si
juri
ciJ
jupoaie
cineva de
viu, spune doamna Lepic citre vecinii induiogaf de atita
bunitate.
Ea le di cirligul de undi$, pe care ei toli il cerceteazi,
curioqi. Unul zice ci-i clrlig numirul 8. incetui cu incetul,
doamna Lepic iqi recap;ti ulurinlavorbei
!i
incepe si turuie,
povestind tuturor intemplarea.
Ahl De nu mi-ar fr aqa de drag, l-aq fi omorAt pe loc.
Afurisitd urealte qi cirligul ista. Credeam c-o si-mi dau
duhul din pricina lui.
Ernestina e de pirere ci trebuieingropat undeva departe)
in cap;tul gr;didi; silpuniintr-o groapi gi si se bituceasci
bine pimAntul deasupra.
-Ba deloc! sare Felix cu gura. Am si-l pdstrcz
eu. Vreau
si prind pegte cu el. Asta zic gi eu cArlig - cilit in singele
mameil Ce mai pelti o si prind! O grozdvie! Dintr-iia baro-
sani, si nu-i pogi duce in bra1e.
$i'l
zgAlpie pe Morcoveali) care, buimac qi acum ci
a scepat {er; chelfineale, se intrece cu pociinfa, scoate nilte
gemete rdguqite qi scaldi-n lacrimi pistruii de pe mutra lui
cea sluti, obi$nuiti cu scatoalcele.
BANUTUL DE ARGINT
I
Daamna hpic:
N-ai pierdut nimic, Morcoveaja?
116
JULES
RENARD
Morcouajd:
Nu, mimico.
Daamna Lepic:
De ce te gribeqti si spui nu, {iri si. te gAndeqti? Cauti-te
mai intAi prin buzunare.
Morcoaeald:
Iqi intoarce buzunarele pe dos gi le priveqte cum atarni
ca niqte urechi de migar..,
Ah, da, mimico! Hai, di-rni-I.
Doamna Ixpic:
Ce se-Ji dau? Vasizic; tot ai pierdut ceva? Eu te-am in-
trcbat aqa, dinintamphre, qiuite ci am ghicit. Ce-ai pierdut?
Marcoua!d:
Nu
!tiu.
Doamna Lepic:
Bagd de seami! Egti gata si fagi iar o minciuni. Ai qi
inceput si bad campii. Nu te p pi. Ia zi, ce-ai pierdut?
Nu cumva titirezul?
MorcauealA
Da, sigur Nici nu md mai gAndeam la el. Da, mimico,
titirezul.
Daamna Lepic:
,,Da,
mdmico." Nu-i titirezul. Doar
fi
l-am luar sipt;mana
I rccu 16.
Atunci, briceagul.
Doamna l*pi,c:
Care briceag? Cine
"ti-a
dat
fe
briceag?
Mar Leald:
Nimeni.
Doamna lapic:
Ei, biiete, aqa n-o scoatem noi la capit. S-ar zice ci te bag
in speriegi. Suntem singuri gi uire cA eu te iau cu biniqorul.
MORCOVEATA
117
Un copil care
!ir1e
la mama lui n-are nimic de ascuns. Pun
prinsoare c-ai pierdut b;nulul AIa de argint. De
ltiut
nu
ttiu
nimic, dar sunt siguri. Sd nu tigiduieqti. Se vede dupi nas,
Morco eald:
Mimico, era binugul meu. Mi l-a dat naqu' duminici.
Dac; l-am pierdut, aqa-mi trebuie. Nu-mi pare bine deloc,
dar o s6-mi treaci. Apoi, ce mare scofali un binul acolo?
Unul mai mult sau mai pulin!
Doamna lzpic:
Ia te uita ce-i merge gura!
$i
eu sunt buni, stau se-l ascult,
Vasizici pulin l1i pasi
ci naiu-tiu, care ili cauti atata in
coarne, a trudit siJ cAltige
!i
acum o sA se supere, asa?
Morcowatd:
Lasi, mimico, o sd zicem ci l-am cheltuit ca si-mi fac
Ai
eu o poft6.
Ce, trebuia sd stau siJ pizesc toati viaga?
Doamna lalic:
Gura, pocitanie! Nu trebuia se pierzi benuFl
li
nici sil
cheltuie$ti ala, de capultiu. NuJ mai ai, te priveqte;
apucd-te
gi
cauti-I, giselteJ,
scoate-l din fabrici, treaba ta. Hai,
gterge"o, destul cu vorbdria.
Marcoue ald:
Da, himico.
Doamna Lepic:
Ia isprivelte cu,,da, mimico" ista gi nu mai face pe
deqteptul vai de tine de te-aud cumva liliind, quierind
pdntre dinli ori lecend-o pe surugiul! Cu d-astea n-ai succes
la mrne.
II
Morcoveat; se plimbi cu paqi misuraqi pe aleile din
gridini. ScAnceqte. Cauti pulin qi se smiorciie o grimadi.
118
JULES
RENARD
CAnd simte c6-l vede maici-sa, se opreqte in loc sau se aplea-
ci de scotocelte cu degetele prin micrig ori prin nisipul mi-
runt. Cand socoate ci doamna Lepic s-a dus, nu mai cauta,
O pornel t e mai deparre. numai de f ormi , cu nasul i n vant .
Unde naiba sd fre binupl de argint? Pe sus) prin vreun
copac, prin vreun cuib?
Sunt unii niuci care nu cauti nimic
li
gesesc aui
Asta-i lucru
ltiut.
in schimb, Morcoveali, de s-ar tiri gi
de-a buqilea, n-ar face decat si-li toceasce genunchii qi un-
ghiiie degeaba, fi.ri si giseasci micar un ac.
Obosit si tot umble aqa, dupi cai verzi pe perefi, Morco-
veale se las; pigubaq qi hotirigte si intre in casi, si isco-
deasci in ce ape se mai scaldi maici-sa. Poate cI s-a potolit
qi, daci vede ci el nu giselte binulul, se lasa
li
ea pigubaqi.
Doamna Lepic insi - niciieri.
Mami . o. mami cul o srri gi el
"f i os.
Ea tace chitic. Abia ce-a ieDit din odaie, IisAnd deschis
sertarul de la misuja de lucru. Iar printre ghemele de ldni,
andrelele, mosoarcle albe gi rogii din sertar, Morcoveafe zi.-
rclte celiva binufi de argint.
Parci imbitrAnesc acolo. Ai zice ci dorm, trezigi din somn
doar din an in Paqte
!i
rostogolili de-a valma dinr-un col! in
altul, ftr; se le
Uni
cineva socoteala.
Pot s; fie trei
li
tot atat de bine patru sau opt bdnuli.
Greu de numirat. Pentru asta ar trebui si ri.storni sertarul,
si scuturi ghemele.
$i-apoi,
cum dovedeqti?
