Sunteți pe pagina 1din 22

N.A.F.T.A.

Lupu Mihaela
Nisioi Maria-Cristina
Pavel Cristina-Maria
Gr.23
-2009-

INTRODUCERE

Istoric N.A.F.T.A.:

Extinderea procesului de regionalizare la scară planetară prin apariţia unor noi


grupări de cooperare şi integrare economică, a determinat ţările dezvoltate din America
de Nord să se gandească la o formă de asociere care să le reprezinte mai bine interesele şi
să le acopere de risc în relaţiile economice cu celelalte state ale lumii,aflate şi ele în astfel
de raporturi.Ştiind că grupările regionale promovează relaţiile dintre statele partenere iar
în raport cu terţii adoptă o politică diferenţiată şi privind lipsa perspectivei constituirii
unei astfel de grupări între ţările continentului nord-american,ce ar fi condus la pierderi
considerabile în relaţiile comerciale cu parteneri precum Uniunea Europeana sau
ASEAN, s-a avut în vedere un prim pas de rezolvare a acestei probleme regionale şi
anume, semnarea unui acord privind liberalizarea comerţului între Statele Unite ale
Americii şi Canada.Deşi Mexicul era un stat cu economie în curs de dezvoltare,aderarea
la principiile fundamentale ale comerţului liber a constituit una din deciziile cele mai
importante pe care trebuia să o adopte după o lungă perioadă de protecţionism,această
hotărâre fiind luată datorită oscilaţiilor preţului petrolului,datoriilor externe foarte
mari,precum şi nivelului redus al eficienţei muncii.
Un motiv al creerii NAFTA l-a reprezentat şi dificultăţile întâmpinate de GATT în
definitivarea negocierilor referitoare la reducerea taxelor vamale şi a protecţionismului ;

2
scopul iniţial al realizării acestei grupări de integrare fiind acela de a crea o zonă de liber
schimb,cu funcţia prioritară de alternativă şi contraponderare la cea vest-europeană.

La apariţia sa, NAFTA a avut mai multe semnificaţii:


 NAFTA a reprezentat schimbarea politicii SUA în direcţia regionalizării, în
pofida vechilor ei concepţii despre multilateralitate;
 NAFTA este o grupare economică integraţionistă între superputerea economică a
lumii, SUA, şi două ţări cu un potenţial diferit: Canada (ţară membră G7) şi
Mexic, o ţară cu economie în dezvoltare;
 alăturarea a două ţări cu venit pe locuitor foarte ridicat si a uneia cu un venit
substanţial mai scăzut, ne conduce la concluzia că unul dintre scopuri a fost şi
acela de a deplasa axa de dezvoltare economică spre sud;
 NAFTA nu a luat naştere din nisip, ci s-a bazat încă din faza negocierilor pe
îndelungatele relaţii comerciale dintre SUA şi Canada, respectiv SUA şi Mexic.

CARACTERIZARE NAFTA

La 12 august 1992, şefii de stat ai SUA (George W. Bush), Canadei (Brian


Mulroney) şi Mexicului (Carlos Salinas de Gortari) au semnat Tratatul de Comerţ Liber
al Americii de Nord, cunoscut sub denumirea de NAFTA, după iniţialele în limba
engleză ale documentului „North American Free Trade Agreement”.
Acordul Nord – American de Liber Schimb (NAFTA) este un pact menit să
elimine barierele tarifare şi netarifare la majoritatea bunurilor produse şi comercializate
în America de Nord, acesta devenind funcţional între Statele Unite ale Americii, Canada
şi Mexic la 1 ianuarie 1994.
În decembrie 1993 acordul a fost semnat de către liderii celor trei ţări: George W.
Bush – SUA, Brian Mulroney – Canada, Carlos Salinas de Gortari – Mexic.
În cele 22 de capitole si 9 anexe, Tratatul de Comerţ Liber reglementează
derularea tranzacţiilor comerciale dintre SUA, Canada şi Mexic, în perspectiva eliminării

3
barierelor tarifare şi netarifare. Prevederile documentului se referă la 7 domenii
importante de activitate: accesul pe pieţe, reguli de origine, reglementări comerciale,
comerţul cu servicii,investiţii, reguli pentru asigurarea proprietăţii intelectuale şi
soluţionarea controverselor.

Obiectivul major al NAFTA îl constituie stabilirea unei zone de comerţ liber între
membrii săi prin :
 promovarea competiţiei loiale ;
 creşterea oportunităţilor de investiţii în teritoriul părţilor;
 recunoaşterea şi protejarea eficientă a dreptului de proprietate pe teritoriul fiecărei
ţări semnatare;
 cunoaşterea procedurilor eficace pentru aplicarea reglementărilor Tratatului şi
soluţionarea eventualelor controverse;
 stabilirea strategiei pentru dezvoltarea cooperării trilaterale şi multilaterale, în
perspectiva aderării la Tratat şi a altor ţări din regiune. Mai multe state latino-
americane au manifestat interesul de a adera la NAFTA, dar nivelul scăzut de
dezvoltare al acestora,pe de o parte, şi imposibilitatea administraţiei SUA de a
negocia în regim „fast track”, pe de altă parte, îndepărtează această perspectivă.
NAFTA asigură reducerea sau suspendarea taxelor vamale între ţările membre, dar
fiecare dintre acestea menţine un tarif vamal şi măsuri protecţioniste proprii în relaţiile cu
terţii.
Spre deosebire de Uniunea Europeană, statele NAFTA nu au o poziţie comună faţă
de terţi în domeniul taxelor vamale şi, totodată, îşi menţin independenţa propriilor lor
economii naţionale.
Potrivit prevederilor NAFTA, taxele vamale vor fi eliminate în termen de 5 ani
pentru majoritatea produselor industriale, în 10 ani pentru servicii şi unele produse
specifice şi de 15 ani pentru o categorie de produse denumite sensibile, inclusiv textile şi
agricole.
Pe lângă desfiinţarea barierelor comerciale, Tratatul mai conţine o serie de
angajamente în materie de servicii de telecomunicaţii şi financiare, investiţii, proprietate

