1

Modulul Istoria limbii romne se introduce n planul de studiu pentru studen#ii

Facult$#ii de Filologie la anul II. El se constituie din dou$ p$r#i: Istoria limbii romne,
care studiaz$ istoria form$rii dialectului dacorom'n, ncepnd cu c$derea
Sarmisegetuzei, n anul 102, (i pn$ n secolul al XV-lea. Partea I const$ din 3
capitole mari: Fonetica, Lexicologia (i Gramatica. La capitolul Fonetica se
cerceteaz$ cazurile de apari#ie a fiec$rui fonem vocalic (i consonantic. Capitolul
Lexicologia studiaz$ fondul latin principal, elementul geto-dacic (i mprumuturile
slavone, turanice, maghiare (i s$(e(ti. La capitolul Gramatica se studiaz$ evolu#ia
tuturor p$r#ilor de vorbire.
Partea a II-a a modulului, care se nume(te Istoria limbii romne literare,
stidiaz$ evolu#ia limbii odat$ cu apari#ia primelor texte scrise n limba rom'n$ (i
pn$ la etapa contemporan$, cuprinznd (i ea cteva capitole mai importante:
Unele prerciz$ri terminologie, Probleme cu care se confrunt$ disciplina de studii,
Probleme ale dezvolt$rii limbii rom'ne n secolele XVII-XVIII, nte anii 1780-1840, n
Principatele rom'ne(ti, n perioada modern$.
Pentru studierea modulului se rezerveaz$ 45 de ore prelegeri (i 30 de ore
practice. Cursul se ncheie cu un examen.

Partea I. ISTORIA LIMBII ROMNE
PRELIMINARII
I. Obiectul Istoriei limbii rom#ne
Istoria limbii romne sau Gramatica istoric#, cum era numit altdat aceast disciplin
filologiec universitar, este unul din compartimentele principale ale istoriei limbii literare si are ca
obiect de cercetare procesul constituirii si evolutia sistemului limbii, a normelor lingvistice ca form
a progresului general al limbii nationale.
Altfel spus, Istoria limbii romne studiaz felul n care o variant a limbi, atestat n scris
sau n mod verbal, trecnd ptrin difetrite ipostaze si fiind supus legittilor fonetice de evolutie, s-a
impus, s-a dezvoltat si s-a consolidat ca norm unic n diferite epoci istorice, devenind expresia
unitar si superioar a limbii nationale.
Studierea limbii din punct de vedere istoric este legat de alte discipline umanitare, cu care
tangenteaz. Ea este, n primul rnd, o disciplin lingvistic si, n consecint, se bazeaz pe
principiile teoretice ale stiintei despre limb. n al doilea rnd, ea tine seama de istoria si filozofia
neamului. Bunoar, cei care au ncercat s dovedeasc cum c dacii, care au dat nastere poporului
romn, locuiau doar pn la Dunre si n regiunea Carpatilor, au primit o ripost crunt din partea
istoriei. n anul 1912, lng satul Ezerovo de lng orasul bulgar Plovdiv, a fost gsit, ntr-un
mormnt, alturi de osemintele rposatului, ale sotiei sale un inel, care, din 19 variante posibile,
avea urmtorul continut, cel mai verosimil: O Rolistene, eu, a ta tnr sotie, a ta aleas, mor
alturi de tine, iubitul meu pe veci. Acest continut a fost pus de istoricieni n legtur cu cele
2
povestite de istoricul antic Herodot, care ne relateaz despre obiceiurile ntlnite doar la daci. Si
anume: dacii bogati aveau mai multe sotii si, dac se ntmpl s moar capul familiei, ntre sotiile
acestuia se isca o mare ceart care dintre ele a fost, pentru rposat, cea mai iubit? Si cea asupra
creia a czut alegerea, fiind proslvit de rude, era njunghiat chiar pe mormnt si nmormntat
mpreun cu sotul. Acest fapt istoric ne dovedeste c strmosii nostri si-au extins teritoriile si dup
Dunre.
Un alt moment la elucidarea cruia vin argumentele istorice. Unii cercettori au ncercat s
dovedeasc c limba romn s-a format doar pe baza latinei vorbite de ctre colonizatorii romani si
c elementul autohton a fost nul, deoarece, cic, romanii i-au nimicit pe toti brbatii daci. ntr-
adevr, unele cronici ale timpului scriau: Dacia, duiterno bello Decibali, viris fuerat exhausta
1
.
Desigur, brutalitatea conflictelor dintre daci si romani, setea de libertate a autohtonilor,
sentimentul c o moarte onorabil e mai preferabil dect robia si njosirea i-au fcut pe multi viteji
s-si gseasc sfrsitul pe cmpul de btaie sau s-si pun capt zilelor, urmnd exemplul
nenfricatului lor rege Decebal. Cu toate acestea, cea mai mare parte a populatiei dacice a
supravietuit dezastrului, supunndu-se cuceritorilor si acceptnd noua realitate. n afar de aceasta,
documentele istorice ne informeaz c pe teritoriile ocupate de romani se formau unitti militare
alctuite din autohtoni daci. Numai provincia carpatic numra cel putin 12 auxilia (unitti militare
auxiliare), ocupnd locul al doilea (dup Syria), ceea ce demonstreaz c n Dacia exista un mare
potential uman autohton, acest fapt infirmnd ideea exterminrii dacilor de ctre romani.
De aici mai tragem concluzia c la baza formrii limbii romne a stat nu exclusiv limba
vorbit de colonistii romani, ci c limba romn mai poart coloritul dacic si filosofia strmosilor
nostri.
Adeptii existentei a dou limbi n arealul daco-romanic (romn si moldoveneasc) ncearc
s ne conving c Imperiul Roman si-a extins granitele doar ntre Dunre si Prut, iar partea
basarabean nu s-a aflat sub influenta Romei, si deci limba moldoveneasc s-a format dintr-un
amestec al limbilor popoarelor barbare. Cercetrile arheologice ns vdesc despre existenta n
secolele II-IV d. Hr. a circa dou mii de urme ale asezrilor omenesti. Chiar si n cele mai mici si
mai ndeprtate din acestea au fost gsite vase, monede, alte lucruri din lut si aram confectionate n
stil roman. Pe teritoriul Republicii Moldova numai, au fost gsite peste o mie de monede romane,
fapt care ne vorbeste despre o adnc influent a romanilor asupra spatiului nistreano-carpantin.
n sfrsit, studierea limbii din punct de vedere diacronic mai este strns legat de istoria
literaturii, deoarece marii scriitori au avut si au un rol important n actiunea de cultivare si de

1
n ndelungatul rzboi al lui Decebal, Dacia a fost sectuit de brbati.
3
mbogtire a expresiei culte, dar mai cu seam n aceea de a fi contribuit la progresul expresiv,
estetic al limbii.

2. Deficien%ele de studiere a limbii rom#ne din punct de vedere istoric
Studierea limbii, mai ales a romnei, se loveste, n plan istoric, de o serie de dificultti.
Dintre toate graiurile romanice, limba romn are, ntr-adevr, trecutul cel mai putin cunoscut si cel
mai putin studiat. Epoca cea mai important a istoriei sale, care cuprinde evul mediu, nu poate fi
reconstituit dup izvoare directe, deoarece, dup cum se stie, nu gsim nici un document scris n
limba romn nainte de secolul al XVI-lea. Dac ne-au fost pstrate cteva forme vechi romnesti
la cronicarii bizantini si n documentele slave, latine, ele snt prea putine si ct se poate de
insuficiente, ca s ne putem face o nchipuire mai precis despre starea n care se afla limba romn
nainte de secolul al XVI-lea. Filologul, cercettorul limbii se afl, astfel, n fata unui gol de mai
multe secole si, lipsit fiind de informatii directe, el trebuie s se multumeasc cu simple
presupuneri.
Dificulttile nu dispar nici chiar atunci cnd ajungem la secolul al XVI-lea si vrem s
schitm istoria limbii romne, pornind de la aceast epoc si pn n zilele noastre. Cci influenta
sintaxei limbii din care au fost traduse textele religioase prezint un interes mediocru pentru
cercettor.
Documentele publice si private, care snt cele mai importante pentru cunoasterea trecutului
unei limbi, n-au fost publicate dect ntr-un numr foarte restrns. Chiar si cele care au fost scoase
din praful bibliotecilor n-au fost nc studiate din toate punctele de vedere, ceea ce explic
insuficienta cunostintelor noastre actuale privind limba romn veche.

3. Primele &ncerc(ri de studiere a istoriei limbii rom#ne
Printre primii care relateaz despre originea latin a limbii romne au fost cronicarii Grigore
Ureche si Miron Costin.
n lucrarea de cpti Descriptio Moldovaie, Dimitrie Cantemir mentioneaz c limba
romn contine o serie de elemente de origine dacic.
Fondatorii Scolii ardelene, transilvnenii Samuil Micu, Gheorghe Sincai si Petru Mayor
subliniaz, n lucrrile lor, c limba romn nu este doar o limb derivat din latin, ci si c ea a
pstrat cu fidelitate vechiul su fond latin; graiurile strine, cu care a venit n contact, nu i-au alterat
ntru nimic structura intern. Iar dac si se gsesc n ea cteva cuvinte slave, grecesti etc., acestea
snt ntr-un numr mic si ar putea, la rigoare, s fie eliminate si nlocuite cu altele, de origine latin.
4
Scopul principal al reprerzentantilor Scolii Ardelene a fost s-i combat cu energie pe
adversarii lor, care mergeau pn-ntr-acolo nct contestau caracterul prin excelent latin al limbii
romne cu scopul de a o prezenta ca un amestec al tuturor idiomurilor barbare din trile balcanice.
Cel care s-a dovedit a fi cel mai fidel traditiilor inaugurate de Scoala latinist a fost Timothei
Cipariu. El a dezvoltat multe din ideile lui Petru Mayor. Ca si predecesorul su, T. Cipariu a
ncercat s lege dezvoltarea limbii romne de latin. Dar greseala lui a fost c, explicnd evolutia
unor cuvinte romnesti, el pornea totdeauna de la formele latinei clasice, iar pentru a da o nftisare
ct mai latineasc cuvintelor romnesti, el le-a apropiat totdeauna de formele latinei clasice,
ortografiindu-le aproape la fel ca acestea.
O alt lacun a studiilor lui T. Cipariu const n lipsa de cunostinte n domeniul limbilor
slave, n ignorarea influentei acestora asupra limbii romne. Or, pentru a ntelege trecutul istoric al
limbii romne, slava veche, elementele ei snt tot att de importante ca si cele latinesti. T. Cipariu
n-a nteles deloc utilitatea studiilor slave pentru filologia romn. Adeptii Scolii latiniste considerau
chiar dezonorant pentru limba romn ca ea s fie mpresurat cu elemente slave. Influenta slav era
considerat ca fiind dezastruoas pentru cultura romneasc si era asociat cu ideea de barbarie.
Cu totul altul, chiar diametral opus, a fost drumul parcurs de Cihac n lucrrile de
lexicografie. Dar nici el n-a putut evita exagerrile. Deoarece partizanii Scolii latiniste nu vroiau s
recunoasc influenta limbilor slave asupra romnei, Cihac s-a strduit s dovedeasc contrariul.
Pentru a-si sustine mai bine teza, el a ncercat s descopere n lexicul limbii romne un numr ct
mai mare de elemente de origine slav.
Importanta studiilor slave pentru cercetarea limbii romne a fost pus pe deplin n lumin de
cercettorul Miclosich. El a scos n evident mai ales acele elemente slave care ptrunser n limba
romn mai de mult, n timp ce Cihac s-a ocupat si de cele aprute n romn la o dat mai recent.
Marele merit al lui Miclosich este de a fi precizat mai bine dect se fcuse pn la el legturile limbii
romne cu celelalte limbi balcanice. Tot lui Miclosich i se datoreaz si primele studii de
dialectologie romn.
Un mare rsunet n filologie l-au avut lucrrile lui Rsler, aprute ntre anii 1870-1875. El
a combtut ideile celor care i considerau pe romni urmasi directi ai colonistilor latini stabiliti n
Dacia. Conform teoriei sale, natiunea romn s-a format n sudul Dunrii, n Moesia, si acolo a
continuat s se dezvolte pn la nceputul secolului al XII-lea, cnd o ramur desprins din ea a dat
nastere dacoromnilor, care si-au prsit vechea asezare pentru a se stabili n regiunea Carpatilor.
Dup cum se stie, a gresit si Rsler.

5
4. Pe scurt din istoricul apari%iei limbii rom#ne
La nceputul mileniului 1
p.Hr.
o parte considerabil a Europei de Sud-Est de la Marea
Egee n sud si pn la Nistru n nord, de la Transilvania n apus si pn la Marea Neagr n rsrit
era populat de tracii septentrionali. ntruct locuiau pe un spatiu att de imens, ei au nceput s fie
denumiti dup teritoriile pe care le populau. Astfel, cei care locuiau pe teritoriile dintre muntii
Balcani si rul Nistru au fost numiti traci septentrionali, iar cei care populau teritoriul de la sud de
Balcani traci de sud.
Din cele peste o sut de triburi tracice, mentionate de izvoarele scrise, doar putine au ajuns
la o organizare statal real. Cele mai numeroase triburi din lumea nord-tracic erau getii si dacii.
Aceste triburi vorbeau aceeasi limb si apartineau aceluiasi popor, dup cu mentioneaz geograful
si istoricul grec antic Strabon.
n secolul I
p.Hr.
triburile geto-dacice erau amenintate dinspre vest si nord-vest de celti, care
avansau, pas cu pas, spre inima Transilvaniei. La est, bastranii, scitii si sarmatii presau fr
ntrerupere asupra teritoriilor getice, ptrunznd tot mai aproape de Carpatii Orientali.
Pericolul cel mai mare venea ns de la sud, unde romanii, dup ce transformaser n
provincii Macedonia si Grecia, avansau cu cuceririle lor spre nord, spre Dunre. Deja unele triburi
dintre Balcani si Dunre fuseser nevoite s recunoasc suprematia Romei si aceast perspectiv
viza ntreaga lume geto-dacic.
n fata acestor pericole, cei mai multi dintre conductorii daco-getilor au nteles necesitatea
si avantajele unirii fortelor, acceptndu-l pe Burebista ca rege al ntregii Dacii. Burebista a zdrobit
neamurile celtilor, pe care le-a alungat departe spre vest.
Conform informatiilor lui Strabon, Burebista a fost ucis n timpul unei rscoale, initiat,
probabil, de o parte a aristocratiei, nemultumit de tendintele regelui de a centraliza prea mult
puterea statal. Nu este exclus nici interventia din umbr a Romei, conform binecunoscutului
principiu divide et impera, mai ales c autorii antici vorbesc despre intentia lui Iulius Caesar de a
trimite o armat contra Daciei. Se presupune c disparitia lui Burebista s-a produs cam n aceeasi
vreme cu asasinarea lui Caesar (anul 44
p.Hr.
).
nc n anii 7271
p.Hr.
o armat roman, condus de generalul Lucullus, luptnd contra
regelui Pontului Mithridate, a ajuns n Dobrogea si a impus cettenilor greci tratate de aliant. Dar
n anul 62
p.Hr.
, n urma unei rscoale la care au participat si getii, guvernatorul Macedoniei Hybrida
a fost nfrnt, pierznd si steagurile sale.
Abia dup moartea lui Burebista, mpratul Augustus a ncercat din nou s supun
Dobrogea, trimitndu-l mpotriva getilor pe generalul Crassus. Pe timpul lui Augustus, romanii au
6
cucerit cea mai mare parte a tinuturilor dintre muntii Balcani si Dunre, iar mpratul Tiberius (sec.
1
d.Hr.
, anul 14) a constituit aici provincis Moesis.
n fata invaziei iminente, btrnul rege Duras a oferit de bun voie domnia lui Decebal,
pentru c era priceput n ale rzboiului si iscusit la fapt, stiind cnd s nvleasc si cnd s se
retrag la timp, mester a ntinde curse, viteaz n lupt, stiind a se folosi cu dibcie de victorie si de a
scpa cu bine dintr-o nfrngere, pentru care lucruri a fost mult timp, pentru romani, un protivnic de
temut.
Toate aceste calitti pe care le atribuie istoricienii romani lui Decebal el le-a dovedit din plin
chiar din prima confruntare pe care a avut-o cu oastea lui Domitian. mpratul a trimis n Dacia, n
anul 87, pe generalul Cornelius Fuccus (comandantul grzii imperiale), care a suferit o nfrngere
catastrofal. Fuccus a pierdut o ntreag legiune, iar dacii au capturat stindarde romane, ceea ce era
considerat lucrul cel mai rusinos pentru onoarea armatei imperiale.
n anul 88, Domitian a trimis o nou armat, condus de experimentalul Tettius Iulianus,
care a naintat prin Banat si a dat o btlie grea la trectoarea Portile de Fier ale Transilvaniei. Desi
a iesit victorios, Iulianus nu si-a putut continua naintarea spre capitala dacic. Asa fiind situatia,
mpratul s-a grbit s ncheie pace cu Decebal, recunoscndu-l ca rege si acordndu-i statut de
client al Romei. Pentru a-l determina pe Decebal s nu mai atace trupele imperiale, i-a oferit mari
sume de bani, mesteri si instructori militari motiv pentru care aceast pace a fost considerat
rusinoas pentru Roma.
Noul mprat, Traian (98117
d.Hr.
) a fcut pregtiri pentru supunerea definitiv a Daciei. n
primvara anului 102, el a declansat rzboiul, ptrunznd n Dacia pe drumul urmat de Tettius
Iulianus, dar a suferit mari pierderi. n primvara anului urmtor, Traian a reluat ofensiva,
recstignd cu greu multe pozitii pe care le pierduse n iarn. ntr-o cetate din preajma
Sarmizegetuzei, a regsit stindardele pierdute de Cornelius Fuscus si a luat-o prizonier pe sora lui
Decebal. Acesta a cerut pace si Traian a acceptat, deoarece avea mari pierderi.
O nou ofensiv mpotriva Daciei e nceput de Traian n anul 105. De data aceasta, situatia
era net favorabil romanilor, care au asaltat zona muntilor Orstiei din mai multe directii. Toate
ncercrile lui Decebal de a amna deznodmntul au esuat. Fortificatiile din preajma capitalei au
czut rnd pe rnd, iar n cele din urm a fost asediat si Sarmizegetuza. Romanii au tiat conductele
de aprovizionare cu ap si, dup o rezistent eroic, dacii, sleiti de puteri, nu au mai putut opri
asaltul final al trupelor romane. Decebal cu ctiva oameni de ncredere a ncercat s fug spre rsrit
pentru a organiza o nou rezistent, dar a fost ajuns de urmritori. Pentru a nu mpodobi triumful
nvingtorului, regele-erou a avut tria moral s se sinucid cu palosul su. Capul si mna dreapt a
7
lui Decebal au fost duse mpratului si apoi trimise la Roma, ca tot poporul s vad c dusmanul cel
mai de temut al Imperiului nu mai exist.
La 11 august 106, a fost constituit provincia roman Dacia si multi veterani din legiunile
romane au fost lsati la vatr, ceea ce nseamn c rzboiul se ncheiase cu cteva luni nainte.
n afar de teritoriile dacice, care au format permanent provinciile Moesia si Dacia, romanii
au mai ocupat, temporar, si alte zone locuite de daco-geti. Astfel, stpnirea roman s-a extins
asupra unui numr mare de autohtoni, care au fost inclusi n sistemul politic-administrativ, militar,
economic al Imperiului Roman, n cultura si civilizatia roman. Teritoriile respective trebuie
considerate prti componente ale Imperiului, ca zone de romanizare intens a autohtonilor si de
etnogenez romneasc.
Progresul treptat al romanittii, consolidarea stpnirii imperiale, politica de integrare a
populatiei locale n structurile politico-administrative au modificat treptat statutul autohtonilor. Ei
devin un factor activ n viata provinciei, particip la aprarea acesteia, intr n relatii cu autorittile
si populatia colonial, se implic n relatiile economice dintre sat si oras, astfel nct multi geto-daci
primesc cettenie roman: In urbe Romano qui sunt ex constitutione imperatoris Antonioni cives
Romani effecti sunt.
ndat dup cucerirea Daciei, a nceput popularea ei cu cetteni romani si cu locuitori ai
Imperiului ad agros et urbes colendas
2
. Colonistii adusi proveneau din toat lumea roman
3
, iar
limba de comunicare ntre populatie era, fr ndoial, latina, si nu latina clasic, cci e greu de
presupus c ostasii si cei adunati de pe aiurea din ntregul Imperiu Roman vorbeau la perfectie
latina clasic, ci, mai degrab, latina vulgar (vulgus dicitur).
Prin intermediul colonistilor, au ajuns n stnga Dunrii elementele culturii materiale si
spirituale romane, formele administrative ale Imperiului. Contactul nemijlocit al colonistilor cu
autohtonii n orase si sate au condus la schimbul de cuvinte, la integrarea dacilor n civilizatia
roman.
Calculele arat c pe parcursul stpnirii romane si-au fcut serviciul militar aproape 61 mii
de soldati din rndurile colonistilor, inclusiv din rndurile brbatilor daci. Serviciul militar dura 25
de ani, dup care ostasii erau lsati la vatr. Anume latinescul veteranus a dat n limba romn
(numai n arealul dacic!) cuvntul b#tr%n. Dup demobilizare, colonii primeau loturi de pmnt
(peculium lot de pmnt lucrat de coloni). Prezenta acestui cuvnt la romni dovedeste c n aria
sud-dunrean a teritoriului de formare a limbii romne a fost instituit colonatul. n macedoromn

2
ca s cultive ogoarele si s populeze orasele.
3
in toto urbe Romano.
8
picilu avere n bani, agonisit cu intentia de a fi lsat ca mostenire, n dacoromn Picui
localitate. Tot de aici provine si expresia popular a umbla dup# chicuri (dup# chicu'uri).
Cu toate c Dacia, sub presiunea triburilor barbare din rsrit, a fost prsit n anul 271,
populatia localnic a continuat s participe la rspndirea si dezvoltarea limbii latine populare si
dup aceasta dat. n secolele III-IV, limba latin de la Dunre a nceput, treptat, s se transforme n
romn. Deci procesul de formare a limbii romne a durat peste 160 de ani de stpnire romanic si
s-a ncheiat aproximativ prin secolul al VII-lea, ceea ce rezult din schimbrile fonetice care s-au
produs n aceast perioad de peste sase secole, schimbri care nu se ntlnesc n elementele
mprumutate de limba romn din limbile slave.
Printre legittile fonetice cele mai importante mentionm:
nchiderea lui a urmat de o nazal+o vocal sau o consoan n %:
lana > l%n#, cantare > a c%nta, campus > c%mp, mane > m%ine.
fenomenul rotacismului, cnd sonanta n din cuvintele de origine latin (n afar de nn) a
trecut n r sau si l-a alturat pe r: manus m#rule, (m%inile), menre mine, canutus c#runt.
Cuvntul ran# (v. sl. puqu ) n-a suferit astfel de modificri fonetice si n-a devenit r%n# sau r%nr#.
Primele surse de informatie despre limba romn ca limb romanic nou constituit ne-au
fost transmise de cronicarii bizantini Theophilactos Symocates si Theophanes Confessor, care,
referindu-se la evenimentele din anul 587, povestesc despre un episod al rzboiului bizantinilor cu
avarii.
n timpul uneia din lupte, armata localnicilor se retrgea n munti. De pe seaua unui cal, a
czut ranita cu merinde. Un ostas a vrut s-l previn pe colegul su despre pierdere si i-a strigat:
Torna, torna fratre!, avnd n vedere ca acela s se ntoarc si s-si ridice pierderea. Dar cuvintele
ostasului au fost interpretate cu un ordin, care a fost transmis, din gur n gur, nu celui cu
pierderea, ci ntregului detasament, pn la ostasii din capul coloanei. n urma acestor cuvinte,
detasamentul militar al autohtonilor s-a ntors, a primit lupta, n rezultatul creia a iesit nvingtor.
Dac, dup cum subliniaz cronicarii bizantini, aceste cuvinte au fost spuse n limba locului,
n limba printeasc, pentru noi e cert c avem de-a face cu fapte de limb din perioada de formare
a limbii romne.
n aceast perioad, limba romn, ca si celelalte limbi romanice, nu era considerat nc o
limb bine distinct de latin, iar populatia care o vorbea era denumit cu termenul de romani.
Grecii numeau poporul de pe ambele maluri ale Dunrii ausoni. Astfel i numeau grecii si pe cei de
la sate, care, din cauza c nu prea aveau un grad nalt de cultur, nu puteau fi identificati de greci cu
ceea ce-si nchipuiau ei cnd rosteau cuvntul roman. De altfel, grecii nsisi si ziceau romani, asa c
nu aveau nici un motiv de a considera populatia de la Dunre tot romani. Deci prin limba auson,
9
cum o numeau grecii, trebuie s ntelegem c e vorba de un grai latinesc ntructva corupt, de unde
putem deduce c e vorba de perioada de formare a limbii romne.
Deci limba romn este limba latin vorbit n mod nentrerupt n partea oriental a
Imperiului Roman, cuprinznd provinciile dunrene Dacia, Moesia, Pannonia, Dardana, din
momentul ptrunderii limbii latine populare n aceste provincii si pn n zilele noastre.
Aceast limb a suferit ns schimbri si transformri nencetate att prin evolutia ei normal,
ct si prin influenta exercitat de limbile cu care a venit n contact.
Din bibliografie:
1. Istoria romnilor (antic#), Editura Universitas, Chisinu - Iasi, 1991.
2. Cugetul, Revist de istorie si stiinte sociale, nr. 1, 1990, pag. 9-19.
3. Gheorghe Postic, Istoria romnilor, cap. IX // ziarul Moldova Suveran# din 4 decembrie
1991.
4. Ion Hncu, Istoria romnilor, cap. X // Moldova Suveran# din 6 decembrie 1991.





















10









Evolu%ia sistemului vocaluic latinesc
(tabelul)
Influenta popoarelor slave a ntrit aceste particularitti fonematice ale limbilor romanice
orientale.
Vorbind despre evolutia fiecrui fonem, ele vor fi tratate reiesind din:
pozi*ia ocupat# fa*# de alte foneme;
devieri de la legit#*ile de evolu*ie;
modific#ri condi*ionate lingvistic.
Evolu%ia vocalei [*]
Vocala [a] s-a pstrat cel mai bine n pozitie tare (la nceput de silab sau cuvnt si n silaba
accentuat):
largus > larg altarium> altar latus> lat
calidus > cald muttare> a muta partem> parte
lacrima> lacrim# albus> alb rarus> rar
n limba romn contemporan, n loc de a, apare un # la substantivele feminine, care, de
obicei, au un accent paroxiton si care la singular au terminatia #, e, iar la plural i, uri:
br#*ar# br#*#ri c#mar# c#m#ri alam# al#muri
*ar# *#ri nar# n#ri aram# ar#muri
lum%nare lum%n#ri c%ntare c%nt#ri
+ n loc de a latinesc e prezent si n flexiunea verbal, mai ales la:
indicativ si conjunctiv prezent, persoana a IV-a: l#udamus (s#) l#ud#m; adunamus (s#)
adun#m; cantamus (s#) c%nt#m ;
la indicativ prezent si la conjunctiv prezent, persoana a IV, mai ales n cadrul verbelor
romnesti monosilabice: damus (s#) d#m; lavamus (s#) l#m; stamus (s#) s# st#m ;
la perfectul simplu, pers. a III-a sg. si I pl.: adunavit adun#, adunavimus adun#m;
laudavit laud#, laudavimus l#ud#m;
11
la imperativ singular n cadrul verbelor monosilabice romnesti: d#! f#! l#!
A latinesc e prezent prin # si n logoformele pronumelui care (qualem): c#ruia, c#reia,
c#rora, c#rei, c#ror, fiec#rui, fiec#rei, fiec#ror, oric#rui, oric#rei, oric#ror etc.
a >e
a) dac n silaba urmtoare a unui substantiv feminin apare un e: fat# fete; mas# mese;
fa*# fe*e; cas# case;
la adjective: de'art# de'arte; beat# bete;
la verbe (conjunctivul amputat): %nfa'# %nfe'e; apas# apese.
Dac n cuvintele de origin latin a urma dup grupul consonantic cl, el trece n e: clamo >
chem; inclavo > %nchei;
b) dac n silaba urmtoare apare o vocal deschis (a), a precedat de grupurile consonantice
cl, si gl s-a pstrat, dar a primit si un - semivocal: clamat > cheam#, glacia > ghea*#.
Procesul acesta s-a ncheiat prin secolul al IV-lea, deoarece neologismele de tipul clavicu#, a
exclama, glacial nu ne ofer astfel de modificri.
n cadrul evolutiei lui a pot fi stabilite trei legitti de trecere a lui a n #:
1) a + n + vocal: beteranus > b#tr%n; calcaneum >c#lc%i;
romanus > romn; fontana > f%nt%n#;
lana > l%n#; aranea >r%ie;
manus >m%n#; mane >m%ine;
canis >c%ine; panem>p%ine.
n cazul cuvintelor m%ine, p%ine, c%ine si a derivatelor acestora, se poate stabili legitatea:
dac vocala din silaba urmtoare era reprezentat de un e, % a mai alturat un i semivocalic.
2) a + m + consoan: campus > c%mp; strambus > str%mb; sambata > s%mb#t#
3) a + n + consoan: angelus > %nger; blandus >bl%nd; prandium >pr%nz; canto >c%nt;
branca >br%nc#; quantum > c%t
4
.
Procesul de nchidere a lui a urmat de o consoan sau o vocal n % s-a ncheiat prin secolele
III-IV, deoarece n mprumuturile din limbile slave a+ nazal + vocal (consoan) nu trece n %:
0121 > ran#; 30121>vran#; 41256 > danie; 71m890a > camfor#.
n textele vechi, ntlnim forma anrem# sau %n;=>? pentru inim. E vorba de asa-numitul
fenomen al rotacismului si de asimilarea vocalic regresiv total, care s-a produs n cadrul
latinescului anima, care n latina clasic nsemna suflet .
A final, fiind precedat de o vocal anterioar, devine #: acia a*#; frondia frunz#; vitea
vi*#, ca si mam#, mas#, fa*#, var#, cas# etc.

4
Not: urmat ns de o nazal geminat, a s-a pstrat: annus tertius > an*#r*; damnum > daun#; scamnum > scaun.
12
A de la nceputul cuvntului dispare. E vorba de procesul cunoscut cu numele de aferez:
agnellus > miel; aranea > r%ie; avunculus > unchi; autumna > toamn#.
n textele vechi si n unele graiuri teritoriale a apare pentru #: marir#, picaturile.
A apare neconditionat la nceput de cuvnt n calitate de protez: a aburi, a ag#*a, a aburca, a
aligni.
Evolu%ia vocalei , (din /)
n pozitie tonic e (s-a diftongat) n ie:
exire > a ie'i; haedus > ied; melem > miere; pellem > piele;
felem >fiere; medium > miez; vermis > vierme; verres > vier;
leporem > iepure; pectus > piept; Mercuri + dies > miercuri.
Latinescul merula, conform evolutiei fonetice normale, trebuia s devin miarl#, prin
analogie cu petra > piatr#. Dar n cadrul evolutiei lui merula s-a fcut analolgie cu masculinul
mierloi si cu diminutivul mierli*#.
Tot sub influenta derivatelor nu se produce diftongarea lui e n ie n cuvintele:
allego > aleg; anellus > inel; verso > v#rs; meus > meu;
neco, -are > a %neca; vetulus > veclus > vechi; medula > m#duv#.
Urmnd dup oclusivele c (k), g, d, t si dup spirantele s, z, e, n limba veche, s-a diftongat
n ea, apoi s-a revenit la procesul monoftongrii:
decem > dzeace > zece; dextrem > dzeastre > zestre;
terra > *ear# > *ar#; septem > 'eapte > 'epte > 'apte.
Unele variante ns au rmas literare sub forma diftongat: sella > 'ea; testa > *east#;
fenestra > fereastr#.
Ca si n cadrul lui @, n cel al lui e actioneaz legittile de nchidere a lui atunci cnd este
urmat de o nazal:
1) e + n + vocal > i: bene >bine; tenere > a *ine;
2) e + n + consoan > i: dentem> dinte;
3) e+m + consoan > i: tempus > timp; quem + ne > cine.
Cnd ns e era urmat de nn sau de m + o vocal, nchiderea lui e n i nu se producea: genna
> gean#; gemo > (eu) gem; fremitus > fream#t; tremulo > tremur.
Evolu%ia lui A ( din C si E )
nc n latina clasic aceste dou vocale se confundau, de aceea mai ales i > e:
applico > aplec; disligo > dezleg; sebum > seu;
digitus > deget; circo > (%n)cerc; secretus > secret;
densus > des; nigrum > negru; circus > cerc.
13
E (i) din silaba final s-a diftongat n ea:
bibit > be (reg.) > bea; nivem > nea
grevis > gre (reg.) > grea; stet > (s#) stea;
ad + vix > ad + bix > aghe (reg.) > abia;
e(i) + n + vocal > %: fenum f%n; mino > m%n;
venetus > v%n#t; venatus >v%nat;
e(i) + n + consoan > %: vendo > v%nd; stringo > str%ng; conventum > cuv%nt.
n aceeasi situatie (e + n + vocal), dar cnd n silaba urmtoare apare o vocal anterioar, e
> i:
me(ne) > mine; te(ne) > tine; se(ne) > sine; vendit > vinde;
venenum > venin; prehendere > a prinde.
Dup o labial sau dup rr, dac n silaba urmtoare nu apare un e sau un i, e > #:
ad de verum > adev#r; capistrum > c#p#stru; fetum > f#t;
capitaneus > c#p#t%i; melum > m#r; picula > p#cur#.
Dar: corrigia > curea; viridis > verde.
Urmat de n + vocal (consoan), e > i, dac lipsesc pozitiile precedente:
arena > arin#; cena > cin#; dentem > dinte; lingua > limb#.
n textele vechi, ntlnim forma aFpe>? sau %n;=>? pentru inim. E vorba de asa-numitul
fenomen al rotacismului si de asimilarea vocalic regresiv total, care s-a produs n cadrul
latinescului anima, care n latina clasic nsemna suflet .
La nceput de cuvnt, mai ales n cadrul particulei de accentuare eccum, e>a:
eccum hic > aci> aici;
eccum illle > acel;
eccum istum > acest;
eccum illoc >acolo;
eccum modo > acmu >
acum.
i> la nceput de cuvnt , n prefixul de origine latin in-:
innatare>a inota;
ingluttire>a %nghi*i;
intelligere>a %n*elege;
ingrassiare>a %ngr#'a;
inaltiare >a %n#l*a;
incalciare>a %nc#l*a.
E initial aflat naintea unei lichide >a: erama>aram#; erici>arici.
I >#: illum>el>#l; istum>est>#st
not#
.
&># si dup o consoan, n afar de cazurile cnd urmeaz dup c, g, l, dac e urmat de o
nazal sau de o vocal anterioar n silaba urmtoare:
crepare > a cr#pa; mensura > m#sur#; pilossus > p#ros
februarius > f#urar; medularem > m#dular; ressina > r#'in#;
peccorarius > r#curar; pissatum > p#sat; ressonare > a r#suna.

not(
La M. Eminescu ntlnim: Ast# pleav#, #st gunoi, s# ajung#-a fi st#p%n# 'i pe *ar#, 'i pe noi?!
14
Dar: circare > a cerca; legumen > legum#; serenus > senin;
desertus > de'ert; digerare > a degera; berbecem > berbec.
Urmat de o nazal + o consoan, edin silaba initial >i:
mentire>a min*i; sentire>a sim*i; temporivum>timpuriu.
n derivatele cu prefixul ex-, e s-a supus aferezei:
exbattere > a zbate;
excaldare > a sc#lda;
excadere > a sc#dea;
excurtare>a scurta;
extricare > a strica;
extrigat >strig#.
O dat cu disparitia lui m final de la substantivele neutre, e final uneori a disprut, alteori s-a
pstrat, formnd asa-numitele dublete ale substantivelor:
vervex > berbex > berbecem > berbece > berbec;
panticem > p%ntece > p%ntec;
solicem > 'oarece > 'oarec.
La fel, es-a apocopat si n cuvintele pavonem>p#un; dies>zi.
Epiteza lui e: sex>'ase (prin analogie cu septem>'apte); est>este (prin analogie cu verbele
regulate de conjugarea a III-a).
Evolu%ia lui i (>din ))
n pozitie accentuat ) s-a pstrat:
audGre > a auzi;
dGcere > a zice;
fGllius > fiu;
frGgus > frig;
gallGna > g#in#;
scrGbere > a scrie.
Dup r sau rr ns i>%:
ridere > a r%de;
ripa > r%p#;
rimat > r%m#;
horrire > a ur%;
terrina > *#r%n#.
n pozitie aton:
1. i initial a devenit semivocal, formnd diftongi: hiberna > iarn#; hieri > ieri;
2. i din silaba acoperit s-a pstrat: ficcatum > ficat; frictura > friptur#;
3. i central s-a conservat: scribere > a scrie; farina > f#in#;
I final s-a conservat din urmtoarele motive:
H pentru marcarea pluralului numelor masculine si neutre: lupus lupi; homo homini;
frigus frigori;
H la pluralul pronumelor si adjectivelor posesive: nostri (ai) no'tri; vestri vostri (ai)
vo'tri;
H la persoana a II-a sg., prin analogie cu substantivele masculine si neutre, consoana final s
se transform n i: afflas > afli; cantas >c%n*i; mutas >mu*i;
n rezultatul disimilrii, i>e: cristianus > cre'tin.
15
I s-a sincopat: vestimentum > ve'm%nt; dominus > domn; viridis > verde.
Evolu%ia vocalei o (din + 1i -)
n pozitie tonic, o s-a pstrat:
carnosus > c#rnos;
coquo > coc;
corvus > corb;
dolus > dor;
dominus > domn;
homo > om;
locus > loc;
novem > nou#;
mortus > mort;
orbus > orb;
socrus > socru;
porcus > porc.
nc n latina popular o se confunda cu u: ostium > ustia > u'#; cogito, -are > a cugeta > cuget.
Devieri conditionate n evolutia lui o:
1 o+n+vocal > u: Creationem > Cr#ciun; bonus > bun; corona > cunun#;
2. o+n+ consoan > u: frondia > frunz#; frontem > frunte; pontem > punte; tondere > a tunde;
3. o+m+ consoan > u: (cu exceptia nazalelor): comparo > cump#r.
Dar: somnus >somn; *domnus > domn.
Dac n silaba urmtoare apare o vocal deschis sau semideschis, o se diftongheaz n oa:
brosca > broasc#; colorem > culoare; rota > roat#; domna > doamn#; mola > moar#.
n textele vechi, n loc de o, ntlnim uneori u: rugu-v#, rustrul; diftongarea nemotivat a lui
o: coaperu, acoapere.
n pozitie neaccentuat, la nceput si la mijloc de cuvnt, o > u:
cottizare > a cuteza;
dominica > duminic#;
formica > furnic#;
oblitare > a uita;
occidere > a ucide;
rogationem>rug#ciune.
n cuvintele monosilabice o>#: vos>v#; quod>c#.
Printre modificrile conditionate n evolutia lui o se cere mentionat legitatea o+n+ consoan
(cu exceptia lui n) >%: gonflare > a se (%n)g%mfa; fontana > f%nt%n#.
Dar: cognatus > cumnat; coronare > a cununa.
n textele vechi, n locul lui I, ntlnim un u: adurmi, usp#ta, cunuscut, tute zece, arburii.
Evolu%ia lui u (din / 1i -)
n pozitie accentuat u s-a pstrat:
avunculus > unchi;
ducere > a duce;
dulcem > dulce;
gula > gur#;
gustus > gust;
humerus > um#r;
mulgere > a mulge;
luna > lun#;
numerus > num#r;
lupus > lup;
rupere > a ripe;
surdus > surd.
Dup cum o > u, tot asa u > o: autumna > toamn#; muria > moare; dui > doi; pluvia >
ploaie; cufea > coif.
16
Modific(ri condi%ionate &n evolu%ia lui u:
U precedat de grupul consonantic cl (gl) > i: ingluttire > a %nghi*i; includere > a %nchide;
subglutio > sughi*,
n pozitie accentuat, u initial si medial s-a pstrat:
aducebat > aducea;
angustare > a %ngusta;
excurtare > a scurta;
infundare > a %nfunda;
judicare > a judeca;
urceolus > ulcior;
lingula > lingur#;
salutare > a s#ruta.
U+n+ consoan > %: hirundinella > r%ndunea; unquat > %nc#;
U din silaba posttonic, s-a sincopat: radicula > radicla > ridiche; trunculus > trunclus >
trunchi; oculus > oclus > ochi; vetulus > veclus > vechi.
U final, dup disparitia consoanei finale, a disprut si el:
blandus >blind;
corvus>corb;
crudus>crud;
gustus>gust;
lutus>lut;
multum>mult;
pugnum>pumn.
Textele vechi l mai pstreaz pe u la sfrsit de cuvnt att n cuvintele de origine latin, ct
si n cele nonlatine: p#m#ntu, dereptu, fundu, multu, glasu, scumpu, rodu.
U final a disprut pe parcursul secolelor XVII-XVIII.