Cu acel sAnge-rece,care nu-l piriselte decat in cine
itie
ce imprejuriri
deosebite, Morcoveali intinde mana hotidt,
lterpelelte
un bdnul qi o ia din loc.
Frica de a nu fi prins asupra faptului ii alungd
loviiala,
remugcirile, gAndul primejdios de a se intoarce la masa de
lucru a maici-sii.
MORCOVEATA
Iese glong pe u!;, str5bate aleile, alege un loc potrivit,
,,pierde"
banul, il pocnelte cu cilciiul deJ infundi. in pi-
mant, apoi se trAnte;te pe burti gi, gAdilat
de ierburi pe la
nasJ se tar;qte incoace qi incolo,
dupi cum i se nizare, in
cercuri neregulate, intocmai ca atunci cAnd te roteqti, legat la
ochi, injurul unui lucru ascuns, iar cel care concluce aceasta
joaci
nevinovati se bate ingrijorat
cu palrnele peste pulpe
qi sfiigi:
,,Pizea!
Foc! Focl"
119
Morcoteald:
Mimico, mimico, l-am
Doamna Lepi.c:
$i
eu l-am gisit.
Marcol)ealil
Cum aqa? Uite binu,tul.
Doamna Lepic:
Uite-l colea.
Morcateatd:
Asta-i buni! Aratil.
Doamna Lepic:
Arati-l tu.
Morcot)eald:
Arati banul. Doamna Lepic l-amti pe al ei. Morcoveali
ii pip;ie, ii centirelte in palmi qi chibzuieqte ce si rispundi.
Ciudat! Tu unde l-ai gisit, mimico? Eu, aici, pe alee, la
rddicina pirului, De douizeci de ori am cilcatpeste el pAni
s5-l v;d. Lucea. La inceput am crezut c5-i o bucati de hArtie
ori weo viorea albi. Nici nu m-am ostenit si m-aplec. Mi-o
fi cizut din buzunar intr-o zi cAnd m-am tivi_lit orin iarbi.
m
gdsit.
sh
Stef50
120
JULES
RENARD
Ia uiti-te, mimico, si vezi unde se pitise holomanul, in ce
birlog Mi-a dat de furce, nu glumi, poate sd se laude cu asta!
Doamna lzpic:
Nu zic ba.
Eu am gisit banul in cealald haini a ta. Degeaba
liam
tot spus se-!i goleqti buzunarele atunci cAnd te schimbi. Aln
vrut si-!i dau o leclie. Te-am lisat si caugi ca si te-nveji
minte. Dar se vede treaba cd cine caute gAselte, cici acum,
uite, ai doi binuf de argint, nu unul. Iati-te bogat. Totul e
bine cAnd se sihrgegte cu bine, insi si gtii de la mine ci banii
nu aduc fericirc.
Morcaaeajd:
Pot s; m;. duc lajoaci, mimico?
Doamna llpic:
Sigur ci da.Joaci-te acum, pAni nu-1i trece vrcmea. Ia-ti
!i
benulii.
MarcoaealA
Oh, mimico, unul mi-ajunge qi chiar te rog sd-l pistrezi
tu pana mi-o trebui.
Doamna Lepic:
Nu, socoteala cinstiti e prietenie de nidejde. Pestrcaz;-f
binulii. Sunt ai tii amindoi, qi cel de la naqu-tiu,
!i
cel pe
care l-ai g;sit sub pir, daci nu cumva gi-l
cere pigubagul.
Cine si {ie? imi tot frimAnt mintea, dar degeaba. Tu ce crezi?
Morcouald:
Ziu daci qtiu, qi-apoipulin imi pasi: vid eu mAine. Sirut
mana, mimico,
$i
mullumesc.
Doamna Lepic:
Stai nijell
$i
dad-i gridinarul?
Morcaueald.:
Si dau o fugi siJ intreb?
MORCOVEATA
121
Doamna lxpi,c:
Stai, copile, ajut6-m;
li
tu un pic. Ia si ne gAndim noi.
Pe taice-tu nuJ putem binui ci umbl5 liri bigare de seami
cu banii, doar e om in toat; Iirea. Sori-ta ili stringe econo-
miile in pugculili. Frate-tiu n-are cand si mai piardi banii:
qi-aqa i se duc printre degete.
Adici, eu siJ fi pierdut?
Asta m-armira, memico, fiindci tu eqti ordonati in toate.
Doamna hpic:
De. o mai pbt esc ei
)i
oameni i mari . nu numeJ copi i i .
in slhrgit, vid eu. Oricum, asra mi privelte doar pe mine.
S-o lisim balti. Tu nu-Ii mai bate capul, hai, fugi lajoaci,
dragul mamei, dar nu te indepefta prea mult de casi. Eu mi
duc s-amnc o privire in sertarul mesei mele de lucru.
Morcouald, mre a
Si.
lbughise,
se lntaarce
'iJate
cLlil)a pa.'i dufd.
maicd-sa. In cele din urmd se hatdrdste brusc, o qjunge din urmd, li
trece inainte, se fnlepenette
'inJala
ei
ti-i
lnt;nde tn tdcere obrazul.
Doamna Lepic:
Cu mdna dreaptd ridicatd -
emminlare ndprasnicd,
Te qtiam mincinos, dar nu in halul ista. Acum minli cit
$apte.
Mergi tot pe drumul istal Azi furi un ou, maine un
bou!
$i
dupi asta o omori qi pe maici-ta.
Rdsund pina
falmd.
t DEI PERSONALE
Seara, domnul Lepic, Felix, Ernestina qi Morcoveali se
stringinjurul ciminului in care arde o buturugd cu ridicini
cu tot,
!i
cele patru scaune ale lor se leagini pe picioarele
t 22
JUIES
RINARD
din fa1i. Staulataifas qi, in lipsa doamnei Lepic, Morcoveali
Ie impirtlqeqte ideile sa1e.
-Pentru
mine, spune el, faptul c; eqti neam cu cineva nu
inseamni nimic. Aqa, de pild6, tu
$rii
cat te iubesc, titiculel
Or, eu nu te iubesc fiindci elti tadl meu; te iubesc {iindci egti
prietenul meu. La drept vorbind, n-ai niciun merit ci eqti
tat;l meu, darprietenia ta o privesc ca pe o inalti- favoare cu
care nu-mi elti indatorat qi pe care mi-o acorzi cu dirnicie.
Haida-de! face domnul Lepic.
-Dar pe mine, dar pe mine? intreabi Felix
!i
Ernestina.
E tot aia, rispunde Morcoveald. Numai intdmplarea
v-a {icut frafi mei. De ce v-aq fi recunosci.tor pentru asta?
Cine-i vinovat ci. tustrei suntem de-alde Lepic? Nu vi puteli
impotrivi in niciun fel lucrului 6stuia. Agadar, n-are niciun
rost si vi riman indatorat pentru o inrudire involuntari.
Eu vi mulgumesc
doar!
tie,
frate, pentru ocrotiea tal
!i Iie,
suri o^ar5.
penrru gri j a pl i na de l ol os pc ccre mi -o por1i .