4
intelectuală, agricultură, etc., precum şi norme comerciale de salvgardare, antidumping şi
compensatorii. Fac excepţie de la liberalizare sectoarele energetic şi petrochimic
mexicane care , potrivit constituţiei, pot fi exploatate şi valorificate numai de cetăţenii
mexicani.
Prin intrarea în vigoare a Tratatului, SUA şi Canada au desfiinţat barierele tarifare
la exporturile mexicane proprii în proporţie de 84% şi, respectiv, 79 %. Conform
principiului asimetriei prevăzut în Tratat, Mexicul a desfiinţat barierele tarifare pentru
43% din importurile din SUA şi 41 % pentru cele provenite din Canada.
Printre efectele imediate şi pe termen mediu ale intrării în vigoare a NAFTA
amintim următoarele:
• consolidarea stabilităţii economice în regiune;
• sporirea considerabilă a fluxurilor comerciale şi de capital între statele semnatare;
• asigurarea condiţiilor pentru menţinerea capacităţii concurenţiale a firmelor
americane şi canadiene în competiţia cu cele europene şi asiatice prin folosirea
mâinii de lucru ieftine mexicane;
• creşterea globală a producţiei în regiune şi sporirea numărului locurilor de muncă,
îndeosebi în Mexic;
• dezvoltarea tehnologică a Mexicului şi sporirea capacităţii sale de a atrage
investiţii străine directe, atât de pe pieţele SUA şi Canadei, cât şi, în general, de
pe pieţele internaţionale;
• potenţarea rolului politic al Canadei pe plan regional şi a capacităţii sale de a
consolida statutul de stat federal;
• sporirea considerabilă a capacităţii concurenţiale a Mexicului.
Pe această bază, Mexicul a fost în măsură să încheie acorduri de liber schimb cu
unele ţări latino – americane (Chile, Columbia, Venezuela), precum şi un acord similar
NAFTA cu Uniunea Europeană (la presiunea europenilor, interesaţi să asigure firmelor
europene pe piaţa mexicană condiţii similare celor oferite firmelor americane şi
canadiene).
Pentru a avea acces pe piaţa NAFTA, ţările cu o dezvoltare economică medie,
inclusiv România, vor trebui să se orienteze cu precădere spre Mexic, al cărui nivel de
dezvoltare este similar.

5
Sectoarele cele mai afectate de intrarea în vigoare a Tratatului sunt, în special,
cele aferente produselor pentru care au fost eliminate tarifele vamale între ţările
semnatare, în condiţiile menţinerii de taxe vamale ridicate faţă de terţi (industria de
textile, automobile, maşini – unelte, produse agricole etc.).
Ca mărime, NAFTA reprezintă a doua zonă de liber schimb a lumii, unind 365
milioane de consumatori din cele 3 state într-o singură piaţă liberă.
Cu exporturi în valoare de 40 mld $ şi importuri din SUA în anul 1993 de 41 $,
Mexic era deja al treilea partener de comerţ al SUA, după Canada şi Japonia în momentul
semnării contractului.
Cel mai important impact, l-a avut NAFTA asupra comerţului dintre SUA şi
Mexic (Canada s-a alăturat negocierilor doar pentru a se asigura că interesele sale sunt
protejate).
Cele şapte instituţii pe care se bazează NAFTA sunt:
1. Comisia pentru Liberul Schimb (Free Trade Comission)
2. Comitetele NAFTA şi grupurile de lucru
3. Secretariatul NAFTA
4. Comisia pentru Cooperare în Domeniul Muncii
5. Comisia pentru Cooperare în Domeniul Mediului înconjurător (CEC)
6. Banca Nord-Americană de Dezvoltare (NADB)
7. Comisia pentru cooperare cu statele vecine în domeniul mediului
înconjurător (BECC)

Trebuie să se înţeleagă că NAFTA este în mare măsură un proces în evoluţie, ale


cărui obiective se vor valida sau nu în decursul timpului, iar câţiva ani de funcţionare nu
sunt suficienţi pentru a concluziona care este “desenul exact al acestui produs”. Procesul
nu trebuie privit exclusiv din punct de vedere al politicianului pentru care există “doar
acum şi aici”, chiar dacă acest lucru este favorabil sau nu, ci din punctul de vedere al
analistului obiectiv care caută determinanţi, calculează efecte şi oferă soluţii de redresare.