Fcnd o generalizare a celor mentionate pn aici, am putea conchide c vocalele noi din
limba romn, # si %, au derivat din:
0 provine din:
a nazal accentuat: campus >c%mp; blandus > bl%nd; lana > l%n#;
a nazal neaccentuat: angustus > %ngust; antaneus > %nt%i sau din a neaccentuat urmar de
r+n: carnaseus > c%rna*;
e accentuat urmat de n+ vocal# (consoan#): venetus > v%n#t; conventum > cuv%nt; vendo >
(eu) v%nd;
e neaccentuat: venosus > v%nos; virtuosus > v%rtos; viscosus > v%scos;
e %mprumutat, devenit %n romn# nazal: JLM > r%nd; NPQR > sf%nt;
i accentuat dup# rr sau r ini*ial: horrire > a ur%; teriinna > *#r%n#; ripa > r%p#; ridere > a
r%de;
i neaccentuat: ridebat > r%dea; rimare > a r%ma;
i (T) %mprumutat: P;TNR@ > v%rst#; U;TVW > d%rz;
o nazal: fontana > f%nt%n#; longum ad > l%ng#;
o %mprumutat: XZ;[Z\@] > p%rc#lab;
u aton: hirundinella > r%ndunea.
17
4 provine din:
a latin aton: caldura, primavera, lacrima, ligatura, arsura;
a latin neaccentuat n cuvintele derivate monosilabice: d#, l#, f#;
a mprumutat; ]=VU^F@ > bezn#, ]\@F@ > blan#, [ZN@ >coas#;
e latin aton: veteranus > beteranus > b#tr%n; crepare > a cr#pa;
e (i) latin accentuat: fetus > f#t; melum > m#r; picula > p#cur#;
e mprumutat: servi`tte > (reg.) '#rv#t; ZPWNT > ov#z;
i latin aton: radicina > r#d#cin#; titionem > t#ciune;
i mprimutat aton: \=]=UW > leb#d#;
o latin accentuat: foras > f#r#;
o mprumutat: [@Ub\Z > candel#; [Z\bPZ > coliv#; Fb[ZP@\o > nicoval#;
u latin aton: pulmonem > pl#m%n; eccum tale > ac#t#rii;
u mprumutat: PTVUdeT > v#zduh.

EVOLU5IA SISTEMULUI CONSONANTIC LATINESC
Ca si sistemul vocalic, cel consonantic latinesc a suferit o serie de modificri care au fost
preluate ulterior de idiomurile neolatine, inclusiv de cel romnesc. Printre cele mai importante
modificri ale consonantismului latin trziu, vom mentiona urmtoarele:
1. nc ncepnd cu sec. I
p.Hr.
, n lucrrile de fonetic latinesti era nregistrat asa-numitul
fenomen al betacismului, cnd v initial sau intervocalic era pronuntat ca b: vovis vobis, sivi sibi,
veteranus beteranus etc. Si viceversa, dup sec. I
d.Hr.
, ntr-o serie de inscriptii din Dacia, n locul
lui b era nregistrat v: albeus alveus, berbex vervex.
2. Consoanele oclusive dentale d, t, urmate fiind de i n hiat, se palatalizeaz. Deja prin
secolele II-III d.H. ele se pronuntau respectiv * si dz (z), asa cum se pronunt astzi n limba
romn.
3. Paralel cu palatalizarea dentalelor, are loc si palatalizarea velarelor. O dovad n acest
sens o aduc confuziile grafice ci si ti: condicione conditione, Bonifatio Bonifacio, ntlnite n
inscriptii ncepnd cu secolul al II-lea.
4. Velara sonor palatalizat (g) a evoluat n latina trzie pe dou ci:
a) g intertvocalic a disprut: ego > eu; magis > mai;
b) g urmat de e (i) a evoluat n f: legem > lege; gelum > ger.
5. n latina trzie, consoanele geminate (pp, tt, mm, nn, ll, rr, ff, ss etc.) ncep s se
simplifice, articulndu-se ca si consoanele simple, adic mai putin energic.
6. Consoanele finale ncep s amuteasc n latina trzie prin secolul I
d. Hr.
: decem > zece;
frater > frate; fillius > fiu; facit > face etc.
18
7. Grupurile consonantice se reduc la o singur consoan: exire > a ie'i; excaldare > a
sc#lda; sanguem > s%nge; aqua > ap#; quattuor > patru etc.
Vorbind despre evolutia fiecrui fonem consonantic n parte, le vom cerceta sub 3 aspecte
principale:
1. soarta consoanei respective n pozitie initial si medial;
2. soarta consoanei respective n pozitie final;
3. devieri conditionate de pozitia sunetului respectiv.
Evolu%ia oclusivelor labiale
P initial si medial s-a pstrat:
paganus > p#g%n;
pellis > piele;
parere > a p#rea;
plangere > a pl%nge;
platanus > paltin;
capistrum > c#p#stru;
capra > capr#;
carpinus > carpen;
comparare>a cump#ra;
repaussare > a r#posa;
cuppa > cup#;
sappa > sap#.
P final, dup disparitia consoanei finale, apoi a lui u, s-a pstrat: campus > c%mp; caput >
cap; tempus > timp; crepo > cr#p.
Devieri &n evolu%ia lui p
P > n: nuptiae > nun*i (asimilare consonantic, regresiv, partial, prin contact) ;
P > t: despectus > de'tept (asimilare consonantic, regresiv, partial, la distant).
B initial si medial s-a pstrat:
basilica > biseric#;
baptisare > a boteza;
berbecem > berbec;
blandus > blind;
carbonem > c#rbune;
sorbire > a sorbi.
B final, cauzat de amutirea lui u final, rmne intact;
albus > alb;
palumbus > porumb;
rubeus > roib;
sorbus > sorb;
strambus > str%mb;
subtus > sub.
Modific(ri condi%ionate:
B intervocalic, din necesitatea de a usura pronuntia, a disprut:
abellona > alun#;
bubalus > bour;
caballus > cal;
cubitus > cot;
libertare > a ierta;
scribere > a scrie;
tibi > *ie;
sibi > sie.
Exist si unele exceptii de la aceast legitate, cnd b intervocalic > v, dac se afl n
componenta formelor tone ale verbului a avea: habemus > avem; habetis > ave*i; habere > a avea;
habui > avui etc.
B > u n formele pronumelor personale n dativ: nobis > nou#; vobis > vou#.
19
Uneori, b intervocalic >g (f): rubus > rug; uber > uger. Ajuns prin metatez ntre o vocal
si o semivocal, b s-a pstrat: robeus > roib; habeat > s# aib#.
Precedat de o vocal si urmat de o lichid, b > u: fabrum > faur; februarius > f#urar;
sub(u)lum > sul.
Devieri &n evolu%ia lui b:
1. b a fost disimilat de consoana imediat urmtoare: ablongare > a alunga; subglutiare > a
sughi*a; abscondere>a ascunde;
2. b s-a palatalizat: fimbria > fr%nghie;
3. b s-a vocalizat: presbiter > preot.
Oclusivele dentale 1i velare
T initial si medial s-a pstrat (cu exceptia cazurilor de africatizare):
turturella > turturea;
tondere > a tunde;
tabanus > t#un;
intrare > a intra;
panticem > p%ntece;
porta > poart#;
turma > turm#;
sagitare > a s#geta;
sitem > sete.
T final a amutit, cu rare exceptii, nc n perioada latinei populare: ad post > apoi; aut > au;
bibit > bea; scribet > scrie; stet > s# stea. Dar: sunt.
n urma disparitiei lui u final, t a rmas intact: canto > c%nt; imperator > %mp#rat; lutum >
lut; mustum > must; stratum > strat; ventus > v%nt.
Modific(ri condi%ionate:
T + o vocal anterioar n hiat > *:
credentia > credin*#;
sementia > s#m%n*#;
hospitium > osp#*;
vivitia > vi*#;
potentia > putin*#;
subglutiare > a sughi*a.
Aceast legitate e valabil si pentru limba romn contemporan, cnd t final este urmat de
sufixul diminutiv ior: slut > slu*ior; frate > fr#*ior; oaspete > ospe*ior.
T+e (i) n hiat cu h sau i > j:
Creationem > Cr#ciun;
inclinationem > %nchin#ciune;
petiolus > picior;
fetiola > fecioar#;
mentionem > minciun#;
rogationem>rug#ciune.
Tot asa se comport astzi n limba romn contemporan t sau * final, dac e urmat de
sufixul diminutiv ior: c%rna* > c%rn#coir; gr#unte > gr#uncior; cuminte > cumincior; diminea*# >
diminecioar#.
Dac ns t este precedat de consoana s, chiar de este urmat de o vocal anterioar, el nu se
transform n * sau n j:
angusti > %ngu'ti; astectare > a a'tepta; hosti > o'ti;
20
tristi > tri'ti; asternere > a a'terne; extergere > a 'terge.
Precedat ns de s, dar urmat de i n hiat, t dispare: pastionem > p#'uine; ustia > u'#;
ostiolum > u'or (subst.).
Devieri &n evolu%ia lui t:
1. t > j fiind asimilat regresiv de o consoan africat: monticellus > muncel; petiginem >
pecigine.
2. t dispare, fiind disimilat, mai ales n cadrul formelor de perfect simplu, la pers. II sg.:
cantasti > c%nta'i; laudasti > l#uda'i; dormisti > dormi'i.
1. nc n perioada latinei trzii, t s-a sonorizat: urtica > urdica > urzic#.

D initial si medial a rmas neschimbat, dac nu era urmat de o vocal anterioar:
dentem > dinte;
dare > a da;
dormire > a dormi;
detonare > a detuna;
depanare > a dep#na;
caldura > c#ldur#;
tenda > tind#;
coda > coad#;
caldaria > c#ldare.
D final a amutit nc n perioada latinei trzii: ad > a; quod > c#; quid > ce.
Dup disparitia lui u final, d s-a pstrat:
cado > cad;
calidus > cald;
crudus > crud;
prehendo > prind;
intendo > %ntind;
vendo > v%nd.
Modific(ri condi%ionate:
d+e (i) > dz > z: decem > dzece > zece; surdi > surdzi > surzi.
d+e (i) n hiat > dz > z: diana > dz%n# > z%n#; prandium > pr%ndz > pr%nz; dies > dzi > zi;
hordeum > ordz > orz; frondia > frundz# > frunz#.
D din componenta grupului consonantic ndc a fost disimilat: mand(u)care > m%ncare.
Devieri &n evolu%ia lui d:
1. d a fost disimilat regresiv: admissarius > arm#sar;
2. Disimilare regresiv partial: adjungere > a ajunge.

C(k) a rmas intact dac nu preceda o vocal anterioar: cantus > c%nt; cucuta > cucut#;
culmen > culme; peccatum > p#cat.
n urma disparitiei lui u final, c(k) s-a pstrat:
accus > ac;
arcus > arc;
circus > cerc;
cuccus > cuc;
lacus > lac;
sacus > sac;
porcus > porc;
sucus > suc.
21
n unele cuvinte, c(k) s-a sonorizat: conflare > a se (%n)g%mfa; cotoneus > gotoneus > gutui;
invinco > %nving; vitricus > vitreg.
Modific(ri condi%ionate:
1. c+e(i) s-a africatizat:
cera > cear#;
cernere > a a cerne;
caelum > cer;
ceapa > ceap#;
circus > cerc;
ducere > a duce;
dulcis > dulce;
cervus > cerb;
macelarius > m#celar.
2. c+e(i) n hiat cu o vocal accentuat sau cu o (u) neaccentuat s-a transformat n *:
arsicia > ar'i*#;
discalciare >a desc#l*a;
inglacio > %nghe*;
judicium > jude*;
nutricium > nutre*;
disculcius > descul*
3. Precedat de s si urmat de e(i), c > t: cognoscere > a cunoa'te; nescio quid > ni'te; vescidus >
ve'ted; nascere > a na'te.
4. n aceeasi pozitie, dar urmat de e (i) n hiat, c a disprut: fascia > f%'ie; disfaciolare > a
desf#'ura.
5. c din cadrul grupului consonantic cl s-a palatalizat n ka(ch):
clamare > a chema;
clavem > cheie;
inclinare > a %ncheia;
includere > a %nchide;
radic(u)la > ridiche;
veclus > vechi.
6. c dup o vocal accentuat si urmat de s sau t >p:
coctorius > cuptor;
directus > drept;
factum > fapt;
frictura > friptur#;
fructus > frupt;
intellectus > %n*elept;
pectus > piept;
lucta > lupt#;
octo > opt.
7. c dup o vocal aton, urmat de s, s-a contopit cu acesta:
exire > a ie'i;
laxare > a l#sa;
lexiva > le'ie;
maxilla > m#sea;
dixisti > zise'i;
franxisti > fr%nse'i.

G initial si medial, dac nu era urmat de o vocal anterioar, s-a pstrat:
gallina > g#in#;
graulus > graur;
ligat > leag#;
gula > gurp;
grevem > greu;
rogat > roag#.
G final, n urma disparutiei lui u final, a rmas intact:
castido > c%'tig;
dirigo > dreg;
fagus > fag;
jugum > jug;
longus > lung;
largus > larg;
rumegat > rumeg#;
fumigat > fumeg#;
allego > aleg.
Modific(ri condi%ionate:
1. g+e(i) s-a africatizat n f:
22
gelum > ger;
genna > gean#;
intelligere > a %n*elege;
sagitta > s#geat#;
lex, -legis > lege;
ungere > a unge.
2. g+e(i) n hiat cu a dispare: corrigia>curea.
3. g din grupul consonantic gl s-a palatalizat n g (gh):
glacia > ghea*#;
glandem > ghind#;
ingluttire > a %nghi*i;
subglutiare > a sughi*a;
ung(u)la > unghie;
ung(u)lus > unghi.
4. Fiind asimilat de un n imediat urmtor, g >n: lignum > lemn; pugnum > pumn; signum > semn;
cognatus > cumnat.
5. Forma a mere devine a merge prin analogie cu a alerga, a fugi, care exprim actiuni dimanice si
care contin litera g.
Evolu%ia oclusivelor velare
1. Qu urmat de o vocal s-a redus la c (k): quod > c#; quomodo > cum; coquo > coc; torquo >
torc.
2. qu+e(i) > j: quinque > cinci; coquere > a coace; quesivi > a cer'i.
3. qu+a > p: aqua > ap#; equa > iap#; quattuor > patru.

1. gu+o > g: unguo > ung; intinguo > %nting.
2. gu+e (i)f: extinguere > a stinge; sanguinare > a s%ngera; unguere > a unge; sanguem > singe.
3. gu+a >b: lungua > limb#; %nterguare > a %ntreba.
Analiznd cele expuse, e cazul s facem o generalizare a legittilor care au conditionat aparitia
consoanelor africate n limba romn:
c+e(i): circellus > cercel; civitatem >cetate;
j c+e(i)+h sau i: urceolus > ulcior;
t+ e(i)+h sau i: petiolus > picior; rogationem > rug#ciune;

g+e(i): sagitta > s#geat#; gelum > ger;
f gu+e(i): sanguem > singe; extinguere > a stinge.
t+e(i): terra > *ar#; tibi > *ie;
* t+e(i) n hiat cu o vocal neaccentuat: hospitium > osp#*; vivitea > vi*#;
c+e(i) n hiat cu o vocal neaccentuat: socia> soa*#; jidicum > jude*;
Ca variant a spirantei z, apare n limba nengrijit africata dz, care a evoluat din:
d+e(i): dico > dzic > zic;
z d+e(i) n hiat:cadeat >(s#) cadz# > caz#; radeat > radz# > raz#; diana > dz%n# >
z%n#;
j+a: jaceree > a dzace > a zace.

23
Sonantele nazale
M initial si medial s-a pstrat:
mensa > mas#;
mens, mentis > minte;
mons, montis > munte;
musca > musc#;
mutus > mut;
mensura > m#sur#;
mentire > a min*i;
dormire > a dormi;
dominica > duminic#;
comnator > cum#tru;
lumen > lume.
M final a amutit nc n latina trzie:
dentem > dinte;
fontem > frunte;
mentionem > minciun#;
noctem > noapte;
partem > parte;
salicem > salce.
La finala secundar m s-a pstrat:
fumus > fum;
pomus > pom;
homo > om;
timeo > (m#) tem;
termulus > *#rm;
adunamus > adun#m.
Modific(ri condi%ionate:
1. M precedat de a si urmat de n (a+m+n) > u: scamnum > scaun; danum > daun#.
2. n componenta prefixului com-, uneori, m s-a pstrat: comparat > cump#r#; compitis >
cump#t, alteori a disprut: comprehendit > cuprinde.
3. n varianta popular, m deseori > n: ghimpi > ghinchi; str%mbi > str%nghi; scump > scunchi.
Printre devieri n evolutia lui m pot fi mentionate:
1. asimilarea: formica > furnic#.
2. disimilarea: malva > nalb#.

N initial si medial s-a pstrat:
nasus > nas;
ningere > a ninge;
anima > inim#;
lana > l%n#;
mane > m%ine;
minaret > a m%na;
necare > a %neca;
panem > p%ine.
N final a disprut nc n perioada latinei trzii:
culmen > culme; legumen >legum#; nomen > nume.
Urmat de u final, care mai apoi a disprut, n s-a pstrat: cornu > corn; torno > torn; cerno
> cern; prunus > prun; vinum > vin.
Modific(ri condi%ionate:
1. n+e(i) n hiat s-a palatalizat: antaneus > %nt%i; banea > baie; calcaleum > c#lc%i; cotoneus >
gutui; cuneus > cui; vinea > vie.
2. Palatalizarea lui n are loc si astzi, cnt apare sufixul ior: b#lan > b#l#ior; b#tr%n > b#tr%ior;
sptrinten > sprinteior.
24
3. Urmat de s, n a fost disimilat de acesta: mensa > mas#; densus > des; mostrare > a mustra;
pensare >a p#sa.
4. n prefixul con- soarta lui n e similar celei a lui m: uneori s-a pstrat: contenio > cuntenesc;
conjugo > (%n)conjur, alteori a disprut: confundare > a cufunda; convenire > a (se) cuveni;
conventum > cuv%nt.
n textele vechi, n intervocalic din cuvintele de origine latin (cu exceptia celor n care n era
geminat: nn), era scris r, fenomen cunoscut cu numele de ritacism: bonus > buru > bun; homini >
oameri > oameni; sanitatem > s#r#tate > s#n#tate.
Dar: annus > an; genna > gean#.
Devieri &n evolu%ia lui n:
1. Urmat de s, n s-a pstrat n cadrul unor forme de perfect simplu al verbelor de conjugarea III-a:
strinxi > str%nsei; planxi > pl%nsei; unxi > unsei.
2. n+i final se palatalizeaz n radicalul unor verbe:
apponis > apui;
exponis > spui;
ponis > pui;
reponis > r#pui;
suponis > supui;
(re)manes > (r#)m%i.
La nume ns, n aceleasi conditii (n+i final), norma literar l pstreaz pe n: boni > buni;
pruni > pruni; nonni > nuni.
3. Asimilarea lui n urmat de b, p: (%n)pacare > %mp#ca; (%n)blandire > a %mbl%nzi;
(in)plantare > a %mp%nta.
4. Disimilarea lui n: canutus > c#runt; fenestra > fereastr#; ranunculus > r#runchi; neminem
> nim#rui;
5. Epenteza lui n: grangulus > graur.

Evolu%ia lichidelor
L initial si medial (ci exceptia pozitiei intervocalice) s-a mentinut:
lacrima > lacrim#;
lactem > lapte;
caldura > c#ldur#;
fulgerare > fulgera;
illac ad > la;
abellona > alun#;
palma > palm#;
caballus > cal;
allevatum > aluat.
L final s-a pstrat dup disparitia lui u final:
agnellus > miel;
catellus > c#*el;
circellus > cercel;
stabullum > staul;
subullum > sul;
porcellus > purcel.
La substantivele care-l aveau pe l la N., trecute fiind prin paradigma declinrii, acesta s-a
transformat n r: fel, felem > fiere; mel, melem > miere; sal, salem > sare; sol, solem > soare.
25
Modific(ri condi%ionate:
1. L intervocalic > r:
caelum > cer;
bubalus > bour;
dolus > dor;
gelum > ger;
filum > fir;
gula > gur#;
melum > m#r;
mola > moar#;
paludem > p#dure;
palumbus > porumb;
petiolus > picior;
qualem > care.
2. ll ns, n aceast pozitie, s-a pstrat:
caballus > cal;
anellus > inel;
circellus > cercel;
galleta > g#leat#;
pellem >piele;
ille > el;
satullus > s#tul;
vallem > vale;
olla > oal#.
3. ll urmat de a, mai ales n cadrul substantivelor feminine, a disprut:
margella > m#rgea;
hirundinella > r%ndunea;
novella > nuia;
stella > stea;
porcella > purcea;
turturella > turturea;
vitella > vi*ea.
4. l din componenta grupurilor consonantice cl, gl s-a palatalizat, aceste grupuri
transformndu-se respective n ch, gh:
clagum > cheag;
clarum > chiar;
clavem > cheie;
clamare > a chema;
clavatoria > cheutoare;
oricla > ureche;
glacia > ghea*#;
glandem > ghind#;
inglutire > a %nghi*i.
5. l+e(i) n hiat la nceput s-a palatalizat, apoi a disprut:
folia > foaie;
filius > fiu;
alium > ai usturoi;
doliosus > duios;
familia > femeie;
milia > mie;
palea > paie;
taliat > taie;
voleo > voi.
Printre d e v i e r i n evolutia lui l, putem mentiona:
1. Asimilarea: fuliginem > funingine;
2. Disimilarea: ululare > a urla;
3. metateza: pulmonem > pl#m%n.

R initial si medial s-a pstrat:
resonare > a r#suna;
aranea > r%ie;
risus > r%s;
capistrum > c#p#stru;
carraria > c#rare;
arcus > arc;
fera > fiar#;
terra > *ar#;
socrus > socru.
26
R final, n cazul metatezei, s-a pstrat: inter > %ntre; quattuor > patru; comnater >
cum#tru; super > spre.
R final, dac n-a avit loc metateza, a disprut ca orice consoan final: imperator>%mp#rat;
frater > frate.
Exist ns si cteva exceptii, cnd r final s-a pstrat, chiar dac nu s-a produs metateza:
vultur > vultur; venator > v%n#tor, fulger >fulger.
R de la finala secundar s-a pstrat: aurus > aur; cibrum > ciur; humerus > um#r; rarus >
rar; ferrum > fier; taurus > taur; suffero > suf#r; carrus > car.
Devieri &n evolu%ia lui r:
R+i, ca si n+i, se palatalizeaz si dispare: velis > veri > vei.
Dar r+i n hiat s-a pstrat:
adjutorium > ajutor; admissarius > arm#sar;
februarius > f#urar; venatoria > v%n#toare; muria > moare.
n limba vorbit ns, r, ca si n, se palatalizeaz: paris > pari > pai; queri > ceri > cei;
pereat > piar# > pieie.
Aceeasi evolutie o are , n limba vorbit, si r descendent din l latin intervocalic: salis > sari
> sai.
R a fost asimilat: corona > cunun#; serenus > senin; farina > f#nin#; mirionem > minune.
R a fost disimilat: turbulare > a tulbura; rostrum > rost.
S-a produs metateza: formosus > frumos; sternutare > a str#nuta.
n inifinitivul verbului, r s-a apocopat: dare a da; stare a sta; venire a veni; scribere a
scrie.
F n pozitie initial si medial s-a pstrat:
facere > a face
factum > fapt
factura > f#ptur#
formica > furnic#
fenestra > fereastr#
frictura > friptur#
fructus > frupt
frons, frontis > frunte
inflare > a umfla
inflorire > a %nflori
afflare > a (se) afla
scrofa > scroaf#
F din finala secundar s-a pstrat: cufea > coif; stufus > stuf.

Fricativa v apare la o etap mai trzie a latinei populare, dintr-un u semivocalic latinesc, care
s-a pstrat n pozitie initial si medial, n afar de pozitia intervocalic:
valem > vale
verus > v#r
venatus > v%nat
venenum > venin
venator > v%n#tor
conventum > cuv%nt
convenire > a (se) cuveni
convenientia > cuviin*#
27
n pozitie intervocalic, v, ca si b, dispare din motove de pronuntie:
avunculus > unchi
pavonem > p#un
tardivus > t%rziu
cantavi > c%ntai
clavem > cheie
novem > nou#
juvenca > junc#
novella > nuia
pluvia > ploaie
Precedat de l, v > b: alvina > albin#; alvea > albie.
Uneori, v intervocalic s-a vocalizat, trecnd n u: alevatum > aluat, levare > a lua, clavatoria
> cheutoare.
n paradigma verbului habeo, -re, v s-a mentinut n formele tone ale acestuia n locul lui b:
habere > a avea, habeat > s# aib#, habebat > avea, habui > avui, habuisset > avuse, habutus >
avut etc.
S initial si medial s-a pstrat:
sanitosus > s#n#tos
serenus > senin
salicem > salcie
sementia > s#m%n*#
risus > r%s
excadere > a sc#dea
extemperare > a ast%mp#ra
grossus > gros
S final a disprut nc n latina vulgar, pstrnsu-se ns la finala secundar:
densus > des
fusus > fus
grassus > gras
risus > r%s
ursus > urs
visum >vis
Modific(ri condi%ionate:
1. S + e (i )> ': deserto > (eu) de'ert, sessus > 'es, densi > de'i, grassi > gra'i, grossi >
gro'i, ceresia > cirea'#, camisia > c#ma'#, septem > 'apte, vesica > be'ic#.
2. S + c (t) + e (i) > ': cognoscere > a cunoa'te, crescere > a cre'te, nascere > a na'te,
astectare > a a'tepta, asternere > a a'terne.
3. S urmat de o consoan sonor este asimilat de aceasta si se sonorizeaz, devenind z:
disbinare > a dezbina, disbracare > a dezbr#ca, disligare > a dezlega, exbattere > a zbate,
exventare > a zv%nta.
4. S din componenta prefixului des e asimilat de ', j, z: a des'#la > a de'ela, a des-'eua
> a de'eua, a des'uruba > a de'uruba, a se deszice > a se dezice.
Sub imfluenta unor forme pronominale (illi > ei, nos > noi, vos > voi), verbale (laudas >
lauzi, cantas > c%n*i), a unor numerale (tres > trei) si a unor adverbe (magis > mai), s a fost
nlocuit, prin analogie, ci i.
Generaliznd cele expuse mai sus, constatm c inventarul de fricative al limbii romne a
fost completat cu noi foneme:
28
Z, care provine din: d+ e (i): decem > zece, dicere > a zice, hordeum > orz.
s+ cons. sonor: disligare > a dezlega, exbattere > a zbate.
z grecesc mprumutat: k151 >zeam#.
pe calea mprumuturilor: slav. N\ZR@ > zloat#; turc. zarzavat, fr.
cazer > a caza; germ. Kaizer; din creatii interne: a zurui, a se zghihui
etc.
s+ e (i): sella > 'ea, camisia > c#ma'#
s+c (t)+e (i): cognoscere > a cunoa'te, castigo > c%'tig
l, care provine din: mprumuturi: turc. 'ah, fr. chauvin > 'ovin, ung. lonka > 'unc#;
din creatii interne: a 'uiera, a se 'u'oti, a se 'upuri, 'far#.