-IncAntat!
spune Felix.
De unde-o mai fi scoland cugetidle astea bizare? se mi-
nuneazi Ernestina.
_Toate
astea, urmeazi Morcoveafi, le spun in general,
{iri si dau nume; iar daci mimica ar fi aici, le-aq repeta gi
de fa15 cu ea.
-Nu
spui tu poveqtile astea de doui ori, zice Felix.
Ce vezitu riuin cuvintele mele? i-ointoarce
Morcoveali.
Nu-mi ristilmicili
gAndurile! Departe de a fr liri inimi, eu
vi iubesc md mult decat vi se pare voui. Dar aceast; afec-
qiune,
in loc si fre banali, porniti din instinct
!i
deprindere,
este conqtient;, ra6ionali,
logici. Logici, iati termenul pe
care-l cautam,
Oarc cand o si te dezbari tu de ndravul de a folosi
cuvinte al ciroringeles
nu-l cunoqti, mormiie domnul Lepic,
MORCOVTATA
ddicandu-se
s; mearge la culcare,
!i
si tot cauJi, la varsta ta,
si fii mai cu mo1 decAt ceilalli? Daci bunicul vostru, Dum-
nezeu si-l ierte, m-ar fi auzit indrugAnd
doar un sfert din
pa-lavrele tale, mi-ar fi aritat pe loc, cu un picior in fund
gi una dupi ceafi, ci nu-s decat feciom-su.
Vorbim qi noi ca si mai treaci vremea, glisuieqte
Morco-
veafi, cup ns deodati de neliniqte.
E
!i
mai bine si taci din guri., i-o reteazi
domnul Lepic,
care
line
o lumanare in mani.
$i
pleaci. Felix il urmeazi.
' -Sd. nevedemcubi ne, bi t rAnel i -aruncdel l ui Morcovea! e.
Dupd Fel i x se ri di ca
1i
Ernesri na
! i
murmuri
cu un dcr
grav:
Buni seara, dragul meu prieten!
Morcoveali rimine singur, descumpdnit.
Ieri, domnul Lepic il slituia si se deprindi sd gAndeasci:
,,Ce-i
aia: zice lumea? Cine-i lumea? Lumea inseamni
nimeni. Prea repeli ca un papagal tot ce-auzi de la al1ii. in-
cearci si gAndeqti tu, cu capul tiu. Folosegte idei personale
in vorbire, chiar daci la inceput nu ai decAt una singuri."
VizAnd ci la prima incercare de acest fel toli il privesc
piezig, Morcoveagi inibuqi focul, inqiri scaunele Ia perete,
face o pleci.ciune citre penduli qi se duce s6 se culce in
odaia in care di scara pivnilei, numiti din pricina asta
odaia pivnigei. Odaia-i r;coroasi
!i
pl;cud
vam. Vanatul se
pistrcazi lesne acolo o siptimAni incheiati.
Ultimul iepure
doborAt sAngereazi cu botul intr-o strachini. Mai sunt acolo
niqte coquri pline cu griunle pentru g;ini, qi MorcovealS
nu se mai satur; s; tot riscoleasc; griunlele, aiundAndu-gi
mAinile pini la cot in ele.
De obicei, toate hainele familiei, atArnate in cuier, il inspdi-
mAnti. Ai zice ci-s niqte sinucigaqi, care abia s-au spAnzurat,
123
724
,ULEs
RENARD
avand mai intai grije si-qi ingire ghetele, in ordine, pe polila
de deasupra.
in schimb, asti-seari nu se mai teme. Nu mai scotocelte
cu privirea pe sub pat. NuJ infricogeazi nici luna, nici umbre-
le, nici pupl din grldini, sipat acolo parci anume pentm
cine ar avea chef sI se arunce intr-insul pe fereastri.
I-ar fi frici daci s-ar gindi ci-i este fiici, dar nu se mai
gAndeqte la asta.
Si-a
pus c5lna$a de noapte qi uiti si pi-
qeasci numai pe cilcAie, ca si auJ pitrundi ricoarea lespe-
zi l or de pej os.
Se viri in atternut
!i,
cu ochii pironili la ciubucele de
ipsos umed, continui si-qi dezvolte ideile penonale, numite
ast t cl f i i ndca t rebui e si l e pi i st reze doar penr-ru si ne.
FURTUNA FRUNZELOR
S-a scurs o buni bucati de r.reme de cAnd N{orcoveagi
iscodeqte visitor o fmnzi din virful acestui plop uriaq.
Cu gindurile aiurea, agteapti. si se clinteasci.
Ai spune ci-i desprinsi de plop gi ci trdielte o viatd a ei,
singuratici, liberi.
in {iecare zi sclipegte sub prima qi ultima razi de soare.
A ramas aqa de la arniazl, incremeniti,
parci moart;,
mai degrabi pati decar frunzi, qi Morcoveaji ili pierde
ribdarea, supirat, cind in slirqit ea face un semn.
Dedesubt, o lrunzi apropiati face acelagi semn. Altele il
repeti, il impirtA,sesc frunzelor invcinate, care-l trec cu
grabi mai departe.
E semn de primejdie, cici in zare se ivegte marginea unei
tichii cafenii.
125
$i
plopul
a qi incepur sI se cutremure. Se cizneqte parci
si urneasci din loc, si impingi in lituri, piturile grele de
aer care-l apasi.
Nelini$tea lui cuprinde fagul, un stejar, castanii,
!i
toji
copacii din gridint prind si-qi faci semne, dindu-qi
de gtire
ci marginea
deslugiti;i intunccati
a tichiei
e impinsi inain-
t
!i
se l;leqte tot mai mult pe cer_
La inceput,
copacii iqi zbuciumi
crengile subfri, amulind
pdsirctul,
amulind mierla ce azvdrlea
o nod la intamplare,
ca un bob de mazirc crud, turtureaua pe care Morcoveali
o zirise adineauri virsdndu-gi in rafale gAlguritul
din guqa-i
pestrili,
ti
colofana cca nesulcriti,
cu coada
ei colofeneasci.
Apoi, pentru
a-!i infrica vrijma6ul, purced
sili lrimdnte
bragel c vAnoase qi l ungi .
'I'ichia
vinegie i9i poar!; inaiDte nevala-i lenevoasi.
lncet, incet, se bolteqtc peste tot cerul. Alungi azurul gi
astupi orice locgor pc unde poate pitrundc aerulr vrend
parcd siJ sufoce pe Morcor.cald. Uneori ai zicc ci, istoviti
de propria povari, richia asta e gata
s; se privale peste sat;
dar se oprclte la vreme dcasupra clopotDilei, temandu-se ci-r
varful acesteia ar putea $ o sfalic.
Uite-o, e atAt de aproape, ci, fire vreo alti ameninlare,
inccpe panica, izbucnesc
lipete.