Forma de integrare economică:


Teoria integrării economice se referă la aplicarea unei politici comerciale
discriminatorii a unor ţări, prin care se elimină barierele comerciale şi se liberalizează

6
comerţul numai pentru ţările care creează aceaste zone de liber schimb, pieţe comune sau
uniuni vamale.
Gradul de integrare economică, care diferă în funcţie de angajamentele preferenţiale
economice stabilite între ţările partenere, poate creşte de la nivelul zonelor de comerţ
liber, la uniuni vamale imperfecte, la pieţe comune şi până la nivelul de uniuni
economice.
În septembrie 1985, SUA a negociat cu Israel un acord de piaţa liberă. Acesta a fost
primul acord de comerţ bilateral semnat de SUA. Acordul a adus reduceri pentru
barierele tarifare în comerţul cu bunuri dintre cele două ţări. Comerţul cu servicii a fost
de asemenea liberalizat si unele demersuri au fost făcute pentru protecţia drepturilor
intelectuale de proprietate.
Deşi SUA şi Canada au avut un acord de comerţ liber pentru autoturisme din 1965,
evoluţiile din economia mondială, şi mai ales din spaţiul european au determinat apariţia
unui astfel de acord pentru toate produsele.
În 1998 un astfel de acord a fost în cele din urmă negociat. Când acordul a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 1998, Canada era deja cel mai mare partener de comerţ al SUA, cu
150 mld dolari canadieni din comerţ (75% din sumă venea din sistemul comercial
liberalizat). Pactul a avut ca scop eliminarea barierelor tarifare şi netarifare între cele
doua ţări până în 1998.
S-au stabilit de asemenea pentru prima dată un set de reguli pentru comerţul cu
servicii, în care fiecare ţară trebuia să fie de acord şi să trateze sectorul de servicii a ţării
vecine exact ca şi pe propriul său sector şi să reducă costurile la serviciile ce ţin de
contabili, avocaţi şi ingineri sau alte profesii care se execută pe linia graniţei. În plus,
acordul a eliminat toate restricţiile care au mai rămas în domeniul investiţiilor pe piaţa
celor două ţări.
NAFTA a fost rezultatul unei mişcări integraţioniste a economiilor nord-americane,
care, devenind tot mai puternică, a făcut posibilă încheierea acestui acord.Factorii care au
influenţat comerţul regional în cadrul NAFTA sunt:
♦reformele comerciale aplicate în cadrul NAFTA;
♦aplicarea, din partea concurenţilor de pe piaţa mondială, a reducerilor, respectiv
eliminărilor tarifelor comerciale negociate la Runda Uruguay;

7
♦creşterea relativ rapidă a economiei SUA;
♦deprecierea pessos-ului mexican, care s-a produs datorită recesiunii mexicane din
1995, dar şi invaziei pieţei mexicane cu importuri din celelalte două ţări membre
NAFTA.

Având în vedere aspectul tarifar al comerţului regional în cadrul NAFTA, se


constată o sporire considerabilă a gradului de deschidere a pieţei mexicane. Bunurile şi
serviciile SUA şi ale Canadei au acces pe piaţa mexicană. Prin intermediul NAFTA,
tarifele mexicane au fost reduse de la 10 % la 3 %, iar importante bariere netarifare (mai
ales în sectorul industriei de automobile) au fost eliminate.
Şi la început de mileniu III, NAFTA continuă să fie unul din principalele motoare
ale creşterii comerţului mondial. Astfel, importurile de mărfuri ale acestei regiuni au
crescut în 2001 cu 129 miliarde USD, reprezentând mai mult de o cincime din
importurile mondiale de mărfuri şi aproape jumătate din creşterea comerţului mondial.
Schimburile între ţările Americii de Nord reprezintă 40 % din exporturile regiunii,
fiind cu 10 % mai mari decât importurile. În 2001, scăderea de 2,7 miliarde USD a
exporturilor SUA de produse alimentare a fost compensată într-o oarecare măsură de
creşterea exporturilor SUA de avioane (3,4 mld. USD), echipamente de birou (1,7 mld.
USD) şi de creşterea exporturilor canadiene de combustibil (2,4 mld. USD).
NAFTA, UE şi Asia de Est domină în prezent economia lumii, cuprinzând 80 %
din producţia şi comerţul mondial. Şi în cadrul NAFTA, ca şi în cadrul UE şi/sau Asia de
Est, ţările membre desfăşoară schimburi comerciale şi cu ţări din afara regiunii
respective, comerţul intraregional crescând astfel mai rapid decât comerţul interregional.

Comerţ intraregional

Export (%) Import (%) Balanţa


Comerţ
1996 2006 1996 2006 1996 2006
NAFTA 42,80 54,60 33,50 41,30 9,30 3,30
UE 60,58 61,69 57,92 59,25 2,66 2,44
Asia de Est* 35,03 39,06 35,39 48,95 -0,36 -9,89

*Asia de Est include: Hong Kong, Indonezia, Japonia, Malaezia, Filipine,


Singapore, Coreea de Sud, Taiwan, Thailanda, China, Vietnam.

8
Sursa: OECD, Monthly Statistics on Foreign Trade, Iunie 2007.

Schimburile comerciale ale ţărilor NAFTA

Restul lumii 6%

Restul NAFTA 32%


Asiei 24%
UE 19%

Restul
continentulu
i american Sursa: Raport Anual OMC,
7%
Japonia 12% 2007

Comerţul în cadrul NAFTA

În principiu, NAFTA este un acord comercial şi, ca atare, are ca scop principal
perfecţionarea structurilor economice ale ţărilor participante. În vederea creării unei zone
de liber schimb în cadrul NAFTA, s-a pus accent pe înlăturarea progresivă a taxelor
vamale şi a barierelor netarifare în calea comerţului cu mărfuri între ţările membre.
Sub auspiciul NAFTA , au fost eliminate toate barierele netarifare la schimbul cu
produse agricole între SUA şi Mexic. Aceste bariere, incluzând politica Mexicului de
"permitere a importurilor" (care fusese singura şi cea mai mare barieră la vânzările de
produse americane în Mexic), au fost transformate fie în taxe pe valoarea adăugată, fie în
taxe normale. În plus, multe taxe vamale au fost imediat eliminate, altele urmând a fi
eliminate pe parcursul a 5, 10 sau 15 ani. Eliminarea imediată a taxelor vamale s-a aplicat
unui mare număr de produse agricole. De fapt, mai mult de jumătate din valoarea
comerţului cu produse agricole a devenit "duty-free" chiar când acordul a intrat în
vigoare.
De la înfiinţarea sa, NAFTA trebuia abordat în primul rând, din punct de vedere al
politicii comerciale a SUA. De la începuturile NAFTA, preşedintele Bush şi mai apoi