J latin initial: jocum >joc, Jovis diez > joi;
J latin medial: adjutare > a ajuta, adjungere > a ajunge;
J, care provine din: e+h: deorsum > gois > jos;
mprumuturi: slav. n@\Z]@> jalb#, n@;@R=[W >j#ratec; fr. jaquette
> jachet#; ung. szufla > jufl#;
creatii interne: javr#, h%rjoan#, a j#pni

H, care provine din: mprumuturi: slav. o;@> > hram, turc. habar, fr. harpe >harp#;
creatii interne: a h#i, a h#cui, hojma, ho* etc.
(Semnificatia unor slove ale alfabetului chirilic)
29
Lexicul latinei populare 1i influen%a lui asupra celui din rom#n(
1. Adaptri directe si mutatii de sens n cadrul paradigmei latina clasic latina popular
romna.
2. Formarea cuvintelor.
3. Conversiunea.
4. Derivarea.
5. Compunerea.
n studierea lexicului latinei vulgare trebuie s deosebim dou categorii de cuvinte:
1. Cuvintele care n latina vulgar aveau o semnificatie mai mult sau mai putin diferit de cea din
latina clasic;
2. Cuvintele latinei vulgare, care nu erau cunoscute de latina clasic.
Dintre cuvintele din prima categorie mentionm urmtoarele, mai frecvente n latina popular si,
respectiv, n lexicul activ al limbii romne:
Afflareera cunoscut n latina clasic numai cu semnificatia de a sufla, a inspira. n romn si
celelalte limbi romanice acest verb apare cu sensul de a se gsi.
Apprehendere n latina clasic aveau numai sensul de a lua. nc n latina vulgar el si-a
extins sensul de a lua foc, a se aprinde. Cu acest sens el s-a dezvoltat n romn, devenind un verb
polisemantic, pe care-l ntlnim ntr-o serie de expresii si locutiuni verbale de tipul a lua ap#-n gur#, a
lua la ochi, a lua cu bini'orul, a lua %n c#ru*#, a o lua la s#n#toasa s.a.
Aranea avea n latina clasic numai sensul de piangen sau pnz de piangen. n latina
vulgar, ct si n romn, acest cuvnt a mai primit semnificatia de rie.
Barba avea numai sens de loc al corpului omenesc, la brbati, situat n partea facial si acoperit
cu pr. n vorbirea popular latin si n romn el a mai cptat si sensul de brbie.
Caballus era ntrebuintat de scriitorii clasici mai ales n acceptiunea de cal prost, mrtoag. La
Lucilius, Horatiu, Juvenal l gsim ns cu sensul de cal n general. n latina vulgar, ultima
interpretare era cea mai rspndit, caballus devenise aici sinonim cu equus. n limbile romanice,
varianta equus a disprut aproape complect, iar n romn ea a dat prin evolutie normal iap#.
Carrus. Acest cuvnt cptase n latina vulgar o semnificatie special de constelatie: Carul
Mare si Carul Mic. Cu acest sens el a venit si n sistemul stelar popular romnesc, mai conservnd si
notiunea latineasc clasic cea de mijloc de transport.
Cerneren latina clasic nsemna a separa, a deosebi. n limbile romanice l gsim mai ales cu
sensul de a cerne fina.
30
Cuvitas, folosit n latina clasic pentru a desemna drepturile cetteanului roman se
identificase n latina vulgar cu urbs. Civitas l-a substituit pe urbs n tot domeniul romanic. Astfel,
avem: dr. cetate, it. citta, fr. cite.
Cognatus,-a avea n latina clasic acceptia de rud n genere. Latina vulgar i-a ngustat
sensul, dndu-i explicatia care echivaleaz cu frater mariti (fratele miresei) sau uxoris (frate al
mirelui).
Crepare nsemna n latina clasic a rsuna. n cea vulgar el era echivalent cu a crpa, a
plesni.
Dareavea sensul special de a produce. Ca si a lua, a da si-a extins mult semantica, devenind n
romn un verb polisemantic si dnd nastere unei serii de locutiuni verbale: a da 'far#-n *ar#, a da de
gol, a da de dracu, a da de sminteal#, a da drumul s.a.
nc n latina clasic existau cteva sensuri particulare pe care putea s le aib verbul facere:
barbam facere, ungues facere. Ca si verbele a da si a lua, el a devenit polisemantic. Cele mai vechi
expresii cu a face snt cele ce tin de religie: a face p#cate, a face Pa'tile, a-'i face cruce. Astzi, a face
poate face bloc cu aproape orice cuvnt semantic, mai ales din sfera substantivului, si si poate extinde
sfera semantic, dup cum zicea un lingvist, de la a face p%ine pn la a face copii.
Ficatumera asociat la origine cu jecur, ceea ce nsemna ficat de gsc ngrsat cu smochine.
n limbile romanice el si-a extins semnificatia si astzi denumeste un organ al oricrui animal sau
pasre, inclusiv al omului.
Focus. De la ntelesul de cmin, focus trecuse n latina vulgar la acela de foc.
Frigus, care n latina clasic avea forma de plural frigori, a trecut n latina vulgar cu sensul de
febr si si-a pstrat acest sens n denumirea popular a bolii friguri n limba romn.
Levare n latina clasic nsemna a ridica, a sustrage (o avere). n latina vulgar era folosit cu
sens mai larg de a lua. O alt schimbare de sens pe care o prezint levare n limba romn este aceea
de a fermenta. De aici a venit si cuvntul romnesc aluat prin proteza lui a la participiul verbului luat.
Lex avea sensul de lege (n latina clasic lex-legis). n latina vulgar el mai capt un sens de
religie. Cu acest sens apare des n scrierile vechi: Turcii s%nt de alt# lege, nu de lege cre'tineasc#.
Machinari n latina clasic era interpretat cu sensul de a inventaI, uneori a complota. n
latina vulgar el a cptat o alt semnificatie, cea de astzi n limba romn: mola machinaria = moara
m#cina.
Mamma e un cuvnt din limbajul copiilor, sinonim cu latinescul mater. Dar n latina clasic
mamma avea sensul de mamel. n vorbirea popular acest cuvnt trebuie s fi fost foarte rspndit,
31
odat ce este ntlnit pe plcile funerare ale multor morminte din epoca veche. Acesta a fost etimonul
cuvntului mama pentru mai multe dintre limbile romanice. De exemplu: dr.: mama, fr.: mamman, it:
mamma. Alturi de mamma, se ntlneste destul de des, n aceleasi inscriptii, si tata, care n latina
clasic era pater. De exemplu, n dr.: tata, it. popular: tata, vechea francez: taie.
Manere trecuse de la ntelesul de a rmne la acela de a petrece noaptea ntr-un loc. n
romn el a dat dou semnificatii: m%ner si a r#m%ne.
Necaren latina clasic nsemna a face s piar, a ucide, a sugruma, iar n latina vulgar si n
romn a venit cu acceptia de astzi: a neca.
Monumentumse ntlneste uneori la autorii clasici cu sensul special de monument funerar.
Evolutia normal prin disimilarea lui u (sincopa) si rotacizarea lui n, apoi trecerea lui e n # si,
respectiv, disparitia consoanei finale m, apoi a lui u, a dat varianta popular morm%nt.
Orbus n latrina clasic nsemna lipsit de ceva, orfan. n latina clasic el era conceput ca lipsit
de vedere, orb.
Paganus n latina clasic nsemna locuitor de la tar. Odat cu aparitia crestinismului sensul
lui a devenit pgn, adic cel care nu este crestin.
Rostrumnsemna n latina clasic cioc, bot. Lingvistii latini subliniau c acest cuvnt nu
trebuie ntrebuintat cnd e vorba despre om. La Empiricus rostrum este chiar sinonim cu os. n romn
rost e ntrebuintat tocmai cu sensul de gur si e ntlnit de expresiile a lua la rost, a avea rost.
Septimana, folosit n latina clasic n calitate de adjectiv, a devenit n latina vulgar substantiv
si a cptat n epoca crestin ntelesul de sptmn.
Sera era, de asemenea, la origine un adjectiv cu sensul de trziu. La nceput era asociat cu dies
si hora. Cu timpul, el s-a izolat de acestea, a devenit substantiv si se folosea independent. l mai
ntlnim si n alte arii ale limbilor romanice: it.: sera, dr.: sear#, fr.: soir, prov.: ser.
Veteranus. n latina clasic nsemna soldat care si-a satisfcut stagiul militar. n limba
romn a cptat sensul om n vrst, mai ales c soldatul care si-a fcut datoria era trecut de anii
tineretii. A suferit fenomenul betacismului. Dup trecerea lui e neaccentuat n # si sincoparea celui de-
al II-lea e aflat n pozitie neaccentuat, a devenit b#tr%n
Visumn latina clasic nsemna aparitie: visa somniorum, visa nocturna. n latina vulgar si
n romn vine cu acceptia de astzi: vis.

Mai putin numeroase snt formele care apartin celei de-a doua categorii de cuvinte, mentionate
la nceputul temei: care existau n vorbirea poporului, dar nu erau n lexicul latinei clasice.
32
Branca cu ntelesul de lab. De aici si a %mbr%nci, adic a-i da cu mna, a-i da o lab.
Galetta era folosit n latina popular cu sensul de mensura vinaria, la noi gleat.
Sappa era determinat ca un genus instrumenti rusticorum (un fel de instrument de la tar),
sap#.
Tita, teta, cu diferite variante, exista n latina vorbit ca un cuvnt propriu vorbirii copiilor
(dida, tuta) a evoluat n romn n *%*#. n limbile romanice gsim o serie ntreag de cuvinte nrudite
cu acesta care nseamn, ca si mama, mamel, iar ca verb e asociat ca a suge: fr.: teter, prov.: teta,
sp., port: teter.

II. Latina vulgar era mai mult naintat dect cea clasic n ceea ce priveste formarea cuvintelor
noi. Aceasta este una din trsturile caracteristice ale oricrei limbi populare.
Cuvintele noi se formeaz, dup cum stim, n trei feluri:
1. prin trecerea aceleiasi forme dintr-o categorie n alte, asa-zisa conversiune;
2. prin adugarea de elemente noi (sufixe si prefixe) la formele existente (afixarea);
3. prin compunere.
Vom cerceta fiecare din aceste cazuri de constituire a lexicului limbii romne sub influenta
latinei populare, urmnd ordinea diferitor categorii gramaticale.
Substantive
Aici trebuie s citm cteva cazuri de aparitie a ctorva substantive din adjective.
Capitaneus cpti. Galineceus ginat.
Carnaseus crnat. Novella nuia.
Fontana fntn Scortea scoart.
Frondea frunz. Spinalis spinare
Linea ie.
Vom mai aduga aici substantivele provenite din adjective si cercetate de noi n paragraful de
mai sus sera sear# si septimana s#pt#m%n#.
Au trecut la categoria substantivelor, de asemenea, o serie de participii la perfectiv:
buccata bucat;
fetatum ftat;
stratus strat.

33

Substantivele formate cu sufixe:
-ia (-ie). Acest sufix, %mprumutat din greac# a p#truns %n latina vulgar# mai ales %n perioada
epocii cre'tine 'i este folosit %n limbile romanice la formarea substantivelor abstracte: avu*ie, t#rie,
omenie '.a.
-ucus, -a: matteuca m#ciuc#;
-ulum, -a: cavula gaur#, trunculus trunchi;
-ule: padulem p#dure;
-ina: radicina r#d#cin#;
-aneus: calcaneus c#lc%i;
-or: lucor lucoare;
-ura: calura c#ldur#;
-arius: caldaria c#ldare, carraria c#rare,
dogarius dogar, pecorarius p#curar;
-itia: dulcitia dulcea*#, amaritia am#rea*#, teneritia tinere*e;
-ura,
-sura:
aratura ar#tur#, cripatura cr#p#tur#, frictura friptur#;
arsura arsur#, seminatura sem#n#tur#.
-icus, -occus, -ucus, necunoscute %n latina clasic#, au existat %n cea vulgar# 'i au dat %n limbile
romanice o serie de derivate de tipul p#s#ric#, m%nzoc, m#muc#, t#tuc# etc.
-ellus: hirundinella r%ndunea, margella m#rgea;
-cellus: monticellus munticel, muncel, Marcel, g#ticel.
-entia: suferentia suferin*#.
-issa a p#truns prin intermediul limbii grece'ti: diaconissa diaconeas#, imperatrissa
%mp#r#teas#, preotissa preoteas# etc.
Trebuie s mentionm aici cteva schimbri de sufixe care se produseser n latina vulgar.
ulus, de exemplu, a fost nlocuit cu -ellus. Gsim chiar n latina clasic variantele catullus
catellus, vitullus vitellus. Tot cu sufixul -ellus s-au format substantivele particella p#rticea,
surcella surcea, soricellum 'oricel.
anus a fost nlocuit cu -o, -onis n tabanus t#un.
uculus n loc de -iculus apare n peduculus p#duche. n locul clasicului geniculum avem
genuculum genunche.

34

Deja n latina popular se formeaz o serie de substantive compuse:
caprifolium > c#priori manus stergium > m%ne'tergur#
Domine deus > Dumnezeu prima vera > prim#var#
Prin derivare cu sufixe s-au format n latina popular cteva adjective, printre care:
- osus: flocosus flocos, frigorosus friguros, mucosus mucos, ossuosus osos,
panticosus p%ntecos, venenosus veninos.
- utus: canutus c#runt;
- ivus: tardivus t%rziu, temporivus timpuriu;
- iscus, un mprumut din greac prin intermediul latinei vulgare, care formeaz
numeroase derivate cu actualul sufix romnesc -esc: b#rb#tesc, omenesc,
romnesc, ost#'esc s.a.

Numerale
n calitate de numerale distributive, limba romn foloseste constructiile de tipul c%te unul, c%te
doi s.a.m.d. Aceste forme dateaz din latin. C%te este grecescul cata, care a ptruns de timpuriu n
latin si a fost asociat cu unus dup modelul grecesc. n limbile romanice occidentale expresia cata
unus apare ca pronume nehotrt: fr. quenne, port. cada uno, n timp ce n limba romn e cunoscut
exclusiv ca numeral.
Pronumele compuse
n limba romn avem o serie de pronume demonstrative, nehotrte si negative, care au
provenir de la compusii latinesti. Astfel, pronumele demonstrative de tipul acesta, acela au derivat de
la formantele latinesti ecce + iste (ille).Ca pronume nehotrte, latina vulgar cunostea deja
constructiile nescio quem + ne ne'tine; nec, neque unus niciunul; vere unus vreunul.
Ambele pronume negative snt niste formatii ale compusilor latinesti. nec + hominis =nimeni;
nec + mica = nimica.
Verbul
Vom studia mai nti verbele derivate din substantive sau din adjective prin adugarea direct a
unei terminatii verbale la tema acestora. Toate aceste derivate postnominale apartin conjugrilor I si a
IV-a. Asadar, verbe derivate din substantive:
bucca %mbucare; braca %mbr#care;
35
capitare a c#p#ta;
excapitare a sc#p#ta;
circus circare a cerca;
corda incordare a %ncorda;
fetus fetare a f#ta;
forfex forficare a forfeca;
genunculum genunculare a %ngenunchea;
lumen luminare a lumina;
mors (mortis) admor*ire a amor*i
uvum uvare ouare a uoa.
pedica %mpiedica;
sella inselare a %n'ela;
ventus exvento a zv%nta;
vezica vezicare a be'ica.
Verbe derivate din adjective:
calidus excaldare a sc#lda;
tardivus tardivare a %nt%rzia.
tener tenerire a %ntineri.
largus adlergare a alerga;
lenis alenare a alina;
longus ablongare a alunga;
unus adunare a aduna
Un alt grup de verbe s-a format prin derivare de la substantive sau adjective, ntre tema crora
si terminatia verbal -re s-a mai adugat un element. Notm urmtoarele derivate:
-iare: altius altiare #l*are %n#l*are;
grassus grassiare %ngr#'are;
mollius molliare muiare;
subtilis subtiliare sub*iare, sub*iere;
-icare: caballus cablallicare %nc#leca;
carrus carricare %nc#rca;
ferrum ferricare a fereca;
-ugare: fumus fumigare a fumega;
-ulare: tremo tremulare a tremura;
turbo turbulare a tulbura;
ventus ventulare a v%ntura;
-inare: scarpere scarpinare a sc#rpina;
-tare: libertus libertare a ierta;
oblitus oblitare a uita;
interritus interritare a %nt#r%ta.

Noi forme verbale s-au format si cu ajutorul prefixelor. Printre cele mai frecvente prefixe atestm
urmtoarele:
36
-ad: adbatere a abate; adlentare a alinta;
adormire a adormi; adlegere a alege;
adfumare a afuma; adspectare a a'tepta.
adfundare a afunda; adlactare a al#pta;
-de: degelare a degera.
-dis: discalciare a desc#l*a;
disligare a dezlega;
discuneare a descuia;
-ex: exbattere a zbate; excadere a sc#dea;
excambinare a schimba; excarminare a sc#rm#na.
-in: incalciare a %nc#l*a; inclavare a %ncheia;
incuneare a %ncuia; ingluttire a %nghi*i.
(Formele derivate si compuse ale celorlalte prti de vorbire (adverbe, prepozitii) le vom studia
la temele respective.)

Influen%a slav(
1. Din istoricul problemei.
2. Influenta morfologic slav asupra limbii traco-dacilor.
3. Sufixele de origine slav n romn.
4. Lexicul de origine slav.

I. Venirea slavilor transform complet fizionomia Peninsulei Balcanice. Ea determin o adnc
rsturnare n partea Europei Orientale, introducnd un element nou n snul populatiei romane abia
formate. Cei care si fac acum aparitia n istorie nu mai snt niste incursori trectori, ca gotii, mpinsi
numai de dorinta jafului.
Avem a face, acum, cu niste imigranti drji, cu niste cuceritori ferm hotrti s-si caute un nou
slas, poate chiar o nou patrie, n care s-ar situa pentru totdeauna cu traiul.
Ptrunderea slavilor n Peninsula Balcanic trebuie considerat ca un eveniment ndelung
pregtit. La nceput, coborti de la nord n regiunea Carpatilor, putin timp dup prsirea Daciei de
legiunile romane, ei au naintat, putin cte putin, spre malurile Dunrii.
La nceput, ei au trecut n grupuri mici acest fluviu cam pe la sfrsitul secolului al III-lea.
37
n secolele IV-V, aceste grupuri mici au locuit n Moesia si Tracia. Adevrata imigratie slav
ncepe n ultimii ani ai secolului al V-lea, cnd ostrogotii prsesc trile dunrene pentru a se ndrepta
spre Italia, lsnd terenul liber slavilor. Atunci slavii asalteaz cu adevrat Imperiul Bizantin. Ei profit
de confuzia care domnea n Imperiu si, cu toat rezistenta ce le-o opun trupele imperiale, reusesc s
cucereasc cea mai mare parte a teritoriului sud-dunrean.
n prima jumtate a secolului al VII-lea, aproape toat Peninsula Balcanic se afla n minile
slavilor. Pentru istoria Europei Orientale acesta era un eveniment tot att de important ca cel ce avuse
loc cu 5-6 secole nainte, cnd pe acest teritoriu au venit legionarii romani.
Ne-am face vinovati de o falsificare a istoriei dac n-am recunoaste marea influent pe care a
avut-o slava asupra limbii romne. Dup cum am vzut mai nainte, lingvistii latinisti S. Micu, Gh.
Sincai si P. Maior s-au strduit s reduc la minim aceast influent.
Influenta slav din aceast perioad se observ n multe din particularittile morfologice, pe care
le-a mprumutat romna. Dar mai ales lexicul a fost mpresurat cu numeroase elemente slave.
O statistic a cuvintelor latine si slave care snt cel mai des folosite ar putea demonstra c
elementele slave snt tot att de expresive si de vii ca si cele latinesti. Nu avem n vedere, cnd vorbim
despre influenta binefctoare a elementului slav, dect mai ales lexicul din perioada secolelor IV-VII
si XI-XIII. Cnd priveste anul 1812, perioada R.A.S.S. Moldovenesti, cea stalinist, brejnevist si
bodiulist, influenta a fost nefast pentru dezvoltarea limbii romne din spatiul dintre Prut si Nistru.
Din punct de vedere fonetic, actiunea slav asupra limbii romne este foarte redus. Nu putem
releva dect alternanta pe care au suferit-o sunetele ctorva cuvinte sub influenta formelor slave, cu care
ele prezentau o oarecare asemnare.
Acesta este cazul cuvntului mijloc, provenit din compusii latinesti medius+locus, unde d urmat
de i trebuia s alterneze cu z sau, n limba veche, cu dz. Dar, sub influenta limbii vechi bulgare, dz a
alternant cu j, ca si bulgrescul mezda. Tot asa, pronumele negative nimeni, nimic, provenite de la nec
+ hominis, nec + mica, l-au putut schimba pe e din negatia nec n i numai datorit asemnrii functiei
acestor pronume cu cele slave Fb[RZ, FbqRZ.

II. Influenta slav asupra limbii romne este mai evident n morfologie.
Face s fie mentionat mai ales cazul Vocativ la substantivele feminine, care se formeaz pe ntreg
teritoriul romnesc prin desinenta o, dup modelul bulgresc zeno sau al celui ucrainean susidko. Aici
ar trebui s ne ntrebm dac nu trebuie s admitem o influent analog si pentru vocativul
substantivelor masculine care se termin n e: coarbe, lupe, oame dup modelul bulgresc boze [boje].
38
Am putea mai degrab s presupunem c vocativul romnesc reproduce modelul latin, iar modelul slav
doar a putut s accentueze aceast variant cazual. Pe de alt parte, ar trebui s subliniem c
vocativele romnesti cu e la masculin snt destul de rare, locul lor ocupndu-l vocativul cu ule: omule,
scumpule, dr#gu*ule bace etc. Dar, pe de alt parte, nicidecum nu putem admite c vocativul cu -ule
este o variant a nominativului latinesc, la care s-a atasat, pur si simplu, articolul substantival definit,
descendent din pronumele demonstrativ latinesc ille.
Mai degrab am putea avea de a face cu o influent slav. ntr-adevr, si astzi ntlnim n limba
bulgar un sufix -le care se adaug numelor de persoane cnd li se adreseaz cineva; libe iubit libile
iubitule.
Tot de origine slav este si numeralul sut#, derivat din limba bulgar suto. Ct priveste formarea
numeralelor cardinale de 11 pn la 19, ar trebui s fim mai cu rezerve cnd se afirm cum c formatiile
romnesti ar fi o copie leit a celor slave. Vorba e c, n primul rnd, toate elementele numeralelor
compuse romnesti snt de origine latin. n al doilea rnd, prepozitia spre e provenit si ea din limba
latin de la super care nseamn deasupra, adic peste. Trebuie s admitem c sintaxa compunerii
numeralelor cardinale a fost, pur si simplu, ntrit, cimentat de formatiile omogene slave.
Ct priveste verbul, ar trebui s citm aici cteva exemple, unde romna foloseste reflexivul dup
modelul slav, si nu al celui latin. E vorba de verbele a se mira si a se ruga, mprumutate de la modelele
bulgresti qyUbRb ce si >o\bRb N=. Ar trebui ns s remarcm c formarea verbelor reflexive tine mai
mult de psihicul national al fiecrui popor luat n parte. Cci formele reflexive verbale de tipul a se
%nv#*a, pe care le folosesc unii vorbitori ai limbii noastre, copiindu-le pe cele rusesti (^qbRWNQ), snt
condamnate de normele limbii literare. Si din contra, a se duce, a se g%ndi din limba noastr nu se fac
cu se (cQ, ca n limba rus.
Limba romna datoreste slavei mai multe adverbe:
aievea < a+jave(a+xne) de ob'te < ome
de iznoav# < nsy nony %ndeosebi < ocenrn
razna < pasno %nzadar < sa apy
Influenta slavei vechi se observ mai ales la derivate.
n primul rnd, trebuie s citm mai multe prefixe, pe care romna le-a mostenit din slav.
Unele din ele au ptruns n romn odat cu cuvintele slave, care erau deja niste compusi cu prefixe.
De exemplu, prefixele iz-, na, -pa-, po-, pri- se ntlnesc doar n compusele formate n slav: izbire,
n#p#dire, p#gubire, poc#ire, primire.
39
Din multimea de prefixe de origine slav numai urmtoarele au fost productive n limba
romn:
Ne- serveste n romn, ca si n slav, la exprimarea negatiei, pentru a da un sens peiorativ
cuvntului cu care intr n compozitie. El corespunde latinescului in, a, i, pe care, n vorbirea popular,
le nlocuieste completamente.
Compusele cu ne- snt destul de numeroase n limba romn. Printre ele gsim substantive,
adjective, verbe, adverbe: neadev#r, neast%mp#r, nedreptate, nemurire, neom, neputin*#, nesa*,
nesim*ire, ne'tiin*#; neadev#rat, neadormit, neascult#tor, nebun, necioplit, necopt, necrescut,
ne%nsurat, nem#ritat#, ne%nv#*at, nenorocos, nenorocire; neap#rat, nedrept, negre'it, neomene'te,
nespus etc.
Elementele citate ne arat ct de viu este ne- n limba romn. Observm aici mai ales numeroase
derivate de origine latin, care au format cuvinte noi cu negatia de origine slav ne-.
Razu-, desi mai putin rspndit dect ne-, formeaz, de asemenea, numeroase derivate. Deoarece
acest prefix este deseori confundat cu prefixul de origine latin r#s-, ne vom opri mai mult asupra lui,
ca s artm care snt formele unde avem ntr-adevr a face cu prefixul slav. R#zu- serveste n general
pentru exprimarea ideii de desprtire si corespunde latinescului dis-:
r#zbunare a desprti, a separa de buntate;
r#zmeri*# a desprti, a separa de pace;
r#zbate pentru a-i bate, trebuie s-i desparti.
n istroromn, aceast functie a prefixului r#s- [-res] a fost att de bine nteleas, nct el l-a
nlocuit adesea pe des-: resklide, rescoperi, rescuts, rescutso, rezlego, rezmetso = deschide, descoperi,
descul*, descul*a, dezleda, dezv#*a.
n afar de razu-, n slav mai exista si prefixul ras- n cteva cuvinte ca ;@N[Z\bRb, ;@NX@UbRb
a rscoli, a rspndi.
Prefixul prea- s-a suprapus latinescului prae- si se altura substantivelor, adjectivelor, verbelor si
adverbelor cnd trebuia s marcheze gradul superlativ: preafrumos, preaplin, prea%n*elept, prea'tiutor.
El poate echivala cu locutiunea peste msur de. Acest fapt ne dovedeste c slavonescul X;=- si
latinescul prae- s-au consolidat reciproc.

Mult mai numeroase snt sufixele slave introduse n limba romn prin intermediul slavei.
Sufixul -ac corespunde vechiului bulgresc -aku: bujaku, siraku = bugeac, s#rac. l ntlnim, de
asemenea, n cuvintele ca: prost#nac, g%nsac, godac, porumbac, b#bac. Ca s nu-l confundm pe -ac de
40
origine slav cu -accus de origine latin, trebuie s tinem cont de faptul c cel de origine slav e
prezent mai ales la cuvintele de origine si ele slav, pe cnd latinescul -accus e atasat la substantivele
sau adjectivele de origine latin: fundac, iatac, com#nac.
-c# este derivativul de vechea bulgar de la -uka, -uku, -iku si desemneaz mai ales nationalitatea
sau originea: armeanc#, italianc#, romnc#, *iganc#, or#'eanc#, s#teanc#, t#ranc#. mpreun cu
sufixul -oai, -c# formeaz substantive de genul feminin si indic un titlu, o stare: boieroaic#,
strigoaic#, ct si unrele denumiri de animale de genul feminin: lupoaic#, ursoaic#, leoaic#, cerboaic#.
Se mai adaug adesea si la diminutive: c#me'uic#, c#r#ruic#, ferestruic#, nev#stuic#, puic#.
-2ci a dat derivatele: c%rmaci, hr#naci, robaci, st%ngaci, tr#gaci, c%rpaci.
-4ci formeaz substantive abstracte: g%dilici, tremurici.
-og e derivat de la v. bulg. -ogu: milog, zb%rciog, olog, bo'orog, sl#b#nog, 'ontorog.
-ug# de la v. bulgar -uga: buturug#.
-eal#, de la v. bulg. eli, este adugat la tema verbelor pentru a indica rezultatul actiunii exprimate
de verb: ame*eal#, b%rfeal#, cheltuial#, %ndr#zneal#, lustruial#, m%ntuial#, am#geal#, croial#.
-an, din v. bulg. anu, formeaz substantive masculine: cioc%rlan, g%scan. Derivatele cu acest sufix
prezint uneori un sens augmentativ: golan, *op%rlan, lungan, be*ivan. ntlnim si cteva adjective cu
sufixul -an: b#lan, n#zdr#van, pl#van.
-anie, -enie, rezultat din cuvinte slave ca progrebenie, videnie, denumeste n limba romn actiuni
abstracte: cur#*enie, %mp#rt#'anie, petrecanie, 'iretenie. Ultimul exprim mai degrab o calitate de a fi
siret dect o actune.
-ean, redus dup r, ', * la an, reproduce sufixul din bulg. veche eninu, ianinu. El indic patria sau
originea: moldovean, bucure'tean, cet#*ean, s#tean s,a.m.d.
-nic, reprodus din inicu, formeaz n romn adjective: destoinic, amarnic, bicisnic, casnic,
datornic, f#*arnic, habarnic, darnic.
-ni5#, derivat din inic#, formeaz substantiv: botni*#, doni*#, cristelni*#, 'urubelni*#, urechelni*#,
v%rtelni*#, clopotni*#.
-i6te se trage din v. bulg. iste; el arat mai ales locul unde se gseste un obiect si se refer la
denumirile de plante: ini'te, c%n`pi'te, tutuni'te, p#pu'oi'te, mai arat partea obiectului indicat n
radical si trimite la menirea, ntrebuntarea obiectului: topori'te, coderi'te.
-e5, derivat din v. bulg. -ici, formeaz nume de agent: c#l#re*, c%nt#re*, drume*, ct si diminuative:
cuibule*, r%ule*, s#cule*, stegule*, ursule*.
-i%a ne vine din v. bulg. -ica: undi*#, coji*#, pojghi*#, suli*#, troi*#.
41
-av, de la -avu, se foloseste extrem de rar si formeaz adjective: hulpav, bolnav, tr%ndav.
-iv (-ivu) a dat derivatele: be*iv, usc#*iv, milostiv, guraliv.

Dar cea mai mare influent asupra romnei a avut-o totusi lexicul slav. Numrul cuvintelor
slave introduse n diferite sfere de activitate uman este considerabil. Aceste cuvinte se refer mai ales
la om, la particularittile lui fizice si morale, la dispozitiile-i psihice, conditiile sociale si activitatea lui:
- ple'uv, sc%rnav, slab, zdrav#n, lacom, milostiv, n#prasnic, zglobiu, vrednic, stra'nic, lene',
- r%vn#, veselie, lacom, slug#;
- a boli, a hr#ni, a milui, a obloji, a pl#ti, a pip#i, a pomeni, a posti, a porunci, a potoli, a
primeni, a r#zbi, a r#zvr#ti, a *ese, a t#lm#ci, a se trudi, a vr#ji, a z#misli, a ocoli, a omor%;
- blajin, buiac, destoinic, drag, n#praznic, n#t%ng, prost, stra'nic, vrednic, zglobiu;
- trud#, ocolire, z#rire s.a.
O dat ptrunse n limba romn, multe dintre cuvintele slave, ca si cele din latina clasic prin
intermediul celei populare, si-au schimbat sensul primar. Pentru a arta ct de mult se ndeprteaz ele
de prototipurile lor, vom compara cteva cuvinte din vechea bulgar cu corespondentele lor romnesti.
Bezakonienedreptate, bazaconie necuviint, ciudtenie, caraghioslc. Aceast schimbare de
sens, orict ar fi de surprinztoare, poate fi totusi explicat. Semnificatia cuvntului romnesc se leag
de aceea a vcechii bulgare prin etapele lucru fcut mpotriva legilor (scrise sau nescrise), mpotriva
obiceiurilor, lucru exceptional, ciudat. Astfel el a si fost calchiat n romna veche: f#r#delege.
Bezd-na prpastie fr fund ntuneric, obscuritate.
Blajenu fericit blajin, blnd.
Burea furtun bur, burnit, ceat.
Beliti a face alb belire a scoate pielea, a jupui.
Ceta moned tint, cui mic, vrf.
Hvala laud fal, glorie, strlucire.
Ciudo miracol cuid, necaz, mnie, regret.
Dedina mostenire datin (obicei, traditie).
Dognati, dojeno a urmri dojenire, a certa.
Domoliti a ruga domolire, a linisti, a modera, a ncetini.
Dospeti a ajunge a dospi (a fermenta).
Grabiti a rpi, a lua grbire.
Gradu zid, oras gard.
42
Iskaliti a nnegri isclire, a semna.
Izbiti a ucide a izbi, a lovi.
Izmena trdare, schimbare izmene, adic tot una ceea ce se schimb.
Logoditi a conveni logodire.
Nacazu nakazati hotrre, a stabili, a fixa necaz, necjire.
Oblojiti a aplica a obloji a pansa, a spla cu ap cald.
Podu pmnt, palm pod, punte, dar si podul casei.
Propasti, propada a desprti a prpdi, a pierde.
Suvora legtur sfoar.
Traiati a dura a tri.
Voinicu rzbionic, soldat viteaz, curajos, puternic.
Zapadu cdere de la zapasti a cdea zpad, adic ceia ce cade din cer.
Lobivu ru, rutcios zglobiu, vesel.
Troianu ridictur de teren troian de zpad. Dar denumirea vine de la numele mpratului
Traian, care a construit o multime de-a valuri pentru fortificatii.
Bolovanu coloan, statuie bolovan.
Grai, graiati cntec, a cromcni grai, a vorbi.
Grulo gtlej grl.
Koko6i gin cucos.
Okno fereastr ocn (min de sare).
Skapu zgrcit scump.
Slota iarn sloat (timp ploios, ploaie n dou cu ninsoare).
Stogu grmad cpit de fn, de snopi.
Ustati, stana a nceta ostenire.
Zoria lumin zori.

Ptrunderea unor termeni slave a avut ca urmare disparitia termenilor corespunztori latini.
Astfel:
etas - npcru > v%rst#;
amo, -are nmnrn >a iubi;
avarus srpunr > zg%rcit
corpus rpyn > trup;
calvus nncmnnt > ple'uv;
crusta xoxu > cpaj#;
debeo rpconarn > a trebui;
dexter ncxycrnt > iscusit;
43
eror, are rpcmnrn > a gre'i;
fons nsnop > izvor;
hortus rpunnu > gr#din#;
infernum u > iad;
paradisum pu >rai;
laboro, -are mxu > munc#;
nudus ront > gol;
opera rpcu > treab#;
pauper cnpux > s#rac;
strenum up > dar.

Bibliografie:
1. Curs de gramatic# istoric# a limbii romne, Chisinu, 1991, pp. 27-32
2. G. Ivnescu, Istoria limbii romne, pp. 351-363
3. Al. Rosetti, Istoria limbii romne, vol. III

Elementul autohton
Romanii numeau daci poporul care tria pe teritoriul de la nordul Dunrii. La greci, acelasi
popor era numit ge*i. Geograful si istoricul grec Strabon (a. 64 p. e. n. a. 24 e. n.) sustinea c getii si
dacii vorbeau aceeasi limb, numai c primii locuiau spre rsrit, la cursul inferior al Dunrii, iar dacii
mai spre vest, n coroana Carpatilor. Triburile daco-getilor reprezentau ramura de nor a tracilor.
Regiunea trac propriuzis se ntindea n mileniul I de pn la era noastr la sudul Dunrii.
Se stie c pn la nceputul erei noastre limbile traco-dacice au suferit schimbri esentiale. Dar
nici influenta puternic a limbii eline, nici asimilarea de mai trziu a limbii latine nau fcut ca aceste
limbi s dispar cu totul. Ele a urmat s se pstreze pe un teritoriu destul de ntins. Se crede c n
secolul I p. e. n., pn la cucerirea Daciei de ctre romani, daco-getii au cunoscut chiar scrisul.
n procesul dezvoltrii istorice limba daco-getilor a fost asimilat de limba latin popular,
totusi ea n-a putut s nu lase anumite urme att n fonetic, n gramatic, si mai ales n lexicul limbii
romne.
Cercetarea elementelor daco-getice are de nfruntat ns multe dificultti, mai ales din cauza
faptului c nu s-au pstrat texte care ar fi fost scrise n daco-get. Neau rmas doar unele cuvinte
rzlete, introduse n diferite texte grecesti sau latine.
Ct priveste aspectul fonetic al acestei limbi, se poate spune c, mpreun cu traca si ilira, ea
fcea parte din sistemul limbii indo-europene, asa numita limb satem, spre deosebire de limbile latin,
greac, celt, care fceau parte din limbile kentum.
Un mare ajutor n studierea elementelor geto-daco-tracice ne ofer limba albanez#, care este
nrudit cu ilira. Unul dintre primii lingvisti care a pus problema relatiilor lingvistice albano-est-
44
romanice a fost marele savant B. P. Hasdeu. Astfel, termeni balaur, maz#re, s%mbure si viezure,
reconstituiti de B. P. Hasdeu prin asemnare cu albaneza, snt recunoscuti de mai multi cercettori ca
fiind de origine tracic.
n vol. I al lucrrii sale Originea romnilor, Al. Philippide d ca fiind probabil originea tracic
a cuvintelor sp#p%n, st%n# si sm%nt%n#, pe care multi cercettori le considerau pn la el de origine slav.
St#p%n, care presupune un trac stopanu, a fost derivat de la rdcina stap, de la care ar proveni
n macedoromn st#puescu opresc, stpnesc, tin n loc, asez + sufixul -anus. Aceiasi rdcin o au
si bulgrescul stapu baston, si germanul stab baston. Cuvntul romnesc are paralel n albanez
stopan baci, si n vechea slav stopanu stpn.
St%n# este cunoscut de vechea bulgar stana locuint; n srb si albanez stan nseamn
acelasi lucru.
Cuvntul sm%nt%n# s-a dovedit a fi totusi de origine slav (v. bulg. ,rus smetana).
Cuvntul strung# este asociat de Al. Philippide cu rdcina stru(sru) a curge. Tot elemente
tracice snt considerate de Al. Philippide si barz (alb. bardhe alb).
b%r! (interjectie) alb. berr oaie br%u alb. brenu
bucur alb. bucure frumos buz# alb. buze
ciut, sut alb. shut fr coarne m%nz alb. meze
codru alb. kodre movil zar# alb. dhalle
brad alb. breth ghimpe alb. gjemp
n Istoria limbii romne (vol. II, p. 108-124), Al. Rosetti consider drace sau dace urmtoarele
cuvinte:
abur alb. avul buz# alb. buze
baci alb. bac frate mai mare c#ciul# alb. kesule
balaur alb. bolle sarpe mare g#lbeaz# alb. gelbaze
balt# alb. balte c#tun alb. katunt
b%lc alb. byc mocirl ceaf# alb. gafe
buc - alb . byc paie de cnep ciuf alb. cufe pr lung de lup
bucur alb. bukure copil alb. kopil om tnr
fluier alb. fluoiere mo' alb. moshe
ghiuj alb. giush murg alb. murgu
groap# alb. grope p%r#u alb. perrua
grumaz alb. gurmas scrum alb. shump
45
m#gur# alb. magule *eap# alb. thep
n#p%rc# alb. neperke urd# alb. urdha
Cercettorul elementului autohton Tache Papahagi, n revista Grai 'i suflet, plecnd de la
constatarea c latinescul caper, care, conform evolutiei fonetice normale, trebuia de dea reflexul capre,
a disprut din toate limbile romanice din cauza omofoniei cu capra, face presupunerea c acest termen
a disprut chiar n latina popular, mai ales c se simtea necesitatea de a avea un termen deosebit
pentru fiecare sex al animalelor domestice: bou vac#, berbec oaie, iap# arm#sar, porc scroaf#
etc.
De aceea era si firesc ca termenul omofon latinesc s fie nlocuit cu unul autohton. n francez,
bunoar, tapul se numeste baec, cu un termen german. Frantuzescul mouton oaie e de origine celt.
Impunerea unui termen strin sau autohton explic, probabil, si de ce a disprut latinescul hircus tap.
Astfel, putem presupune c *ap este de origine traco-dacic, si nu ucrainean, cum se credea
pn nu demult la noi.
Din bibliografie:
N.Corlteanu, L M L C, Chisinu, 1982, p. 186-191.
G. Ivnescu, Istoria limbii romne, Iasi, 1980, p. 251-257.
Al. Rosetti, Istoria limbii romne, Bucuresti, 1964, p. 51-63.
P. Goma, Basarabia (Roman) // Viata Basarabiei, nr. 1, 2002, p. 89-90.