Copacii iqi amesteci miniogi umbrelc nedesluqitc. in care
lui Nlorcoveali i se nizare cI vcde cuiburi pline de ochi
rotunzi qi de ciocuri albe. VArfurile lor se incor-oaie qi se in-
dreapti, ca ni!tc capete trezite pe aeagteptate
din piroteale.
CArduri, cdrduri, frunzele igi iau zborul, se abat inderit
!i,
tcmitoare, imblenzite, incearci si se prindi la loc. PlipAn-
dele frunze de salcim suspini, cele ale mesteacinului jupuir
se tanguie, cele ale castanilor guieri, cele ale curcubegicii
celiritoarc se fug:resc intr-un fream;t pe zid.
MORCOVEATA
t26
,ULES
RENARD
Ceva mai incolo, merii bondoci iqi scuturi poarnele, care
cad bufnind surd la pimAnt.
Pulin mai deparre. tulele de coacSze sangereaza picuri
rogii, iar cele de porumbe picuri cerneali.
$i
departe de tot, ca imbitate, verzele milci din urechile
lor de migar, iar cepele miniate se izbesc intre ele, spir-
q; ndu-i ;
meci ul i i l e dol dora de semi nl e.
Ce sifie? Ce toani? Ce inseamni asta? Nu tuni. Grindina
nu bate. Nu firlger;.li nu cade strop de ploaie. Noaptea asta
ticutd in miezul zilei, care-l innebunegte qi-linspiimand pe
Morcoveal;, este intunecimea vijeliei de sus.
Acum tichia s-a intins peste tot, sub soarele ascuns.
Totuqi tichia se m\ci. Morcoveali qtie bine astal aluneci
rnereu, iar norii in goani o I'or destrima pAnd la urmi.
$i
el
are s; vadi iari$i soarele. Degi acoperi intreg cerul, tichia ii
strange
leasta !i-i
apasi fruntea. inchide ochii qi ea i se lasi
dureros peste pleoape.
Igi infundi
!i
degetele-n urechi, dar furtuna de afari.
pitrunde la el in odaie cu gipetele gi vijelia ei.
$i-i
culege inima ca pe ua petic de hdrtie de pe uligi.
I-o strange, i-o mototolegte,
o face bo1 qi-o sfAqie.
Aqa ci Morcoveagi.
a mai rimas doar cu un bob de inimi.
RIvoLTA
Daamna lzpic:
Morcoveali., puiule, fii b5jaa de treabe
!i
du-te de adu-mi
o
jumetate
de unt de la moari. Hai, di o fuge. Nu ne a$ezim
la masi pan; nu te-ntorci-
MORCOVEATA
't27
Morcoaeald:
Nu vreau, mami co,
Daamna Lepic:
De ce sd nu \'1.ei? l-e atteptim, ala cum
ti-am
spus.
Morcoaeald:
Nu vreau. mdLmi co, nu ma duc l a mo. rre.
Doamna hpic:
Cum adici nu vrei si te duci la moari? Ce vorbi-i asta?
Te-a intrebat
cineva?... Msezi?
Mortoteald:
Nu, mimico.
Doamna l*pit:
Hm, eu nu mai pricep nimic, bdiete. Du-te numaidecet
la moari si-mi aduci ojumitate de unt, ai auzit?
Morcoaeald:
Am auzit. Dar de dus nu mi duc.
Doamna Lepic:
Nu cumva eu visez? Ce-i asta? E pentm prima oari in
viala ta cAnd nu vrei si m-asculgi.
Morcouald:
Da, mimico.
Doamna l*pic:
Nu vrei si asculli de mama ta?
Morcaaeald:
De mama mea, da, mimico.
Doamna Lepie:
Ei, nu mai spune, s-o vid qi pe asta! Nu te cari odatS?
Morcoua!d:
Nu, mimico.
Doamna lzpic:
Gura, cari-te, auzi?
128
]UTES
RENARD
Morcoaeald:
De ticut, tac, dar nu mi car niciieri.
Doamna Lepic:
Ia farfuria asta qi cari-te cAt mai ai timp, auzi?
T
Morcoveagi tace, fbri sd se urneasci din loc.
Ia uitalivi, curate revoludel strigi doamna Lepic pe
c. , r ; n. t ; . ; - . 1 h". i . r .
inf-adevir, e pentru prima oari cdnd Morcoveali ii spu-
ne nu.
$i
barem daci l-ar h supirat cu ceva! Daci micar
l-ar fi luat de lajoaci! Nici pomeneali! Stitea tdntit la pi-
mant
!i
trandivea, cu nasul in vAnt gi ochii inchili in soare.
$i
acum, cu capul sus, o infrunti.
Doamna Lepi r- nu mai i nl eLeqe ni mi c. i i cheamd pe rol i .
ca qi cum ar striga dup: ajutor.
Ernestina, Felix, veniti incoace si vedeli rninuni$e!
Si vini qi tata, qi Agata. Nimeni sd nu lipseasci.
Pan; qi mrii trecitori de pe ulili se opresc.
Morcoveali
st;. in mijlocul curlii, la distani5, mirat ci-i
in stare si faci fagiprimejdiei qi de-a dreptul uimit ci doam-
na Lepic uiti s6-l bati. Dar ceea ce se petrece e atat de grav,
incat ea ru se mai simte in stare de nimic. A renungat Ia
gesturile ei obiDnuite de intimidare, la privirca
ei ascufiri
!i
arzitoare ca un ac inrogir.
$i
totuqi, {Are voie, buzele i se dez-
lipesc sub apisarea furiei liuntrice, care izbucnegte quierAnd.
-Oameni
buni, se viiciregte ea, l-am rugat pe Morco-
vea16, cu frumosul, si-mi dea o mini de ajutor, si faci o
mici plimbare pdnX la moar5. Ia ghicili, ce mi-a rispuns?
i nt rebal i J numai . AJt l el a1i r rede ca na. coceqc.
MORCOVEATA
Toli ghicesc, iar Morcoveali, prin atirudinea
sa, e scutit
se mai repete.
Bldnda
Ernestina se apropie
$i-i loptelte
la ureche:
-Bagi
de seami, o si fre I'ai de pielea ta pAni Ia urmd.
Fii ascultitor, ia aminte la ce-ri spune som ta, fiindci i1i vrea
binele.
Felix se crede la teatru. N-ar ldsa pe nimeni
si.-i ia locul.
Nu se gAndeqte
ci daci Morcoveal_i n-o si le mai faci pe
toate, o parte din treburi r.or pica de miine in seama lratelui
rnai mare, cum e
!i
firesc. Mai degrabi l-ar incuraja. Nu
mai departe decAt ieri il privea
cu disprel, zicAndu-i giini
plouata. Astizi insi il socotegte deopotrivi
cu sine
!i-l
sri-
meazi.
Joplie
pe loc qi se veselegte grozav.
