Sunteți pe pagina 1din 5

Analiza comparativa a fondului comercial in baza Directivei a VII-a

si Reglementarile Contabile Internationale.



Directiva a VII-a

Obiectul Directivei a VII-a a Consiliului 83/349/CEE/ privind conturile consolidate , adoptata la 13
Iunie 1983 , a fost acela de armonizare a legislatiei relevante in statele membre.
Spre deosebire de Directiva a IV-a , in cadrul careia au trebuit conciliate opinii nationale divergente
, la nivelul Directivei a VII-a nu au existat atat de multe situatii conflictuale , deoarece conturile
consolidate nu sunt supuse regulilor fiscale .

Reglementarea IAS

Pentru a raspunde necesitatii armonizarii si convergentei internationale , Consiliul si Parlamentul
au adoptat , pe data de 19 Iunie 2002 , Reglementarea 1.606/2002 privind aplicarea standardelor
contabile internationale , denumita si IAS Regulation .

Definirea fondului comercial :

a) conform IAS 38

Definitia unei imobilizari necorporale cere ca imobilizarea necorporala sa fie identificabila pentru a
fi distinsa de fondul comercial . Fondul comercial dintr-o combinare ed intreprinderi reprezinta o
plata facuta de catre dobanditor in anticiparea unor beneficii economice viitoare din imobilizari care
nu pot fi identificate individual si recunoscute separat . Beneficiile economice viitoare pot rezulta din
sinergia dintre activele identificabile obtinute sau din activele care , individual , nu se califica pentru a
fi recunoscute in situatiile financiare , dar pentru care dobanditorul este pregatit sa faca o plata in
combinarea de intreprinderi .
Fondul comercial generat intern nu va fi recunoscut ca o imobilizare . In anumite cazuri , se fac o
serie de cheltuieli pentru a genera beneficii economice viitoare , dar acestea nu duc la crearea unei
imobilizari necorporale care indeplinesc criteriile de recunoastere din acest Standard . Astfel de
cheltuilei sunt deseori prezentate drept contributii la fondul comercial generat intern . Fondul
comercial generat intern nu este cunoscut drept activ deoarece nu este o resursa identificabila
controlata de entitate care sa poata fi evaluata credibil la cost .
Diferentele dintre valoarea pe piata a unei entitati si valoarea contabila a imobilizarilor sale nete
identificabile in orice moment se pot constitui intr-o serie de factori care afecteaza valoarea entitatii .
Totusi , astfel de diferente nu reprezinta costul imobilizarilor necorporale detinute de entitate .
b) conform IAS 22

Recunoastere si evaluare
1) Orice depasire a costurilor de achizitie peste proportia detinuta in activele si datoriile
identificabile detinute de dobanditor , achizitionate la valoarea justa la data tranzactiei de schimb , va
fi descrisa ca si fond comercial si recunoscuta ca activ .
2)Fondul comercial reprezinta o plata efectuata de catre dobanditor prin anticiparea beneficilor
economice viitoare .Beneficiile economice viitoare pot rezulta din sinergia dintre activele
identificabile achizitionate sau din activele care , individual , nu sunt calificate pentru a fi recunoscute
in situatiile financiare , dar pentru care dobanditorul este pregatit sa efectueze o plata in cadrul
achizitiei .
3) Fondul comercial trebuie inregistrat la cost , mai putin orice amortizare cumulata si orice pierderi
cumulate din depreciere.
4) Fondul comercial trebuie amortizat pe o baza sistematica de-a lungul duratei sale de viata utila .
Perioada de amortizare trebuie sa reflecte cea mai buna estimare a perioadei in timpul careia
beneficiile economice viitoare sunt asteptate a fi generate de catre ntreprindere . In acest caz
functioneaza o ipoteza dezaprobata , conform careia durata de viata a fondului comercial nu va
depasi douzei de ani de la recunoasterea initiala a acestuia .
Metoda de amortizare folosita trebuie sa reflecte modul in care beneficiile economice viitoare ce
decurg din fondul comercial sunt asteptate sa se consume . trebuie adoptata metoda liniara de
amortizare , cu exceptia cazului in care exista o dovada convingatoare ca o alta metoda este mai
adecvata in circumstantele date .
Amortizarea aferenta fiecarei perioade trebuie recunoscuta ca si o cheltuiala .