9
preşedintele Clinton au avut ca scop principal lansarea proiectului lor pentru iniţierea
tratativelor de creare a unei zone de comerţ liber a Americilor, care mai târziu s-a
concretizat în FTAA. S-ar putea spune că o lărgire a UE a adus o lărgire a Zonei Libere
Nord Americane sau viceversa.
De la crearea NAFTA, SUA a înregistrat o creştere considerabilă a comerţului cu
celelalte două ţări membre, Canada şi Mexic. În vederea reducerii barierelor din calea
comerţului între ţările membre NAFTA, nivelul mediu al taxelor vamale mexicane s-a
situat la 10 % în 1993, de 2,5 ori mai mare decât cel al SUA, în timp ce în 1999, nivelul
taxelor vamale mexicane a scăzut la 2 %, iar barierele netarifare au fost eliminate în cea
mai mare măsură. În cazul relaţiilor comerciale între SUA şi Canada, situaţia a continuat
să fie aceeaşi celei dinaintea creării NAFTA, cu menţiunea că aproape toate schimburile
de mărfuri între cele două ţări sunt în prezent scutite de taxe vamale.
Ponderea comerţului NAFTA în comerţul mondial total a crescut simţitor în 2000
faţă de 1999 . Exporturile intra-NAFTA , ca pondere în cadrul exporturilor mondiale, au
crescut de la 35,6 % în 1990 la 39,6 % în 2000, în timp ce importurile au scăzut cu numai
un procent, de la 27,1 % la 27,0 %. Astfel, balanţa comerţului intra-NAFTA a înregistrat
o creştere a excedentului comercial de la 8,5 % în 1990, la 12,6 % în 2000.

ŢĂRI SEMNATARE
1.SUA
SUA a efectuat în perioada încheierii acordului o trecere surprinzătoare de la
vechile sale idei de multilateralism, la o opţiune mai rezervată în domeniul comerţului
internaţional, şi anume regionalismul.
Această schimbare de politică a avut la bază două cauze:
• Mai întâi, erau frecvente şi supărătoare nemulţumirile grupurilor americane cu
privire la procesul de liberalizare comercială impus de GATT. Desigur că o
economie ca cea americană nu se putea simţi mulţumită să negocieze de la egal la
egal cu state mult mai puţin dezvoltate şi să nu-şi poată impune punctul de vedere
datorită regulilor GATT. Stagnarea comerţului internaţional în unele domenii
foarte dinamice cum ar fi serviciile, investiţiile şi drepturile de proprietate

10
intelectuală este atribuită, de asemenea, tot tipului de relaţii comerciale impuse de
GATT.
• A doua mare cauză a înclinaţiei SUA către regionalism a fost extinderea şi
adâncirea Uniunii Europene. Pentru SUA devenea clar faptul că în Europa
regionalismul a devenit o politică activă şi eficientă. Adâncirea integrării
europene nu a fost însă cauza principală a declanşării procesului de integrare
american, ci a constituit un context favorabil pentru lansarea sa. NAFTA nu era
văzut atunci ca un adversar al UE, ci se aştepta ca, la un moment dat, să se
producă o apropiere între aceste puteri regionale.
De ce a vrut SUA să realizeze acest acord tocmai cu Canada şi Mexic?
Canada era de mult timp în relaţii comerciale strânse cu firmele americane.
Departamentul de Comerţ al SUA aprecia că aproximativ jumătate din exporturile SUA
către Canada reprezintă livrări către filiale sau sucursale americane de pe teritoriul
Canadei şi, ţinând cont de volumul mare de exporturi al SUA către Canada, deducem că
economia SUA era încă dinaintea încheierii acordului foarte strâns legată de cea a
Canadei. Era deci normal ca marile concerne americane să susţină iniţiativele de
regionalizare.
Şi în privinţa Mexicului lucrurile sunt clare: mai mult de 40 % din exporturile
mexicane de produse prelucrate erau schimburi între companii, cea mai mare parte din
acestea fiind desigur americane. Totodată, intrarea Mexicului în GATT şi supravegherea
strictă a politicilor comerciale, a reprezentat o problemă pentru economia mexicană şi
implicit pentru investiţiile americane în Mexic.
Beneficiile SUA în urma existenţei NAFTA au fost sporirea competiţiei produselor
şi pieţele de resurse; la fel ca şi reducerea preţurilor la multe bunuri consumate de
americani. De fapt, între 1994 şi 1999 comerţul bilateral SUA - Mexic a crescut la 130%.
Deoarece economia SUA este de 20 de ori mai mare decât cea a Mexicului, câştigurile
din NAFTA comparate direct proporţional cu PIB –ul ei (ale SUA) au fost mai mici decât
cele ale Mexicului. Mai mult decât atât, se aşteaptă ca NAFTA să aducă pierderi de
150 000 locuri de munca necalificate, dar câştiguri de 325 000 locuri de muncă calificate
având o creştere generală de angajări în jur de 175 000 de locuri de muncă în SUA. De
fapt, în 2002 s-a estimat un câştig de locuri de muncă în America variind în jurul sumelor