_S-a
intors lumea pe dos, rostelte doamna
Lepic, cople-
!itd,
aga ce eu nu ma mai amestec. Mi dau bituti. Se vini
al t ci neva s5 i mbl i nzeasci f i ara ast a f i oroasi . i i l as i mpreuni
pe fiu
$i
pe tati. Descurci-se cum o gti!
-Titicule,
spune sugrumat Morcoveat;, in plin zbucium,
cici inci nu s-a deprins cu toate acestea, dacd vrei tu si rni
duc la moari dupijum;tatea aia de unt, pentru tine ma duc,
dar numai pentru tine. Pentru mama nu mi duc nici in
ruptul capului.
Se pare ci domnul Lepic e mai mult incurcat decat m;-
gulit de aceasti mirturisire. Nu se simte in largul lui si-qi
impuni astfel autoritatea sa de pirinte, mai cu seame pentru
o
jumdtate
de kilogra-rn de unt.
Stinjenit, face ciliv-a pagi prin iarbd, apoi ridici din
umeri, intoarce spatele gi intri in casi.
Deoramdat i l ucruri l e se opresc ai ci .
129
130
JULES
RINARD
ULTIMUL CUVANT
Seara, la cin5, au tecut cu tolii, nu atet din obiqnuinla,
cat mai ales din stAnjeneali, iar doamna Lepic, bolnavi la
pat, nici nu s-a aretat. Isprivind cu masa, domnul Lepic
i l i scoat e
! erret ul .
i l arunca l i ngd f arf uri e; i spune:
-Nu merge nimeni la plimbare cu mine pe drumul cel
vechi?
Morcoveali inlelege ci domnul Lepic a ales anume acest
fel de vorbd, ca siJ pofteasci pe el. Se ridici indati, aqazi
scaunul Ia percte, cum face intotdeauna,
!i-l
urmeazi supus
pe taici-siu.
in primele clipe piqesc in ti.cere. innebarea cea de ne-
inElurat zibovelte. Morcovea"ti incearci sA o ghiceasci qi
cauti un respuns. Acuma-i pregetit. Deli grozav de zdrunci-
nat sufletelte, nu-i pare riu de nimic. Ziua de azi i-a adus
o emolie adt de puternice, incat nu se teme ci alta ar putea
sa o intreac;.
$i
vocea domnului Lepic, care in sfir5it s-a
hotirat sA vorbeasce,
il liniltelte.
Domnul l*pic:
Ce mai aqtepli ca si-mi explici ultima ispravi cu carc ai
mahnit-o pe maic;-ta?
Morcaaeald:
Titicule dragi, am stat mult in cumpeni, dar toate au un
capit pe lumea asta. Mirturisesc: n-o mai iubesc pe mama.
Damnul Lepic:
Ce spui!
$i
de ce? De cAnd?
Marcowald:
Pentru toate. De cand o cunosc!
Domnul lzpic:
Asta-i riu, biiete! Spune-mi m;car ce
!i-a
fdcur.
MORCOVEATA
131
Morcoaeald:
Ar fi prea multe de spus. Tu nu bagi de seami nimic?
Damnul Lepic:
Ba da. Bag de seami ci te imbufnezi
cam des.
Marcat)eaJd:
Mi scoate din si.rite s;-i aud pe toli zicend ci mi imbuf_
nez. Siguq Morcoveali
nu-i in stare
sd poarte pici
niminui.
EI se imbufneaz6
doar. Dagi-i pace!
Dupd ce_i trece, o s6
iasd din cotlonul lui, impicat
5i
senin, Mai ales, nu_i aritaF
cdJ luagi ln seam6. Eh, un fleac acolo! Iarti_mi,
titicule,
ista nu-i fleac decAt pentru
tata
$i
mama, sau pentru
str;ini.
E adevirat,
uneori mi mai qi imbufnez
numai a9a, de formi,
dar te asigur c6 a.lteori mi sc intAmpli
si turbez) nu altceva,
li
atunci nu mai uitjignirea,
Donnul l*pic:
Ba da, ba da, o si uigi tu cicilelile astea, fii pe pace.
Morcoleald:
Nu, nu. Tu nu gtii totul, tu stai a$a de pulin acasel
Domnul lzpic:
Sunt nevoit sA umblu.
Mon:;ouald (cu
siq.mnli ln glas):
Afacerile
sunt afaceri, titicule, Pe tine te furi grijile,
in
timp ce mama, e cazul si-qi spunJ n"are alt cal de b6taie
in afari de mine. Nu mi leg de tine. Fireqte, n,ar trebui decat
s-o pardsc,
tu m-ai ocroti. Incetul cu incetul, pentru
ca-mi
ceri, am si-1i spun tot ce s-a indmplat in trecut, Ai si vezi
singur dac6 exagerez qi daci am ginere
de minte. Dar acum,
titicule, te rog si-mi dai un sfat. Aq vrea si trdiesc departe
de mama. Dupi pirerca
ta, care ar fi cel mai bun mljloc?
Domnul Lcpic:
Pii n-o vezi decAt doui luni pe an, in vacanli.
IUTES
RINARD
Ar trebui sX m; laDi si stau la internar
!i
in vacan{i. Mi-ar
prinde mai bine.
Domnul hpit
Asta-i un pdvilegiu de care se bucuri numai elevii siraci.
Lumea ar zice ci. te-am lisat in voia soarrer.
$i-apoi,
nu te g6.ndi numai la tine. Eu, unul,
f-aq
simli lipsa.
Marcoteatd:
Ai veni si mi vezi, titicule?
Domnul Lepic:
Plimbirile de plicere coste scump, Morcoveal;.
Moftoaeald:
Te-ai folosi de cilitoriile tale de afaceri
6i
te-ai abate nilel
din drum.
Domnul ltpic:
Asta nu. PAni acum m-am purtat fali de tine la fel cum
m-am purtat fali de fratele qi de sora ta, avend griji si nu
nedreptilesc pe niciunul. Am si fac aga gi de-acum inainte.
Morcaaeald:
Atunci sA mi hs de invilitud. Ia-mi de la internat pe
motiv ci nu-mi vid de carte, qi eu o si-mi aleg o meseie.
DomnuL Lepit:
Ce meserie? Vrei poate se te bag ucenic la un cizmar, nu?
Motcol)eald:
Acolo sau in alti parte. Mi-aq cAgtiga singur pAinea gi
aq fi liber
Domnul l*pit:
Prea tArziu, bietul meu Morcoveali. Am cheltuit o groaz;
de bani ca si inveli, qi tu s-ajungi sA bali pingele?
Marco eaJA
$i
daci
1i-aq
spune, titicule, ci am incercat si md omor?
MORCOVEATA
133
Domnul ltpit:
Ei, le cam urnfli, Morcoveagi.
Marcouea!d:
Jur
ci gi ieri am vrut si mi spenzur.
Domnul lzpit:
^
$i
uite ci eqti tea{ir Vasizici n-ai prea
ar.1lt chef de asta.