Influen%a maghiar(
Pn n sec. 1 d. Hr., o populatie fino-ugric locuia pe teritoriul dintre muntii Altai si nordul
Iranului. Mai trziu, prin secolele VII-VIII, aceast populatie este atestat ntre Ural si Volga, apoi ntre
Don si Nipru.
Sub presiunea pecenezilor, populatia fino-ugric, numit mai trziu machiari, sau unguri, se
mut ntre Nipru si Nistru. n sec. al IX-lea, ungurii au pustiit teritoriul pe care-l ocup Basarabia si
Moldova de astzi si, sub conducerea lui Arpad, trecnd prin stepa Tisei, s-au asezat, n anul 896, pe
teritoriul fostei provincii romane Panonia, ntre Dunre si Carpatii Apuseni. n secolele X si XI ei au
ptruns n Crisana si Ardeal, cucerind aceste teritorii treptat, pn la anul 1200.
Cronicarul anonim al regelui maghiar Bela III (1172-1196) povesteste c ptrunderea ungurilor
pe aceste teritorii (Transilvania de astzi) s-a izbit de rezistenta populatiei locale, alctuit din volohi si
slavi, adic era o populatie romanizat.
46
Ocupnd totusi aceste teritorii, maghiarii au venit n contact cu romnii si slavii, de la care au
mprumutat denumirile de localitti (Bistri*a Beszterce, Clij + vare' Colo'var ). Alteori, au tradus
n limba lor toponimele slave. Orasul numit atunci de slavi B#lgrad ( Cetatea Alb# ) l-au numit
Tehervar.
Ceahl#u si Chivirig se datoresc, de asemenea, originii lor maghiare. Dup cum mentioneaz
Simion Mndrescu n studiul su Elemente ungure'ti %n limba romn# (Bucuresti, 1892), se disting
dou perioade ale influentei maghiare asupra limbii romne: prima epoc n care aceast influent s-a
exercitat asupra tuturor romnilor si epoca a doua, de influent regional, pe care autorul nu o
consider nc ncheiat.
De origine maghiar snt substantivele:
bel'ug < bolseg mohor < mohar gazd# < gaxda
z#bal# < zabala neam < nem h%rciog < horcsog
guler < galer pild# < pelda hadarag < hadaro
g%nd < gond seam# < szam ora' < vare'
dob# < dob sicriu < szekreny cotlon <catlan
hait# < haita chin < kin marf# < marfa (vit)
hoit < holt chip < kep helge < holgy
Substantivele de origine maghiar, neavnd categorie gramatical de gen, au fost ncadrate la
unul din cele trei genuri din romn pe baza terminatiei, iar integrarea la substantivele neutre s-a fcut
si pe baz de nteles: substantivele terminate n consoan au devenit neutre dac denumeau lucruri.
Verbele de origine maghiar au fost ncadrate la cele de conjugarea a IV-a, dndu-li-se sufixul -
ui (mai rar - oi ) si sufixul -i de origine slav (< - bRb):
a alc#tui < alkot a birui < bir a h#l#dui < halad
a altoi < olt a cheltui < kolt a %ng#dui < enged
a mistui < emeszt a chibzui < kepez a m%ntui < ment
a b%ntui < bant a f#g#dui < fogat a t#g#dui < tagad
a b#nui < ban a h#itui < hayt a t#m#dui < tamad
Plecnd de la faptul c majoritatea termenilor de origine maghiar se pot raporta la viata feudal
si de la faptul c feudalismul s-a afirmat destul de puternic la noi n secolele XIXIII, putem conchide
c multi dintre termenii n discutie au ptruns si s-au ncettenit n limba romn anume n aceste
secole.
Ei se refer mai ales la:
47
organizarea social: neam (gint), neme' (om liber), iobag, bir, dijm#, megie';
agricultur: bel'ug, dud#u, h%rciog, hadarag, hold#, hotar, mohor, t#p'an.
vitrit: lab#, mai (ficat), ima', s#la'.
organizarea militar: a birui, a se burzului, a b%ntui, ceatl#u, har*#.
comertul si viata orseneasc: ora', ald#ma', b%lci, a cheltui, h%rd#u, gazd#, marf#, d#r#b.
meseriile si produsele lor: bard#, bud#i, ghizdele, bocanc, geal#u, il#u, ham, oloi, pahar,
z#bal#.
vntoare: helge, 'oim,a uliu, a h#itui.
pescuit: hele'teu, 'al#u.
nmormntare: sicriu, *intirim.
relatiile dintre oameni: a f#g#dui, a %ng#dui, a sudui, a t#g#dui, a se bizui, seam#
(socoteal).
medicina popular: a t#m#dui, beteag, bete'ug.
stri sufletesti si fiziologice: chin, a b%igui, a b#nui, a chibzui, a g%ndi, a se zg%rci.
locuinta: a locui, feredeu, sob#.
particularitti ale omului: chipe', gale', ginga', uria'.
alte realitti: a se mistui, (a disprea), a h#l#dui, (a fi fugar) chip, hoit, 'irag, pild#.
Poate c si termenii p%rjol, dob#, ciuperc#, hait#, rait#, viclean, mereu au intrat n romn n
aceast perioad.
Limba romn mai cunoaste si cteva sufixe de origine maghiar:
- 6ag: r#m#'ag, furti'ag, v#lm#'ag.
- 6ug: bel'ug, me'te'ug, priete'ug.
- e6: vame', chipe', gure', megie'.
- i6: aluni', pietri', stej#ri', desi', lumini', m#run*i', m#riti', piepti', frunzi', etc.
- u6: l#t#u', l#c#tu', b#t#u'.
- #u: il#u, geal#u, cod#u, haid#u, lung#u, feteleu.

Influen%a turanic(
n secolul al X-lea, pecenegii au ocupat prtile de ses ale actualei Romnii, de la rsritul si
sudul Carpatilor. n secolul al X-lea, teritoriile respective au fost ocupate de cumani.
Din secolul al XIII-lea si pn n secolul al XIV-lea, ttarii au stpnit Moldova si Muntenia.
Toti nepoftitii despre care s-a vorbit mai sus erau de neam turcesc.
48
Pentru a distinge influenta pe care au exercitat-o aceste limbi asupra romnei de influenta de
mai trziu a limbii turcilor osmanli, n acest caz, ar trebui s vorbim despre o influent turanic mai
veche. Informatiile asupra limbii pecenegilor si cumanilor nu snt tocmai vaste, dar, cu ajutorul unui
dictionar din sec. al III-lea, numit Codex cumanicus, scris de un clugr catolic, si cu ajutorul celorlalte
limbi turcesti, se pot afla elementele ce ni le-au mprumutat ei.
N. Iorga, n Imperiul cumanilor 'i domnia lui Basarab, dovedeste c o parte din boierimea
romn era de origine cuman, pentru c purta nume cumane. Chiar numele Basarabia, la origine un
nume de botez, e cuman, dup cum o dovedeste si Ov. Densusianu.
Numele de ape n -ui vale, ru snt cumane: Bahlui, Covurlui, Calma*ui. De asemenea,
Teleorman pdure mare, Caracala cetate neagr, F#lciu luntras snt cumane.
E greu de separat mprumuturile pecenege, cumane si ttare de cele turcesti de mai trziu.
Totusi termenii beci, buzdugan, butuc, du'man, medean, cioban snt, fr ndoial, foarte veci.
Numele cumanilor, ca si ale ttarilor, au devenit chiar nume de botez: Coman, T#tar.
Si cuvntul cinel e de origine cuman. n turc, exist substantuvul giumle (pl. giumel) sentint,
proverb. Dar fiind c n graiul ardelenilor se ntlneste verbul ciumilesc ghicesc, putem admite c
altdat exista un cuvnt ciumnel, din care poate proveni cinel, care nseamn ghicitoare.
Cuvinte de origine turc ntlnim nu numai n romn, ci si n multe alte limbi. Astfel, cuvntul
cioban are corespondente n bulgar qZ]@F, greac zobanos, albanez tshoban.
Din ttar au ptruns n romn termenii arcan, c#pcan#, leaf#, haraba.
Mult mai numeroase snt unittile lexicale de origine turceasc. Ele au ptruns n lexicul limbii
romne mai ales n perioada celor trei secole de asuprire a poporului nostru (1513-1812). O serie de
cuvinte de origine turceasc se refer la:
mbrcminte: basma, burnuz, caftan, halat;
obiecte casnice: balama, divan, gavanos, dulap, cazan, calup, c%ntar, ceaun, cerdac, saltea,
tac%m, *ol.
bucate: cafea, pilaf, sarma, halva, telemea, ciulama.
unelte de lucru: cazma, ciomag.
institutii: hazna.
arme: buzdugan.
Printre cuvintele de origine turceasc ntlnim si de cele care denumesc notiuni abstracte: belea,
bucluc, chirie.
49
Cuvintele aprute mai recent snt cele ce se refer la perioada stpnirii fanariote. Printre ele:
bostan, bac'i', b#bac#, borangic, dughean#, moft, lalea, lulea, neneac#, hat%r.
Unele cuvinte turcesti au venit n limba noastr prin filiera slav: ci'mea, divan, z#bon, tulup,
caracul, sarai, hambar, sunduc, ciubuc, bursuc, harbuz, bazar.
De originea turceasc snt, n romn, nu numai substantive, ci si o serie de adjective: bo'tur
(desert), mahmur (cu capul tulbure), mofluz (srcit), fudul, 'iret, ceac%r (cu ochi de culori
diferite).
Din turceste au fost mprumutate si unele sufixe, printre care:
-giu: boiangiu, geamgiu, iaurtgiu, mahalagiu, stacogiu. Un timp oarecare, sufixul - giu a fost
destul de productiv n limba romn. De aceea el s-a putut atasa att la cuvintele de origine turc,
mpreun cu care a fost mprumutat, dup cum am putut observa din exemplele de mai sus, precum si la
cuvintele de alte origini: tractirgiu (slav), scandalagiu (greac), marfagiu (maghiar), laptagiu
(latin), duelgiu (francez), barmengiu (englez).
-liu: ghiurghiuliu, (trandafiriu), chefliu, hazliu;
-luc: buluc, bucluc.
O dat cu scuturarea jugului turcesc, cuvintele mprumutate din turc, ncet, cte putin, ncep s
ias din uz, devenind arhaisme.

O oarecare influent asupra romnei din epoca feudal a exercitat-o si limba sa1ilor din Ardeal,
care alctuiau mai ales clasa tinerei burghezii. Termenii de origine sseasc din romn, ptrunsi n
aceast epoc, se refer mai ales la:
- administrarea oraselor: burghez < Burger;
- constructiile medievale: turn < Turn, 'an* < Schonz;
- prelucrarea lemnului: bu'tean < Bumstam, 'indril#, < Schindel, la* < Latz, roab# <
Rabler;
- ncperi auxiliare: 'opru < Schoppen, sur# < Schyren;
- alte domenii: 'old < Schulter, 'treang < Strang.

Clasificarea etimologic( a cuvintelor
Cuvintele din dictionarul etimologic al limbii romne formeaz trei grupuri:
1. cuvinte cu etimologie sigur#;
2. cuvinte cu o etimologie presupus#;
50
3. cuvinte cu etimologie necunoscut#.
Cuvintele din primul grup au un etimon atestat, recunoscut de lingvisti pe baza aplicrii legilor
fonetice generale, evolutiei semantice a cuvintelor. Etimonul acestor cuvinte const dintr-un corp
fonetic care poart un anumit sens sau care are un anumit sens ntr-o limb strin si acest cuvnt are
existent n limba de mprumut, n textele vechi, n cele moderne, n dictionare.
Bunoar, pentru orisicare vorbitor al limbii romne e clar c substantivul muncitor a provenit
de la verbul de origine slav a munci + sufixul -tor, a reface de la verbul latin facere, cu prefixul re-,
lexemele lana, blandus, cantare, desi reprezint clase de cuvinte diferite, au evoluat din latin pe baza
aceleiasi legitti fonetice: nchiderea lui a + o nazal + o vocal (cons.) n %.
Unele cuvinte romnesti pot fi formate dup modele strine. De exemplu, f#r#delege s-a format
dup modelul prepozitie + substantiv atestat n slav (]=V+V@[ZFb=).
Exist ns situatii cnd este necesar reconstituirea etimonului. Cuvintele cu etimon neatestat
de dictionarele limbii latine, bunoar, pot fi considerate cu etimologie sigur, dac n urma unei
analize minutioase se constat c el are forme asemntoare si nuante semantice apropiate n una sau n
cteva limbi romanice. De exemplu, se presupune c verbul a (se) a'eza e de origine latin (< *'edere)
5
.
Aceast presupunere e confirmat de reflexele acestui verb n spaniol (assear), portughez (aseian).
Uneori, pentru a demonstra etimologia sigur a unui cuvnt, se aplic legittile fonetice. De
exemplu, cuvintele romnesti dinte, minte, lege, munte n-au putut s provin de la formele de
nominativus dens, mens, lex, mons, nici de la cele de genitivus dentis, legis, mentis, montis, ci de mla
formele de acuzativus: dentem, legem, mentem, montem. Tot asa, latinescul frigus a dat dou
substantive n limba romn: frig de la forma de nominativ si friguri febr de la forma de genitiv
frigori. n cadrul a vreo 20 de cuvinte cu etimon neatestat, dar reconstituit, se consider c este corect
etimonul, chiar dac el nu are corespondente n alte limbi romanice dect n romn: pendia > p%nz#,
extemperare > a (se) ast%mp#ra, ingrassiare > a (se) %ngr#'a.
Etimoanele snt considerate corecte, desi nu au fost atestate de dictionare cnd li s-au aplicat
legittile fonetice. Faptul acesta a fost demonstrat atunci cnd unele etimoane au fost atestate n
manuscrise, n textele vechi, descoperite dup refacerea etimonului.
Astfel, forma latineasc paludem a suferit procesul metatezei nc n latina popular, de unde a
dat n romn p#dure < (lat. pop. padulem). De obicei, formele latinei populare neatestate n
dictionarele latinei clasice snt date n dictionarele etimologice cu asterix (*).

5
Atunci cnd etimonul cuvntului este presupus, el este nsotit de asterix.
51
Unul si acelasi etimon poate avea n limba romna actual cte dou corespondente. Unul dintre
aceste corespondente a evoluat dintr-o form a latinei populare conform legittilor fonetice generale,
(monumentum > monmentu > morm%nt: n>r (rotacismul, e + n + cons > %, m, apoi u n pozitie final
dispar; cel de-al doilea corespondent, monument, a aprut mai trziu n calitate de neologism. Tot asa
s-a ntmplat si cu cuvntul carbonem ( > 1. crbune; 2. carbon).
Unele mprumuturi din francez au fost luate dup forma grafic (bord (la o nav), altele dup
cea acustic bor < (bord) la plrie. Iar cuvntul linie are chiar o etimologie tripl n limba romn:
1. cu sensul tehnic (linie de prelucrare a tomatelor) e mprumutat din german prin intermediul rusei si
francezei; 2. cu sens geometric din francez; 3. cu sens militar (se moare pe prima linie) din latin.
n situatiile cnd sensul cuvntului romnesc e altul dect sensul cuvntului din limba de
mprumut, atunci acesta din urm se ia n ghilimele: (habar, turc.) = mit; cocos < xoxom slav
gin, lipc (a se tine lipc) < v.br. pislog; etichet, ceea ce se lipeste.
n dictionarele etimologice, ntlnim cuvinte ale cror etimoane nu snt indicate, desi acestea snt
cunoscute chiar si de cei neinitiati n studiul literelor. E vorba de interjectii, mai ales de cele
onomatopeice: cu-cu!, cucurigu!, poc! La unele interjectii se indic totusi etimonul, dar acestea vin ca
niste mprumuturi sau sub influenta altor limbi: vai (lat.vae), bg. vai, ngr. vai ), bravo (fr. bravos).

II. O alt clas de cuvinte snt cele cu o etimologie nesigur, pentru care s-au propus etimoane,
dar pentru care nu exist sigurant absolut a cercettorilor, ele fiind doar credibile. Din aceast clas
de cuvinte fac parte, n primul rnd, cuvintele a cror origine probabil e daco-get sau trac, adic ele
provin din substratul autohton al limbii romne. Atunci cnd e vorba de acestea, se face trimitere la
limba albanez, iar etimoanele snt precedate de abrevierea comp., adic compar#. Astfel se
sugereaz ideea c termenul romnesc e nrudit cu cel din albanez, fr ns a se putea credea c
romna l-a mprumutat din albanez. Vorba e c ambele limbi (si romna, si albaneza) au preluat
cuvntul n discutie dintr-o limb anterioar lor sau din limbi anterior nrudite genetic.
buz# (alb. buze); ciut, 'ut, (alb. shut fr coarne);
br%u (alb. brenu); codru, (alb. kodre movil).
Tot din acest grup fac parte si cuvintele cu aspect derivativ, dar care, din motive de ordin
fonetic, trebuie raportate totusi la cuvinte din alte limbi dup sensul lor:
a %nfiripa (< %n + cerep (bulg. ukr. q=;=X);
tobo'ar ( tobo', maghiar toba, doba)+ sufixul ar.
52
n sfrsit, cuvinte comune pentru limba romn si alte limbi, de obicei, limbi nvecinate sau
coexistente cu romna pe teritorii ntinse, fr a se putea preciza dac romna le-a mprumutat din
acestea sau c aceste limbi le-au mprumutat din romn.
comp. magh. badaro rom. b#d#ran;
comp. bulg., sb. kuce, maghiar. kuszi rom. cu*u;
comp. bulg., ngr., sb. nena mam nene (rom).

III. Cel de-al treilea grup l constituie cuvintele cu etimologie necunoscut. Acestea snt, n mod
obisnuit, regionalismele, aproximativ 2500 de cuvinte, crora nu li s-a putut identifica vreun etimon
corespunztor n nici o limb. n cazul lor, dictionarele fac precizarea: etimologie necunoscut,
neclar. Printre acestea se numr: b#*, a b%rfi, b%t#, a n#rui, a n#scoci, terci, titirez, v#g#un# etc. n
special, rmn cu o etimologie necunoscut multe toponime si antroponime. Referitor la aceast
categorie de cuvinte, n lucrrile etimologilor, de ultim vreme, se ncearc s se propun etimoane fie
pentru cuvintele care s-au mai discutat, fie c se resping propunerile anterioare fr a se propune ceva
nou.
Astfel, rmn pn astzi nc nesigure sau discutabile etimologiile cuvintelor doin#, Moldova,
ra*#.
Mai exist un grup de cuvinte ce formeaz etimologia popular. Ea const n modificarea
formei unui cuvnt mai putin cunoscut de vorbitori sub influenta altui cuvnt care seamn ca form si
chiar ca sens uneori. De exemplu: reclama*ie l#cr#ma*ie, cooperativ# cumparativ#, batoz#
batez#, acolad# arcolad#, funebru funegru, limb# matern# limb# mamern#.

Schimb(ri &n cadrul p(r%ilor de vorbire 1i al categoriilor gramaticale
&n perioada de formare a rom#nei
Dup cum se stie, majoritatea substantivelor cu terminatia n -a n latina clasic constituiau
clasa substantivelor de declinarea I. Odat cu evolutia sistemului vocalic latinesc, substantivele din
aceast clas n-au variat considerabil, ele rmnnd la acelasi tip de declinare, dat fiind faptul c vocala
a n pozitie neaccentuat a trecut n #.
Marca determinant a majorittii substantivelor feminine la plural o constituie vocala e (din ae):
mas#-mese, cas#-case, fat#-fete. Foarte probabil c, n epoca de formare a limbii romne, unele
substantive feminine de declinarea I au cptat la plural terminatia -i, n loc de obisnuitul -e: sear#-seri,
53
scar#-sc#ri, poart#-por*i, vac#-vaci. Acest -i a aprut, probabil, prin analogie cu pluralul declinrii a
III-a a femininelor de tipul partem > parti > p#r*i.
Partea final -u# a unor substantive feminine nearticulate de tipul steau#, neau# (arh.), parte
provenit din latinescul illa, a disprut la forma de singular nedefinit aproape n toate graiurile
dacoromne. Aceast desinent -u# a putut s dispar dup aparitia formei atone a pronumelui personal
n acuzativ o, care, la rndul su, a provenit din u#, o variant a pronumelui demonstrativ latinesc illa
(eau#). Propozitii de tipul East# steau# uo vedzu s-au redus mai trziu la Ast# stea o v#d.
Prin analogie, s-au creat substantive noi, care, mai ales acele ce denumesc pomi, au format
dublete substantivale de gen. Astfel, abellona a dat reflexele alun# si alun, cere'ia cirea'# si cire',
prunus prun si prun#
6
.
S-au produs si ncadrri ale unor substantive la alte clase de declinare dect cele din latin.
Latinescul nepos, -nepotis, conform legittilor fonetice, trebuia s evolueze n nepoate. Dar aceast
form, aprnd frecvent n dialog, a fost considerat ca un vocativ de tipul doamne. De aceea, pentru a
fi diferentiat, s-a transformat la N.-Ac. n nepotu. Apoi s-a creat si femininul nepoat#, care pn atunci
nu exista n limb, ideea de feminin exprimndu-se, probabil, prin acelasi nepoate.
Din cele mai vechi timpuri, n exprimarea neafectiv, adjectivul romnesc ocup locul de dup
substantivul determinat. Dar cnd se exprima un sentiment de admiratie sau de comptimire fat de o
persoan, sau de indignare, de dispret, adjectivul se situeaz n prepozitia substantivului.
Binenteles, ne referim la adjectivele strict calitative. Dar dintre acestea dou fac exceptie,
limitndu-se, fiecare n parte, la pozitii strict diferentiale fat de substantivul determinat. E vorba de
adjectivele beat# 'i biat#. Fiind paronime, ele puteau trezi confuzii, avnd sensuri completamente
diferite. Pentru a evita omonimia, adjectivul biat# s-a ntrebuintat exclusiv naintea substantivului
determinat, iar beat# dup acesta. Diferentierea dintre acel si cel, acest si cest s-a realizat si ea n
epoca de formare a romnei, mai ales dup ce cel a devenit articol demonstrativ, pe care unele
gramatici ale noastre l numesc adjectival. Acesta din urm termen nu e tocmai potrivit, deoarece
aceast parte de vorbire apare nu numai n prepozitia adjectivului, ci si n cea a substantivului, ca n
exemplele: casa cea de piatr#, inelul cel de aur etc. Mai ales c articolul acesta particip si la formarea
numeralelor ordinale: cel dint%i prieten, cel din urm# drume*. Mai nti au aprut sintagmele ille bonus
> celu bunu > cel bun > #l bun, iar mai trziu cele de tipul frater ille magnus.

6
Ultimul DOOM nu face distinctie ntre c#p'un 'i c#p'un#, tinnd cont, probabul, de uz.
54
Cercetrile ne demonstreaz c adjectivele posesive s#u, sa, s#i, sale si-au restrns cu mult sfera
de ntrebuintare mai ales n limba vorbit, unde se pstreaz doar n cadrul termenilor de rudenie (tat#-
s#u, mam#-sa, frate-s#u, sor#-sa, cum#tr#-sa etc.).
Cu totul alta era situatia n epoca de formare a romnei. Dac astzi pronumele s#i nu se poate
referi la un substantiv ce trimite mai multi posesori si la mai multe obiecte posedate (Elevii 'i-au luat
fiecare c#r5ilelor (nu sale), atunci limba veche folosea cu prisosint, n aceste cazuri, formele s#i, sale:
m#niar# ei cu sveatul s#u; r#dicar# popoareleglasul s#u; l#rgir# spre menre rosturilesale; l#sa-vor
streinilor bog#tatea sa.
Morfemele al, a, ai, ale servesc, ncepnd cu aceast perioad, si ca articol naintea unui
pronume posesiv (al meu, a ta, ai s#i), si ca prti componente ale numeralelor cardinale, n acest
ultimul caz limba limitndu-se, ca si astzi n unele graiuri, doar la forma de feminin singular a.
Limba romn a recurs la mijloacele proprii pentru formarea numeralelor ordinale, cel latinesc
disprnd din limba vorbit aproape completamente. El s-a pstrat doar n cteva dialecte si graiuri.
Printre numeralele ordinale latinesti de tip sintetic se numr adverbul an*#r*, provenit din sintgme
annus tertius.
n dialectul menglenoromn exist expresia di la prima u'# sau primar, primar#, iar n graiul
bntean expresia cale primar#, care nseamn drumul parcurs de mireas spre casa mirelui.
Limba romn a trebuit s-si formeze pe teren propriu aceast categorie de numerale, formndu-
le de la numeralele cardinale, la care a adugat, n encliz, articolul substantival definit, iar mai trziu,
n procliz articolul pronominal a, al. Articolul enclitic la aceste numerale azi e le(a), nu l ca la
majoritatea substantivelor masculine care se termin n consoan: al patrulea, al optulea, al nou#lea. n
limba romn veche ns, numeralele ordinale apreau doar cu articolul l: al patrul, al optul. n
macedoromn, alturi de formele doilu, treilu, *in*ilu, noaulu, circul si cele de tipul *in*ile, optule,
noaurili, d#*ile.
De aici am putea face concluzia c la numeralul ordinal situatia s-a prezentat exact ca la
substantivele masculine terminate n e: leporem + le > iepurele, frater + le > fratele.
Celelalte substantive si numerale, dup cum s-a vzut, si-au atasat articolul l. Cu timpul ns,
romna a generalizat formele cu le, iar macedoromna pe cele cu lu. De altfel, numeralul ordinal din
albanez se formeaz tot din numeralul cardinal, la care se adaug articolul definit, ceea ce ne face s
conchidem c sistemul de numerale traco-dacic se construia dup un model asemntor.
55
n textele vechi, pronumele personale si cele reflexive atone stteau dup verb. E o regul a
topicii cuvintelor neaccentuate, valabil nc n latina clasic de a nu ncepe o comunicare cu cuvinte
neaccentuate, regul valabil si pentru verbele auxiliare:
rn*elegu-te 'i deregu-te %n calea acesta se mergi.
Spure-voiu voau# tuturor ce v# e fric# de Dzeul.
Exemple numeroase de acest fel avem si astzi, mai ales n poezia popular: Jelui-m-a' 'i n-am
cui, / Jelui-m-a' murgului. Dormire-ai somnul de veci s# dormi. Tr#ire-a*i trei zile cu cea de alalt#ieri!
n limba romn, formele neaccentuate ale pronumelor personale si reflexive au valoare de
adjective posesive, mai ales cnd snt atasate n imediata encliz a unui substantiv: s%nu-mi, bra*u-i.
Acelasi lucru se observ si n macedoromn: bra*a-li. Acest procedeu trebuie s se fi creat n
epoca de formare a romnei. El s-a nscut n propozitii de tipul bra*ele %i s%nt puternice, unde %i avea
functie de complement indirect. n asemenea expresii, substantivul era articulat cu articol definit, iar
mai trziu s-a ajuns la utilizarea substantivului nearticulat.
Tot n epoca de constituire a romnei s-au format pronumele si adverbele nehotrte alctuite cu
particulele oare, -'i, -va. Tustrele componentele provin de la verbul latinesc voleo, -ere, si anume de la
forma persoanei a III-a volet (t final dispare, l intervocalic trece n r, o se diftongheaz sub influenta lui
e din silaba urmtoare, voare). n textele vechi, ntlnim formele varecine, varecare. Re a fost
conceput ca o terminatie a infinitului latinesc si, dup ce a disprut din cadrul verbului, s-a redus si din
forma voare > voa. Nemaiavnd suport (motiv) de diftongare, voa s-a monoftongat n va. Va a devenit
particul si formeaz, mpreun cu pronuimele relative si unele adverbe circumstantiale, pronume
nehotrte si adverbe hehotrte: cineva, careva, c%*iva, undeva, c%ndva, cumva etc.

Din bibliografie:
1. Al. Rosetti, Istoria limbii romne, vol. I, p. 119-120, 150-153.
2. G. Ivnescu, Istoria limbii romne, p. 214-216.
3. Curs de gramatic# istoric# a limbii romne, p. 161-170.

Evolu%a 1i constituirea articolului
Cauzele apari#iei articolului ca parte de vorbire
Gramaticianul latin Quintilian afirma: Noster sermo aticulos non desiderat. Si totusi articolul
este o formatie comun pentru toate limbile romanice, constituit pe baz de material latin.
56
Cauzele aparitiei articolului trebuie cutate, n primul rnd, n faptul c n latina popular, o dat
cu reducerea fonemelor finale, se pierdeau flexiile ce desemnau functiile gramaticale pentru fiecare caz
la nume. n al doilea rnd, se simtea necesitatea logico-stilistic de a reda opozitia dintre un nume
determinat si altul nedeterminat. Ca rezultat, n locul consoanelor finale, ce aveau aceast functie n
latina clasic, au aprut n latina trzie alte mijloace gramaticale apte s realizeze opozitia nedeterminat/
semideterminat si s marcheze explicit valorile gramaticale ale numelui. n latina vulgar, folosit ca
mijloc de comunicare n toate provinciile romanizate ale Imperiului Roman, s-a recurs, n spet, la dou
mijloace:
a) exprimarea raporturilor dintre cuvinte a %nceput s# se fac# prin intermediul prepozi*iilor;
b) cu ajutorul actualelor forme de articole.
Articolul a putut s apar n rezultatul desemantizrii a dou prti de vorbire existente n latin.
E vorba, n primul rnd, de pronumele demonstrativ de deprtare de tipul ille, care, comparativ cu alte
tipuri de pronume, si-a pstrat mai bine flexiile cazuale, si, n al doilea rnd, de numeralul cardinal de
tipul unus. Fiind folosite frecvent pe lng nume, aceste dou prti de vorbire s-au desemantizat,
pierzndu-si respectiv valorile semantice initiale demonstrative si cantitative.
Att demonstrativul ille, ct si numeralul unus, aveau menirea de a preciza mai bune un nume si
de a-l evidentia din clasa de obiecte omogene. Bunoar, din sintagma homo ille bonus reiese c noi l
cunoastem deja pe acest om, ne mai referim la el o dat. n sintagma unus homo despectus numeralul
unus evidentiaz acelasi substantiv homo din clasa de obiecte omogene homo sapiens, artnd, n
acelasi timp, c el este numai unul, ntr-un singur exemplar. Astfel, n urma analizei celor dou
sintagme, poate fi fcut opozitia dintre notiunea de ordin general homo, numele individualizat din
clasa de obiecte omogene unus homo si acelasi nume bine cunoscut, despre care s-a mai vorbit
anterior homo illle. Si aceast opozitie poate fi marcat astfel:
homo unus homo homo illle
O-nedeterminare -semideterminare 1-determinare total
La nceput, demonstrativul ille si numeralul unus aveau valoare determinativ-expresiv. Din
cauza folosirii lor frecvente pe lng nume, caracterul expresiv al acestor determinanti se anihileaz,
ntrebuintarea lor ncepnd s se cristalizeze ntr-un sistem gramatical.
Procesul de trecere de la pronumele demonstrativ sau de la numeralul cardinal la articol a fost
lent si ndelungat. Abia cu ncepere din sec. al VII-lea se poate vorbi de constituirea n limbile
romanice a unui articol propriu-zis. Aceasta este data cnd articolul apare cu o fizionomia clar, bine
57
determinat, n texte. Din acest moment, el capt functie de determinant al numelui, indicnd gradul de
determinare a acestuia.
Concomitent cu aceast functie, articolul si-a asumat si functia morfologic de a marca
categoriile gramaticale de gen, numr si caz ale numelui.
La nceput, articolul s-a extins asupra substantivelor concrete, numite n lexicografie
incontinui, adic substantive ce exprim notiuni limitate de forma lor, de tipul cas#, mas#, scaun,
vulpe, c%ine, copil etc. n cadrul acestor substantive, opozitia concret/abstract, determinat/nedeterminat
era limpede si se ncadra n contextul vorbirii cu o precizie mai mare.
Mai trziu, articolul s-a extins si asupra substantivelor nelimitate de forma lor, adic asupra
notiunilor continui de tipul bucurie, necaz, adev#r, cinste etc., deoarece n constiinta uman ele apar
ca lipsite de form, si articolul nu modifica prea mult felul de prezentare a acestor notiuni n constiinta
uman.
ntr-o perioad mult mai trzie de dezvoltare a limbii romne, articolul a nceput s fie folosit
chiar si pe lng numele proprii, desi acestea snt unice n felul lor si ni au nevoie de opozitia
determinat/nedeterminat. Utilizarea numelor proprii cu articol s-a produs un timp oarecare n cadrul
numelor de familie masculine: Alexandru L#pu'neanul, ginerele Mavrocordatului, si chiar la o
perioad mai recent: La morm%ntul lui Aron Pumnul.
n dependent de prezenta acestor sateliti desemantizati fat de nume si n functie de natura
morfologic a acestuia din urm, n perioada de formare a limbii romne (secolele II - VII d. Hr.), s-au
constituit diferite tipuri de articol:
1. Dac demonstrativul ille si numeralul unus se refereau la un substantiv, ele au dat nastere
articolului substantival: barbatus ille, unus barbatus.
2. Dac demonstrativul ille se referea la un substantiv, dar era n pozitie apozitiv fat de acesta
si se plasa n prepozitia unui alt substantiv n G., el a evoluat n articol genitival (posesiv, pronominal):
una casa, illa parentillorum o cas a printilor.
3. Dac demonstrativul ille, nsotit de particula de accentuare ecce anume, preceda un
adjectiv, el s-a transformat n articol demonstrativ: homo ecce ille bonus omul cel bun, mullier ecce
illa formosa muierea cea frumoas.
De aici si clasificarea contemporan a articolului n limba romn:
1. substantival (definit si nehotrt);
2. posesiv (genitival, pronominal);
3. demonstrativ (adjectival).
58