11
de 90 000 până la 160 000, ca rezultat al existenţei NAFTA. Ariile cu o salarizare mai
mică din SUA, cum ar fi Alabama sau Arkansas au avut de suferit, în timp ce ariile cu
salarizare mai mare au câştigat o indexare de 3 mld dolari pentru muncitori; această sumă
fiind în detrimentul zonelor defavorizate. Accesul la comerţul liber în Mexic a permis
industriilor din SUA să importe masiv componente din Mexic şi să menţină alte
operaţiuni mai degrabă în SUA, decât să piardă locurile de munca în industrie în faţa
ţărilor cu salarizare mică.
Unele dintre locurile de muncă câştigate de Mexic nu au venit de fapt din SUA, ci
din alte ţări precum Malayesia, unde în zilele noastre salariile sunt aproximativ egale cu
cele din Mexic.
Ca şi o condiţie NAFTA, SUA a mai negociat o serie de acorduri suplimentare cu
Mexic în ceea ce priveşte locurile de muncă şi standardele mediului înconjurător (pentru
a preveni ca firmele din SUA să-şi mute sediile în Mexic, unde pot avea mai multe
avantaje în ceea ce priveşte legile de mediu, salarizarea şi forţa de muncă) dar în acelaşi
timp să-şi protejeze unele industrii americane de unele importuri, care le-ar putea
periclita integritatea şi balanţa comercială.

2.CANADA
Canada nu are o istorie îndelungată în privinţa politicilor de liberalizare a comerţului
internaţional. De fapt, Canada este ultimul stat industrializat care s-a aliniat la procesul de
liberalizare a schimburilor comerciale (schimbare petrecută în cadrul Rundei Tokyo,
finalizată în 1979). Chiar şi acum, media tarifară canadiană este de peste 8 %, valoare de
două ori mai mare decât a SUA. În perioada premergătoare lansării NAFTA, Canada avea o
activitate economică dominată de crearea de filiale şi sucursale cu activităţi productive
puternic protejate de importuri şi cu desfacere îndeosebi pe piaţa SUA. Productivitatea medie
a muncii în Canada se situa cu peste 25 % sub cea a SUA, iar Canada nu reuşea să obţină
succese notabile în diversificarea pieţelor sale de export. Canada avea câteva motive bine
întemeiate să susţină regionalizarea. Canada avea în primul rând nevoie de investiţii pentru a
realiza economii de scară şi deci se impunea o anumită liberalizare a procesului investiţional.
O altă speranţă a Canadei era să reuşească să spargă barierele vamale americane devenite mai
restrictive şi mai rafinate. Canada a fost prima care a solicitat, după crearea NAFTA,

12
instituirea unei comisii cu sarcina de a armoniza legislaţia comercială din cele trei ţări. De
asemenea, Canada era conştientă de rolul ei de punte de legătură între nou-formatul acord şi
vechea Uniune Europeană (cu care Canada are legături mai profunde decât celelalte două
state, dintr-o inerţie a istoriei).

3.MEXIC
În Mexic erau încă la modă idei conform cărora integrarea economică nord-
americană ar duce la dependenţa statelor mai puţin dezvoltate de economiile statelor
dezvoltate. Aceste idei erau în special alimentate de un sentiment cu rădăcini istorice de
suspiciune faţă de orice iniţiative americane.
Însă, odată cu lansarea unei noi strategii economice a Mexicului, de substituire a
importurilor şi de extindere a exporturilor, era imposibil de ignorat imensa piaţă nord-
americană. Atunci când conducătorii mexicani au început să realizeze că investiţiile
străine directe provenind din Europa nu vor fi suficiente şi că piaţa europeană nu se va
deschide semnificativ pentru produsele industriale mexicane, ideea unei zone de liber
schimb americane a părut o scăpare pentru economia acestui stat cu o industrie
emergentă.
Un alt aspect care a contat mult în decizia finală a Mexicului a fost faptul că
majoritatea leader-ilor politici şi economici mexicani erau de formaţie americană, fiind
absolvenţi ai marilor universităţi din SUA şi având adânc înrădăcinată concepţia
economiei de piaţă. Astfel, s-a creat un adevărat curent în cercurile economice mexicane
care susţinea în modul cel mai vădit realizarea acordului de liber schimb. S-a lansat
atunci un pachet de reforme care făcea ireversibil cursul economic pentru orice echipă
guvernamentală ulterioară şi motiva autorităţile din SUA să privească “cu alţi ochi”
eforturile vecinului mai puţin dezvoltat. Cercurile de interese din Mexic exprimau un
sprijin masiv pentru crearea NAFTA, sprijin mai important decât cel oferit de unele
grupuri de interese din SUA. Se apreciază însă că gradul de cunoaştere şi înţelegere reală
a efectelor creării zonei de liber schimb era mai redus în Mexic decât în SUA. Datorită
compoziţiei şi atitudinii diferite a Senatului şi a Camerei Deputaţilor, guvernul mexican a
avut grijă ca problema participării la NAFTA să fie lansată în Senat şi nu în Camera