In schimb te umfli in pene
cind
f-aduci
aminte de sinuci_
derea asta a ta neizbutite.
Ti-nchipui
poate
ci gdndul morlii
te-a ademenit numai pe tine. Ei, Morcoveali,
egoismul ;sta
o s; t e du( e de r ap5. Pr ea r r agi pl apuma
numai pe r i ne.
Prea te crezi buricul pdmAntului.
Morcavald:
T;ticule, frate-meu e fericit, sora mea e fericite,
!i
dace
intr-adevir mamei nu-i place si mi cicileasce, ala cum spui
tu, atunci eu nu mai zic nimic. Eh, ce
$tii
tu, tu elti stipan
in casi
li
to(i se tem de tine, ro!i, chiar
!i
mama. Ea nu poate
si faci nimic impotriva fricirii tale.
qi
asta dovedegte ci sunt
gi oameni fericigi pe lume.
Domnul Lepic:
Mii, gigiugi, cap pitrat ce elti,judeci cu ciubotele. Vezi
tu limurit ce are omul in adAncul inimii?
$i
pricepi chiar
toate lucnrrile?
Morftt)eald:
in ce mi privegte pe mine, da, titicule; ori, celpu$n, incerc.
Damnul Lepic:
Atunci, Morcoveali pdetene, nu te mai gendi la fericire.
Asculti vorba mea: niciodati n-ai s; Iii mai fericit decat egti
acum. Auzi? Niciodaril
Morcaueald:
Frumoasi ligiduiali.
131
JULES
RINARD
Domnul hpic:
Supune-te, c;lelte-ter aqteapti se devii major
!i
sdpAn pe
viala ta,
!i
atunci, dobAndinduli libertatea, pogi si ne renegi
pi si-1i schimbi familia, daci nu firea qi toanele. Dar, pAni
atunci, caute sa nu-!i faci sAnge riu, inibuie-(i siml;mintele
qi uiti-te cu b;gare de seami la cei dinjur, chiar la cei care
tr;iesc in preajma ta; vei zimbi de multe o qi vei avea sur-
prize consolatoare, te asigur.
Morcoreald:
Au qi ceilalli necazurile lor, liri indoiali. Dar pe ei o si-i
plAng mAine. Azi cer dreptate pentru mine. Orice soarti
e mai buni decAt a mea. Am o mam; care nu mi iubegte gi
pe care nici eu n-o iubesc.
-igi inchipui cumva ce eu o iubesc? izbucnegte domnul
Lepic, pierzAndu-qi ribdarea...
La aceste cuvinte, Morcoveal; idici ochii sprc taicS-siu.
Priveqte indelung faga lui aspri, barba-i deasi, in care gura
s-a ascuns ruqinati parci de a Ii spus prea multeJ fruntea
brizdatS, cregurile din
jurul
ochilor
li
pleoapele lui l;sate,
ce te fac s; crczi cA umbli in somn.
Un timp, bdiatul nu scoate nicio vorb;. Se teme ci bucu-
ria lui tainici
5i
mina asta pe carc o apuc;
!i
o gine
intr-a sa,
aproape cu de-a sila, ar putea si fie doar o inchipuire.
Apoi strange pumnul, ameninqi satul a{ipit in noapte gi
stig;, umflandu-se ca un actor:
-Afuisito!
Asta mai lipseal Te urisc!
Taci . spune domnul Lepi c. l a urma urmei e mama t d.
Oh! rispunde Morcoveafe redevenind simplu qi previ-
z;tor. Nu spun asta pentru c;-i mama mea.
MORCOVEATA
ALBUMUL LUI MORCOVEATA
I
Daci un strii1r risfoie$te albumul de fotogmfii al lamiliei
Lepic, nu poate sd nu se mire. Pe Ernestina qi pe Felix ii vede
pozaF in toate chipurile: in picioare, aqezali, infofolili
sau
pe
jumitate
despuiagi, veseli sau posomordgi,
in mijlocul
unor bogate decoruri.
-$i
Morcoveagi?
-Aveam
niste poze de-ale lui, de cind era mic, rispunde
doamna Lepic, dar era atAt de drigilaq, ci cine le vedea mi
l e
; i
smul gea
di n mana. a; a cb nu mi - a mai r i ma. ni , i una.
Adevirul e ci pe Morcoveal5 nu-l trage in pozi niciodati.
I I
Morcoveali-n sus, Morcoveaj;-n jos,
ala ci apmape nici
ai lui nu-i mai gin
minte adevimtul nume.
De ce-i spuneli Morcoveald? Din pricini ci are pirul
gnlbui?
Sufletul lui e qi mai gilbejit decatpirul, rispunde doam-
na Lepi c.
III
AIte semne particulare:
Mutra lui Morcoveagi nu spune prea multe in folosul lui.
Morcoveaqi. are nasul scobit ca un muquroi.
Morcoveafi arc intotdeauna firAmip de pAine prin urechi,
oricAt l-ai curiga.
lvrorcoveala matla nca zapada,
136
JULTS
RENARD
Morcoveali iqi tArgdie picioarete cAnd merge gi umbli
atat de
!ui,
incat pare cocolat.
Gatul lui Morcoveafi. e albistrui dejeg de parce ar purra
zgarda.
in sfArgit, Morcoveali rispAndeqte injur un miros ciudat,
care n-aduce defel a mosc.
IV
Dimineala se scoali cel dintAi, odati cu sewitoarea.
Iarna, sare din pat inainte s; se lumineze de ziui gi igi di
seama de oripipiind arititoarele ceasului cu vArful degetelor
CAnd cafeaua
$i
ciocolata sunt gata, el infuleci la repe-
zeali ceva, odce ii cade sub mdnd.
V
Cand este prezentat cuiva, intoarce capul, intinde mAna
pe dinapoi, se face mic, indoindu-qi picioarele, qi scarpini
peretele.
$i
daci-i inuebat:
Morcoveafi, nu vrei si mi siru$?
Rispunde:
Oh! Nu merid osteneala.
VI
Daamna lzpic:
Morcovea{;, rispunde cand iF vorbeqte cineva.
Morcoztea!.d:
ImhAn, mimico.
Doamna l*pic:
Ji-am
mai spus, mi se pare, ci nu se vorbeqte cu guraplin5.
MORCOVTATA
VII
Morcoveali nu se poate sdpani si nu-Si vere mAinile in
buzunare.
Qi
o cat de iute le scoate Ia vederea
doamnei
Lepic, e prca terziu. Intr-o bun; zi, ea o sd-i coasi buzunarele
cu maini cu tot.
VIT
Ori ce
! i
q-ar
i nrampl a. i i
cpune
pri ereno(
na! u-sau. nu_i
bi ne si mi n1i . Ast a- i un obi cei pdcal os. car e n- aj ur b
l a ni mi c,
fiindci adevirul iese intotdeauna la iveali.
Da, rispunde Morcoveagi,
dar aga mai cAqtigi timp.
