Roma

Roma
— Capitala Italiei —

Vedere a Coloseumului

Drapel
Stemă
Poreclă: Cetatea eternă
Motto: Senātus Populusque Rōmānus (SPQR)
Roma

Coordonate: 41°54′N 12°30′E / 41.9,

12.5Coordonate: 41°54′N 12°30′E / 41.9, 12.5

Ţară Italia
Regiune Lazio
Provincie Roma
Fondare 21 aprilie 753 î.Hr.
Guvernare
- Primar Gianni Alemanno
Suprafaţă
- Oraş 1.285,3 km²
Altitudine 20 metri n.m.
Populaţie (31 ianuarie 2009)[1]
- Oraş 2.722.907 locuitori
- Densitate 2.118 loc./km²
- Urbană 3.457.690
- Metropolitană 3.700.000
Fus orar CET (UTC+1)
- Ora de vară (DST) CEST (UTC+2)
Cod poştal de la 00121 la 00199
Prefix telefonic 06
Localităţi înfrăţite
- Paris Franţa
Site: Site oficial (it)
Roma este capitala Italiei. Situat pe malul fluviului Tibru, oraşul are o istorie
îndelungată fiind de-a lungul secolelor capitala Republicii Romane, a Imperiului Roman,
a Bisericii Romano-Catolice şi a Italiei moderne. Roma are o populaţie de 2.923.000
persoane. Aria metropolitană are o populaţie de în jur de 4 milioane. Este capitala
regiunii Lazio şi a Provinciei Roma. Primarul Romei este Gianni Alemanno.
Roma este un important centru turistic. Printre monumentele cele mai faimoase se
numară Colosseumul şi Columna lui Traian. O enclavă a Romei este şi statul Vatican,
un teritoriu suveran al Sfântului Scaun situat într-un cartier roman. Este cel mai mic stat
din lume, şi capitala singurei religii care are reprezentaţie în Naţiunile Unite (ca un stat
observator non-membru).
Roma, Caput mundi („Capitala lumii”), la Città Eterna („Oraşul etern”), Limen
Apostolorum („Pragul apostolilor”), la città dei sette colli („Oraşul celor şapte coline”) sau
pur şi simplu l'Urbe („Oraşul”),[2] este profund modernă şi cosmopolită. Ca unul dintre
puţinele oraşe mari ale Europei care a supravieţuit celui de-al doilea război mondial
relativ puţin afectat, centrul Romei rămâne renascentist şi baroc în esenţa sa. Centrul
Istoric al Romei este pe lista UNESCO de Patrimoniu al Umanităţii.[3]
Geografie
Roma este situată în partea central-vestică a Peninsulei Italice, pe cursul inferior al
fluviului Tibru, în regiunea Lazio.
Climă
Roma are o climă tipică de tip mediteranean, ce caracterizează regiunile Italiei
situate pe coasta mediteraneană. Cea mai plăcută climă este din luna aprilie până în
iunie, şi de la mijlocul lui septembrie până în octombrie; în particular, ottobrata (se poate
traduce ca „zi frumoasă de octombrie”) sunt cunoscute ca zile însorite şi calde. În luna
august, temperatura din miezul zilei deseori depăşeşte 32°C; în mod tradiţional, multe
afaceri se închideau în luna august, şi romanii obişnuiau să plece atunci spre staţiunile
de vacanţă, dar această tendinţă începe să dispară, şi oraşul începe să devină complet
funcţional de-a lungul întregii veri, datorită turismului în creştere şi schimbării mentalităţii
de lucru a populaţiei sale. Temperatura maximă în decembrie este în medie de
aproximativ 14°C.
Istorie
Pentru detalii, vezi: Istoria Romei.
De la fondare la imperiu
Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus şi Remus pe 21
aprilie 753 î.Hr., şi dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a
dezvoltat pornind de la aşezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului
Forum Roman, şi care au stat la baza noului oraş în secolul VIII î.Hr.. Oraşul avea să
devină capitala Regatului Roman (condus de o succesiune de şapte regi, conform
tradiţiei), a Republicii Romane (din 509 î.Hr. - 27 î.Hr., guvernată de Senat), şi în final a
Imperiului Roman (din 27 î.Hr., condus de un împărat); aceste succese au depins de
cuceririle militare, de dominaţia economică, precum şi de asimilarea selectivă a
civilizaţiilor învecinate, în mod notabil etruscii şi vechii greci. În anul 64 în timpul domniei
lui Nero o mare parte a oraşului a fost mistuită de incendiu. Oraşul a fost reconstruit în
timpul Flavilor mai ales în timpul împăraţilor Traian, Adrian şi Caracalla.
De la fondarea Romei în 753 î.Hr., oraşul a rămas neînfrânt din punct de vedere
militar (deşi a pierdut câteva bătălii), până în 386 î.Hr., când Roma a fost ocupată de
