Sunteți pe pagina 1din 1

1

Fortele Van der Waals- SB 2



Sunt forte intermoleculare slabe, care se manifesta in functie de proprietatile moleculelor. Ele se
manifesta si in cazul moleculelor neutre, in urma unor fenomene de orientare sau de inductie.
Exista 3 tipuri de forte Van der Waals:
De orientare: Kusom=forte tip dipol/dipol; apar intre moleculele care au un moment electric
permanent. Tind sa orienteze moleculele cu momentele lor electrice paralele, insa se opune agitatia
termica.
De inductie: Debye= forte dipol/dipol indus; apar intre moleculele cu un grad inalt de
polarizabilitate. Cand o molecula fara dipol electric permanent se afla in vecinatatea unei molecule
polare, datorita prezentei campului electric, moleculele nepolare se polarizeaza, capatand un
moment electric dipolar indus.
De dispersie: London=forte dipol indus/dipol indus; apar datorita interactiunii unor momente
electrice dipolare instantanee care apar datorita miscarii electronilor in molecula.
-La un moment dat, electronii dintr-o molecula ajung intr-o configuratie in care molecula
poseda un dipol electric instantaneu, acesta induce un dipol electric in molecula vecina si din
interactiunea celor 2 dipoli apare forta de atractie intre cele doua molecule.
Consecintele fortelor Van der Waals.
Legatura de hidrogen.
Apare datorita particularitatilor protonului (H+): este complet lipsit de invelis electronic are raza
cea mai mica protonul este acceptat de un alt atom numit acceptor; cum ar fi N, O, F, participant la
legaturi covalente in alta molecula.
Legatura hidrofoba (frica de apa) daca se dizolva in apa molecule, care pe suprafata mare nu
prezinta posibilitati de formare de putin de H, moleculele de H2O de la suprafetele de contact cu
aceste molecule hidrofobe vor avea un nr. mediu de punti de H, mai redus decat moleculele de H2O
din interiorul apei.
Aceste molecule de H2O din jurul domeniilor hidrofobe au energie mai mare decat celelalte din
restul solutiei, acest fapt fiind echivalent cu o legatura intre ele si domeniile hidrofobe.
Hidratarea ionilor
La introducerea ionilor mono sau multivalenti intr-un solvent polar apare interactiunea de tip ion-
dipol=conduce la orientarea preferentiala a moleculelor de apa din jurul ionilor(ioni hidratati)
Numarul moleculelor de apa orientate preferential in imediata vecinatate a rarei ionice se numeste
numar de hidratare=pentru ionii cu rol fiziologic variaza intre 4-6.
Energia de hidratare este energia de interactiune intre ioni si moleculele de apa din raza de
hidratare.
Tensiunea superficiala.
La interfata lichid-gaz se formeaza un strat superficial de lichid, care prezinta proprietati speciale,
fiind caracterizat de coeficientul de tensiune superficiala V =depinde de mai multi factori- natura
solventului, solvitului, concentratia si temperatura acestora.
Tensiunea superficiala conditioneaza permeabilitatea membranelor, deci schimbul dintre celule si
mediul interstitial. Astfel agentii tensioactivi, favorizeaza permeabilitatea si reabsortia intestinala.
Analgezicele sunt subtante tensioactive.