13
Deputaţilor, unde oponenţii erau mult mai numeroşi. Cea mai mare parte a media,
îndeosebi televiziunea, a sprijinit iniţiativa NAFTA.
Astfel, deşi este relativ simplu de analizat raţiunea autorităţilor mexicane în acest
domeniu, este mult mai dificil să se aprecieze şi să se evalueze exact percepţia publică faţă de
participarea la NAFTA şi de modificarea atitudinii faţă de SUA.
Mexic a beneficiat de NAFTA astfel:
1. exporturile au crescut datorită accesului la enorma piaţa americană
2. s-a încurajat „reîntoarcerea” de capital ( capital ce a părăsit Mexicul în căutarea
unor pieţe mai mari şi mai sigure în străinătate, cu precădere în SUA)
3. reforme structurale interne mai rapide.
Cu toate acestea, Mexic-ul a suferit o pierdere de locuri de muncă şi « intrări » în
agricultură, dar aceste pierderi au fost mai mult sau mai puţin acoperite de « intrările » în
industrie.
Tabelul următor prezintă rezultatele estimate pe termen lung ale impactului NAFTA
asupra Mexicului în 2005. Între 1995-2005, PIB-ul real al Mexicului este estimat să
crească cu o rată de 5.2% pe an cu NAFTA, iar fără NAFTA cu doar 3.8%. Alte rezultate
aşteptate:
1. NAFTA a sperat de asemenea să reducă rata inflaţiei din Mexic de la 14.5% la
9.7% per an, iar rata de interes pe termen scurt de la 18.3% la 13%
2. să sporească intrările de investiţii directe străine de la 6 mld $ la 9.2 mld $ şi să
crească exporturile de la 8.3% la 10.4%
3. sa mărească deficitul de comerţ de la 9.7 mld $ la 14 mld $ şi intrările de capital
de la 10.6 mld $ la 14.7 mld $ per an. Exceptând 1995 (când Mexicul a suferit o gravă
criză economică şi financiară) şi perioada 2000-2002 (când Mexicul a fost afectat de
creşterea lentă şi de recesiunea din economia Americii). Mexic s-a descurcat foarte bine
în realizarea obiectivelor sale.

14
Tabel : Impactul NAFTA asupra economiei mexicane, veniturile anuale estimate pentru
anul 2005

Cu NAFTA Fără NAFTA diferenţa


Creşterea reală a PIB % 5.2 3.8 1.4
Rata inflaţiei % 9.7 14.5 -4.8
Rata de interes pe termen scurt 13.0 18.3 -5.3
%
Investiţii străine directe (mld $) 9.2 6.0 3.2
Creşterea exporturilor % 10.4 8.3 2.1
Deficitul de comerţ (mld $) 14.9 9.7 5.2
Intrările nete de capital 14.7 10.6 4.1
financiar (mld $)

Sursa: A. Krueger – „NAFTA s Effects: A Preliminary Assessment”, The World


Economy, June 2000, p.61 – 76

Cu timpul, creşterea pieţei muncii şi mărirea salariilor în industrie vor fi motive


pentru care se va reduce presiunea asupra mexicanilor de a emigra spre SUA. Mexic a
trecut peste adâncs criză financiară în anul 1997 şi peste recesiunea din 1995,
concentrându-se apoi pe o creştere pe termen lung rapidă. Succesul înregistrat de NAFTA
a încurajat alte ţări din lume să iniţieze diverse forme de integrare la nivel regional. Chiar
dacă aceste forme de integrare au avut sau nu succes, efectul major al acestei integrări
economice între ţări este distribuţia câştigurilor printre / între membri. De fapt, beneficiile
sunt în mare măsură alocate celor mai avansate ţări din grup.

15
De ce NAFTA nu vrea să fie mai mult decât o zonă de liber
schimb?

NAFTA este o zonă de liber schimb de un tip aparte şi nu s-a pus problema, până
în prezent, să evolueze în direcţia creării unei pieţe comune care să permită pe larg şi
libera circulaţie a factorilor de producţie. Există cercuri de interese în toate cele trei ţări
care critică această omisiune din tratat, ele argumentând că din moment ce se prevede o
liberă circulaţie a capitalului este eronat că nu se prevede şi libera circulaţie a celuilalt
factor de producţie şi anume forţa de muncă. Această atitudine nu a depăşit stadiul
retoricii pentru că a fost evident că o liberalizare mai cuprinzătoare nu va obţine acordul
în SUA şi Canada, care se opun ideii că forţa de muncă mai puţin calificată şi mult mai
ieftină din Mexic să primească acces liber pe pieţele lor. Aceasta este o realitate
inexorabilă în cazul integrării între ţări cu nivel mediu al veniturilor redus şi ţări cu
venituri pe locuitor mult mai mari. Statisticile arată că mişcările de forţă de muncă între
Mexic şi SUA, legale sau clandestine, sunt mult mai pronunţate decât între ţările membre
UE.

INTEGRAREA ECONOMICĂ ÎN AMERICA DE NORD


Autopact (1965)

O incursiune în istoria relativ recentă a relaţiilor intra-nordamericane evidenţiază că


NAFTA este, într-un fel, o urmare firească a credinţei nestrămutate în forţa comerţului şi
investiţiilor libere.
NAFTA apare ca o abordare modernă şi o continuitate a drumului deschis în
perioada postbelică a doi precursori celebri: Autopact şi FTA.Experţii au considerat
Autopact drept un model pentru un acord sectorial de comerţ liber.