celţi (unul dintre cele trei triburi principale ale galilor), şi apoi recuperată de romani în
acelaşi an. Conform legendei, galii s-au oferit să returneze Roma populaţiei sale în
schimbul a cinci sute de kilograme de aur, dar romanii au refuzat, preferând să-şi
recapete oraşul luptând mai degrabă decât să recunoască o înfrângere. Totuşi, în
analele Romei se spune că răscumpărarea a fost plătită şi în timp ce un senator roman
a protestat în faţa conducătorului galilor (Brennus) spunând că greutăţile folosite pentru
măsurarea răscumpărării nu sunt exacte, Brennus şi-a aruncat sabia peste greutăţi şi a
rostit celebrele cuvinte: "Vae victis" (vai de cei învinşi).
Dominaţia romană s-a extins asupra majorităţii Europei şi malurilor Mării Mediterane,
în timp ce populaţia ei depăşea un milion de locuitori. Timp de aproape o mie de ani,
Roma a fost cel mai mare, mai bogat şi mai important din punct de vedere politic oraş al
lumii occidentale, şi a rămas astfel şi când a început declinul imperiului şi împărţirea sa
în două, chiar dacă până la urmă şi-a pierdut statutul de capitală în detrimentul oraşului
Milano şi apoi Ravenna, şi a fost depăşită ca prestigiu de capitala Imperiului Roman de
Răsărit, Constantinopol.
Căderea imperiului şi Evul Mediu
În timpul domniei lui Constantin I, episcopul de Roma a căpătat atât importanţă
religioasă, cât şi politică, până la urmă ajungând să fie cunoscut drept Papă şi stabilind
Roma ca centru al Bisericii Catolice. În urma prădării Romei din 410 de către Alaric I şi
căderii Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr., Roma a alternat între Imperiul Bizantin
şi jafurile barbarilor germanici. Populaţia ei a scăzut până la a ajunge la doar 20.000 de
oameni în timpul Evului Mediu Timpuriu, reducând oraşul cândva înfloritor la grupuri de
clădiri locuite, dispersate de-a lungul unor arii extinse de ruine şi vegetaţie. Roma a
făcut în mod nominal parte din Imperiul Bizantin până în 751 d.Hr., când lombarzii au
abolit Exarhatul de la Ravenna. În 756, Pepin cel Scurt i-a oferit papei jurisdicţie
temporală asupra Romei şi zonelor limitrofe, creând astfel Statele Papale.
Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în
1870; oraşul a devenit o destinaţie a pelerinilor în timpul Evului Mediu, şi focar de
dispute între papalitate şi Sfântul Imperiu Roman începând cu domnia lui Carol cel
Mare, care a fost primul împărat încoronat de papă la Roma, de Crăciun, în anul 800
(de către papa Leon al III-lea). În afară de perioade scurte ca oraş liber în Evul Mediu,
Roma şi-a menţinut statutul de capitală papală şi „oraş sfânt” timp de secole, chiar şi
când papii au fost mutaţi la Avignon între 1309-1337. Deşi nu mai avea putere politică,
precum a dovedit-o brutala prădare a Romei în 1527, oraşul a înflorit ca centru cultural
şi artistic în timpul Renaşterii şi Barocului, sub patronajul curţii papale.
Secolele XVII-XIX
Populaţia a crescut din nou, ajungând la 100.000 în secolul XVII, dar Roma avea să
rămână în urma altor capitale europene în secolele ce au urmat, fiind antrenată în
procesul Contrareformei. Prinsă în tumultul naţionalist din secolul al XIX-lea,
câştigându-şi şi pierzându-şi de două ori pentru scurt timp independenţa, Roma a
devenit speranţa principală a unificării italiene, susţinută de Regatul Italiei condus de
regele Victor Emanuel al II-lea; după ce protectoratul francez a fost eliminat în 1870,
trupele regale au năvălit în oraş, şi Roma a fost declarată capitală a Italiei unificate în
1871.
Secolul XX
După victoria din primul război mondial, Roma a fost martora ascensiunii fascismului
italian condus de Benito Mussolini, care a intrat în oraş în 1922, proclamând un nou
imperiu şi aliind Italia cu Germania nazistă. A fost o perioadă de creştere rapidă a
populaţiei, de la 212.000 pe timpul unificării la peste 1.000.000, dar această tendinţă a
fost stopată de al doilea război mondial, timp în care Roma a fost afectată de
bombardamentele Aliaţilor şi de ocupaţia nazistă; după executarea lui Mussolini şi