Evolu#ia (i constituirea articolului substantival definit
Articolul definit enclitic, iar n unele cazuri si regiuni si proclitic, a fost mostenit din latina
popular. Dar el devine o form general admis n graiurile maselor populare doar mai trziu, n epoca
de formare a limbilor romanice, n special a dacoromnei. Vorba e c pn la anul 602 acest tip de
articol era eliminat din vorbire sub influetba limbii scrise. Care era cauza acestei eliminri la scris? Se
stie c n limba latin clasic, care avea niste legi stricte de utilizare a unor sau altor forme gramaticale,
se admitea utilizarea pronumelui demonstrativ doar dup un substantiv. Am pomenit n treact c
fostul pronume demonstrativ ille, care a devenit articol genitival, era folosit ca o apozitie a unui
substantiv ntr-o constructie sintagmatic cu un alt substantiv n G. Pn la anul 602, actele ce se
ntocmeau n partea oriental a Imperiului Roman si n biseric, care avea si ea canoane stricte, ca si
legile latinei clasice, nu puteau admite nicidecum schimbarea topicii pronumelui demonstrativ de tipul
ille n raport cu numele determinat atta timp ct latina se vorbea si se scria n anumite cercuri culte,
religioase sau oficiale. De acea utilizarea articolului definit (proclitic sau enclitic) n forma sa aton
aprea ca o abatere grav de la regulile latinei clasice, si multi vorbitori care aveau cunostint de
existenta lui l redau prin formele lui tone. Latina vorbit nu putea s impun limbii scrise articolul
definit n forma sa scurt.
De aceea, abia n epoca de formare a limbilor romanice, cnd normele limbii scrise slbesc cu
totul (Imperiul Roman s-a distrus, biserica crestin se afla doar ntmpltor pe teritoriul daco-tracic),
cnd populatia autohton a fost deja romanizat, se va impune definitiv n limba vorbit articolul definit
n forma sa popular si se va modifica conform legittilor pe care le-a suferit n aria de est a fostului
Imperiu Roman.
Articolul substantival definit la masculin are dou forme: le si l. Forma le a evoluat de la
latinescul ille n felul urmtor: n latina popular, demonstrativul ille devine elle. Dat fiind faptul c
acest elle aprea deseori ca un morf si deci era neaccentuat, el si-a pierdut silaba initial si a devenit le.
Acest tip de articol se adaug la substantivele masculine terminate n e dup disparitia consoanei
finale: frater + le > fratele; leporem + le > iepurele.
Forma l, descendent si ea din ille, a urmat o alt cale de evolutie. La D. demonstrativul illle
avea forma illum, la Ac. si Abl. forma illo. n urma unificrii acestor trei forme, s-a creat una
comun pentru toate aceste trei cazuri illo. Dup cum am mai mentionat, n latina popular,
demonstrativul ille devine elle (are loc deschiderea vocalei initiale). n felul acesta, ille > ello > ellu (o
59
final aton > u). Pierznd, ca si elle, prima silab, ellu devine lu. Dup disparitia lui u final, ca si
substantivele masculine si neutre de tipul lupu, b#rbatu, m#ru, lu >l: lupul, b#rbatul, m#rul.
La feminin singular, articolul definit si ia nceputul din forma pronominal illa. n latina
popular oriental, i initial se deschide n e. Deci illa > ella. Mai trziu, la nceputul formrii limbilor
balcano-romanice, e initial se transform n a. O astfel de modificare are la baz legitatea fonetic de
trecere a lui e initial neaccentuat n a att n cuvintele semnificative de tipul erama > aram#; erici >
arici, ct si n cadrul particulelor; eccum modo > acmo > acmu > acum; eccum hicce > aci > aici. Deci
forma ella devine alla. Avnd la baz o alt legitate fonetic (disparitia lui ll intervocalic urmat de a:
stella > stea; vitella > vi*ea), alla > aa > a. Sintagma substantivului cu fostul demonstrativ trebuia s
aib, pentru nceput, aspectul capra alla > capr# a > capra; vulpem alla > vulpe a > vulpea.
La G.-D. demonstrativul latinesc masculin avea forma illius. Prin analogie cu pronumele
interogativ quid, care avea la D. forma cuis, pentru G.-D. se formeaz illuis, iar pentru feminin illaei.
I initial, ca si n cadrul formelor de N.-Ac., devine e: illui > ellui; illaei > ellaei. Ambele forme de gen,
din cauza utilizrii lor frecvente si din motivul economiei n vorbire, din cauza pierderii accentului n
cadrul comunicrii, pierd din corpul lor (procesul haplologiei) prima silab, devenind respectiv: ellui >
lui; ellaei > lei > ei > i. Forma lui s-a atasat la substantivele masculine si neutre, dup disparitia
consoanei finale a acestora: frater + lui > fratelui; lupus + lui > lupului; melum + lui > m#rului;
cognatus + lui > cumnatului.
Forma de feminin a suferit o evolutie mai complicat. De exemplu: caprae + lei > caprele >
capreei > caprei; vulpi + lei > vulpilei, vulpiei > vulpii.
La masculin plural articolul provine de la forma de N.-A. illi. n epoca romanic trzie, illi
capt aspectul elli, care mai trziu pierde prima silab, devenind li. Ulterior, n ramificatia
dacoromn, conform legittii fonetice l+e(i), l dispare (libertare > a ierta). De exemplu: cani+li >
c%nili > c%inii; homini + li > ominili > oamenii; lupi + li > lupili > lupii.
La genul feminin plural, articolul si ia nceputul de la latinescul illae, care, n latina popular,
devine ellae. n primele faze ale dezvoltrii balcano-romanei, prima silab dispare, iar ultima se
statorniceste ca articol, care se sufixeaz la substantiv: caprae + lae > caprele; vulpi + lae > vulpile;
parti + lae > partile > p#r*ile.
La G.-D. plural, forma articolului era aceeasi pentru ambele genuri: illorum, care devine n
latina popular ellorum. Haplologia primei silabe si disparitia consoanei finale au dus la forma loru,
care mai apoi l pierde pe u final si devine lor. De exemplu: lupi + lor > lupilor; caprae + lor >
caprelor.
60
Textele vechi ne ofer un tablou dublu al pozitiei articolului fat de substantivul determinat.
Cazuri de plasare a articolului definit n prepozitia substantivului snt atestate doar la forma de G. n
aceste situatii, substantivul mai are un determinativ, care, de obicei, este atribut acordat, plasat si el n
prepozitia substantivului determinat: a lor s#i b#rba*i; a ei noastr# credin*# (Codicele Voronetean).
n textele vechi din secolele XVI-XVIII ntlnim utilizarea articolului n postpozitia
substantivelor proprii-nume de familie: L#pu'neanului, Mavrocordatului sau n prepozitia
substantivelor-nume de persoan: lu voievodu.
Desigur, n latina popular articolul definit se ntrebuinta cu mult mai rar dect n romna veche
si, cu att mai mult, n limba romn contemporan. Astzi n romn, ca si n celelalte limbi romanice,
articolul si-a extins sfera de utilizare. Dup cum afirm cercettorul limbii noastre Meyer-Lbke,
substantivele ce desemneaz lucruri unice n univers nu au nevoie de determinare, adic de articol
definit. S lum, bunoar, cazul substantivului Dumnezeu, care nu a ajuns pn astzi s fie articulat,
dect n cazurile cnd se are n vedere o alt fiint divin, cnd este opus dumnezeilor altor popoare
dect cele crestine. De exemplu: Dumnezeul musulmanilor este Allah. Este, de asemenea, cazul
substantivului soare din cuvintele compuse soare-r#sare, soare-apune, ce denumesc punctele cardinale
rsrit si asfintit. Tot Meyer-Lbke constat c n limba romn veche nu se articulau cu articol
definit substantivele abstracte, pe cnd n romna contemporan ele se articuleaz: li nedreptate(a) s#
nu scad# de calea lui, c# vine bl%nzenie(a) spre noi.

Articolul substantival nehot$rt, etapele constituirii lui
Articolul substantival nedefinit un, o, unii, unele si trage originea de la numeralul cardinal
latinesc unus, una, uni, unae, folosit totdeauna n procliza substantivului, ca si orice numeral cardinal.
Din cauza utilizrii frecvente, fostul numeral si-a pierdut nuanta de indice al cantittii si imprim
substantivului o semnificatie nedefinit, dar l determin partial, n comparatie cu substantivul fr
unus: homo orice om / unus homo un om oarecare.
Formatiile cu numeralul unus si un substantiv erau destul de frecvente n limba latin: Dicitur
unus ymnus se cnt un imn; Appropiet ad illum una mullier pulhra se apropie de el o muiere
frumoas.
n latina trzie ns, determinativul unus, folosit pe lng substantiv, nu avea nc functie de
articol, deoarece nu se creaser nc opozitiile necesare, adic lipsea categoria logic determinat/
nedeterminat. Unus si-a asumat functia de articol abia dup ce ille a devenit o marc a determinrii
totale a substantivului.
61
Evolutia articolului nehotrt cunoaste dou etape:
a) la prima faz, el evolueaz exact ca un adjectiv simplu. Se creeaz forme pentru ambele forme si
genuri:
masc. sg.: unus > unu; masc. pl.: uni;
fem. sg.: una > un#; fem. pl.: unae > une;
b) la cea de-a doua faz, are loc atasarea formelor articolului substantival definit:
N.-Ac. uni + li > unili > unii; unae + lae > une + le > unele;
G.-D. unae + laei > une + ei > unei.
n procesul evolutiei, unus, una, n calitate de articole, au suferit o serie de schimbri de ordin
fonetic si formal.
1. La masculin singular N.-Ac., unus, dup disparitia lui u final, este nregistrat de textele vechi
cu forma unu: unu ucenicu, unu barbatu. Odat cu disparitia lui u final de la substantivele masculine
si neutre, acesta dispare si din cadrul articolului un. n textele vechi, articolul un este nregistrat
uneori ca un u simplu. Acest u trebuie interpretat, probabil, ca un u nazal: [u].
2. Schimbri fonetice nsemnate a suferit forma de feminin singular una. Astfel, a final, ca orice
a neaccentuat din finala substantivelor feminine, devine #: capra > capr#; lana > l%n#, una > un#.
Consoana n n pozitie intervocalic dispare: un# > u#. Apoi vocala #, n mod firesc, > o > uo. La
statornicirea acestui proces au mai contribuit cteva substantive de origine slav, care au intrat n
fondul activ al limbii romne, a cror final o > #: U\@RZ, NbRZ, Fb[ZP@\Z, XZp=[\Z. Forma uo este
nregistrat n primele texte vechi: uo dzi ca uo mie de ani (Codicele Voronetean).La o anumit
mfaz de dezvoltare a limbii romne, trebuie s admitem oo, apoi o. Astfel: una capra > un# capr#
> u# capr# > oo capr# > o capr#.
3. Formele de G.-D. masculin si feminin ale articolului nehotrt unui, unei au aprut mai trziu,
dup constituirea articolului definit, care s-a sufixat la tipul unic masculin unu+ i > unui si la feminin:
unae + laei > une + lei > uneei > unei.
4. Formele de N.-Ac. plural trebuiau s aib la origine aspectul uni barbati, unae caprae. La
numeralul cardinal cu functie adjectival s-a adugat articolul substantival definit respectiv: uni+li
barbati > unii b#rba*i; unae + lae caprae > unele capre.
5. Forma de plural pentru G.-D. provine de la forma unic pentru ambele genuri, existent n latin,
unorum, care, dup disparitia consoanei finale m si a lui u final, devine unor.

62
Apari#ia (i constituirea articolului posesiv (genitival, pronominal)
Ct priveste aparitia si constituirea articolului posesiv, lingvistica romneasc cunoaste mai
multe puncte de vedere.
1. I.on Coteanu sustine c articolul posesiv ar fi provenit n mod direct de la prepozitia ad, care,
dup disparitia lui d final, a devenit a. Ca argument n favoarea acestei afirmatii se aduce faptul c n
majoritatea graiurilor romnesti se foloseste o singur variant a articolului posesiv a. Celelalte
variante, cic, s-au format mai trziu, n limba literar, prin atasarea articolului definit l, i, le. Adeptii
acestei teorii aduc, n calitate de argument, niste exemple latinesti cu prepozitia ad de tipul Hic
requiescunt membra ad duos fratres Aici odihnesc osemintele a doi frati. Dup prerea noastr, aici
ad a dat n limba romn nu articolul a, ci prepozitia a, care, la, o eventual transformare, poate fi
substituit cu prepozibia la: osemintele a (la) doi fra*i; participant a (la) dou# r#zboaie mondiale;
mam# a (la) zece copii etc.
Prepozibia a, dup cum se stie, se utilizeaz naintea unui substantiv precedat de un numeral
cardinal: Miroase florile-argintii 'i cad, o dulce ploaie / Pe cre'tetele a doi copii cu plete lungi, b#laie
(M. Eminescu).
2. Ov. Densusianu, Al. Rosetii, N. Pecec, R. Piotrovski sustin cum c articolul posesiv ar fi
provenit din prepozitia ad atasat la formele de gen si numr ale pronumelui demonstrativ latinesc de
deprtare ille, illa, illi, illae. Drept exemplu, se aduce sintagma de tipul terra ad illo homine, ceea ce
nu ni se pare verosimil, deoarece, conform evolutiei fonetice normale, ad illo trebuia s dea reflexul al.
Dar se stie c articolul posesiv n limba romn se acord n gen si numr cu substantivul determinat,
nu cu cel n genitiv pe care-l preced (n cazul nostru, cu terra, care, dup cum se stie, a evoluat n *ar#,
deci trebuia s aib forma a; substantivul homine din sintagma de mai sus e la Abl, nu la G., iar dac ar
fi la G., articolul trebuie s capete forma al).
3. Cea de-a treia ipotez, care este, se pare, cea mai verosimil, este teoria constituirii articolului
posesiv (genitival, pronominal) direct din pronumele demonstrativ de deprtare latinesc ille, illa, illi,
illae, aflat n pozitie apozitiv fat de un substantiv la forma nehotrt si urmat de un substantiv n
genitiv. Adeptii acestei teorii (H. Tiktin, Al. Philippide, G. Ivnescu) aduc ntru sustinerea acestei
afirmatii exemple de tipul una cassa, illa parentillorum. Se pare s aib dreptate sus-numitii cercettori
si iat de ce:
a) dup cum se stie, orice obiect cunoscut de vorbitor are nevoie de determinare, care s fie
clar si pentru interlocutorii acestuia. De aceea, substantivele cu determinare total (l), adic cele
nsotite de articolul definit, atunci cnd formeaz sintagme cu alte substantive n G., nu mai au nevoie
63
de o determinare suplimentar si ntre aceste substantive nu apare (si nici nu poate s apar, conform
legilor gramaticale) articolul posesiv. El apare doar n cazurile cnd substantivul determinat nu are nici
un determinativ (cas# a p#rin*ilor), are o determinare partial (12), adic e semideterminat nsotit de
articolul nehotrt (o cas# a p#rin*ilor) sau substantivul determinat mai are un determinativ de natur
calitativ, ceea ce face s fie uitat determinarea, ca aceasta s fie reluat prin articolul posesiv, care
vine aici cu valoare pronominal si de aceea el se mai numeste pronominal: casa b#tr%neasc# a
p#rin*ilor.
b) Dup cum se stie, articolul posesiv constituie un morf constituent al pronumelor posesive al
meu, al t#u, al s#u etc. n limba francez, morfemele din componenta pronumelor posesive snt absolut
identice cu formele articolului substantival definit: le, la, les, care, nu ncape ndoial, snt descendente
nu din prepozitia ad + pronumele demonstrative de tipul ille, ci direct din acest demonstrativ: Mon
frtre est plus fort que le tien Fratele meu e mai puternic ca al tu; Ma soeur est plus belle que la
votre Sora mea e mai frumoas ca a voastr; Tes caiers sont plus soignes que les mien Caietele tale
snt mai ngrijite ca ale mele. Credem deci c este imposibil ca un morf s provin, ntr-o limb, de la
o form, iar n alt limb-sor de la alta.
c) n limba vorbit, pronumele demonstrative de deprtare au att forme lungi (acela, aceea,
aceia, acelea), ct si forme scurte (#la, aia, #a, #i, alea). Acestea din urm, dup cum se poate observa,
seamn mult cu formele articolelor posesive al, a, ai, ale.
Deci pronumele demonstrative de deprtare latinesti au evoluat n articole posesive astfel:
ille > ellu > alu > al;
illa > ella > alla > aa > a;
illi >elli > alli >ali > ai;
illae > ellae > alle > ale.
Sustinem deci teoria c articolul posesiv a putut s apar din constructii sintactice alctuite dintr-
un substantiv urmat de pronumele latinesc de deprtare n functie apozitiv fat de substantivul
determinat, pronumele de tipul ille precednd un substantiv la cazul genitiv.

Evolu#ia articolului demonstrativ
Articolul demonstrativ (adjectival) a aprut ntr-o perioad mai trzie, dup ce s-a constituit
articolul substantival definit, din constructii analitice alctuite dintr-un substantiv si un adjectiv de tipul
homo ecce ille bonus, unde particula de ntrire ecce, mpreun cu demonstrativul ille, a dat dou
variante: una ton (accentuat) pronumele demonstrative de deprtare; alta aton (articolul
demonstrativ):
ecce ille (ellu) > acel; cel;
64
ecce illa > acea; cea;
ecce illi > acei; cei;
ecce illae > acele; cele.
Particula ecce, n latina popular, devine acce. n cadrul variantelor tone, aceast particul s-a
pstrat incorpore, pierznd doar un c (n latina trzie consoanele duble nu s-au pstrat, ele nu se mai
pronuntau la fel de energic ca n latina clasic).
n variantele atone (cele ce au evoluat n articole demonstrative), particula ecce (acce) a pierdut
prima silab.
n literatura de specialitate, articolul demonstrativ mai este numit, uneori, si adjectival.
Considerm c termenul nu este tocmai adecvat, deoarece practica lingvistic ne demonstreaz c el nu
preced exclusiv un adjectiv, ci se plaseaz, de multe ori, si n procliza unui substantiv (inelul cel de
aur, casa cea de piatr# etc.), n procliza unui numeral cardinal (cei trei, cei o sut# etc.), ordinal (cel de-
al doilea, cel de-al cincilea etc.), naintea unui adverb (ziua cea de ieri, visul cel de m%ine etc.).
De aceea considerm c acest tip de articol trebuie numit demonstrativ, pentru c el, de fiecare
dat, demonstreaz.

Evolu%ia pronumelor personale
1. Generalit(%i
Pe parcursul dezvoltrii istorice a pronumelui latinesc, s-au produs regrupri si restructurri
importante: unele forme ale pronumelor au disprut completamente (hic, is), altele au cptat functii
noi. Astfel, demonstrativul ille etc. a preluat functia pronumelui personal de pers. a III-a; tot ille a
cptat o valoare semantic nou cea a posesivittii. Demonstrativul latinesc a dat nastere si la dou
tipuri de articol cel definit si cel posesiv (genitival, pronominal), fiind si o parte component a unor
forme de caz ale articolului nehotrt. La fel, de la ille (n mbinare cu elementul latinesc ecce) au
aprut forme pronominale noi pronumele demonstrativ si articolul demonstrativ.
Unele forme ale pronumelui latinesc (personal, posesiv, reflexiv si demonstrativ), pe lng
formele accentuate, au dezvoltat si forme atone. Ca si n cazul celorlalte tipuri de nume, din cauza
disparitiei consoanelor finale, a disprut forma genului neutru.
O restructurare esential s-a produs si n sistemul cazual al pronumelui latinesc. Astfel, din
cauza omonimiei cu alte forme cazuale, au disprut cazurile Abl. si V. n urma schimbrilor fonetice
generale (disparitia lui m final si trecerea lui o n u), n latina popular, demonstrativul ille si-a contopit
unele forme cazuale de Ac. (illum), D. (illo) si Abl. (illu).
65
Dar chiar fiind supletive, formele pronumelor romnesti au pstrat mai fidel dect celelalte tipuri
de pronume prototipurile cazuale latinesti, mai ales n cazul formelor accentuate ale pronumelor
personale. Astfel, devine destul de clar, chiar si pentru nespecialisti, evolutia formelor de N. a
pronumelor la pers. I si II (ego > eu, tu > tu), de D. (mihi > mie, tibi > *ie) si de Ac. (mene > mine,
tene > tine).
2. Evolu#ia pronumelor personale n latina popular$
Pe lng schimbrile fonetice, pronumele personale latinesti au suferit, pe parcursul evolutiei
lor, si o serie de modificri de ordin functional. Acestea din urm au fost cauzate mai ales de
transformrile care au avut loc n sistemul verbului.
Categoria de persoan a verbului, n latina clasic, era inclus n desinenta acestuia si utilizarea
pronumelui pe lng verb nu era obligatorie pentru a indica persoana. De exemplu:
fuissem > eu s# fi fost
fuisses > tu s# fi fost
fuisset > el (ea) s# fi fost
fuissemus > noi s# fi fost
fuissetis > voi s# fi fost
fuissent > ei (ele) s# fi fost
Deja n latina vulgar, n urma disparitiei consoanelor finale, s-a produs o coincident de forme,
ceea ce a solicitat aparitia si utilizarea obligatorie pe lng formele verbale a pronumelor ego, tu, nos,
vos. De exemplu, verbele de imperfectum indicativi activi ducebam, ducebas, ducebat nu puteau fi
clare o dat cu disparitia consoanelor finale m, s, t dect atasndu-li-se pronumele personale ego, tu, is.
Ct priveste persoana a III-a, pentru care n latin nu existau forme speciale bine distincte, ca
indice pronominal al formei verbale respective ncepe s se foloseasc pronumele demonstrativ.
Pronumele is, folosit n aceast functie n latina clasic, nu se mentine, ntruct, n urma evolutiei
fonetice generale, pierde din corpul sonor, adic se reduce la i, confundndu-se cu alte forme
pronominale demonstrative (hic > ic > i). Si atunci, locul lui is este preluat de pronumele
demonstrative ille si ipse. De exemplu: Et ille dicet: Gra*ia, nepos. (= Si el zice: Multumesc,
nepoate).
Ulterior, pronumele demonstrativ completeaz sistemul de trei persoane al pronumelui personal.
Deja prin sec. al IV-lea, gramaticienii latinisti l includ pe ille la pronumele personale, alturi de ego,
tu, nos, vos.
n latina popular, care a stat la baza formrii limbilor romanice, unele forme ale pronumelor
personale de pers. I si a II-a se deosebeau de cele din latina clasic, ca de altfel, si de alte forme
dialectale ale latinei populare. Atunci cnd formele cazuale clasice erau m o n o s i l a b i c e, ele au
rmas n e a c c e n t u a t e, iar latina vulgar a creat forme noi, mai lungi, completnd, astfel, seria
66
pronumelor accentuate. Aceast situatie se ntlnea mai ales la formele de Ac. me, te, no, vo. Pentru a
crea forme tone, latina popular a absorbit n tema pronumelui particula interogativ ne oare, care
aprea n propozitii interogative dup primul cuvnt al propozitiei. De exemplu: Me ne interogas? Pe
mine oare m ntrebi?
Formele nos si vos, prin analogie cu pluralul substantivelor masculine de declinarea a II-a si al
celor feminine de declinarea a IV-a, l-au substituit de s final cu i, care n limba romn s-a constituit ca
un indice al pluralului si al persoanei a II-a singular.
Tabloul evolutiei formelor pronominale la persoanele I si a II-a din latina clasic n latina
vulgar si apoi n limba romn poate fi prezentat astfel:
Latina clasic Latina popular Limba romn
S i n g u l a r
N. ego, tu eo, tu eu, tu
D. mihi, tibi, mio, tive, mie (mi, mi, mi), 5ie (5i, 5i, 5i)
Ac. me, te me+ne, te+ne mine (m#), tine (te)
P l u r a l
N. nos, vos no, vo noi, voi
D. nobis, vobis nove, vove nou# (ne, ni), vou# (v#, vi)
Ac. nos, vos ne, ni; vi, ve noi (ne), voi (v#)
Astfel, pronumele personale de pers. I si a II-a au pstrat numai 3 forme de caz: N., D. si Ac.,
forme existente si n limba romn contemporan.

3. Evolubia pronumelui eu. Opinii (i sugestii
Ct priveste evolutia lui ego n eu, exist diferite opinii.
Regula general de evolutie a sistemului vocalic latinesc n limbile romanice orientale constat
disparitia lui g intervocalic: magis > mai, magister > maestru. Dar disparitia lui g are loc mai ales n
cazurile cnd acesta este urmat de i. Cu totul surprinztoare ns e disparitia lui g nainte de o n
pronumele ego. Printre altele, n toate limbile romanice, pronumele personal de pers. I sg. l-a pierdut pe
g: it. io, fr. je, prov. eu, catalan jo, menglenoromn eu.
Mai exist o opinie, cea a lingvistului german Neumann, care crede c diaparitia lui g n ego
s-ar datora faptului c acest cuvnt, n calitate de pronume, pierdea adesea accentul n fraz. Astfel, un
francez, pentru a sublinia c anume al face o actiune, va spune: Moi, je sui venu.
67
Un alt lingvist german, Birt, consider acest fenomen pur latin si atribuie cderea lui g vocalei
e, care l preced pe g.
Niciuna dintre aceste ipoteze nu poate fi acceptat, mai ales c n latina vulgar a fost atestat
forma pao n loc de pago, -are a cantona, a face un canton, unde g ntr-adevr dispare atunci cnd
este urmat de o.
Dup disparitia lui g, o final neaccentuat din eo a evoluat n u: ego > eo > eu.

4. Evolu#ia celorlalte forme ale pronumelor personale
Pronumele latin tu, dup cum se vede, n-a suferit nici un fel de schimbri la N. att n latina
popular, ct si n limbile romanice: it. tu, fr. tu, rom. tu etc.
Am mentionat mai sus c formele de N. pl. nos, vos, l-au substituit pe s final prin analogie cu
substantivele masculine su neutre, cu cele feminine de decl. a IV-a, cu numeralul tres, cu verbele la
pers. II sg., prn i: nos > noi; vos > voi.
Formele de D. sg. mihi, tibi, conform regulilor generale de evolutie fonetic, l-au pierdut pe h si
pe b intervocalic, ca n exemplele de tipul prehendere > a prinde; liberto > iert; scribo > scriu etc.
Formele mihi si tibi au dat respectiv mi si *i conform regulilor generale de evolutie fonetic (contopirea
celor dou vocale n una singur). Aceste dou forme au cte dou variante: una silabic atunci cnd
se plaseaz naintea unei forme verbale reflexive (mi se pare, *i s-a spus) sau n cuplu cu un alt
pronume aton (mi-l amintesc, *i-i alin*i); si o alt form, asilabic cnd se rostesc muiat, urmate fiind
de un verb care ncepe cu o vocal si unde i din componenta acestor dou tipuri de pronume atone
formeaz mpreun cu o vocal un diftong ascendent (mi-aduc aminte, *i-aminte'ti), snt urmate de un
pronume aton (mi-o spui, *i-o faci) sau snt plasate n postpozitia unui substantiv, cptnd o cert
valoare semantic posesiv (geniu-*i romantic, inima-mi bate).
Formele %mi, %*i au evoluat si ele din motive conditionate lingvistic. E vorba de procesul fonetic
numit protez, cnd, pentru facilitarea pronuntiei, se adaug, adesea, vocala a: miroase amiroase;
l#m%ie al#m%ie, *apu' a*apu'. Asa si n cazul pronumelui aton mi > ami > #mi > %mi (aici
actioneaz legea fonetic a + m + consoan > %). Forma *i si l-a adugat pe % prin analogie cu forma
%mi.
Formele de plural n D. nobis, vobis, devenite n latina popular nove, vove, l-au pierdut nc n
latina trzie pe s final; b intervocalic a trecut n v (fenomenul betacismului), care apoi s-a vocalizat si a
devenit u; e final neaccentuat din noile forme, conform regulilor generale de evolutie fonetic, a trecut
n #:
68
nobis > nobes > nove > noue > nou#;
vobis > vobes > vove > voue > vou#.
n textele vechi romnesti, silaba accentuat se diftonga: noau#, voau#. Aceast faz de
diftongare apare si n cadrul unor forme dialectale, de rnd cu alte elemente lexicale: doau# oau#
moau#, ploau# etc.
Formele de Ac. sg. erau initial me, te. Dup cum am mentionat mai sus, formele accentuate
mene, tene au luat nastere la nceput n componenta propozitiilor interogative, n cadrul crora functia
interogativ o avea particula ne, iar mai trziu, aceasta si-a pierdut nuanta interogativ, fcnd, n
encliz, corp comun cu forma pronominal. Pronumele mene si tene au evoluat n mine si tine conform
legittilor fonetice generale (e + n + vocal > i: bene > bine; vendere > a vinde).
Dezvoltarea formelor de Ac. pl. e analog cu a celor de N. pl.: nos > noi; vos > voi. nc n
latina popular, n urma disparitiei lui s final, existau formele atone no, vo, care mai trziu, fiind
monosilabice, au evoluat n n#, v# (dup cum quod > c#). Forma v# a rmas pn n zilele noastre, iar
n#, pentru a face opozitie cu v#, a trecut n ne. O dat cu procesul invers de nchidere a vocalelor (e >
i), au aprut formele ni, vi.
Spre deosebire de formele de singular mi si *i, cele de plural nu au forme asilabice.
n limba romn contemporan, pronumele eu, tu, noi, voi nu au forme de G. Dar ntr-un sir de
sintagme din limba romn veche aceste forme existau si se realizau acestea, de regul, prin genitivul
analitic al pronumelor personale cu form de Ac., precedate de locutiuni prepozitionale adverbiale, n
componenta crora ntra, n mod obligatoriu, prepozitia de:
de-a dreapta de menre %n dreapta mea;
de pregiur de noi %mprejurul nostru;
pre mijloc de voi %n mijlocul vostru;
%nl#untru de noi %n#untrul nostru.

5. Evolu#ia pronumelor personale de persoane a III-a
Ca pronume de persoana a III-a, latina popular, dup cum am vzut mai sus, ntrebuinta
demonstrativul ille. Folosirea lui ille n aceast functie dateaz de foarte mult vreme, o dat ce este
comun tuturor limbilor romanice, cu exceptia sardei, care foloseste pronumele latinesc ipse.
Declinarea pronumelui ille a suferit, n latina vulgar, modificri adnci, nregistrate n diferite
izvoare. La masc. G. el devenise illuis, la D. illui. n dacoromn aceste dou forme au evoluat n una
singur lui. Si n celelalte limbi romanice situatia a rmas aceeasi: lui. Atestm aceast form si n
italian, francez, retoromn, menglenoromn.
69
La G.-D. feminin, existau, respectiv, formele illeus illaeius, care au evoluat n dacoromn lei
> ei, iar n unele limbi romanice a rmas forma lei (retoromn, italian) sau lvei (menglenoromn).
Deoarece latina trzie tindea s uniformizeze declinarea pronumelor cu cea a substantivelor, se
ntmpla ca alturi de D. illi, comun att pentru masculin, ct si pentru feminin, s se creeze, cu timpul,
illo pentru masculin si illae pentru feminin. Astfel de forme diferentiate cptau si alte tipuri de
pronume personale: ipso ipsae, isto istae.
Dup ce illo si illae s-au constituit n latina vulgar, aveau s intre n uz si alte forme analogice.
Ille, bunoar, nu putea s rmn izolat de hic si de quid, cu care era adesea asociat n fraz. Astfel,
formele obisnuite ale lui hic si quid au fost mult timp hoic si quoi. De aici reiese c hoic si quoi l-au
influentat pe illo, transformndu-l n illoi. n acest timp, genitivele hoius, quoius au influentat asupra lui
illius, transformndu-l n illoius. Aceast transformare a fost favorizat de faptul c, alturi de ille,
exista si illic, care era considerat ca un compus al lui ille + hic, si declinat ca acesta din urm: ill-hoius,
ill - hoi.
Schimbrile survenite la masculin s-au rsfrnt si asupra femininului. Astfel, s-a ajuns la
formele illois illaeius. Mai trziu, s-a ntmplat c ille l-a influentat pe quid. n rezultatul ecestei
evolutii, au aprut formele queius, quei, dup modelul illeius, illei. n sfrsit, cnd hoius, hoic, quoius,
quoic au trecut la huius, hui, cuius, cui, s-a ajuns la illuis >elluis > ellui > lui.
Vom reveni la aceste forme cnd vom cerceta alte tipuri de pronume.
Asadar, forma de N. ille din latina trzie a iesit din uz. Din Ac. illum, D. illo si Abl. illo (n locul
clasicului illi) se creeaz o form unic illu, folosit si ca N. pe parcursul evolutiei ulterioare, prin
trecerea lui i initial n e si reducerea lui ll la l, forma illu a devenit elu. Forma elu s-a mentinut mult
timp, u final disprnd n procesul general de reducere la nume abia prin secolul al XVIII-lea: elu > el.
La feminin, s-a creat forma unic illa, care n latina popular devine ella. Evolutia de mai
departe a acestui pronume a decurs pe aceeasi cale, ca si a substantivelor feminine ce aveau n
componenta lor elementul ella (stella, porcella, vitella etc.), adic ll intervocalic urmat de a a disprut:
ella > ea.
Mai exist o prere a lui Al. Philippide n privinta evolutiei lui ea. El presupune c illa > ella >
ela > eal# > eau#. Evolund din eal#, ea a devenit ton, iar forma eau# a dat nastere pronumelui
neaccentuat o, despre care vom vorbi mai jos.
Forma de masculin plural a evoluat astfel: illi > elli; i final l palatalizeaz pe l, fcndu-l s
dispar: elli > eli > elvi > ei. Cercetrile dialectologice ne demonstreaz c formele cu lv palatalizat se
mentin n sudul Dunrii (elvi) si n macedoromn (ielvi).
70
Forma de feminin plural sufer urmtoarele schimbri: illae > ellae > eale >ele.
Forma de G. masc. sg. din latina clasic illius, care s-a identificat cu D. sub influenta lui hic,
quid, ce aveau, respectiv, formele hoic, quoi, a fost substituit n latina trzie cu illoi, apoi cu ellui. n
cele din urm, apocopa primei silabe neaccentuate a dat forma lui.
Genitivul feminin sg. illaei, aprut prin analogie cu ellui, dup ce a disprut silaba nti
neaccentuat, a devenit laei. Disparitia lui l dup palatalizarea si modificarea diftongului latinesc ae n
e a dat nastere formei ei.
Paralel cu formele tone de G.-D., pentru amndou genurile se dezvolt forma aton E
(semivocalic), care, prin analogie cu formele atone de pers. I si a II-a, capt un % protetic, devenind %i.
Pe lng formele i si %i, mai exist o variant pozitional, si anume i (plin, silabic), care s-a
format datorit procesului fonetic numit haplologie.
Pentru G.-D. pl. forma illorum se folosea n latin pentru ambele genuri. Dup pierderea silabei
initiale, ellorum > lorum > loru > lor. Formele neaccentuate de D. le, li snt n rezultat al evolutiei
formelor de Ac.
Formele accentuate de Ac. au evoluat exact ca cele de N.:
ellu > el; ella > ea; elli > ei; ellae > ele.
Formele neaccentuate ns au urmat o alt cale de evolutie. Cea de masculin, bunoar, illu
(ellu), fiind plasat n prepozitia verbului, si pierde silaba initial, devenind lu. Textele vechi l
nregistreaz cu aceast form: lu %ntreab#. L capt un % protetic, devenind silabic: %l. Aflat n
postpozitia verbului, lu l-a pierdut pe u final, devenind l: %ntreab#-l, adap#-l, %nva*#-l etc.
La feminin singular, forma o a derivat din pronumele ella, si anume de la varianta popular,
sesizat de Al. Philippide eau#. Fiind folosit adesea dup formele verbale de gerunziu si participiu
terminate n u, a din componenta pronumelui ella formeaz cu u un diftong (v#dzutu + a, v#dz%ndu +
a); a final > # si forma eau# devine u#, care, ulterior, evolueaz, ca si articolul substantival nehotrt,
n una > un# > u# > uo >o.
Forma unic de N.-Ac. illi a dat nastere formei atone i: illi > elli > li > i. Mai trziu, i a cptat
un % protetic, devenind %i.
Le a derivat de la forma de feminin plural N.-Ac. ellae, care, n urma procesului de haplologie
si a monoftongrii diftongului latinesc ae n e, devine le.
6. Alte tipuri de pronume personale
n latina popular, alturi de pronumele ille, se mai utilizau si pronumele ipse si idipse.
71
Deschizndu-si, ca si alte tipuri de pronume, vocala initial, ipse devine epse, apoi epsu (vocala
final e > u, devenind, astfel, un morf distinct al numelor masculine la singular). n continuare, p este
asimilat de s (asimilare consonantic, regresiv, prin contact din punctul de vedere al locului de
articulatie) si, n felul acesta, epsu > ensu. Avnd legea de evolutie a vocalei e+n+cons. > %, cptm
forma %nsu. La acestea s-au adugat formele de gen si numr ale articolului substantival definit. Deci:
ipse > epse > epsu > ensu > %nsu+l > %nsul;
ipsa > epsa > ensa > %ns#+a > %nsa;
ipsi > epsi > ensi > %nsi > %n'i+i > in'ii;
ipsae > epsae > ensae > %nse+le > insele.
Pronumele %ns s-a ntrebuintat, n special, cu prepozitiile latinesti inter, de inter, per inter, care au
evoluat, respectiv, n %ntre, dintre, printre, si astzi avem n limba romn formele %ntr-%nsul, dintr-
%nsul, printr-%nsul etc.
n latin, mai exista pronumele idipse, care a evoluat exact ca si pronumele de tipul ipse, cu exceptia
c vocala initial a acestuia a suferit procesul aferezei:
idipse > edipse > depsu > densu > d%nsu+l > d%nsul;
idipsa > edipsa > depsa > densa > d%ns#+a > d%nsa;
idipsi > edipsi > depsi > densi > d%n'i+i > d%n'ii;
idipsae > edipsae > depsae > densae >d%nse+le > d%nsele.