IX
Cu chiu, cu vai, lenequl de Feli-x a isprivit
cu inv;litura,
Se intinde qi risufli uqurat.
-Ce
f-ar
plScea si faci? il intreabi domnul Lepic. ESti la
versta cand te hotar;gti in viagi. Ce ai de gAnd si faci?
-Cum,
iariqi? sare cu gura Felix.
x
Se
joaci jocuri
nevinovate.
Pe banca acuzagilor se afle domniioara Berta.
Ojudecim pentru ci are ochi albagtri, spune Morcovea!;.
Toat; lumea izbucnelte:
Foarte dr6gul! Ce poet galant!
Oh! rispunde Morcoveali. Nici nu i-am vizut ochii.
Am spus-o a!a, intr-o doari. Asta-i o expresie convenlional;,
o figuri de retodc;.
138
JULES
RENARD
XI
Cind se incinge vreo bitaie cu bulgiri de zipadi, Morco-
veati singur face cAt o tabiri intreagi. E temut de toli
$i
i s-a dus buhul, liindc; bagd pietre in bulgeri.
Jinteqte
la cap: e mai sigur
CAt e ger gi ceila\i se dau pe gheap, iqi face un lunecug
numai pentru el, departej pe iarbe.
Lacapriiiplace si sari ceilalgi. El rimAne mereu,,capr;".
La baba-oarba se las; pdns cAt vrei, ldri si-i pese de
libeftatea lui,
Iar la v-aJi ascunselea se ascunde aqa de bine, incAt uiti
toJi de el.
x
Copiii se misoari si vadX cine-i mai inalt.
I1i dai seama cAt de colo ci Felix e in afarajocului; el ii
intrece cu un cap pe ceilalf. Dar Morcoveali qi Ernestina,
cu toate ci ea e fati, trebuie si se ageze ald.turi. Ernestina se
ri di cd pe vdrf uri .
j ar
Mor. o! eat a. dorni . sa nu supere pe
nimeni, ii p5c;leqte
$i
se las; un pic in jos,
ca s; o ajute
cAt de cdt.
XlII
Morcoveale o slituielte pe Agata, servitoarea lor:
Daci vrei si te pui bine cu doamna Lepic, vorbeqte-m;
pe mine de riu.
Dar are qi asta o limiti.
Doamna Lepic nu suferi ca alfi si se atingi de Morco-
veali.
MORCOVEATi.
i 39
CAnd se ia vreo vecini de el, doamna Lepic vine intr-un
suflet, supemti,
!i
ili scap; b;iatulr care se lumineazi la fagi
de recunoltinli.
$i-acum
o si ne ri.fuim noi amAndoi! ii spune ea.
XIV
-S;
te-alin$l Ce va si zici asta? il intreabi Morcoveagi
pe rizgAiatul Pierre.
Apoi, cdt de cAt limurit, exclami:
Eu, unul, mi-aq dori si ciugulesc o dati cu degetele car-
tofii prnjigi din farfurie qi si sug o
jumitate
de piersici,
jumdtatea
cu s6.mburele.
$i
cugeti:
Daci maici-mea ar putea si mi hipiie cu mAngAierile,
ar incepe cu nasul.
xv
L neori - oboqi l i de
j oaca.
Lrne. rj na
l i
Fel i x i i i mprumurd
cu dragi inimijuciriile lor Ludnd astfel cate o fi.rame dia
fericirea freciruia, Morcoveali ili thureqte, in taini, o
fericire umili.
Niciodati insi nu se arati prea incintat, de frici si nu i
se ceari
juciriile
inapoi.
XVI
Morcoaeald:
$i
nu giseqti ci am urechile prea lungi?
Matil.da:
Mie mi se par caraghioase. imprumuti-mi-le nipl. Tare
mi-ar mai plicea si le umplu cu nisip qi si fac plicinte.
140
JULES
&ENARD
Marcowald:
Qi
daci, inainte de asta, mimica mi le-ar incinge, atunci
s-ar
!i
coace plicintele.
xvII
-Ispdvelte!
Daci te mai aud o dati... Carevasizici il
iubegti pe taici-tiu mai mult decAt pe mine? spune din cAnd
in cind doamna Lepic.
,,Stau
gi tac chitic, gi zi.u daci-l iubesc pe unul mai mult
decetpe celilalt", r;spunde Morcoveati cu vocea-i liuntric i.
XVI
Doamna Lepic:
Ce faci acolo, Morcoveal5?
Marcoreald:
Nimic, mimico.
Daamna Lepic:
Asta inseamni ci iar faci vreo boacini. Vasizici pe toate
le faci dinadins, aqa-i?
MorcouaId:
Atit ar mai lipsi.
xIx
CrezAnd ci maice-sa ii zambeqte, Morcoveald, migutt,
zAmbeqte qi el.
Dar doamna Lepic, care nu zAmbea decAt pentru sine,
liri motiv, iqi ia deodati mutra ei froroase
!i
intunecati, cu
ochi ca de agriq6.
MORCOVEATA
141
o.
iIY""Jt**tu'
oescumpinit'
arwea
s;intre
intr-o
gaur;
-Morcoveate,
te rog si rAzi cuviincios,
liri zgomot,
auzi?
spune
doamna
Lepic.
- - Ci nd
pJj nei .
t r ebui c
sd
Sr i i
de ce
pl angi . . pune
ea.
! r
apoi :
. ,
-
Unde. r r el i
si m- aducel i l
A, r a ni ci nu
mal pl ange , i nd
l l pl esneqi r.
XXI
Qi
apoi:
Daci
e vreo pat; pe sus, ori vreo baligi
pe drumJ
astea_s
pentru
el.
-Cind
ii intri
ceva in cap, nici dracu,nu-i
mai scoate.
-E
aga
de orgolios,
incit
s-ar sinucide
oumai
ca s-o faci
pe rnteresantul.
XXII
-
Iar Morcoveagi
incearci
intr_adevir
s;-li puni
capet
zilelor,_stdnd^
eroic cu nasul qi gura intr_o
cildare
cu api
proaspatS,
pAni
cAnd o scatoalci
ii restoarnd
cildarea
pe
goqoni
gi-l face si-gi
vin6 in
simliri.
xxll
Doamna
Lepic
spune
despre
Morcoveal;:
. .-Seamini
cu mine:
nu-i riu, mai muli prost
decAt riu,
q1-l prea
tont ca si fie bun de ceva.
Alte dat;
susline
ci, dac; n_o
siJ m;nance
puricii,
atunci
are si ajungi
un biiat de nota zece.
t42
JUTTS
R[ NARD
xxlv
,,Daci
voi primi qi eu vreodati de Anul Nou, ca Felix, un
cal de lemn", viseazi Morcoveali,
,,incalec
qi-o iau din loc".
xxv
Morcoveat; fluieri prin curte ca s;-$i dovedeasci siegi
ci nu-i pasi. de nimic. Dar privirea doamnei Lepic, careJ
urmirea, il amuleqte pe loc.