sfârşitul conflictului, un referendum din 1946 a abolit monarhia şi a decis crearea
Republicii Italiene.
Roma a crescut spectaculos după război, fiind una dintre locomotivele „miracolului
economic italian” din timpul reconstrucţiei şi modernizării postbelice. A devenit un oraş
la modă în anii '1950 şi începutul anilor '1960, anii la dolce vita („viaţa cea dulce”), şi o
tendinţă de creştere a populaţiei a continuat până la mijlocul anilor '1980, când oraşul
avea peste 2.800.000 de locuitori. După aceea, populaţia a început să scadă uşor, o
parte din populaţie mutându-se în împrejurimi; este posibil să fi fost datorită unei scăderi
a nivelului de trai din cauza congestiunii din trafic şi nivelului poluării. În anii recenţi
această tendinţă a încetat şi populaţia a crescut din nou, mulţumită şi dinamismului
cultural şi economic al oraşului, şi fenomenului imigraţiei.
Centrul oraşului
Centrul istoric al oraşului este dominat de tradiţionalele „şapte coline ale Romei”:
colinele Capitoliu, Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin, Celian şi Aventin. Tibrul curge
spre sud prin Roma, centrul fiind situat acolo unde Insula Tibrului facilita trecerea.
Au rămas în picioare mari părţi ale vechilor ziduri ale oraşului. Zidul Servian a fost
construit doisprezece ani după ce galii au prădat oraşul în 390 î.Hr.; includea mare
parte din Dealurile Eschilin şi Celian, precum şi celelalte cinci în întregime. Roma a
depăşit în dezvoltarea sa Zidul Servian, dar nu s-au mai construit alte ziduri până în 270
d.Hr., când Aurelian a început construirea Zidurilor Aureliene. Aveau o lungime de
aproape 19 km, şi a fost zidul pe care trupele regale italiene au trebuit să-l străpungă
pentru a intra în oraş în 1870.
Deşi relativ mic, vechiul centru al oraşului conţine aproximativ 300 de hotele şi 300
pensioni,[6] peste 200 de palate,[7] 900 de biserici,[8] opt dintre parcurile principale ale
Romei, reşedinţa preşedintelui republicii, casele Parlamentului, birouri ale oraşului şi
guvernului local, precum şi multe monumente faimoase. Vechiul oraş conţine de
asemenea mii de ateliere, birouri, baruri şi restaurante. Milioane de turişti vizitează
Roma anual, ea fiind unul dintre cele mai vizitate oraşe din lume.
Structura periferiei
Oraşul vechi din limitele zidurilor acoperă aproximativ 4% din cei 1507 km² ai
municipalităţii moderne. Centrul istoric al oraşului este cel mai mic din cele
nouăsprezece zone administrative ale Romei. Centrul oraşului este format din 22 de
rioni (districte), unul dintre ele, Prati, aflându-se practic în afara zidurilor. Înconjurând
centrul sunt 35 quartieri urbani (sectoare urbane), şi în limitele oraşului se află şase
mari suburbi. „Comuna” Romei, aflată în afara frontierelor municipale, dublează practic
suprafaţa oraşului propriu-zis.
Centura autostrăzii, cunoscută ca Grande Raccordo Anulare (G.R.A.), trasează un
cerc uriaş în jurul capitalei, la aproximativ 10 km de centrul oraşului; spre deosebire de
majoritatea autostrăzilor italiene, pe G.R.A. nu se plăteşte taxă. Autostrada circulară
leagă vechile drumuri care duceau la Roma în Antichitate : Via Flaminia, Via Aurelia,
Via Salaria, Via Tiburtina, Via Casilina şi Via Appia. Via Appia modernă face legătura
între centrul oraşului şi o serie de orăşele cunoscute drept Castelli Romani.
Vatican
Oraşul Roma înconjoară Vaticanul, o enclavă a Sfântului Scaun, care este un stat
suveran. Găzduieşte Piaţa Sfântului Petru, cu Bazilica corespondentă. Spaţiul liber din
faţa bazilicii a fost reconceput de Gian Lorenzo Bernini, din 1656 până în 1667, sub
direcţia Papei Alexandru al VII-lea, ca o curte adecvată necesităţilor, gândită astfel încât
un număr cât mai mare de oameni „să-l poată vedea pe Papă dându-şi binecuvântarea,
fie din mijlocul faţadei bisericii, fie dintr-o fereastră a Palatului Vatican” (Norwich 1975 p
175). În Vatican se află de asemenea prestigioasele Biblioteca Vaticanului, Muzeele
Vaticanului cu Capela Sixtină, Camerele Rafael şi alte opere importante ale lui
Leonardo Da Vinci, Rafael, Giotto, sau Botticelli.