7. Pronumele de reveren#$
Acestea c-au creat pe teren romanic, pe baza termenului de adresare domnia, derivat de la
dominus > domnu > domn + pronumele posesiv ta (tale), sa (sale), voastr# sau pronumele personal n
G. lui, ei, lor.
n limba veche, n afar de domnia cum ar fi: M#ria, rmp#r#*ia, Lumin*ia, Alte*ea etc., existau o
serie de constructii cu pronume posesive si alti termeni de adresare, Dintre acestea, numai constructia
cu termenul domnia, prin contaminare cu pronumele posesive, a dat nastere formelor speciale de
pronume personale, numite apoi reverentiale (de politete). Posesivul din cadrul acestor formatiuni,
atasat n encliz, indic persoana, genul si numrul:
pers. II: dumneata;
pers. III: dumnealui (genul masculin); dumneaei (genul feminin); dumnealor (numrul plural).
72
n unelesubdialecte romnesti, forma dumneata, prin faza intermediar duneata (disimilarea lui
m), a cptat forma naeata, care, fiind sesizat ca o palatalizare dialectal (se miar# se naar#, miere
naere), a fost refcut n limba literar n mata.
n conditiile actuale de dezvoltare a societtii, cnd a disprut asuprirea omului de ctre om si,
respectiv, supusenia oarb, constructiile de tipul domnia voastr#, domnia lui, domnia sa, ca si
constructiile mai vechi M#ria Ta, Lumin#*ia Voastr#, Alte*ea Sa etc., si-au restrns sfera de
ntrebuintare sau au disprut din uz, devenind niste istorisme. Formele dumneata, dumneavoastr#, mata
s-au pstrat n limb datorit faptului c au cptat un nou continut semantic, artnd stima, respectul
vorbitorului fat de interlocutori sau fat de o alt persoan care lipseste la discutie. Gradatia acestui
respect este urmtoarea: mata un respect ce tine mai mult de relatiile familiare, echivalent uneori cu
tu, dumneata o gradatie ceva mai mare, si dumneavoastr# cea mai mare gradatie de politete.

Evoluia celorlalte tipuri de pronume
1. Pronumele reflexive
n latina clasic, pronumele reflexiv avea 3 forme cazuale:
G. sui
D. sibi
Ac. se.
Aceste forme erau de pers. III, fr distinctie de gen si numr. Forma de G. sui, marcnd
posesorul, ca si orice nume n G. a disprut din uz din cauza omonimiei cu pronumele posesive.
Formele sibi si se au suferit o evolutie identic cu cea a formelor cazuale respective ale
pronumelor personale de pers. I si a II-a: forma de D. sibi > sii (disparibia lui b intervocalic) > sie
(deschiderea lui i neaccentuat n e); si > 'i (trecerea lui s+e (i) n ').
Forma de Ac. sine a evoluat, ca si mine, tine, din se + particula interogativ ne: sene, apoi l-a
nchis pe e n i, conform legittii generale e+n+voc. > i (dac e urmat n silaba urmtoare de un e):
sine.
Prin analogie cu pronumele personale (%mi, %*i, %l, %i), forma 'i capt un % protetic, devenind %'i.
n textele vechi, forma sie are diferite forme: Nb=, Nwy, NbFpe, cby etc. Aceste texte mai pstreaz
si forme de pronume reflexive compuse, cnd formele accentuate snt urmate de cele neaccentuate:
sie'i, sine', sinemi: Dziser# c#tr# ei'i: nu poci eu s# fac sinemi nemic# (Dosoftei). Aceste compuse
ns nu s-au pstrat n limba romn modern.

73
2. Pronumele posesive
n latina vorbit, sistemul pronumelor posesive a suferit schimbri esentiale. Astfel, paralel cu
formele pline meus, tuus, suus de N., apar de timpuriu si formele sincopate mus, tus, sus la N. si mum,
tum, sum la Ac.
La fel, n rezultatul sincoprii vocalei e n pozitie de hiat, forma de G. mei a devenit mi, iar
forma de D. meo a devenit mo. Despre aceste forme de pronume posesive vorbeste gramaticianul
Virgiliu: Sunt et alia pronomina ut mus, genetivus mi, dativus mo, accusativus mum, sic erit et tus pro
tuus.
Dup modelul lui tus, sus, pentru N. feminin, n latina popular, apar forme sincopate ca ta, sa.
O sincopare similar cu cea a formelor de singular s-a produs si la formele de plural. Astfel,
formele pline meis, suis, nostrorum, vestrorum au evoluat respectiv n mis, sis, nostrum, vestrum.
Toate aceste scurtri au dus la destrmarea declinrii pronumelor posesive. Ca rezultat, n
limbile romanice s-a pstrat numai cte o singur form pentru fiecare gen, persoan si numr, care au
derivat fie de la forma ton, fie de la cea aton.

Pronumele posesive pentru u n s i n g u r p o s e s o r au evoluat de la formele de N.-Ac. n
felul urmtor:
La persoana I masculin meus, n urma reducerii consoanei finale s, a dat forma meu. Ca si n
celelalte cazuri, atunci cnd e urma dup o consoan bilabial sau labiodental, e > ie (vitae > vie*i,
melem > miere, mellus > miel), meus > mieu. Aceast form este atestat n variantele textelor vechi
din sec. al XVI-lea: mieu. Formele cu E (iot) au dus, ca si n cazul celorlalte prti de vorbire, la
palatalizarea lui m n n: mint# >nvint# , miercuri > nvercuri, mieu > nveu. Exact la fel a evoluat si
forma mei din miei pentru masculin plural. Evitnd palatalizarea, limba literar a recurs la formele meu
si mei.
Forma de feminin singular a venit direct din latinescul mea. n textele vechi, se mai utilizeaz
forma regional meau#, care era fcut prin analogie cu substantivele feminine la forma nehotrt de
tipul stea steau#. Prin analogie cu forma de G. si de plural a substantivului stea stele, a aprut si
forma mele, care marcheaz, totodat, si sensul de mai multe obiecte posedate pentru un singur
posesor.
La pers. II-a masc. t#u a evoluat din latinescul tuus, la nceput n teus, dup modelul meus. Ct
priveste trecerea lui e n #, aceast transformare corespunde regulii generale de evolutie a sistemului
vocalic latinesc: bonitatem > bun#tate, sanitatem > s#n#tate (i neaccentuat > e > #).
74
Forma de feminin ta a venit direct din latina popular si a rmas intact pn n prezent, ca si
forma mea.
Formele t#u, ta pentru un singur posesor si un obiect posedat, la pers. II-a, au aprut ntr-o
perioad destul de timpurie a romnei si snt ntlnite n cele mai vechi texte: ochiul t#u prostu, dintru
%mp#r#*ia ta etc.

Formele pentru ma i mu l t e o b i e c t e p o s e d a t e la pers. II-a (t#i, tale) au evoluat
prin analogie cu cele de persoana I (mei, mele).
La pers. III-a masc. sg. pronumele seus, care este o formatie analogic cu meus, prin trecerea lui
e accentuat n #, devine s#u. n textele vechi, snt atestate dou forme ale acestui pronume: forma mai
veche seu (facu voie trupului seu Dosoftei) si s#u (a tot rodul s#u ibidem), ultima forma (s#u) fiind
caracteristic si pentru limba romn modern.
La feminin, forma sincopat sa (cea plin era sua) s-a mentinut intact.
La plural masculin, s#i este o formatie analogic cu mei, t#i. n textele vechi, snt atestate dou
forme ale acestui pronume: s#i si sei, dintre care ultima apare n mod sporadic: pornitu-s-au cu
moldovenii sei (I. Neculce). n limba romn contemporan s-a stabilit forma s#i.
La feminin plural, forma sale este o formatie analogic cu mele, tale.
Paralel cu formele pronumelor posesive s#u, sa, s#i, sale, n limba romn, pentru pers. III-a se
folosesc, de asemenea, si formele de G. ale pronumelor personale de persoana a III-a lui, ei, lor,
descendente din pronumele latinesti de deprtare illui, ilalei, illorum. Tendinta de a folosi formele de
G. ale pronumelui personal n locul celor posesive exista nc n latin, datorit valorii semantice de
apartenent pe care o are cazul G. Astfel, latinii se puteau exprima att Fillii amant suum patrem, ct si
Fillii amant illorum patrem.
S-a ntmplat c n limba vorbit adjectivele posesive autentice aproape c au fost
completamente substituite de cele personale n G., posesivele autentice pstrndu-se doar n
componenta termenilor de rudenie, n cadrul crora posesivele capt uneori niste forme mult distincte
dect cele literare: tat-su, m#si-i, frat-niu etc.
Formele pronumelor posesive pentru mai m u l t i p o s e s o r i s-au dezvoltat pe baza
formelor unice de gen si de numr, aprute nc n latina popular.
La pers. I sg. masc. forma unic nostru (< noster, metateza nostre, e > u ca marc a
masculinului singular) s-a mentinut pn n prezent.
75
Forma de masculin plural nostri a evoluat conform regulii generale: grupul str + i final > 'tr:
nostri > no'tri.
Forma noastre a suferit si ea o evolutie fireasc: nostrae > nostre (ae se monoftongheaz) >
noastre (o urmat n silaba urmtoare de o vocal deschis sau semideschis > oa).
Forma unic de pers. II-a sg. masc. din latina popular vester >voster (prin analogie cu noster)
> vostre (are loc metateza) > vostru (e > u ca marc a unificrii masculinului). Att forma de feminin
vostra > voastr#, ct si ambele forme de plural vostri > vo'tri si vostrae > voastre, au trecut printr-o
evolutie fonetic fireasc.
Pentru pers. III plural, n functie de pronume posesiv ce indic ma i mu l t i p o s e s o r i
s i ma i mu l t e o b i e c t e p o s e d a t e , n limba romn actual se foloseste pronumele
personal n G. lor. Aceasta ns nu nsemneaz c n latina popular si n limba romn veche, pentru
indicarea acestor raporturi, nu se foloseau pronumele s#i, sale. Acest lucru se datoreste si influentei
slave, n care pronumele posesive pentru mai multi posesori si mai multe obiecte posedate (NPZz, NPZu)
seamn ntructva cu pronumele romnesti s#i, sale: Cre'tinii trebuie s# iubeasc# pre dzeii s#i.
Nici n limbile romanice occidentale, pronumele posesive autentice nu si-au pstrat aceast
functie. Francezii, ca si romnii, nu pot s se exprime dect Les enfants aiment leurs parantes Copiii
si iubesc printii lor.

3. Pronumele demonstrative
n sistemul pronumelor demonstrative din latina clasic au survenit schimbri radicale. Unele
forme (hic, is, idem) au disprut, functa lor fiind preluat de ille, ipse, iste, care ncep s fie
ntrebuintate, mai trziu, si cu valoare de pronume personale sau ca determinative ale numelui.
Datorit cumulrii mai multor functii, valoarea demonstrativ a acestor pronume slbeste. De
aceea, n functie de pronume demonstrative apar fie dou pronume (ille - ipse), fie c se adaug
naintea pronumelui particula de accentuare ecce sau eccum: ecce ille acel, eccum tale cutare.
La baza crerii pronumelor demonstrative, n limba romn, au stat formele compuse ale lui ille
si iste cu particula de ntrire ecce, pe cnd n celelalte limbi romanice aceste pronume s-au format din
pronumele latinesc ipse.
nc n latina popular s-a nceput un proces de contaminare a particulei ecce cu pronume ellu
si iste, n rezultatul cruia s-au obtinut dou variante: eccelu si eccestu.
Ulterior, formele de N.-Ac. ale pronumelor demonstrative de deprtare au suferit anumite
schimbri de ordin fonetic: vocala initial e s-a deschis n a, cc s-a simplificat n unul singur:
76
ecce+ellu > acelu > acel;
ecce+ ella > acea;
ecce+ elli > aceli > acei;
ecce+ellae > acele.
77
Formele de G.-D. pentru singular si plural au evoluat cu participarea formelor
corespunztoare de articol substantival definit:
ecce+ ellui >acelui; ecce+ ellaei > acelei; ecce+ ellorum > acelor.
Ct priveste mbinarea ecce+istu etc., ea a trecut aceeasi cale de evolutie, ca si mbinarea
ecce+ ellu. Din aceast mbinare au evoluat pronumele demonstrative de apropiere:
ecce+istu > acest; ecce+ista >aceast#;
ecce+isti > ace'ti; ecce+istae > aceste.
Celelalte forme s-au dezvoltat din mbinrile cu formele cazuale ale lui istu: acestui, acestei,
acestor.
Att demonstrativele de deprtare, ct si cele de apropiere, atunci cnt se afl n postpozitia
unui substantiv sau l substituie, capt, n calitate de epitez, vocala a: acela, acesta, aceea,
aceasta, aceia, ace'tia.
n limba romn, pronumele demonstrative de deprtare si cele de apropiere au forme
prescurtate, care provin direct din pronumele demonstrative latinesti istu si ellu:
istu > estu > ast > #st; ista > esta > asta > ast#;
isti >esti > asti > #'ti; istae>estae>aste.
ille > ellu > alu > #la; illa > ella > ala >aia;
illi >elli > alli >ali > #ia; illae > ellae > ale > #lea.
Aceste forme s-au pstrat n limba romn contemporan datorit tendintei limbii de a-si crea,
aproape totdeauna, dou tipuri de pronume: unele cu forme pline (accentuate) si altele cu forme
scurte (neaccentuate).
Textele vechi atest pronumele demonstrative cu afereza lui a: cest, cel, ce'ti, ceste. Se
ntlnesc, de asemenea, diferite variante ale acestor forme: cie, cii, ceal, precum si forme articulate:
ce'tii, cestele. Snt atestate si cazuri de folosire a particulei de ntrire mpreun cu pronumele
demonstrative: acesta'i, acestuia'i.
Particul de ntrire 'i, mpreun cu pronumele demonstrative de deprtare, a contribuit la
formarea pe terenul limbii romne a pronumelor demonstrative de identitate: acela'i; aceea'i,
aceia'i, acelea'i.
De asemenea, limba romn si-a creat, prin mijloace interne, nc o clas de pronume
demonstrative, cele de diferentiere, folosind pentru aceasta pronumele nehotrt altul: cel#lalt,
cealalt#, ceilal*i, celelalte; acest#lalt, aceast#lalt#, ace'tilal*i, acestelalte.

4. Pronumele nehot$rte
n dacoromn, s-au dezvoltat o serie de pronume nehotrte att pe baza prototipurilor din
latin, ct si pe baz de material intern.
78
Ct priveste pronumele nehotrte mostenite din latin, ele se subdivizeaz n forme s i m p l
e si c o m p u s e. Printre cele simple mentionm:
alter > alt (cu variantele altul, alta, al*ii, altele), care, evident, au complinit, pentru
evidentierea formelor de gen, numr si caz, articolul substantival definit;
totus > tot (cu variantele totul, toat#, to*i, toate), avnd variante de gen si numr si doar
uneori varianta de caz tuturor;
unul (cu variantele una, unii, unele) a venit din utilizarea frecvent pe lng nume, iar
uneori si independent, a numeralului cardinal latinesc de tipul unus;
mult (cu variantele mult#, mul*i, multe), provenite din formele latinesti multus, multa, multi,
multae.
Printre formele compuse atestm:
neque+unus > niciunul; eccum + tantus > at%t; eccum + talis > cutare;
nescio+quem+ne>ne'tine; vere+ unus +ille > vreun, vreo, vreunii, vreunele, vreunor.
neque+unus > niciunul; eccum + tantus > at%t; eccum + talis > cutare;
nescio+quem+ne>ne'tine;
Pe teren romanic oriental, prin analogie cu alte forme pronominale, pe calea mbinrii de
elemente deja formate, s-au constituit, prin compunere, o serie de pronume nehotrte noi:
a) particula vare + un pronume relativ: oarecare, oarecine, oarece;
b) verbul volet + particula 'i + un pronume relativ: ori'icare, ori'icine, ori'ice, ori'icui,
ori'ic%t;
c) un pronume relativ + particula postverbal# volet: careva, cineva, ceva, c%tva;
d) conjunctivul amputat al verbului a fi + un pronume relativ: fiecare, fiecine, fiece cu
variantele %n componen*a c#rora intr# 'i verbul a 'ti: fi'tecare, fi'tecine, fi'tece, care se folosesc
doar regional.

5. Pronumele interogativ-relative
Limbile romanice orientale au dezvoltat drept pronume interogativ-relative prtile de vorbire
latinesti qualem, quem, quid, quantus.
Intrnd n sistemul pronominal, care (provenit din qualem prin trecerea lui l intervocalic n r,
disparitia lui m final), n limba romn veche, si-a atasat articolul substantival definit, cptnd
forme de gen si numr: carele, carea, carii, carele. n limba romn contemporan, acestea capt
formele cazuale pentru G.-D. c#reia, c#ruia, c#rora.
Pronumele latinesc quid avea la Ac. forma quem. mpreun cu particula interogativ ne (ca
si me, te, se), quem a stat la baza formrii pronumelui cine.
79
Forma latineasc de D. quuius > cui a suferit doar schimbri de disparitie a sunetelor finale s
si u, grupul consonantic qu (dac nu era urmat de o vocal anterioar) > c. n textele vechi,
pronumele cui era nsotit uneori de particula 'i: D# lui 'i cui'i de %n s#m%n*a lui).
Pronumele latinesc quid l substituia, n latina popular, pe quod. n urma disparitiei lui d
final, africatizrii lui qu+i>j si trecerii lui i n e, pronumele quid > ce.
C%t provine de la quantus (qu urmat de a devine c, a + n + cons. > %, n urmat de t este
disimilat de acesta, deoarece n romn nu exist nici un cuvnt care ar ncepe cu grupul
consonantic nt; s si u final dispar).

6. Pronumele negative
n limba romn, exist dou pronume negative: nimeni si nimic. Ambele snt niste formatii
compuse din latina popular:
a) nec hominis, conform unei evolutii clare, a evoluat n nemini si la nceput nsemna nici un
om;
b) nec mica nici o buc#*ic# > nemic#.
Ambele forme, fiind supuse procesului fonetic de epitez, devin respectiv nemeni si nemic#. Sub
influenta limbilor slave, e din silabele initiale ale acestor pronume > i, deoarece n slav aceleasi
pronume au formele F9[RZ si F9qRZ. Deci nemeni > nimeni, si nemica > nimic. Pronumele nimeni
a fost supus procesului fonetic de rotacism si la G.-D. a cptat, n textele coresiene de la
Maramures si n unele graiuri, forma nim#rui. Pronumele nimica are forma palatalizat a nazalei:
nvinvica (nvinvicu*#).
Din bibliografie:
1. Curs de gramatic# istoric# a limbii romne, Chisinu, Editura Cartea Moldoveneasc,
1964, p. 247-252.
2. Al. Rosetti, Istoria limbii romne, vol. I, Bucuresti, 1964, p. 123-125.

Evolu%ia verbului. Modul indicativ al diatezei active
1. Preliminarii. Restructurarea morfologiei verbului n sfera modului
central indicativ
Modificrile ce au avut loc n cadrul sistemului verbal latinesc si restructurrile din
morfologia verbului n general tin, n primul rnd, de formele categoriale temporale ale modului
indicativ al diatezei active.
Schimbrile mari n sistemul verbal al latinei populare se datoreaz factorilor de ordin intern:
a) tendinta latinei trzii spre analitism;
80
b) actiunea legilor de evolutie fonetic;
c) legea analogiei.
Tendinta spre analitism a constituit unul din factorii principali care au dus la crearea formelor
analitice de perfect si de viitor.
Procese fonetice conditionate lingvistic au suferit formele de conjugare mostenite din latin la
paradigmele timpului prezent, imperfect, perfect simplu si mai-mult-ca-perfect.
Conform legilor fonetice, n rezultatul disparitiei sunetului final s, formele latinesti de prezent
la pers. II laudas, cantas etc. trebuiau s dea reflexele laud#, c%nt#, dar nu lauzi, c%n*i, cum snt n
limba contemporan, acestea datorndu-se anume procesului analogiei cu formele verbale de
conjugarea a IV de tipul dormi.
Datorit acestor factori, sistemul verbal latinesc flexionar a suferit restructurri considerabile
si, n rezultat, s-au creat un sistem calitativ nou, sintetico-analitic.

2. Evolu#ia formelor de indicativ prezent
n limba latin, ca si n romna contemporan, prezentul indicativ al verbelor durative
exprima o actiune prezent imperfect, iar indicativul prezent al verbelor momentane o actiune
imediat viitoare si perfectiv.
Formele verbelor la prezent au suferit un sir de modificri. S analizm cum au evoluat cele
6 clase de verbe:
1. La clasa I de verbe se refereau verbele latinesti de conjurarea I (canto, -are), care n latin
aveau urmtoarele forme:
canto
cantas
cantat
cantamus
cantatis
cantant
Calea de evoluie a acestor verbe a fost diferit. Formele de pers. I, III, IV, VI au fost supuse
unor modificri pur fonetice:
I canto > cantu > c%nt;
III cantat > canta > c%nta > c%nt#;
IV cantamus > cantamu > c%ntam > c%nt#m;
VI cantant > canta > c%nta > c%nt#
Celelalte dou forme (II cantas si V cantatis) au fost supuse modificrilor de natur
fonetic, precum si celor determinate de procesul analogiei. Ele s-au creat pe baza analogiei cu
formele verbelor de conjugarea a IV-a:
II dormis > dormi; V dormitis > dormi*i.
81
Deci cantas > canti > c%n*i; cantatis > cantati > c%nta*i.
2. La clasa a II-a de verbe (cele de conjugarea a II-a de tipul venare) evolutia formelor de
prezent a fost aceeasi, cu deosebirea c la tema infinitivului s-a adugat sufixul gramatical ez,
venit n latina popular odat cu mprumuturile grecesti:
I v%nez IV v%n#m
II v%nezi V v%na*i
III v%neaz# VI v%neaz#
3. Clasa a III-a o alctuiau verbele de conjugarea a IV-a de tipul dormio,- ire, care aveau n
latin urmtorul aspect:
I dormio IV dormimus
II dormis V dormitis
III dormit VI dormiunt
Formele date au fost supuse unor schimbri fonetice conditionate lingvistic. Aceasta
priveste, mai nti, pers. I (dormio) si VI (dormiunt), care l sincopeaz pe i intervocalic: dormo >
dormu > dorm; dormiunt > dormu > dorm.
Au fost supuse modificrilor si pers. a III-a (dormit) si a V-a (dormitis). n flexiunea celei
dinti forme, i > e: dormi(t) > dorme > doarme; la pers. V, sub influenta lui i, t > *: dormiti >
dormi*i.
n rezultatul modificrilor fonetice, sistemul de forme capt aspectul:
I dormio > dormo > dormu > dorm;
II dormis > dormi(s) > dormi;
III dormit > dorme > doarme:
IV dormimus > dormimu > dormim;
V dormitis > dormiti > dormi*i;
VI dormiunt > dormu > dorm.
4. Clasa a IV-a o formau verbele de conjugarea a IV de tip sufixal, cu sufixul de provenient
greceasc esc, de tipul a %nt%lni, sufixul atasndu-se la toate cele 3 persoane de singular (I, II, III)
si la a III-a plural (VI):
I %nt%lnesc IV %nt%lnim
II %nt%lne'ti V %nt%lni*i
III %nt%lne'te VI %nt%lnesc
5. La clasa a V-a se refer verbele de conjugarea a II-a de tipul taceo, -ere, care n latin
aveau urmtorul aspect:
I taceo IV tacemus
82
II taces V tacetis
III tacet VI tacent
Forma pers. I a parcurs urmtoarea cale de evolutie: taceo > tacio > taco > tacu > tac.
Pers. II sg. (taces), II si III pl. (tacetis, tacent) au fost influentate de formele verbelor de conj.
IV de tipul dormio, - ire. Ele au cptat aspectul:
II taces > tacis > taci;
V tacetis > tace*i;
VI tacent > tacunt > tac.

6. Clasa a VI-a o alctuiesc verbele de conjugarea a III-a de tipul duco, -ere, care n limba latin
aveau urmtorul aspect:
I duco IV ducimus
II ducis V ducitis
III ducit VI ducunt.
Patru dintre formele date au evoluat pe cale pur fonetic:
I duco > ducu > duc; IV ducimus > ducimu > ducemu > ducem;
III ducit > duci > duce; VI ducunt > ducu > duc.
Celelalte forme (II ducis, V dicitis) au fost influentate de formele conjugrii a IV-a cu infinitivul
n ire (doirmio, -ire):
II ducis > duci; V ducitis > duci*i > duce*i.

Pe parcursul evolutiei formelor de prezent, s-au produs anumite schimbri si n tema unor
verbe. Aceste schimbri au fost cauzate de mai multi factori:
a) actiunea legittilor fonetice generale;
b) modificarea accentului;
c) evolutia desinentelor;
d) legea analogiei;
e) alternantele fonetice.
Acad. Al. Rosetti sustine c la unele verbe care aveau e n tem s-a dezvoltat pe cale fonetic
alternanta vocalic # la pers. I, e la pers. II si a la pers. III singular:
ap#s > ape'i > apas# (appCnso);
%mb#t >%mbe*i > %mbat# (bibEto).
Prin analogie cu verbele de acest tip, au evoluat si altele care aveau un e precedat de o
labiodental n tem: %nf#' > %nfe'i > %nfa'#.
83
Pers. II sg. a verbelor de conj. I si-a modificat vocala final a temei datorit analogiei cu
persoana respectiv a verbelor de conj. IV : laudas > laudis >lauzi:
Exist forme de prezent care n limba veche aveau alt aspect al temei n raport cu cel din
limba romn contemporan: purceade > purcede; gr#ia'te > gr#ie'te etc.

Ct priveste locul accentului, formele de prezent reprezint dou grupuri mari:
a) cele cu accentul pe sufix (verbele de tip sufixal din clasele II si IV); Formele de prezent cu
accentul pe sufix au fost mostenite din limba latin cu acest accent;
b) cu accentul pe radical (celelalte verbe). Ct priveste formele de prezent cu accentul pe
radical, ele snt oxitone (adun, aduc, arunc etc.) si paroxitone (tremur, laud etc.);
c) accentul rmne neschimbat n toat paradigma prezentului numai la clasa a VI-a de verbe
(cele de conjugarea a III-a: trec, treci, trece, trecem, trece*i, trec), la celelalte clase de verbe
pstrndu-se numai la pers. I, II. III sg. si III pl. (tremur, tremuri, tremur#), pe cnd la persoanele I si
II plural accentul cade pe flexiune: tremur#m, tremura*i;
d) o serie de verbe si-au mutat accentul radicalului de pe antepenultima silab (proparoxiton)
pe ultima (paroxiton): {lligo >al`g; {pplico >apl`c.

3. Evolu#ia verbelor a avea, a fi (i a voi
Schimbri mari au suferit formele de prezent ale verbelor habere, volere, esse att la formele
lor pline (predicative), ct si la cele auxiliare.
Verbul habeo,- ere a evoluat astfel:
I habeo > habiu > aibu > amu; IV habemus > havemus > (avem); aemu > amu >am;
II habes > havi >ai; V habetis > havetis > (ave*i); a*i;
III habet > havet > aet > a; (are) VI habunt > avunt > (au)

Verbul voleo, -ere a suferit urmtoarele modificri fonetice:
I voleo > voliu > voiu > voi; IV volemus > vulemu > vuremu > vrem;
II velis > veli > vei; V voletis > vuleti > vureti > vre*i; (ve*i)
III volet > vole > vore > voare > va; VI volunt > voru > vor.
Anume de aici provin ambele paradigme ale prezentului cu formele:
a) tone: vreau, vrei, vrea, vrem, vrei, vor;
b) atone: voi, vei, va, vom, ve*i, vor.


84
Verbul esse avea n latin, la prezent indicativ urmtoarea paradigm:
I sum sunt (s%nt) (s, %s)
II es esti >e'ti,
III est est(e) > este; e, i, %i
IV sumus s%ntem
V estis s%nte*i
VI sunt s%nt, s, %s
Formele scurte ale lui esse snt creatii mai vechi: din paradigma latineasc s-au pstrat doar
formele est, sunt si estis. nc n textele vechi apar formele atone si asilabice i, -s, forma verbal e.
Prin proteza lui % s-au creat forme scurte de sine stttoare %s, %i.
Dup cum vedem, din paradigma conjugrii verbului latinesc esse la prezent, pers. I sg. a
evoluat prin analogie cu pers. VI (s%nt);
pers. II sg. prin analogie cu pers. V: e'ti;
pers. IV 'i V prin analogie cu pers. VI: s#ntem, s%nte*i;
la pers. III sg. s-a ad#ugat %n calitate de epitez#, prin analogie cu verbele de conj. III,
vocala e.
4. Evolutia formelor de imperfect
Pe parcursul evolutiei sale de la limba latin la limbile romanice, formele de imperfect au
suferit modificri att n tem, ct si n flexiune. Imperfectul avea urmtoarele terminatii: -{bam
(narabam), -Cbam (dicCbam), -iebam (audiebam). Flexiunea de la conj. III -iebam se confunda cu
cea de la conj. II Cbam. De aceea, treptat, pentru ambele conjugri s-a stabilit terminatia Cbam. n
cele din urm, se obtine un sistem opozitional din 3 flexii: -{bam, -Cbam,- Gbam.
Formele imperfectului n limba latin erau urmtoarele:
I cantabam
II cantabas
III cantabat
IV cantabamus
V cantabatis
VI cantabant

I dicebam
II dicebas
III dicebat
IV dicebamus
V dicebatis
VI dicebant

I audi(e)bam
II audi(e)bas
III audi(e)bat
IV audi(e)bamus
V audi(e)batis
VI audi(e)bant
85
n rezultatul modificrilor fonetice, formele de pers. I, II, III sg. si IV pl. coincid:
I cantaba(m)
II cantaba(s)
III cantaba(t)
VI cantaba(nt)
I dicebam
II dicebas
III dicebat
VI dicebant
I audi(e)bam
II audi(e)bas
III audi(e)bat
VI audi(e)bant
Persoanele I si II pl. capt o form unic:
II audi(e)bas III audi(e)bat VI audi(e)bant
Persoanele I si II pl. capt urmtorul aspect:
cantabamus > c#ntamu > c%ntam; cantabatis > c%nta*i;
dicebamus > dziceam > ziceam; dicebatis > dzicea*i > zicea*i;
audiebamus > audzeam > auzeam; audiebatis > audzea*i > auzea*i.
Doar aceste forme puteau fi ntrebuintate fr a aduga pronumele personale noi si voi. Celelalte
forme pronominale au evoluat prin analogie:
la pers. I. sg. s-a adugat terminatia m prin analogie cu persoana I pl.;
la pers. II sg. s-a adugat i final ca marc a acestei persoane;
la pers. III pl. s.a adugat semivocala u, mai exact diftongul au, descendent din verbul
habere > habunt > au, care a devenit caracteristic pentru toate verbele la pers. III plural.

5. Evolu#ia formelor de perfect
Limba latin a cunoscut cteva forme de perfect:
a) perfectul n vi, caracteristic pentru majoritatea verbelor de conj.I (mitare, mutavi) si a IV-
a (venire, venivi). Acest tip de perfect mai era caracteristic si pentru unele verbe de conj. a III-a
(cognovi, cognoscere), precum si pentru unele verbe de conj. a II-a (complevi, complere);
b) perfectul n ui, caracteristic pentru majoritatea verbelor de conj. a II-a (habiu, habere;
monui, monere);
c) perfectul cu radicalul reduplicat, caracteristic pentru unele verbe de conj. I (dedi, dare,
steti, stare), pentru unele verbe de conj. a II-a (pependi, pendere) si pentru o parte a verbelor de
conj. a III-a (credidi, credere, perdidi, perdere);
d) perfectul format din radical (fr reduplicare), caracteristic pentru unele verbe de conj. a
II-a (prandi, prandere, vidi, videre), unele verbe de conj. a IV-a (veni, venire) si pentru unele verbe
de conj. a III-a (rupi, rupere, bibi, bibere);
e) perfectul sigmatic (n si) caracteristic pentru unele verbe de conj. a II-a (risi, ridere, arsi,
ardere), dar mai ales pentru verbele de conj. a III-a (dixi, dicere).
86
Pe parcursul evolutiei de la latin la romn, tipurile de perfect amintite mai sus au fost
supuse unor modificri diferite (analogia, dispariti de sunete, trecerea de la un tip de conjugare la
altul etc.).
Astfel, perfectul cu radicalul n si dispare (cu rare exceptii). Verbele de conjugarea I si IV,
fiind cele mai multe la numr, si-au pstrat tipurile de perfect fr schimbri deosebite. Dintre
tipurile de perfect pe care le-au mentinut limbile romanice, cel mai rspndit este perfectul n -avi,
caracteristic mai ales pentru verbele de conj. I, apoi cel n -ivi, caracteristic pentru verbele de conj.
IV, cel sigmatic, caracteristic pentru verbele de conj. III, si perfectul n ui, caracteristic pentru
verbele de conj. II si partial a III-a.
Formele de perfect n -avi si ivi aveau n latin urmtorul aspect:
I cantavi IV cantavimus
II cantavistis V cantavistis
III cantavit VI cantaverunt
VI cantara*
I dormivi IV dormivimus
II dormivisti V dormivistis
III dormivit VI dormiverunt
Unii cercettori ai istorie limbii latine (A. Lombard), formele persoanei VI (cantaverunt,
dormiverunt), dup disparitia silabei ve, devin cantavCre, dormivCre, iar dup albii (A. Rosetti)
cantara, dormira.
Ele au urmat aceeasi cale de evolutie. nc n latina popular, aceste forme ncep s piard
sunetul intervocalic v sau chiar grupul vi. n felul acesta, apar formele sincopate:
I cantai IV cantamus
II cantasti V cantastis
III cantat VI cantara

I dormii IV dormimus
II dormisti V dormistis
III dormit VI dormira
Apoi intervin alte schimbri: dispar consoanele finale; personale I si a II-a plural, prin
analogie cu pers. a III-a pl., au cptat nterfixul r#-; la forma de singular s-au produs doar
schimbri de ordin fonetic:
I cantai > c%ntai
87
III canta > c%nt# VI cantamu > c%ntam
I dormii > dormii
III dormi > dormi III dormimu > dormim
Persoanele a II-a sg. si pl. au suferit o cale de evolutie mai complicat: a fost disimilat
consoana t (legitatea t precedat de s si urmat de i), trecerea lui s+i >': cantasti > cantasi > c%nta'i.
n felul acesta, pers. a II-a sg. si cea de-a II-a pl. devin sinonime: cantastis > cantasti > c%nasi >
c%nta'i.
De aceea, forma de la pers. II pl. capt aspectul c%nta*i prin analogie cu desinenta persoanei
respective de la celelalte timpuri. n afar de aceasta, la pers. a II-a pl., ca si la pers. I pl., apare
formantul r#-, caracteristic pentru pers. a III-a pl.
n felul acesta, paradigma conjugrii verbelor n -vi (-{vi, -Gvi) devine urmtoarea:
I cantavi > c%ntai IV cantavimus >c%ntam>c%ntar#m
II cantasti > cantasi> c%nta'i V cantavistis > cantasi >c%nta*i >c%ntar#*i
III cantavit >canta > c%nt# VI cantaverunt > cantara > c%ntar#

I dormivi > dormii IV dormivimus > dormim >dormir#m
II dormivisti > dormisi > dormi'i V dormivistis > dormisi > dormi*i > dormir#*i
III dormivit > dormi VI dormiverunt > dormira > dormir#.
Formele de perfect sigmatic aveau urmtorul aspect:
I dixi IV diximus
II dixisti V dixistis
III dixit VI dixerunt
n urma modificrilor fonetice (de adugare a lui e dup tema latineasc la pers. I sg. si de
substituire a lui i posttonic prin e) ele devin:
I dixu IV dixemu
II dixe'i V dixeti
III dixe VI dixera
Consoana d+e(i) s-a africatizat, dnd nastere sunetului dz (z). La pers. I si a II-a pl. se
ataseaz, prin analogie cu pers. a III-a pl., formantul r#-. Celelalte forme evolueaz ca si formele
respective ale perfectului n -ai (c%ntai), -ii (venii). n urma acestor inovatii, vechea paradigm a
perfectului sigmatic capt urmtorul aspect:
I zisei IV ziser#m
II zise'i V ziser#*i
III zise VI ziser#
88
Cu exceptia persoanelor II si VI, formele de perfect simplu pstreaz vechiul accent latinesc
neschimbat: zis`i, zis`r#m.
c) Formele de perfect n -ui aveau n latin urmtorul aspect:
I tacui IV tacuimus
II tacuisti V tacuistis
III tacuit VI tacuerunt
Aceste forme au evoluat astfel:
I tacui > t#cui IV tacuimus > t#cum > t#cur#m
II tacuisti > tacusi > t#cu'i V tacuisti > tacusi > tacuti > t#cu*i > t#cur#*i
III tacui > t#cu VI tacuerunt > tacura >t#cur#.
Cu -ui se forma si perfectul verbului nascio, -|re: nascui > n#scui. n aria oriental a
Imperiului Roman, aceast creatie a luat locul perfectului latin natus sum, pe cnd n partea
occidendal, perfectul latinesc de tipul natus sum s-a pstrat pentru vreo 15 verbe, care n limba
francez se conjug cu verbul auxiliar }tre.