$i
asta il doare, ca qi cum
maici-sa i-ar fr sfErAmat intre dinli un fluier mititel, de un
b;nuI.
lnsi ce-i al ei e-al ei: ori de cAte ori il apuci sughilatul,
ajunge sA risare doamna Lepic, c;-i trece numaidecat.
XXVI
Morcoveale slujelte drept element de legeture intre tai-
cilsiu gi maici-sa. Domnul Lepic spune:
Morcoveali, imi lipseqte un nasture la c;maDa asta!
$i
el duce cimaga doamnei Lepic, care spune:
Crezi cd era nevoie si-mi poruncegti tu, neghiobule?
Dar ia cogulepl de lucru
!i
coase nasturele.
XXVII
Daci n-ar fi fost taicd-tiu, strigi doamna Lepic, de
mult mi-ai fi thcut de petrecanie, m-ai fi injunghiat, m-ai {i
l5sat pe drumuri.
XXV I
Sufli nasul! il cicdleqte doamna Lepic in fiecare clipi.
Morcoveal; igi su{li nasul, neobosit, pe lAngi tivul ba-
tistei. Daca cumva gregelte, potrive$te iar batista.
MODCO\
I A I A
AJ
. .Fireqte,
arunci
cind
e ricit,
doamna
Lepic
il unge
cu seu
i i - l . mi ni er r e, i nr r - ar ar . cd . r ar ne>r e
qel ozi a
t r nn. r i n"i
! i
a l ui
r el r Y. . . Uar
dd. r ugi .
anume
ppnl r u
Mor eor eal ; .
' \ u. t r i cd.
di mpor r i \
e: l i mpcze) r c,
r ci er i i .
XXIX
De di mi reat i .
domnul
Lepi c
i l neqs
j el re
nl r, una
! i
Morco-
veal a
scapa acerst i
erozavi e:
Di-mi
odati pace,
imbecilule!
"
Pe l oe.
aerLrl p3rci
i rrghcal : i
i n
i urul l ui
>i
doud i zroarr.
de
roc r l rrg ocht r,
Se bdlbiie,
gata
si intre
in p;mant,
la un semn.
Domnul
Lepi c
i l pr i r el r e
l ung. l une.
dar nu l , c"
", , mnul
acel a.
xxx
Ernestina
epe cale si se merite.
DoamnaLepic
iiingiduie
. 5
se pl i mbe cu. l oqodni r
ul .
. ub
supr avegherqa
l ui Morcoveal d.
l Ju- r n i nai nr e. , pune
Er ne: l i na,
$i
/ bur ddl
Morcoveali
trece in fagi qi se cizne,ste
sii zburde.
-.
A1:".gr
ca un ogarJ iar cAnd
uiti qi incetineqte
pasul,
ii aude, {iri
voie, sirutAndu-se
pe furi;.
rugeEre.
Toat;
povestea
asta il scoate
din
sirite qi
deodati
iqi
scoare
lapca)
aqa cum face
cAnd trece prin
faga
crucifixului
din sat, di cu ea de p6mAnt,
o calci
in picioare
qi slrigi:
-Pe
mine n-o si mI iubeasci
nimeni
niciodatil
In.clipa
aceea,
doamna
Lepic,.care
aucle
totul, apare
din
sparel e casei .
cu
un sul ; s
i nl ri co! ; ror pe
buze.
Si Mor r or eat i . . u
i ni ma
c; l un pur i . . .
a6, ug;
_
t n ai ara
de memi ca
Cuprins
Talsl cnnakgic
Giinile
Pot 6rni chi l e . . . . ;
C6ineIe
Un vis urit
Si ne fie cu iertare
Oa.la de
Iepurii.
noaprc.
Cazmaua
Pugca
CeniF
5
7
I
l l
12
I 3
l 5
t 9
20
21
24
25
28
30
32
33
:15
3B
42
Lucerna
Ce"iF.
Miezul de piine
Trambila
Pomada
La scildat.
Honorina
Ceaumrl
indoieli . . . . . . . . . . . . . 46
ACut u . . . . . . . . . . . . . .
47
Pr ogr amul . . . . . . . . . .
49
Or bul . . . . . . . . . . . . . .
52
Anul Nou . . . . . . . . . . .
54
Dus qi intors . . . . . . . . . 57
Tocul . . . . . . . . . . . . . .
58
Obrajii roqii
62
Pnduchii . . . . . . . . . . . . 69
Ca Brutus . . . . . . . . . . .
73
Din scrisorile lui Morcoveain dtre domnul Lepic
gi unele rispunsuri ale donrnului Lepic citre Morcovea!;. . . 76
Cotelul . . . . . . . . . . . . . 8l
Pisica . . . . . . . . . . . . . .
83
oile. . . . . . . . . . . . . . . .
86
Naqul . . . . . . . . . . . . . .
89
Fant a. na . . . . . . . . . . . .
91
Pruncle . . . . . . . . . . . . .
93
Matilda. . . . . . . . . . . . .
95
Casa de bani. . . . . . . . .
Sg
Obl eF . . . . . . . . . . . . .
i 02
O lovituri de teatru . . .
105
La vAnitoare
IO7
Musca. . . . . . . . . . . . . .
109
Primui sitar. . . . . . . . . .
ltO
Certgul de unditd
I12
Bnnupl de argint . . . . .
ll5
Idei penonale
.
Furtura frunzelor
.
Re\olta
Ultimul cuvint
.t2r
r24
126
130
135
Albumul
lui Morcoveali
,,Cu
sufletrl ]u; plin de contraste, lnin.iinos, <,rud
qi poltron,
naiv! rafinat si rnojic tolodatd, resemnnt
$i
reLel,
9i
lotuqi plin de
fermecitoare elanuri de sin{ieri!ate, de Landrep
9i
de altruism,
omulelul acesta inghesuie in inima lui pirpirie o inlreagd
unHuitate.
[...]
Morcoueaqd $chide intr-o suitl de intamplnri
plire de naturaleF una dintre cele mai sfAEietoare drame
omene!ti: dratna copil6riei nelerici te."
Modest Morariu
,,Biblioreca
pentrrr toti copiii" cuprjnde cele mai pretuite
opere ale scriitorilor clasici ai literaturii romAne
Ei
universale. Cirlile de neuitat ale copiliriei sunt
disponihile astlzi at6t in forma lor clasici, de text
tipnrit, cat
!i
in formatele moderne ale secolului XXI:
audiobook si e-book
i a col ecl i e di sponi bi l 5 i n trci formate:
caRrE,
@
auDr0BooK "
m
E"Bo0K
in acceasi colectie:
R.L. Ster-enson, Comoatu Ain insuld
Cezar Petrescu, Fram, ursul polar
L. Frank Baurn, /r,ilirorul rlin Oz
,,,.1{}5ji15$!-o,ll
,tilllliul[ruil1
.*c
HKEN
flploaded
bySfe4.3*