c) conform IAS 3

In cazul achizitiilor ulterioare datei constituirii , in consolidare apare problema luarii in considerare
a diferentei dintre pretul de achizitie al titlurilor si cota parte din valoarea justa a societatii
achizitionate ce revine dobanditorului numit fond comercial .
IAS 22 cerea ca o imobilizare necorporala sa fie recunoscuta daca si numai daca era probabil ca
beneficiile economice viitoare atribuibile acelei imobilizari sa fie generate catre entitate , iar costul
activului sa fie masurat cu credibilitate . Criteriul de recunoastere referitor la probabilitate nu este
inclus in acest IFRS ( IAS 3 ) , deoarece el considera intodeauna a fi indeplinit de catre imobilizarile
necorporale achizitionate in combinarile de intreprinderi . In plus , acest IFRS include recomandari
care clarifica faptul ca valoarea justa a unei imobilizari necorporale achizitionata intr-o combinare de
intreprinderi poate fi evaluata , in mod normal , cu suficienta credibilitate astfel incat activul sa poata
fi recunoscut distinct de fondul comercial . Daca o imobilizare necorporala achizitionata intr-o
combinare de intreprinderi are o durata de viata utila finita , exista o presupunere conform careia
valoarea sa justa poate fi evaluata in mod credibil .
Acest IRFS cere ca fondul comercial achizitionat intr-o combinare de intreprinderi sa fie evaluat
dupa recunoasterea initiala la cost , mai putin orice pierderi din depreciere cumulata .Prin urmare ,
conform IRFS 3 , fondul comercial nu necesita amortizat si in schimb este testat pentru depreciere
anual , sau chiar mai des daca evenimente sau circumstante indica faptul ca acesta ar putea fi
depreciat.
Fondul comercial achizitionat intr-o combinare de intreprinderi este recunoscut de catre
dobanditor drept un activ incepand cu data achizitiei , evaluat initial ca un surplus al costului
combinarii de intreprinderi peste interesul dobanditorului in valoarea justa neta a activelor ,
datoriilor si a datoriilor contingente identificabile ale societatii achizitionate recunoscute ( acesta
formeaza fondul comercial pozitiv ) .
Cel putin anual , fondul comercial este testat pentru a se constata daca s-au depreciat , sau nu , in
conformitate cu IAS 36 Deprecierea activelor .
Daca interesul dobanditorului in valoarea justa neta a elementelor recunoscute depaseste costul
combinarii (fond comercial negativ ) , dobanditorul reia procesul de identificare si evaluare a
activelor , datoriilor si a datoriilor contingente identificabile ale societatii achizionate si evaluare
costului combinarii de intreprinderi . Orice diferenta ramasa dupa aceasta reevaluare trebuie
recunoscuta imediat de dobanditor ca profit sau pierdere .

















IAS 3

- Fondul comercial negativ este
recunoscut integral la venituri.
- Fondul comercial pozitiv este testat
periodic pentru depreciere .
Directiva a VII-a
- Fondul comercial pozitiv este supus
amortizarii.
IAS 38
- Fondul comercial este supus unui test
de depreciere anual ;
- Deprecierea constatata pentru fondul
comercial nu poate fi reluata ulterior .
- Fondul comercial se amortizeaza intr-o
perioada de 5 ani . Totusi , entitatile pot
sa amortizeze fondul comercial in mod
sistematic intr-o perioada de peste 5 ani
, cu conditia ca acesta perioada sa nu
depaseasca durata de utilizare
economica
Bibliografie :
1) Sisteme Contabile Comparate : Mihai Ristea , Lavinia Olimid , Daniela Artemisa Calu
2) Standardele Internationale de Raportare Financiara 2007
3) www.cecar.ro
























Academia de Studii Economice Bucuresti


Analiza comparativa a fondului comercial in baza Directivei a VII-a
si Reglementarile Contabile Internationale






Ionescu Alexandra-Beatrice
Grupa 630 , seria C , CiG