6. Mai-mult-ca-perfectul indicative latin (mutaseram, mutaseras, mutaserat etc.) nu s-
a pstrat n limbile romanice. La baza mai mult ca perfectului indicativ sintetic n limbile romanice
orientale stau formele sincopate de mai mult ca perfect conjunctiv latin.
nc n latina clasic, mai mult ca perfectul conjunctiv latin se folosea cu forma sincopat
(fr silaba vi). Paradigma mai mult ca perfectului era urmtoarea:
I mutavissem > mutasem IV mutavissemus > mutasem
II mutavisses > mutases V mutavissetis > mutassetis
III mutavisset > mutase VI mutavissent > mutasent
n rezultatul evolutiei fonetice normale (disparitia consoanelor finale), formele persoanelor I,
II, III, VI au coincis:
I mutavissem > mutase
II mutavisses > mutase
III mutavisset > mutase
VI mutavissent > mutase
Paradigma mai mult ca perfectului devenise urmtoarea:
I mutase IV mutasemu
II mutase V mutaseti
III mutase VI mutase
Pers. I sg. a cptat terminatia m prin analogie cu pers. I pl.
89
Pers. II sg. si-a adugat terminatia i ca marc a acestei persoane.
n urma tuturor modificrilor, paradigma verbului muto, -are la mai-mult-ca-perfectul
indicativ avea, la un moment dat, urmtorul aspect:
I mutasem IV mutasem
II mutasei V mutase*i
III mutase VI mutase
Pentru formele de plural, paralel cu terminaiile sem, -sei, -se, apar, prin analogie cu
perfectul simplu, si formele cu ser#m, -ser#'i, -ser#, care snt creatii mai recente.
E de mentionat c n limba veche a existat un sistem de mai-mult-ca-perfect perifrastic,
format pe baza timpurilor trecute ale verbului auxiliar a fi (eram, am fost, fusesem) + participiul
verbului de conjugat. Deosebim urmtoarele tipuri de mai-mult-ca-perfect alctuite din:
a) imperfectul verbului a fi + participiul verbului de conjugat: era mer'i = merseser#;
b) perfectul verbului a fi + participiul verbului de conjugat: s-au fost dus = se dusese;
c) mai mult ca perfectul verbului a fi + participiul verbului de conjugat: se fusese r#dicatu =
se ridicase.
Aceste forme, create dup modele slave, nu s-au pstrat, deoarece se foloseau rar, apoi au
disprut totalmente. Ca norm literar, s-a pstrat numai mai-mult-ca-perfectul sintetic.

7. Perfectul compus
Pentru a arta c actiunea s-a terminat, limba latin folosea mbinri de verbe cu sens abstract
(habere, tenere, posse, debere) cu participiul trecut. La nceput, n textele latine, verbul habere era
folosit cu sensul de a avea. Cu timpul ns, el si-a pierdut sensul de posesivitate si ncepe procesul
de gramaticalizare a perifrazei de tipul habeo scriptum, ea fiind supus unor modificri. Verbul
habere sufer unele modificri:
I habeo > habiu > aibu > aiu IV habemus > havemus > aemu > am
II habes > havi > ai V habetis > havetis > aeti > a*i
III habet > havet > aet > a VI habunt > havunt > au
Formele pline (predicative) ale verbului habere la unele persoane (III are, IV avem, V -
ave*i) au urmat o alt cale de evoluie:
(conditional) III haberet > (h)aere > are
IV habemus > (h)abemu(s) > avem
V habetis > (h)abeti(s) > ave*i.
Forma de pers. I. sg. aibu este nlocuit cu forma pers. I. pl. (amu > am), care particip la
formarea perfectului compus.
90
Formele pline (predicative) ale verbului a avea vor cpta urmtorul aspect:
I am
II ai
III are
IV avem
V ave*i
VI au.

8. Timpul viitor
Limbile romanice orientale nu au mostenit timpul viitor latin. Aceasta se datoreaz mai
multor cauze:
a) n latina clasic timpul viitor nu avea o paradigm unic. n dependent de tipul de
conjugare, viitorul avea diferite terminatii. (-bo la conjugrile I si II; -am la conjugrile III si IV);
b) n procesul de evolutie, au avut loc modificri fonetice ce au dus la identitatea formelor
de viitor. Bunoar, la conjugrile I si a II-a au coincis persoanele a II-a si a III-a sg.: II cantabis;
III cantabit = c%nta
La conjugrile III si IV coincid persoanele II si III sg. si III pl.:
II dices
III dicet dice > dzice > zice
VI dicent
Toate aceste coincidente au avut drept urmare destrmarea complet a paradigmei de viitor
sintetic latin. Se cerea aparitia unor noi forme de viitor. n acest scop, au aprut, n latina trzie,
perifraze formate dintr-un verb cu functie de auxiliar (habeo, voleo, debeo) si infinitivul verbului
principal (habeo cantare, volo bibere, debeo manducare). Aceste perifraze exprimau mai mult
atitudinea vorbitorului fat de realizarea aciunii.
La baza formrii viitorului n limbile romanice st perifraza de tipul voleo cantare. Evolutia
verbului volere am analizat-o mai sus. Verbul conjugat (de baz) ia forma infinitivului
neprepozibional (fr prepozitia a).
Perifraza de tipul voleo cantare a stat la baza formrii viitorului I forma I (eu voi c%nta).
Ct priveste viitorul I forma a II-a, el s-a format de la o alt perifraz care exista n latina
trzie, habeo ad cantare, care nsemna am a cnta. Mai trziu, are loc nlocuirea infinitivului prin
conjunctiv, perifraza cptnd aspectul am s# c%nt. La nceput, au existat amndou formele de
viitor: am a c%nta si am s# c%nt.
Deci ambele forme ale viitorului I se datoreaz existentei a dou tipuri stabile de perifraze n
latina trzie.
Pe baza viitorului verbului a fi si a participiului verbului de baz apare o nou form de
viitor (voi fi c%ntat), care nu este un reflex al viitorului anterior din limba latin, ci, mai degrab, o
91
formatie relativ recent, alctuit prin analogie cu alte forme supracompuse (a' fi c%ntat, vei fi
lucrat). Aceast form de viitor se ntrebuinteaz rar, deoarece se confund cu formele de viitor
pasiv si potential (prezumtiv). n felul acesta, n limba romn veche, a luat nastere viitorul II sau
viitorul anterior.
n consecint, din cele expuse mai sus se desprind urmtoarele
C on c l u z i i :
a) Modificrile ce au avut loc n sistemul verbal latinesc si-au lsat amprenta pe formele
categoriale de timp ale modului indicativ al diatezei active.
b) Sistemul verbal latinesc sintetic sufer anumite modificri si se creeaz un nou sistem
sintetico-analitic.
c) Limba romn a mostenit din latin formele de prezent si de imperfect, dar cu unele mici
modificri.
d) Dintre tipurile de perfect pe care le-au mostenit limbile romanice, cel mai rspndit este
perfectul simplu.
e) n limba romn s-a format un nou tip de perfect compus, care a avut la baza perifraze de
tipul habeo scriptum.
f) Limbile romanice orientale nu mostenesc timpul viitor latin. Viitorul I cu formele sale I si
II s-a format de la perifraze de tipul volo cantare si habeo ad cantare. Pe terenul propriu al limbii
romne se formeaz viitorul anterior, constituit din viitorul I forma I al verbului a fi si participiul
verbului de conjugat.

Modul conjunctiv

n perioada de formare a limbii romne vechi (sec. IV-X), pe aproape ntregul teritoriu al
limbii noastre, conjunctivul a cptat ca morfem specific lui fosta conjunctie latineasc si dac.
Aceasta si-a pierdut, n anumite mprejurri, sensul de conditional, rmnnd ns cu valoare de
dac, si va mai continua s apar cu aceast valoare n textele din secolele al XVI-lea si al XVII-
lea. Odat cu impunerea lui s# ca morf al conjunctivului, s-a realizat si o alt modificare n structura
acestui mod verbal, modificare care a adus modul conjunctiv la structura sa actual: la persoanele I
si a II-a sg. si pl. verbele la modul conjunctiv prezent se modific exact ca la prezentul indicativ, cu
deosebirea c se adaug, n procliz, morfemul s#, fapt ce a fcut s se fac deosebire dintre aceste
dou moduri personale.
Ct priveste cile de transformare a conjunctiei conditionale s# n form modal de
conjunctiv, exist mai multe opinii ale cercettorilor.

92
1. Meyer-Lbke consider, bunoar, c formele de conjunctiv ar fi aprut, mai nti, la
persoanele I si a II-a, n propozitii completive directe, dup verbe ce exprim o dorint: rog s# taci
sau o voint: voiu s# c%nt. Punctul de plecare spre structurile cu conjunctiv trebuie vzut, mai nti,
n propozitiile conditionale incomplete: dac# ai t#cea, te rog. Asadar, te rog s# taci ar fi rezultat din
dou propozitii independente, dintre care una cu s#, care ar fi exprimat dorinta sau rugmintea, si
alta la pers. I indicativ, care ar fi chiar verbul de dorint sau voint, aceasta din urm fiind
propozitia principal, iar cealalt secundar.
Cercettorul Meyer-Lbke mai d o explicatie a constituirii conjunctivului: morfemul s# a
devenit marc a acestui mod n propozitiile completive directe si indirecte care ncepeau cu si
conditional: geudeo si venitas m bucur dac vii. Dar nsusi cercettorul respinge aceast ipotez
din motivul c n limba romn verbele ce exprim sentimente se construiesc cu conjunctia c#, nu
cu s#: m# bucur c# vii.
2. O nou explicatie o gsim la I. Iordan
7
, care crede c schimbarea cu participarea
conjunctivului s-a realizat n fraze de tipul nu 'tiu s# fi venit si s# fiu mai t%n#r, m-a' apuca de
aceast# munc#. I. Iordan vede dou ci de transformare a lui s# conditional n s# morf al
conjunctivului:
a) n propozitii completive directe cu s# dac, dup verbul a 'ti la forma negatuv: nu 'tiu
s# fi venit decanul dac a venit decanul;
b) n propozitii conditionale cu conjunctivul prezent, n care s-a pstrat s# conditional.
Consuderm c obligatorie e numai cea de-a doua explicatie.
Al. Philippide
8
mentiona c forma de prezent si cea de perfect al conjunctivului, ambele cu s#,
au, cteodat, valoare de ireal prezent, respectiv, trecut. Pe noi nu ne intereseaz dect forma de
prezent, singura care a fost mostenit din latin. Al. Philippide ddea un exemplu din I. Creang: S#
am eu at%*ia bani %n pung#, nu mi-ar mai trebui alta. Deoarece n latin se utiliza procedeul si
veniat, cantamus dac ar veni, am cnta pentru exprimarea irealului prezent, este limpede c
limba romn a mostenit forma de prezent a conjunctivului latin, aceasta ntrebuintndu-se n
propozitii secundare conditionale. n propozitia principal, limba romn a introdus prezentul
noului mod creat de latina popular conditionalul-optativ. S# a rmas morf al conjunctivului din
momentul n care a disprut din limb n calitate de conjunctie conditional, fiind nlocuit cu de,
dac#. Mentionam anterior c si a devenit ulterior s# mai nti pe lng verbe la pers. I si a II-a,
pentru care erau utilizate formele de indicativ prezent. Mai trziu, acest semn distinctiv se extinde si
asupra pers. a III-a sg. si pl., desi aici existau forme speciale, deosebite de cele ale indicativului.

7
I. Iordan, Schi*e de sintax# istoric# romanic#, Bucuresti, 1951, p. 58.
8
Al. Philippide, Gramatica elementar# a limbii romne, Bucuresti, 1954, p. 280.
93
Extinderea lui s# asupra pers. a III-a ncepe, probabil, cu verbele la care, n rezultatul evolutiei
fonetice, formele de conjunctiv coincideau cu cele de indicativ, mai ales dup ce n cadrul verbului
au intervenit schimbri fonetice de ordin general. De exemplu:
III indicativ talliat, appropiat

III conjunctiv talliet, appropiet
VI indicativ talliant, appropiant

VI conjunctiv tallient, appropient
Pentru a evita echivocul, adic pentru a diferentia conjunctivul de indicativ, a nceput s fie
folosit, pentru diferentierea pers. I si a II-a, morfemul se.
n limba romn contemporan, conjunctivul prezent face o distinctie net omofon si
omograf de formele prezentului indicativ. Acolo unde prezentul indicativ se termin n # (c%nt#,
lucreaz#), conjunctivul capt terminatia e (s# c%nte, s# lucreze) si invers: unde prezentul indicativ
se termin n e (merge, 'terge), conjunctivul capt terminatia # (s# mearg#, s# 'tearg#).
n limba romn actual, forma de conjunctiv prezent apare ntr-o serie de formule de
adresare si n cadrul constructiilor stabile ce exprim:
a) urri (S# tr#i*i! S# %nflori*i! S# fii s#n#tos!);
b) imbolduri (S# cre'tem o genera*ie demn# de faptele str#mo'ilor no'tri!);
c) imprecatii (Bat#-l Dumnezeu s#-l bat#! Afurisit s# fie!).
n limba romn, mai exist o form de conjunctiv, fr morfemul s#, asa-numitul
conjunctiv amputat. Acest tip de conjunctiv completeaz paradigma modului imperativ cu persoana
a III-a sg. si pl.: fac#, zic#, treac#, duc#-se etc. Spre deosebire ns de imperativul propriu-zis, cel
amputat exprim, mai degrab, o dorint, un ndemn: Aib# parte de noroc!
Forma conjunctivului fr s# trebuie considerat mai veche dect cea cu s#, tot asa cum n
celelalte limbi romanice, de exemplu limba francez, formele de conjunctiv fr que snt anterioare
celor cu que.
n textele vechi, mai ales n traducerile din slav, se folosea, adesea, conjunctivul amputat al
verbelor reflexive la forma invers, care purta valoare semantic de imperativ, denotnd o dorint:
~Z>;@qbR6N qb be M@ NPRbRb! #$ RPZ%
rntunec#-se ochii lor Sfin*easc#-se numele t#u
n unele graiuri, mai ales la Baia Mare, Salonta (Romnia) si Rbnita Camenca (Republica
Moldova), fosta conjunctie latineasc se foloseste fr modificri: si aib#, si sie etc.
taie, apropie
taie, apropie
94
Prin analogie cu forma de conjunctiv prezent, la pers.a III-a sg. si pl. s# aib#, formele
aceleiasi persoane ale verbelor s# 'tie, s# fie, n unele graiuri (moldovenesc si criseanardelenesc)
au dezvoltat reflexele s# 'tib# si s# fib#.
Conjunctivul trecut, ca si alte moduri compuse (conditionalul-optativ, potentialul), s-a
format pe teren romanic oriental si a creat o form nou, distinct de cea a omologului su din
latin. Astzi, conjunctivul trecut se formeaz de la prezentul conjunctiv al verbului a fi si
participiul verbului de conjugat.
n textele vechi din secolele XVI- XVIII, conjunctivul trecut aprea cu forma plin a
verbului auxiliar a fi: s# fiu, s# fii, s# fie, s# fim, s# fi*i, s# fie + participiul verbului conjugat: Scriu
c# %ncep#torul 'i a*i*iitorul acestui lucru s# fie fost Marco-episcopul (Varlaam).
Formatiile cu a fi variabil s-au utilizat pn la o perioad mai recent. Astfel de forme ca s#
fie %ntrecut pe ltefan vod#, s#-i fie c#dzut s#geata, s#-i fie t#iat capul etc. se ntlnesc frecvent la
Gr. Ureche, I. Neculce si la alti cronicari. Abia prin sec. al XIX-lea, auxiliarul a fi invariabil s-a
fixat si s-a generalizat n calitate de norm a limbii romne literare. Acest fenomen se explic prin
echivalenta semantic a conjunctivului trecut cu forma de conditional trecut, aceste dou moduri
alternnd: Sinion pa'a, s# nu fie aflat o luntre mic#, cu care au sc#pat peste Dun#re, ar fi c#dzut la
prinsoare (Gr. Ureche).
Stabilirea formei de conjunctiv trecut cu a fi invariabil mai are o cauz. Vorba e c limbile
slave formeaz timpurile compuse n mod analitic cu acelasi verb auxiliar :;<> + un participiu.
Si n limbile slave verbul :;<> din componenta timpurilor compuse avea forme scurte de tipul
:>?A, :>, :;, :. n slavon chiar si topica verbului invariabil :; coincide cu cea a lui a fi din
componenta conjunctivului romnesc: U@ ]! "Z;=\ s fi ars. Deoarece primele scrieri romnesti
au fost n limba slav bisericeasc si pentru aceasta se folosea alfabetul chirilic, iar normele
ortografice au putut s se consolideze numai datorit unei literaturi scrise, n limba romn s-a
stabilit ca norm literar conjunctivul trecut cu auxiliarul a fi invariabil.
n limba romn veche, se mai ntlnea si o form de mai mult ca perfect conjunctiv, creat
din conjunctivul trecut al verbului a fi cu form plin (s# fiu fost) + participiul verbului conjugat.
De exemplu: Afl#-se c# %n aceast# *ar# s# fie fost l#cuit 'i al*ii %naintea noastr# (Gr. Ureche).
ntruct aceast form de conjunctiv nu avea un aspect temporal specific care ar fi deosebit de cel al
conjunctivului trecut, ea nu s-a pstrat.

Modul imperativ
n latina clasic, imperativul avea forme speciale pentru prezent: (II muta, mutate), si pentru
viitor (II mutato, mutatote, VI mutanto). Dar nc n perioada formrii limbilor romanice,
imperativul viitor n to dispare din uz. Rmne doar imperativul prezent:
95
conj. I: muta, mutate; conj. III: unge, ungite;
conj. II: tene, tenete; conj. IV: dormi dormite.
Cel mai fidel s-a pstrat imperativul la verbele din clasa I (cele de conj. I de tip nesufixal),
care, n urma evolutiei fonetice normale, la pers. a II-a sg., n locul vocalei finale a, a cptat vocala
#: muta > mut#, da > d#, iudica > judec# etc
NOT
.
Verbele la imperativ care aveau terminatia a dup vocal au cptat la pers. a II-a sg.
terminatia e: despolia> despoaie, incunea > %ncuie, mollia > moaie, appropia > apropie. n e se
termin si actualele forme de imperativ ale verbelor de comj. I avnd a dup i: a sf%'ia sf%'ie, a
%mpr#'tia %mpr#'tie, a zg%r%ia zg%r%ie etc.
Verbele din clasa a II-a (cele de conj. a II-a de tip sufixal) se modeleaz dup forma de
imperativ a verbelor sus-amintite de tip nesufixal, adic se formeaz cu sufixul -eaz#: lucreaz#,
modeleaz#, lumineaz# etc.
Verbele din clasa a III-a (de conj. IV de tip nesufixal) au dezvoltat 3 tipuri de terminatii de
natur diferit:
a) un grup de verbe a mostenit terminatia latineasc a imperativului: mori, dormi, peri > piei
(din ochii mei);
b) un alt grup de verbe l-a modificat pe i n e dup modelul pers. III sg. a indicativului
prezent: %nghite, ascute, azv%rle, soarbe etc.;
c ) cel de-al III-lea grup si ia terminatia -a, de asemenea prin analogie cu pers. III sg. a
indicativului prezent: sprijin#, coboar
NOTA 2
, doboar
NOTA 3
.
La verbele din clasa a IV-a (de conj. a IV-a cu prezentul de tip sufixal) s-a statornicit doar
terminatia e: domne'te, prive'te, hot#r#'te etc.
La verbele din clasa a V-a (de conj. a II-a), imperativul singular a pstrat terminatia
latineasc numai n unele cazuri (tene > *ine, excade > scade, imple > umple). Celelalte verbe
mostenite din latin l substituie pe e etimologic cu i: vezi, %ncapi.
Ct priveste verbele de conj. a III-a (din clasa a VI-a), doar cteva din ele l-au schimbat pe e
n i, prin analogie cu verbele de conj. a IV-a: treci, mergi. Verbele a duce, a zice, a face si
compusele lor mostenesc prototipurile monosilabice latinesti: duc > du, dic > zi, fac >f#.

NOT1
Verbul a sta formeaz imperativul stai! Prin analogie cu forma de prezent indicativ.
NOTA 2
La M. Eminescu ntlnim forma cobori %n jos, Luceaf#r bl%nd...
NOTA 3
Verbul a veni are mai multe variante de imperativ:
a) vin# : De ce nu vii tu, vin#! (ca la verbele din clasa I);
b) Vino :Vino-n codru la izvorul /Care tremur# pe prund, prin analogie cu vocativul substantivelor
feminine;
c) cu terminatia O: O, vin, odorul meu nespus, / li lumea ta o las#.
96
La pers. a II-a plural (V), toate verbele la modul imperativ au cptat flexia *i, care este
caracteristic n genere acestei persoane la toate modurile, aspectele si formele temporale.

Pentru exprimarea valorii de imperativ negativ, nc n latina clasic se ntrebuinta
infinitivul precedat de negatiile non sau nole. n limbile romanice tipul de imperativ negativ non
dare capt o extindere general. Deja n primele texte romnesti pers. II sg. este atestat cu forma
redus de infinitiv.
Datorit terminatiei *i, care, de rnd cu terminatiile pers. a IV-a (I plural), a fost destul de
conservatist si s-a pstrat, infinitivul plin + terminatia *i s-a mentinut mai mult dect la pers. a
II-a sg.: nu dare*i, n loc de nu da*i.
La pers. a III-a sg. si pl., n functie de imperativ negativ se folosesc de timpuriu formele de
prezent ale conjunctivului amputat att la forma afirmativ, ct si la cea negativ: fac# nu fac#,
zic# nu zic#, c%nte nu c%nte etc. n textele vechi, se utiliza o form de imperativ negativ alctuit
din conjunctivul prezent al verbului a avea + infinitivul lung al verbului conjugat: nimeni s# nu
aib# a lucrare %n zi de s#rb#toare, caracteristic pentru stilul cancelresc si cu nuant de viitor.

Modul condi%ional
n latina clasic, un mod conditional ca atare n-a existat. Sensul de conditional era redat prin
diverse forme ale modului conjunctiv:
S# am dac as avea eu at%*ia bani %n pung#, nu mi-ar mai trebui alta (I. Creang).
Istoriile spun s#-i fi t#iat capul c i-ar fi tiat capul.
C# s# fi %ntrercut pre ltefan c l-ar fi ntrecut pe Stefan.
Conditionalul romnesc s-a format din infinitivul verbului conjugat cu participarea diferitelor
forme ale auxiliarului a avea:
I (mai mult ca perfectul) : habuissem > habessim > aessi > a'
II (prezentul indicativ) : habes > aes > ai
III (prezentul conjunctiv): haberet > aere > are > ar
IV (prezentul indicativ) : habemus > aemu > amu > am
V (prezentul indicativ) : habetis > aeti > ati > a*i
VI (prezentul conjunctiv) : haberet > aere > are > ar.
n limba romn veche, formele neaccentuate ale verbului a avea se atasau direct la
infinitivul lung al verbului si se situau n encliza lui:
rnchinare-a' 'i n-am cui.
97
Asa-numitele forme inverse de conditional prezent se ntlnesc n cadrul diferitelor
imprecatii: Dormire-a*i somnul de veci s#-l dormi*i! Tr#ire-ai trei zile cu cea de-alalt#ieri! (I.
Creang).

Ct priveste condi%ionalul trecut (perfect), limba romn veche ne ofer mai multe modele
de formare a lui:
a) perifraze alctuite din verbul a vrea + infinitivul verbului conjugat:
Mult# sc%rb# %ntr# %n inima lui, c# %ncotro vre %ntoarce (ar fi ntors) oastea mai %nainte, totuna
nu sc#pa (Gr. Ureche).
Trei-patru dzile de-ar mai fi z#bovit turcii pe loc, nici unul nu vre sc#pa n-ar fi scpat (I.
Neculce).
b) auxiliarul a vrea la perfectul compus + infinitivul:
rn ce chip au vrut pute dezgropat trupul.
c) forma actual, constituit din conditionalul prezent al verbului auxiliar a fi invariabil +
participiul verbului conjugat: a' fi mers, a' fi venit etc.

Formele nominale ale verbului
I n f i n i t i v u l
n latina clasic existau 3 forme de infinitiv: prezent (muto, -are), perfect (mutavisse) si
viitor (mutaturum esse). n lima romn s-a pstrat numai infinitivul prezent, cel cu terminatia re.
Tipurile de conjugare se distingeau dup vocala final din tem:
conj. I: a: mut{re, cant{re; conj. III: cons.: dic|re, fac|re;
conj. II: e: tacCre, bibCre; conj. IV: i: venGre, horrGre.
Infinitivul romnesc s-a format prin reducerea terminatiei -re. Aceast reducere a fost
cauzat de faptul c infinitivele cu -re, denumind o actiune, s-au substantivat si au nceput s
primeasc chiar articole substantivale, ncadrndu-se, astfel, n clasa numelui. n felul acesta, s-a
creat o omonimie gramatical, care a putut fi evitat, dup modelul unor limbi din masivul balcanic,
prin reducerea lui re
9
.
Cu timpul, pe lng infinitivul scurt, s-a adugat prepozitia a, care si ia nceputurile nc din
latina clasic, n formele de tipul aggedior ad dicere ncep a zice, apoi n latina trzie, unde forma
un tip de viitor analitic, constituit din sintagme de tipul habeo ad cantare am a cnta.
Prin evolutie fonetic normal, ad l pierde pe d final. Apoi prepozitia a si pierde functia de
a exprima raporturile dintre cuvinte si, n felul acesta, devine un morf al infinitivului.
98
Textele vechi fixeaz att forme ale infinitivului lung (el se opre'te a ne certare), ct si
forme actuale (Iaste %nc# slab p#c#tosul a se scula).

P a r t i c i p i u l
Dintre toate formele de participiu existente n limba latin, limba romn le-a mostenit numai
pe cele ale participiului pasiv, care n latin aveau urmtoarele terminatii:
-tus: laudatus, mutatus, auditus, vinctus; -sus: risus;
-utus: minutus; -itus: venitus.
Din punctul de vedere al accentului, n latin se distingeau 2 tipuri de participiu:
a) cu accentul pe vocala final a radicalului, din care fceau parte participiile n -tus:
amatus, auditus. La acestea s-au mai ncadrat si participiile unor verbe de conj. II, la care e>u:
umpletus > umplutus > umplut;
b) participiile cu accentul pe radical, care aveau terminatiile itus (dolitus), -tus (scriptus), -
sus (risus).
Terminatia utus apare la verbele cu perfectul reduplicat: vendidi > vendutus > v%ndut; cadedi
> cadutus > c#zut; vidi > videdi > v#zut etc.
Pe parcursul evolutiei ulterioare, multe participii latinesti s-au mentinut numai ca niste
adjective: intellectus > %n*elept; strinctus > str%mt; directus > drept etc. Pentru participiile acestor
verbe au fost create forme noi: %n*eles, str%ns, dres. La fel, n calitate de adjectiv, s-a specializat si
forma veche de participiu st#tut, care n limba veche si n unele graiuri mai pstreaz nc forma
verbal: au st#tut la sfat, dar are si valoare adjectival: ap# st#tut# veche, de demult.
Participiile unor verbe tranzitive realizeaz functii de adjective calitative: hain# rupt#, carne
afumat#, vas spart etc.
Prin intermediul functiei lor adjectivale, unele participii au putut deveni substantive. Tendinta
de substantivare a participiului a existat nc n latin. Astfel, erau frecvente numele Tacitus
Tcutul, Placitus Plcutul s.a. De multe ori, cu valoare substantival aprea forma de gen
neutru a participiului delictum delict. Astzi, avem substantivele postverbale aratul, sem#natul,
str%nsul, sem#natul. n limba veche, substantivele actuale unt, tort, fapt erau nc participii: li multe
b#seareci au fapt f#r# lene (Gr. Ureche). Participiile actuale ale acestor verbe snt uns, tors, f#cut.
Tendinta de substantivare a participiilor se manifest si n limba romn contemporan:
Nemul*umitului i se ia darul.
Pleca*ii la b#t#lie nu s-au mai %ntors.
Veni*ii de pe aiurea nu se dau du'i nicicum.

9
Limba bulgar, bunoar, a redus la verbe terminatia -67
99

S u p i n u l
Limbile romanice nu au mostenit supinul latinesc, ele si l-au creat pe teren propriu, fiecare
limb recurgnd la mijloace specifice. Ceea ce poart astzi numele de supin este o formatie
analitic ulterioar, ce cumuleaz diferite calitti de supin propriu-zis (ma'in# de sp#lat = care
spal#) si de infinitiv (e greu de f#cut = e greu a face ).
Aceast formatie nou, n limba romn, s-a constituit pe baza numelui de actiune
participial, existent nc n latin, unde era ntlnit un vechi nume al actiunii: auditus auscultare
auz, descensus descendere coborre.
n limba romn, numele de actiune participial poatze avea form de feminin (fapt#,
mul*umit#, spus#, arhaicul r#s#rita soarelui) sau de masculin (cules, sem#nat, pescuit, arat, str%ns).
Substantivul geam#t este un reflex al participiului gemut.
Din latin au fost mostenite ca substantive si alte nume de actiuni: fream#t < fremitus,
muget < mugit, tr#snet < trasnit.
Numele participiale desemneaz fenomene ale naturii: rev#rsatul zorilor, r#s#ritul (apusul)
soarelui. Dar ele nu se folosesc pentru numirea actiunilor abstracte. Se spune, bunoar,
dezr#d#cinatul vi*ei-de-vie, nu dezr#d#cinarea..., dar nicidecum nu se spune dezr#d#cinatul be*iei,
ci dezr#d#cinarea be*iei. Astfel, supinul a ajuns azi s desemneze actiuni: c o n c r e t e, ce pot fi
percepute cu ajutorul:
organelor senzoriale: r%sul, pl%nsul, sfor#itul, l#tratul, nechezatul mieunatul, sc%r*%itul;
procese de munc: cositul, boronitul, aratul, sfredelitul;
a c t i u n i din v i a t a c o t i d i a n : %nsuratul, logoditul, m#ritatul, %nscrisul.
Modul supin intr n componenta mbinrilor stabile de cuvinte: nici %n ruptul capului, cu
nepus %n mas#, a-'i lua r#mas bun, %n faptul zilei, desc#lecatul *#rii, bun venit!, bun g#sit! etc.
Supinul apare deseori pe lng substantive, n special pe lng cele concrete, artnd, de
obicei, menirea obiectului: perie de sp#lat, ma'in# de frizat, foarfece de tuns, ma'in# de tocat, fier
de c#lcat etc.
Ct priveste substantivele abstracte, pentru a denota o nsusire a lor, se foloseste modul
infinitiv: speran*a de a tr#i, dorin*a de a %nvinge, pl#cerea de a iubi etc.
Modul supun se mai utilizeaz si pe lng adjective: bun de b#ut (de m%ncat, de b#tut),
vrednic de iubit (de stimat) s.a.
Pentru exprimarea sensului de supin, n limba romn se folosesc, traditional, prepozitiile la
(la cules, la arat) si de (de b#ut, de m%ncat, de stricat). Mai exist cteva prepozitii a cror utilizare
100
cu supinul e rarisim: dup#, pentru, de la. Probabil, de atta ele nc nu s-au cristalizat n constructii
bine fixate pentru exprimarea functiei de participiu al actiunii, adic de supun.

G e r u n z i u l
Pe parcursul evolutiei sale, gerunziul a suferit putine schimbri. n latina clasic, el se
prezenta ca un sistem de forme ale numelui de actiune, derivate de la tema imperfectului cu ajutorul
sufixului gramatical nd. Ca si alte nume, gerunziul latinesc se declina, avnd forme doar pentru
cazurile oblice:
G. cantandi tacendi ungendi audiendi
D. cantando tacendo ungendo audiendo
Ac. cantandum tacendum ungendum audiendum
Abl. cantando tacendo ungendo audiendo
Prin urmare, n latin formele gerunziului se reduceau la 3 sufixe gramaticale: -and, -end, -
iend, care, pe parcursul evolutiei fonetice normale, au dat respectiv reflexele %nd si ind.
Gerunziul intr n componenta structurilor osificate (fixe): vr%nd-nevr%nd, tr#ind 'i
nemurind, av%nd %n vedere, la drept vorbind, nemaivorbind de etc.
Forma de gerunziu intr n componenta modului potential prezent: va fi tr#ind, dac# nu va fi
murit.
Gerunziul romnesc se poate adjectiva. l ntlnim, n aceast ipostaz, n componenta
constructiilor standarde de tipul cerin*e cresc%nde, m%ini tremur%nde, leb#d# murind# etc.