16
Evenimente
 1 ianuarie1964- Federaţia Rhodesia şi Nysland este dizolvată.
 3 ianuarie- senatorul Barry Goldwater anunţă că el va căuta nominalizarea
pentru preşedinte.
 5 ianuarie- se hotărăşte că pentru fiecare cinci vânzări de autoturisme noi, în
Canada trei altele noi vor fi făcute acolo.
The Canada-United States Automotive Agreement este cunoscut şi sub
denumirea Pactului Auto între Canada şi Statele Unite. Acesta a fost semnat de către
Primul-ministru Lester B. Pearson şi Preşedinte Lyndon B. Johnson în luna ianuarie a
anului 1965. Sunt eliminate taxele vamale pentru maşini, camioane, autobuze, pneuri şi
piese auto între cele două ţări, care beneficiază în mare măsură de marii producători
americani de automobile.
Aceasta a permis producătorilor de autoturisme din ambele ţări să-şi programeze
mai bine producţia. Graniţa dintre SUA şi Canada a înregistrat în 1995 un flux reciproc
de schimburi cu autovehicule şi componente auto de circa 70 mld. USD. Practic, un sfert
din schimburile intra-nord-americane (exclusiv Mexic) sunt reprezentate în prezent de
schimburile de autovehicule şi componente auto. Extrem de sugestivă este opinia
profesorului Paul Wonnacott care, în cea mai recentă lucrare de referinţă privind
acordurile de comerţ liber, considera că „o problemă centrală pentru industria
prelucrătoare canadiană a fost cum să obţină economii de scară. Cea mai bună speranţă a
constat în piaţa de export şi aceasta a însemnat, în primul rând, piaţa SUA, deoarece
aproape 3/5 din exporturile canadiene mergeau spre SUA. Pactul Auto din 1965
ilustrează avantajele comerţului liber fără taxe vamale între două ţări.
Uzinele canadiene au avut posibilitatea de a se specializa în câteva modele de
autoturisme, cea mai mare partea a producţiei lor fiind trimisă în SUA în schimbul unor
modele care nu se produceau în Canada. În perioada 1965 –1985 a avut loc o revoluţie în
atitudinea oamenilor de afaceri din Canada faţă de comerţul liber cu SUA; aceasta a fost
considerată într-o măsură crescândă drept cea mai bună speranţă pentru a deveni
competitiv în economia mondială. Anul 1985 marchează iniţierea informală a
negocierilor Canada –SUA pentru un acord general de comerţ liber. Acesta intră în
vigoare începând cu 1 ianuarie 1991. Cunoscut sub denumirea simplă de FTA

17
FTA (Canada – United States Free Trade Agreement), Acordul de comerţ liber
între cele două ţări a decis eliminarea totală a taxelor vamale în schimburile reciproce.
Eliminarea se putea face fie imediat, fie pe perioade de 5 sau 10 ani. În 1996, taxele
vamale au dispărut în comerţul reciproc cu maşini şi utilaje, calculatoare, mobilă, hârtie,
ţiţei pentru ca în 1998 să fie eliminate şi restul taxelor vamale de la o serie de produse
considerate mai sensibile ca, de exemplu, confecţii, medicamente, produse alimentare.
Acordul a inclus şi alte prevederi privind facilitarea accesului mărfurilor canadiene
pe piaţa SUA, ameliorarea tratamentului investiţiilor străine reciproce, reglementarea
schimburilor de energie. Astfel, Canada a primit asigurarea că industria americană nu va
mai folosi inechitabil legile din SUA pentru a se proteja de mărfurile canadiene care au
preţuri mai scăzute. O serie de restricţii asupra investiţiilor americane în Canada au fost
înlăturate, investitorii americani nemaiavând obligaţia procurării de inputuri din Canada
sau a efectuării unor anumite activităţi de cercetare utilizând capacităţile din Canada.
În comerţul cu energie, SUA a primit asigurări că livrările canadiene de ţiţei nu vor
fi diminuate şi că preţul acestora nu va fi mărit în perioada de deficit de energie, în timp
ce SUA s-a angajat să nu impună taxe la importul de ţiţei, gaze şi energie electrică
importate din Canada.

Acordul de comerţ liber SUA – Canada (1989)

De la 1 ianuarie 1989, cea mai lungă graniţă existentă între două state ale globului,
graniţa Canada – SUA, a devenit liberă de taxe vamale.La sfârşitul mileniului II, în
spaţiul nord-american, relaţia gard – vecini are o semnificaţie contrară înţelegerii din
secolele trecute sau din alte regiuni cu garduri de sârmă ghimpată.
Semnificativ este faptul că în 1996, schimburile reciproce de mărfuri Canada –
SUA au atins un volum de 381 mld. dolari canadieni, ceea ce înseamnă că la graniţa
dintre cei doi vecini nord – americani are loc în fiecare zi un flux reciproc de mărfuri care
depăşeşte un miliard de dolari canadieni.
Impactul NAFTA, care a continuat şi a extins zona de comerţ liber FTA incluzând
Mexicul, se consideră deosebit de pozitiv în accelerarea fluxurilor de mărfuri, servicii şi
investiţii. Studiul „NAFTA un parteneriat de lucru” elaborat de experţii de la Ministerului