A d v e r b u l
1. Modific$ri n sistemul adverbului latinesc
Spre deosebire de celelalte prti de vorbire semnificative, adverbul, neavnd categorii
gramaticale specifice doar lui, fiind o parte de vorbire neflexibil, a suferit, n procesul de evolutie,
n fond, modificri de ordin fonetic, cantitativ si, uneori, calitativ. Schimbrile fonetice erau
determinate de legittile fonetice ce caracterizau evolutia elementelor mostenite din latin n genere,
iar mai trziu, de adaptarea mprumuturilor din alte limbi la procesul de evolutie de la latina
popular la limba romn.
Sufer schimbri si gradele de comparatie. Ca si la adjective, formele sintetice de exprimare
a gradelor comparativ si superlativ snt nlocuite prin perifraze cu participarea adverbelor magis,
forte, talis etc.
Stratul de baz al adverbelor latinesti, cu modificrile respective de ordin fonetic, a fost, n
fond, mostenit din latin:
101
bene > bine; deorsum > jos; multum > mult; hieri > ieri;
clarum > chiar mane > m%ine; quando > c%nd; tardivum > t%rziu.
Adverbele mostenite din latin si-au pstrat, n fond, sensul de la origine. Unele adverbe ns
au suferit, pe parcursul evolutiei, unele mutatii de sens. Bunoar, adverbul unde nsemna n latin
dincotro. Astzi, n limba romn, el indic locul. Forte nsemna puternic. Azi el particip la
formarea gradului superlativ absolut la adjectivele si adverbele calitative. Magis nsemna mai
mare. Ca si forte, el particip la formarea gradului comparativ si a celui superlativ relativ.
n afar de adverbele simple, limba romn a mostenit din latin si o serie de formatii, care,
conform evolutiei fonetice normale, au evoluat n adverbele:
abia < ad vix < ad bix; acum < acmu< eccum modo;
ac#t#rii < eccum tale; acolo < eccum illoc;
adev#rat < ad de verrum + -at; adineaori < de in illa hora;
afar# < ad foras; aiurea < aliubi+re;
altminteri < altera mente; apoi < ad post;
asemenea < ad similis; asupra < ad asupra;
atunci < ad tuncce; departe < de partem
%nainte < in avante; %napoi < in ad post;
%nd#r#t < in de retro; a'a < ad sic;
azi < hac dies; numai < non magis.

2. +mbog$#irea arsenalului adverbelor rom'ne(ti pe baz$ de
mprumuturi
Pe parcursul evolutiei ulterioare a limbii romne, fondul ei de adverbe s-a completat cu
numeroase mprumuturi din alte limbi. Printre acestea, mentionm, n primul rnd, mprumuturile
din slav(:
%ndeosebi < occnrn; dimpotriv# < npornna;
tocmai < rxma; de iznoav# < nsO nonO;
%nzadar < saap!; iute < nmro;
h#t < rert; barem < napem.
Turce1ti: berechet < bereket; abitir < beter; buluc < bolluk mai mult, mai bine, mai tare dect.
Neogrece1ti: agale < agolia; anapoda < anapoda; alandala < ant olla.
Franceze: apropo < # propo; angro < en gros; deja < deja.
Italiene: %n darn < in darno; alegro < allegro; forte < forte.
Un numr nsemnat de adverbe au aprut pe teren romanic. Ele s-au format:
102
a) prin sufixare: -e'te: omene'te, c%ine'te, fr#*e'te, coibb#ne'te, nem*e'te;
-u': tupilu';
-i': piezi', gr#pi', pe furi'.
b) prin compunere:
pronume + adverb: altcum, altc%ndva, altcumva;
negatie + adverb: niciodat#, nicic%nd, niciunde;
adjectiv+substantiv: deseori, rareori, alt#dat#;
prepozitie+adverb: %ndeaproape, %ndeajuns, indisear#, %ndeob'te.
c) prin frazeologizarea unor expresii: cu noaptea-n cap, cot la cot, m%n# de la m%n# etc.
n perioada de cnd dateaz primele texte romnesti, clasa adverbelor se formase deja, astfel
c deosebirile dintre adverbele ntlnite n textele vechi si cele din limba romn contemporan nu
snt prea nsemnate. Se ntlnesc ns unele adverbe circumstantiale care au un aspect fonetic mai
apropiat de cel de la origine, indicnd, n felul acesta, mai deslusit legtura cu etimonul. Bunoar,
forma acice e mai aproape de forma de la origine eccum hicce dect actuala form aici, aci. De
asemenea, este mai aproape de etimonul slav forma (%n)potriv# (< npornna) dect forma actual
%mpotriv#.
Mai deslusit apar prtile componente si la urmtoarele adverbe si locutiuni adverbiale din
textele vechi romnesti:
acmu < eccum modo; nece cum < necce quomodo;
de preun# < de per una; d#n#oar# < de una hora;
tutinderea < tota intindere; de nou < U= FZP'.
Unele adverbe din textele vechi, desi nu se deosebesc prin form de cele din limba romn
contemporan, se ntrebuinteaz cu alt sens, mai apropiat de celal etimonului su. Bunoar,
adverbul chiar si pstreaz sensul de clar (lat. clarum); f#*i' de fat; nemica defel, deloc:
nemica s# v# sfii*i (M. Costin).
n ultimul timp, numrul adverbelor romnesti a nceput s creasc pe contul mprumuturilor
directe din limba latin, care se folosesc mai ales n stilurile publicistic si stiintific, dar rmn, cu
prere de ru, impenetrabile pentru vorbitorii de rnd din cauza c n scoli si licee nu se lucreaz
ndeajuns asupra explorrii pe larg a cuvintelor neologice. E vorba, n primul rnd, de o serie de
adverbe care au intrat direct n lexicul limbii romne prin intermediului folosirii maximelor
latinesti:
Hic Rondus, hic salta Aici e Rondus, aici sai.
Ubi concordi, ibi voctoria Unde-i ntelegere acolo-i victorie.
103
ibidem la acelasi autor; idem tot acolo.
previter pe scurt; alteras alt dat;
consone ntr-un glas; prompte lesne, repede;
ad hoc special cu aceast ocazie; de iure din punct de vedere juridic;
ad litteram cuvnt cu cuvnt; ad libitum dup plac;
per jocum n glum; pro forma formal;
festina lente grbeste-te ncet; multum, non multa calitativ, nu cantitativ;
volens-nolens vrnd-nevrnd; in tempore opportuno la momentul potrivit;
in medias res n toiul evenimentelor etc.
Partiturile muzicale, avnd un caracter international, snt nsotite de adverbe ce indic felul
n care acestea trebuie interpretate. De exemplu:
allegro repede; forte tare;
piano ncet; pianissimo foarte incet;
cito repede
1
; moderato cu un tempou mijlociu;
picicato sacadat
2
. fortissimo foarte tare etc.

3. Evolu#ia adverbelor circumstan#iale
Din punctul de vedre al sensului, adverbele se mpart n circumstantiale si calitative. Aceste
dou tipuri de adverbe au evoluat n mod diferit.
Spre deosebire de latina clasic, n cea popular ncep s se confunde mijloacele de indicare
a directiei, pe de o parte, si cele de indicare a plasrii obiectelor n spatiu, pe de alt parte. n limba
vorbit se face abstractie de aceste semnificatii, mai frecvent folosindu-se adverbul unde pentru
ambele sensuri. Chiar la M. Eminescu, care este cel mai indicat clasic al literaturii noastre n ceea ce
priveste utilizarea sensurilor lexicale ale cuvintelor, ntlnim: Unde te duci? C%nd o s# vii? Iar la Al.
Donici amndou adverbele se folosesc n aceeasi propozitie: Da dincotro 'i unde alergi tu a'a
iute?/ Bursucul, %nt%lnind pe Vulpe, a-ntrebat.
Printre cele mai frecvente adverbe din latina popular, mentionm:
illic, illac, illoc acolo; propre aproape;
longo departe; hic, hac aici;
sursum n sus; deorsumn jos.
foras n afar;

1
Cito se scrie pe retete eliberate de medici pentru farmacisti, care descifreaz urgent.
2
Picicato se refer mai ales la interpretarea partiturilor muzicale la instrumentele cu coarde, acestea
piscndu-se.
104
Pentru a indica locul obiectului n spatiu, apropiat de vorbitor, se foloseau adverbele hic si
hac, nsotite, n procliz, de particula ecce. n rezultat, au aprut adverbele ecce + hic > ici > aci;
ecce + hac >acici >aici.
Adverbul latinesc infra n jos este substituit n latina vulgar prin deorsum jos, iar
adverbul supra (cu varianta super) prin sursum > sus.
Paralel cu adverbul propre, coexista si varianta ad propre > aproape. n loc de adverbul
aliorsum, se folosea aliubi, la care s-a adugat -re, devenind aliubire >aiurea.
Din seria de sinonime vicem, volta, data, toate avnd sensul odat, limba romn l-a
mostenit pe data.
Adverbul hodie azi n-a fost mostenit de limba romn, care a folosit n locul acestuia
expresia ce exista la romani hac dies, adic ziua de Hac, n care se achitau toate datoriile. De aici si
expresia a-i veni cuiva de hac, pentru a-i sechestra toat averea din motiv de neplat.
Adverbul hieri s-a pstrat aproape n toate limbile neoromanice.
O rspndire mare capt adverbul mane, care n latin nsemna dimineat. Cuvntul
romnesc diminea*# provine de la mane+ -ea*#, ca si c%nt#rea*#, glumea*#, fort#rea*# etc.
Adverbul latinesc nunc acum este nlocuit n latina popular cu eccum modo > acmu >
acum. Olim cndva a fost substituit cu perifraza altera data > alt#dat#. Locul lui saepe l ocup
adjectivul cu sens de adverb densus (ad densus > adesea).
Printre adverbele interogative, folosite si n calitate de cuvinte conjunctive, n latina
popular erau rspndite quando > c%nd; quantum > c%t; quomodo > cum.
Adverbul latinesc ubi dispare din uz, fiind nlocuit cu unde, care n latina clasic, dup cum
am mai mentionat, nsemna de unde. Pentru a indica directia de plecare, limba romn totusi l-a
folosit pe unde, formnd adverbul %ncotro (< in contra ubi).
Clasa adverbelor circumstantiale s-a mbogtit pe baza unor constructii latinesti formate din
prepozitii si adverbe:
ad post > apoi; ad tuncce > atunci; ad foras > afar#;
ad propre > aproape; de ad supra > deasupra; in ad ante > %nainte;
%n ad pos > %napoi; eccum hocce > %ncoace; in de retro >%nd#r#t.
n afar de formatiile cu prepozitii si adverbe, nc n latina popular, cu functie de adverb,
erau folosite diferite constructii prepozitionale alctuite dintr-o prepozitie si un substantiv sau un
substitut al acestuia. Cele mai frecvente prepozitii erau ad, de, in. Multe din aceste constructii s-au
adverbializat de timpuriu, elementele lor sudndu-se ntr-un tot ntreg:
ad partem > aparte; ad laturam > al#turi; ad cassam > acas#;
ad lenem > alene; ad partem > aparte; in per una > %mpreun#.
105
Acest proces a continuat si mai trziu pe baz de elemente romanice.
Datorit adverbializrii relativ trzii, elementele componente ale adverbelor si locutiunilor
adverbiale aprute n aceast perioad pot fi usor recunoscute:
alocuri a locuri; arar a rar; anume a nume;
demult de mult; deodat# de o dat#; deplin de plin;
disear# de sear#; devreme de vreme; destul de s#tul;
%ndem%n#%n de m%n#; %ndesear# %n de sear#; %ndelung %n de lung.
Unele dintre acestea apar si astzi n calitate de locutiuni adverbiale cu constituenti bine
distincti: de-a r%ndul, pe drept, pesemne, %n sf%r'it etc.
n latina popular, substantivele cu sens temporal n functie adverbial puteau fi nsotite de
un determinativ exprimat printr-un adjectiv, un pronume sau un numeral: hoc anno anul acesta,
regnavit tres annos guvern trei ani, domi sedet totos dies sede acas toate zilele. Acest
procedeu a fost mostenit de limba limba romn, care a format adverbe prin compunere de tipul:
ast#-noapte, ast#-iarn#, alt#dat#, alteori, astfel, totodat# etc.
Adverbe noi au aprut si prin alipirea la adverbele simple a particulelor oare, ori (< volet)
sau va (< volet): oriunde, oric%nd, oarecum, c%ndva, cumva etc.

4. Evolu#ia adverbelor calitative
Adverbele calitative, fiind legate de adjective, au suferit aceleasi schimbri ca si acestea din
urm. n calitate de adverbe, limba latin folosea adjectivele la genul neutru: flos formosa floare
frumoas cantat formosum cnt frumos.
Folosirea adjectivelor cu functie adverbial a cptat amploare n limba romn, n acest proces
ncadrndu-se, n primul rnd, adjectivele mostenite din limba latin:
clarum > chiar; rapidum > rapid; formosum > frumos;
directum > drept; grossum > gros; tale > tare;
reum > r#u; talem > tare; de plenum > deplin,
precum si o serie de adverbe mprumutate: sl. nnom >aidoma; turc. beter >abitir; ung. mero >
mereu; gr. k&()09k >sigur.
Acest fenomen s-a rspndit si asupra neologismelor:
actual
bizar
categoric
docil
discret
etern
excelent
net
sever
melancolic
prudent
accesibil
106
Arsenalul de adverbe romnesti s-a mbogtit pe baza unor expresii idiomatice cu functie
circumstantial, care trebuie considerate niste echivalente analitice adverbiale, acestea fiind foarte
variate din punctul de vedere al structurii lor:
amar de vreme; cu chiu - cu vai; cu vai nevoie
cu v%rf 'i %ndesat; cu una - cu dou#; nici %n ruptul capului;
c-o falc#-n cer 'i cu alta- n p#m%nt; c-un ochi la f#in# 'i cu altul la sl#nin# etc.
Valoare de adverb capt si unele substantive din componenta expresiilor stabile, acestea
exprimnd o caracteristic a actiunii si avnd un rol metaforic: a se duce glonte (s#geat#), a t#cea
chitic, a 'edea clo'c#, a se aduna ciotc#, a se %mb#ta cri*# etc.
Adverbele calitative (de mod) care au n calitate de corespondenti adjective pot avea grade de
comparatie, la formarea crora se folosesc aceleasi mijloace ca si la adjective, adic adverbele mai,
foarte, tare, mult etc. Spre deosebire de celelalte regiuni ale Imperiului Roman, unde s-a ncettenit
constructia cu adverbul plus, n partea rsritean, pentru formarea gradului comparativ al
adverbelor si adjectivelor, s-au mentinut si s-au dezvoltat structurile cu magis. Mai trziu, o dat cu
dezvoltarea si constituirea articolului demonstrativ ca parte de vorbire bine distinct, sistemul
gradelor de comparatie la adjective si adverbe a fost completat cu gradul superlativ relativ, format
din gradul de comparatie comparativ precedat de articolul demonstra-tiv cel, cea, cei, cele pentru
adjective si de articolul cel pentru adverbe.
Referin5e bibliografice:
1. Curs de gramatic# istoric# a limbii romne, Chisinu, Editura Lumina, 1991, p. 247-253.
2. Al. Rosetti, Istoria limbii romne, vol. I, Bucuresti, 1964, p. 142-143.
3. Ov. Densusianu, Istoria limbii romne, vol. I, Bucuresti, 1961, p. 384-391.

P r e p o z i % i a
1. Restructurarea sistemului prepozi#ional n latina popular$
n latina clasic, exista un sistem de prepozitii cu ajutorul crora se exprimau numeroase
raporturi dintre cuvinte. Fiecare prepozitie nsotea un substantiv sau un substitut al acestuia la unul
din cazurile oblice, de cele mai dese ori la Ac. sau Abl.
n procesul evolutiei de la latina clasic la cea popular, cnd limba ncepe s capete un
pronuntat caracter analitic, prepozitiile si multiplic posibilittile de exprimare a raporturilor
cazuale. n perioada latinei trzii, tot mai multe mbinri unde legtura dintre elementele
componente se fcea, n latina clasic, cu ajutorul flexiilor cazuale cedeaz locul mbinrilor n
cadrul crora aceast legtur se face prin mijlocirea prepozitiilor. Deci tendinta spre analitism
actualizeaz functiile prepozitiilor ca instrumente gramaticale.
107
n latina popular, erau destul de frecvente constructiile cu prepozitiile de si ad pentru a reda,
respectiv, cazurile G. si D.:
G. dolus de patrem dorul tatlui, dor de tat, n loc de dolus patris;
D. dare literas ad aliquem a trimite scrisoare la cineva pentru dare aliqui literas a trimite
scrisoare cuiva.
Constructiile cu prepozitia ad de foloseau si n locul genitivului, mai ales cnd era vorba de
posesivitate: membra ad duos fratres oseminte a doi frati, precum si n locul Ac., cnd arta
directia: Ibimus ad Nazarethi vom merge la (spre) Nazareth sau pentru locativ, dac era vorba de
toponime:Veniram ad Roma sosirm la Roma.
Ablativul instrumental, care n latina clasic se folosea fr prepozitii, este nsotit, n latina
trzie, de prepozitia cum: cum medicamento ungeto s ungi cu medicamente. Aceeasi soart o are
complementul instrumental si n limba romn comtemporan: ce-i sris cu peni*a nu se taie cu
b#rdi*a.
Chiar si Ac. cu functie de complement direct, mai ales cnd substantivul avea valoare
partitiv, putea fi nsotit adesea de prepozitia de: Catelli edunt de micis cteii mnnc frmituri.
mbinrile constituite dintr-un substantiv + verb au suferit modificri, ajungnd s se
construiasc, n latina popular, cu prepozitii. E vorba, mai ales, de formele nominale ale verbului
infinitivul, gerunziul si supinul: tempus veniendi, prin intermediul structurii tempus de veniendi, s-a
transformat n tempus de venire timpul de sosire.
Pentru exprimarea raporturilor finale, s-au specializat constructiile cu prepozitia ad, n care
gerunziul era nlocuit prin infinitiv. Bunoar, pentru casa ad vendetum a nceput s fie folosit
mbinarea casa de vendere cas de vnzare.
n aria oriental a Imperiului Roman, a cptat rspndire mbinarea dintre un substantiv si un
supun. Astfel, canis de venatu (cine vntoresc) si nsuseste valoare semantic de cine pentru
vntoare.
Asadar, folosirea tot mai intens a constructiilor cu prepozitii pentru exprimarea diferitelor
raporturi cazuale ngusteaz sfera de ntrebuintare a formelor sintetice de caz, substituindu-le, mai
trziu, definitiv. Acest proces a fost favorizat de reducerea desinentelor cazuale, conditionate mai
trziu, la rndul lor, de amutirea consoanelor finale.
Substituirea desinentelor cazuale prin prepozitii face s dispar corelatia dintre prepozitii si
forma respectiv de caz, care era respectat cu strictete de latina clasic.
Astfel, dup cum se stie, prepozitiile se ntrebuintau mai ales pe lng cazurile Ac. si Abl.
Acuzativul cerea prepozitiile:
108
ad la, ctre, spre, pn la;
adversus contrar, ndreptat spre
cineva;
ante n fata, naintea;
apud la;
circa n jurul;
circum n preajma, mprejurul;
contra contra, mpotriva;
extra n afara, n afar de;
infra dedesubt, sub;
per prin;
post dup;
propre aproape;
supra peste;
trans dincolo;
versus ctre;
ultra dincolo, peste.
Cu Abl. s-au specializat prepozitiile:
a, ad de, de la, ctre;
cum cu;
de despre; e, ex din, dup;
pro pentrru, n comparatie;
prae din cauza.
Trei prepozitii cereau cazul G.: gra*ia datorit, ergo asadar; cauza pentru.
n latina popular, dependenta prepozitiilor de anumite cazuri ncepe s se destrame. Cauza
acestei destrmri trebuie cutat, n primul rnd, n prepozitiile ce se foloseau cu dou cazuri.
Bunoar, prepozitia in, cnd se folosea cu Ac., arta locul, iar cnd se folosea cu Abl. directia. n
unele inscriptii din Dacia, prepozitia in se foloseste cu Abl. acolo unde latina clasic recomanda
Ac.: Venisit %n Galia sosi n Galia. Si invers: In hoc sepulorum volverit n acest sicriu se afl.
Tot asa: Sum in urbe m aflu n oras; Allergo in urbe alerg spre oras. Aceast confuzie s-a
extins si asupra celorlalte prepozitii.
Paralel cu folosirea tot mai intens a prepozitiilor pentru exprimarea raporturilor cazuale, n
latina popular, are loc o reducere considerabil a numrului acestora. Acest proces se datoreaz
mai multor factori:
a) multe prepozitii latinesti formau serii sinonimice. De exemplu, a, ad, ads; e, ex; adversus,
adversum; circa, circum, cis, citra. Latina popular nu mai tinea cont de asemenea diferentiere,
folosind, n toate cazurile, una din prepozitiile seriilor amintite.
b) datorit apropierii functionale dintre prepozitii, unele dintre ele si-au extins uzul pe contul
altora, fcndu-le pe acestea din urm s dispar. Astfel, dintre toate prepozitiile enumerate mai sus,
n limba romn s-au mentinut doar:
a < a, ad, ads;
c#tre < contra;
%ntre < inter;
pe < pre < per;
cu < cum;
de < de;
l%ng# < longum;
f#r# < foras;
spre < super;
sub < subtus.
109
n legtur cu procesul de reducere a prepozitiilor, unele din ele si nsusesc capacitatea de a
exprima raporturi noi, care n latina clasic erau exprimate cu ajutorul flexiilor cazuale. Un exemplu
clasic n aceast privint ni-l ofer prepozitia de, cu ajutorul creia, nc n latina popular, ncep s
fie exprimate raporturi de:
con*inut: saculum plenu de radicibus sac plin cu r#d#cini;
materii: urbs de petras ora' de piatr#;
partitive: unus de multis unul din mul*i;
comparative: plus de triginta pedubus mai mult de 30 de picoare.
Astzi, n limba romn, prepozitia de si-a mai asumat cteva valori suplimentare, pe care nu
le avea n latina:
finale: ierburi de leac;
cauzale: Se scutur# salc%mii de ploaie 'i de v%nt;
deliberative: Mai spune*i de (despre) r#d#cin# un bun cuv%nt;
temporale: zori de ziu# se revars# peste vesela natur#;
locative: vinuri de Cotnar, de Odobe'ti, de Romane'ti;
leag un substantiv de un numeral cardinal ncepnd cu 20: de foi.
O rspndire larg capt n latina popular prepozitia cum. Ea putea exprima raporturi:
sociative: vivere cum aliquo a tr#i cu cineva;
instrumentale: vincere cum mentem a %nvinge cu mintea;
materiale: vasum plenum cum vinum vas plin cu vin.
Extins aproape pe ntreg teritoriul Imperiului Roman, prepozitia latineasc sine fr nu s-a
mentinut n Rsrit, fiind nlocuit de prepozitia foras fr.
La prima etap de acumulare a noilor valori, cnd prepozitiile nu-si fixase nc uzul, aceeasi
mbinare liber de cuvinte putea fi construit cu prepozitii diferite. Astfel, lingvistul Em. Bourciez
citeaz 4 variante ale aceleiasi sintagme cu prepozitii diferite toate exprimnd sensul stup de
albine: vasum de apis, vasum ad apis, vasum apud apis, vasum cum apis.
n felul acesta, unele prepozitii, acumulnd valori noi, si-au consolidat situatia si s-au
mentinut n limb, altele ns, fiind rar folosite, au disprut din uz. Mai trziu, sistemul prepozitional
mostenit s-a completat cu formatii noi.

2. Evolu#ia ulterioar$ a prepozi#iilor latine(ti
Fiind niste instrumente gramaticale, prepozitiile au suferit mai putine schimbri n raport cu
celelalte prti de vorbire. Limbile romanice au mostenit un fond comun de prepozitii latinesti. Dar
fiecare limb a mostenit si prepozitii specifice, folosite numai de ea. Dintre prepozitiile mostenite
110
de limba romn, doar unele si-au pstrat forma intact: a, de, sub, cum. Celelalte au suferit
modificri de ordin fonetic:
contra > c#tre (disimilarea lui n, a final > , asimilarea lui a initial, >e);
in > %n (i>);
per > pre (metateza) > pe;
super > spre (sincopa lui u, metateza).
Formele de trecere de la prepozitiile latinesti la cele actuale snt atestate n textele vechi: pre
(pe); c#tr# (c#tre), subt (sub). Aici, prepozitiile mai pstreaz unele sensuri pe care le aveau n
latin, dar le-au pierdut mai trziu. Astfel, prepozitia a e folosit cu sensul de la, indicnd directia:
ie'ind a v%nat (Dosoftei). Astzi, prepozitia a cu acest sens este parte component a adverbelor
al#turi, acas#, aiurea.
Prepozitia de apare cu sens partitiv: rntru ura (una) de (din) s%mbete (Codicele Voronetean).
Spre e folosit cu sens de pe, peste, asupra: li-'i puse m#rule (m%inile) spre ei (ibidem).
Pre are sensul de pentru: Sf%ntul nume al lui pre agiutoiu s#-l chem#m (Biblia de la Matei).
n limbile romanice, unele prepozitii capt functii noi, inexistente n limba latin.
Bunoar, pe a devenit n limba romn marc a complementului direct si se ataseaz la
substantivele proprii-nume de persoan, termenii de rudenie, pronume ce tin locul persoanelor. n
limba romn, complementul direct poate avea si prepozitia la, care aduce cu sine o nuant
cantitativ nedefinit: m#n%nc# la pl#cinte, spune la minciuni.
3. Apari#ia prepozi#iilor noi
Deja n latina popular, pentru exprimarea raporturilor cazuale, se recurgea la combinatii din
dou sau trei prepozitii, fapt ce a dus la aparitia unor prepozitii compuse, pe care vorbitorii
contemporani nefilologi le interpreteaz ca pe niste prepozitii simple:
de inter > dintre;
de super > despre;
de post > dup#;
illac ad > la;
per inter > printre;
per intro > pentru;
per extra > peste;
paene ad > p%n#;
Fazele de trecere de la prepozitiile compuse latinesti la formele actruale se ntlnesc n
primele texte romnesti: de in, pren, prespre.
Procesul de formare a prepozitiilor compuse continu si astzi n limba romn
contemporan. Prtile lor componente snt bine deslusite, formnd uneori un singur cuvnt: despre
(de+ spre); %nspre (%n + spre), dinspre (din + spre), alteori dou cuvinte: de pe, de sub, pe sub,
p%n# %n, p%n# pe, p%n# peste sau chiar trei cuvinte: de pe dup#, de pe l%ng#, de pe sub etc.
n procesul evolutiei limbii, prepozitiile au continuat s se nmulteasc pe contul adverbelor,
fenomen caracteristic pentru limbile indoeuropene. Afinitatea dintre adverbe si prepozitii se putea
111
observa usor n latin, unde multe adverbe erau folosite att ca prepozitii, precum si ca adverbe. De
exemplu: ante, post, circum, supra, adversus, inter, infra etc. Atunci cnd acestea se refereau la
verbe, determinndu-le, ele ndeplineau functie de adverb: post venit vine pe urm. Dac ns ele
apreau cu valoare circumstantial, precednd un substantiv, atunci aveau functie de prepozitie: post
quinque dies venit vine peste (dup) cinci zile.
Unele adverbe-prepozitii latinesti au devenit, n limba romn, prepozitii propriu-zise si nu
se mai pot folosi n calitate de adverbe. E vorba de prepozitiile actuale c#tre < contra, f#r# < foras,
l%ng# < longum ad, asupra < ad supra.
Acest proces este activ si astzi. Ce-i drept, adverbul cu functie de prepozitie capt o form
specific, asemnndu-se cu cea a substantivului (capt articol substantival definit: %mprejurul
cur*ii, %n fa*a casei), sau este urmat de o prepozitie, de regul, de sau cu (al#turi de cl#dire,
%mpreun# cu prietenii).
Prin analogie cu adverbele, capt functii de prepozitii si unele substantive nsotite de
prepozitii si urmate de un substantiv n G.: din pricina furtunii, %n virtutea circumstan*elor, %n
timpul iernii, pe vremea lui Pazvante Chiorul.
Valoare de prepozitie capt si unele participii adjectivate: mul*umit# < a mul*umi, datorit#
< a datora, potrivit# < a potrivi, care, mpreun cu prepozitia de origine francez gras # > gra*ie,
s-au specializat pentru cazul D.
1

Pentru G. s-au specializat prepozitiile contra, %mpotriva < sl. X;ZRbP1, precum si
locutiunile prepozitionale adverbiale de-a lungul, de-a latul, de-a curmezi'ul etc. Unele dintre
acestea au aprut n perioada anemismului primitiv, cnd omul asemuia obiectele din realitate cu
nftisarea sa: la poalele dealului, %n inima p#durii, %n fa*a casei etc.
Desi prepozitiile, n comparatie cu adverbele si alte prti de vorbire, au fost supuse mai putin
modificrilor, totusi, n procesul de evolutie, ele au suferit si unele transformri de ordin semantic.
Cteva prepozitii ce se mai ntlneau nc n textele vechi au disprut din uz. De exemplu:
aleg%ndu de n afar de; de aleanul mprejurul;
de cruci'ul de mprejur de; pre descindea de pe deasupra.
Altele si-au modificat aspectul fonetic n comparatie cu forma pe care o aveau n textele
vechi:
a dreapta %n dreapta; de pregiur %mprejurul;
ainte de %nainte de; pre asupra de pe deasupra.
Prepozitia latineasc intro > %ntru, cu ajutorul creia se indica interiorul unei entitti, al unui
obiect, a ajuns s fie folosit n mbinare cu pronumele %ns < ipse: %ntr-%nsul, %ntr-%nsa, %ntr-%n'ii,

1
Ne vom aminti c n latin prepozitia gra*ia se specializase pentru cazul G.
112
%ntr-%nsele. Precedat de prepozitiile de si per, mpreun cu ipse, s-a ajuns la formele pronominale
dintr-%nsul, printr-%nsul etc., care se folosesc numai la Ac.
Astfel, am putea conchide c lrgirea sferei uzuale a prepozitiilor a mers att pe calea
nsusirii de valori noi de ctre prepozitiile existente, precum si pe calea formrii de prepozitii noi:
fie prin mbinarea prepozitiilor existente, fie prin antrenarea n aceast categorie a unor cuvinte
semnificative (adverbe, substantive, participii adjectivate).
Literatura recomandat( obligatorie:
1. Curs de gramatic# istoric# a limbii romne, Chisinu, Editura Lumina, 1991.
2. Al. Drul, Cercet#ri asupra prepozi*iei %n limba moldoveneasc#, Chisinu, Editura Cartea
Moldoveneasc, 1963.
3. Ovid Densusianu, Istoria limbii rom#ne, vol. I-II, Bucuresti, 1961.
4. G. Ivnescu, Istoria limbii romne, Iasi, Editura Junimea, 1980.
5. Al. Rosetti, Istoria limbii romne, Vol I, De la origini pn n secolul al XVII-lea, editia a
doua, revzut si adugit, Bucuresti, Editura Stiintific si Enciclopedic, 1968.
6. Al Rosetti, Istoria limbii romne, vol. 4, 5, 6, Bucuresti, Editura Stiintific, 1966.
113
PARTEA A II-A. ISTORIA LIMBII ROMNE LITERARE
PRELIMINARII. OBIECTUL DE STUDIU. METODE DE CERCETARE.
PRECIZ4RI TEORETICE
Limba romn literar, n forma pe care o cunoastem astzi, ca element constitutiv al culturii
noastre nationale, reprezint rezultatul unei ndelungate si complexe evolutii. Istoria ei, strns legat
de istoria societtii romnesti, n special de momentele mai importante ale dezvoltrii culturale si
ale formrii constiintei nationale, este, n esent, i s t o r i a s c r i s u l u i r o m n e s c d e l a
o r i g i n i p n i n p r e z e n t .
n dezvoltarea ei, limba trece printr-o serie de stadii succesive; schimbrile intervenite pot fi
explicate prin anumite cauze interne, care si au originea n nsusi sistemul functional al limbii ca
mijloc principal de comunicare ntre membrii unei colectivitti. Raportarea ns numai la istoria
intern a limbii nu ne permite ntelegerea integral a procesului complex de evolutie a ei. Ca
fenomen social, limba evolueaz n strns legtur cu istoria societtii care o vorbeste si o scrie. De
aici reiese si necesitatea examinrii cauzelor externe, care explic anumite aspecte ale evolutiei
limbii. n special, problemele originii, ale dezvoltrii limbii literare (aparitia formei scrise, sfera de
folosire mai restrns sau mai larg a variantei literare, normele de constituire si de precizare a
normelor unice supradialectale, dezvoltarea diverselor stiluri ale limbii etc.) nu pot fi explicate fr
raportare la datele istoriei sociale.
Istoria limbii literare prezint un caracter particular din cauza prelucrrii constiente a
materialului lingvistic folosit n procesul comunicrii: exprimarea literar presupune o respectare
(sau ct se poate de) riguroas a anumitor n o r m e si, prin urmare, o s e l e c t a r e mai atent a
m i j l o a c e l o r l i n g v i s t i c e .
n procesul de elaborare a normelor exprimrii literare, literatura, n sensul restrns al
termenului, ocup un loc de frunte, dat fiind c dezvoltarea limbii literare este n strns legtur cu
dezvoltarea literaturii; etapele fundamentale ele istoriei limbii literare se leag, n general, fr s se
identifice, de momentele mai importante ale istoriei literaturii. n dezvoltarea lingvisticii, separarea
istoriei limbilor de istoria literar, sublinia Ant. Meillet, a constituit un mare progres... Se ntelege
ns de la sine c istoria limbilor care au o literatur nu poate ignora istoria literar; dar este vorba
de dou istorii bine distincte, ale cror metode snt deosebite. Obiectele lingvisticii limbile - si
cele ale criticii literare operele literare snt de natur diferit, de unde rezult necesitatea unor
metode de cercetare diferite
10
. n traditia lingvisticii romnesti, necesitatea metodologic de a nu
ignora datele istoriei literare n interpretarea faptelor de istorie a limbilor a fost clar subliniat la

10
Ibidem.

114
nceputul secolului al XX-lea, cu prilejul unei prelegeri de deschidere, de ctre Ovid Densusianu,
la Facultatea de Litere din Bucuresti: Exist cercettori pentru care formele lingvistice snt ceva
izolat, numai un obiect de speculatiune fonetic ori etimologic, si gndul lor nu merge mai departe,
s ptrund mai adnc, s urmreasc raporturile dintre aceste forme si altele, n strns legtur cu
ele ntre felul de a se exprima ntr-o epoc, ntre materialul lingvistic si productia literar proprie
ei exist totdeauna un raport determinat. A privi fenomenele lingvistice independent de cele
literare este a avea o conceptiune mrginit fat de ele, a nu ntelege o parte din viata lor,
mprejurrile care le-au dat un caracter hotrt si le-au fcut s evolueze ntr-o anumit
directiune
11
.
Punctul de vedere al lui Ovid Densusianu, exprimat cu aproape un secol n urm, si
pstreaz si azi valabilitatea. Fr doar si poate c istoria literaturii si cea a limbii literare snt
domenii de investigatii diferite. De asemenea, interpretarea literar a unui text nu se poate
identifica cu interpretarea lui lingvistic, deoarece scopurile urmrite de cele dou discipline difer.
Cercettorul limbii literare nu se poate limita nici la procedeele istoriei literare, nici la acelea ale
lingvisticii traditionale, ci trebuie s gseasc metode adaptate la caracterul complex al obiectului
studiat.
Cercetarea textelor (beletristice, administrative, stiintifice etc.) ne permite s observm cum,
paralel cu dezvoltarea literaturii, se dezvolt si se mbogteste si mijlocul ei de exprimare limba
literar. n procesul evolutiei exprimrii literare, constatm o c o n t i n u i t a t e, care poate fi
urmrit n diferite monumente ale literaturii: de la limba stngace si greoaie a primelor scrieri din
secolul al XVI-lea pn la limba romn literar contemporan, instrument suplu si precis de
comunicare. Oamenii de cultur, pusi n situatia de a exprima notiuni su nuante noi cu mijloace de
care dispune limba literar a unei anumite epoci, contribuie, prin efortul lor, la consolidarea
normelor si la mbogtirea limbii literare.
Studiul textelor ne d posibilitatea s ntelegem nu numai modul lent de constituire a normei
supradialectale unice, ci si realizrile obtinute n procesul de perfectionare estetic a limbii literare,
de la primele manifestri ale literaturii artistice, pn la solutionarea problemelor mai complexe ale
artei cuvntului. Este interesant de urmrit modul n care primii nostri scriitori, mbogtindu-si
treptat procedeele artistice de exprimare, rezolv problemele portretului, cele ale dialogului, ale
artei narative si descriptive n genere.
n lumina precizrilor de mai sus, putem defini obiectivel