18
Afacerilor Externe şi Comerţului Internaţional (MAECI) din Canada apreciază că
„exporturile canadiene spre SUA au crescut mai rapid (atât ca volum valoric, cât şi ca
volum fizic) la unele sectoare liberalizate din FTA şi NAFTA (maşini şi utilaje
industriale, echipamente de birou, materiale textile, bunuri deconsum), decât în sectoarele
unde taxele vamale erau deja scăzute sau egale cu zero. Importurile Canadei din SUA
evidenţiază trenduri similare (îndeosebi în domenii ca: alimente şi băuturi, confecţii,
mobilă, echipamente de transport şi articole de uz casnic).
Ca volum valoric, în perioada 1988 –1995, exporturile Canadei spre SUA la
produsele liberalizate prin FTA şi NAFTA s-au majorat cu 140 % , în timp ce creşterea
pe ansamblu a exporturilor a fost de 100 %. În mod similar, importurile de produse
liberalizate ale Canadei din SUA s-au majorat cu aproape 100%, în timp ce importurile
totale au crescut cu 75%.” Dar efectele NAFTA asupra economiei Canadei sunt mult mai
profunde. NAFTA şi predecesorul său FTA au înregistrat progrese semnificative ale
productivităţii şi specializării în economia canadiană şi au promovat economii crescânde
la scară, precum şi o creştere a calităţii produselor şi a competitivităţii privind costurile.
Rezultatul final a fost creştere competitivităţii exporturilor canadiene de bunuri şi
servicii.În sfârşit, consideraţii pozitive se emit şi la adresa procesului investiţional.
NAFTA a contribuit la creşterea atractivităţii Canadei pentru investitorii străini.
Prevederile NAFTA asigură o mai mare certitudine şi stabilitate pentru deciziile
de investiţii garantând un tratament echitabil, transparent şi nediscriminatoriu al
investitorilor şi al investiţiilor acestora în întreaga zonă de comerţ liber. Contribuţia
NAFTA la creşterea productivităţii printr-o concurenţă sporită şi inputuri la preţuri mai
competitive a atras, de asemenea, un volum sporit de investiţii în Canada. Totodată, un
studiu similar elaborat de experţii Administraţiei SUA care şi-au propus evaluarea
primilor trei ani de funcţionare NAFTA, ajunge la concluzia că NAFTA a avut efecte
pozitive pentru SUA în ceea ce priveşte exporturile, veniturile, investiţiile şi locurile de
muncă, întrucât taxele vamale aplicate de Mexic s-au redus drastic. Raportul evidenţiază
că în primii trei ani de existenţă „comerţul reciproc cu partenerii noştri comerciali din
NAFTA a crescut cu 44 % comparativ cu majoritatea de 33 % înregistrată în comerţul cu
restul lumii”.

19
Diferenţe şi asemănări :NAFTA-UE

• NAFTA este doar un acord de liber schimb, fiind un model de cooperare de tip
interguvernamental, fără a dispune de organisme supranaţionale;pe când UE este
o uniune economică şi monetară.
• NAFTA asigură reducerea sau suspendarea taxelor vamale între ţările membre,
dar fiecare dintre acestea menţine un tarif vamal şi măsuri protecţioniste proprii în
relaţiile cu terţii.
• Spre deosebire de Uniunea Europeană, statele NAFTA nu au o poziţie comună
faţă de terţi în domeniul taxelor vamale şi, totodată, îşi menţin independenţa
propriilor lor economii naţionale.
• NAFTA se diferenţiază faţă de alte aranjamente integraţioniste (UE) deoarece nu
este dotată cu instrumente executive de tipul Comisiei Uniunii Europene. Există
un fel de Comisie a NAFTA cu sediul la Mexico City, dar aceasta nu este un
organ executiv cu acţiune permanentă şi nici o autoritate autonomă cu iniţiativă
legislativă. Ea are, în special, rolul de a sprijini rezolvarea diferendelor între cele
trei părţi şi de a servi ca un forum de discuţii între ele. Ea seamănă mai mult cu
Consiliul European decât cu Comisia Europeană.
• NAFTA diferă, de asemenea, de Uniunea Europeană şi prin faptul că nu este
dotată cu mecanisme de gestionare a transferului de resurse de la economiile mai
puternice către Mexic. Crearea acestor mecanisme ar fi făcut improbabilă
aprobarea acordului în SUA şi Canada. Cu toate acestea, informal, când Mexicul,
confruntat cu marea criză financiară, a avut nevoie de sprijin financiar la finele
anului 1994, acesta a fost oferit totuşi, cu destulă promptitudine şi generozitate.
Cu toate acestea, NAFTA funcţionează cu ajutorul unor organizaţii care sunt în
aşa fel create încât să fie perfect adaptabile condiţiilor schimbătoare ale unor
relaţii internaţionale de schimb foarte dinamice.
• Tratatul nu are obiective de natură politică spre deosebire de Uniunea Europeană;
• Gradul de integrare al NAFTA este total diferit de cel al Uniunii Euopene (care
constituie exemplul concludent de integrare pluridimensională a unei regiuni).

20
:

1. Hufbauer, G.C; Elliott, K.A – „Measuring the Cost of Protection in the United States”,
Washington, D.C., Institute for International Economics, 1994

2. Ilie,A.G. – Integrare şi regionalism pe continentul american, www.biblioteca-


digitala.ase.ro

3. Krueger, A. – „NAFTA s Effects: A Preliminary Assessment”, The World Economy,


iunie 2000

4. R.H.Snape - NAFTA, the Americas, AFTA and CER:Reinforcement or Competition for


APEC, Pacific Economic Papers, aprilie 2001.

5. Raport anual OMC 2007.

6. *** - U.S. Internationl Trade Commission – A Reviewof Recent Developments in the


U.S.Automobile Industry Including an Assessment of the Japanese Voluntary
RestraintAgreements, Washington D.C., Februarie 1985

21
22