Sunteți pe pagina 1din 2

Nuvela istoric este opera epic n proz care are drept personaje figuri atestate istoric sau prezint

evenimente care se
refer la un moment din trecut.
Prima nuvel istoric din literatura romn este Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi, aprut n 1840 n primul
numr al revistei Dacia literar, ca rspuns la ndemnul acesteia de a folosi trecutul naional ca surs de inspiraie.
Trsturi ale nuvelei istorice :
are o construcie de factur clasic, respectnd momentele subiectului literar ;
este inspirat din trecutul istoric ;
urmrete o gradare a tensiunii generate de intrig, ceea ce o apropie de structurarea textului dramatic (cele patru
capitole ale nuvelei seamn cu patru acte ale unei drame) ;
conflictele sunt mai ales exterioare, opunnd personaje cu interese diferite ;
aciunile se desfoar cronologic, locul i timpul sunt precizate ;
timpul i spaiul sunt limitate, dar mult mai ample dect n schi ;
protagonistul (personajul inspirat din istorie) ocup locul central al operei ;
culoarea de epoc este creat prin descrieri de vestimentaie, interioare ale locuinelor, utilizarea limbii specifice
epocii descrise (n cazul de fa utilizarea arhaismelor) ;
naratorul este omiscient, naraiunea se face la persoana a III-a, perspectiva narativ fiind obiectiv .
Romantismul este o miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-Iea si inceputul secolului al XIX-
Iea, cu
influente puternice si in filozofie, istorie, drept, lingvistica, economie politica etc.
Romantismul a luat nastere in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa. Acest curent cultural,
care s-a manifestat nu numai in literatura, ci si in artele plastice si in muzica, s-a ridicat impotriva rigorilor, a dogmatismului
estetic, a ratiunii reci si a ordinii, propunandu-si sa iasa din conventional si abstract. Romantismul a sustinut manifestarea
fanteziei si exprimarea sentimentelor, a originalitatii, spontaneitatii si sinceritatii emotionale, promovarea libertatii de expresie.
Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.
Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care a trasat si a identificat directiile si trasaturile acestui
curent cultural in "Prefata" de la drama "Cromwell" (1827), un adevarat program-manifest.
Printre reprezentantii europeni ai romantismului literar, se pot enumera scriitorii: Victor Hugo, Lamartine, Vigny, Musset
(Franta) Schiller, Heine, Grimm (Germania), Byron, Shelley, Keats, Scott (Angiia) Manzoni, Leopardi (Italia), Puskin, Lermontov
(Rusia).
Literatura romantica si-a gasit sursele ideatice si de expresie in operele sociologice sau filozofice ale lui J.J.Rousseau, Kant,
Shelling, iar romantismul tarziu a fost dominat de infiuenta ideilor metafizice ale lu Hegel, Schopenhauer, Nietzsche,
Kierkegaard si altii.
In literatura romana se pot identifica trei etape: preromantismul romantismul si postromantismul.
Romantismul a fost precedat de o formula literara de tranzitie de la iluminism spre romantism, numita preromantism,
reprezentat de Vasile Carlova, Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Vasilt Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, scriitori
cunoscuti si sub numele de pasoptisti.
Romantismul romanesc a fost reprezentat in mod stralucit dt Mihai Eminescu, care este considerat ultimul mare romantic
european incheind, asadar, romantismul universal.
Postromantismul s-a manifestat prin imbinarea elementelor romantice cu trasaturi simboliste sau samanatoriste, perioada in
care se inscriu Al. Macedonski, Octavian Goga, st.O.Iosif, Barbu Stefanesci Delavrancea.

Caracteristicile romantismului


Introducerea unor noi categorii estetice: uratul, grotescul fantasticul, macabrul, pitorescul, feericul, precum si a unor
specii literare inedite: drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica;
Cultiva sensibilitatea, imaginatia si fantezia creatoare minimalizand ratiunea si luciditatea;
Promoveaza inspiratia din traditie, folclor si din trecutu istoric, pe care il considera opus realitatii contemporane, de
care era dezamagiti, fiind preocupati de reflectarea in opere a specificului nations (culoarea locala);
Evadarea din lumea reala se realizeaza prin vis sau somn (miti oniric), intr-un cadru natural nocturn;
Contemplarea naturii se concretizeaza prin descriere peisajelor sau a momentelor anotimpurilor in pasteluri si prin
reflect asupra gravelor probleme ale universului in meditatii,
Acorda importanta deosebita sentimentelor omenesti, ca predilectie iubirii, trairile interioare intense fiind armonizate
cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative;
In genul liric se manifesta inovatii prozodice si suprematia subiectivismului, a pasiunii inflacarate, a fanteziei
debordante;
Construirea eroilor exceptionali, care actioneaza in imprejurari iesite din comun, precum si portretizarea omului de
geniu si conditia nefericitii a acestuia in lume; personajele romantice nu sunt dominate de ratiune, ci de imaginatie si
de sentimente;
Preocuparea pentru definirea timpului si a spatiului nemarginite, ca proiectie subiectiva a spiritului uman, conceptie
preluata din lucrarile filozofilor idealisti;
Imbogatirea limbii literare, prin includerea cuvintelor si expresiilor populare, a arhaismelor, a regionalismelor,
specifice oralitatii;
Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza ocupa locul principal atat in structura poeziei, cat si in
construirea personajelor, situatiilor, ideilor sau atitudinilor exprimate;
Ironia romantica dobandeste, adesea, accente satitice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atat in specia
literara cu nume sugestiv, satira, cat si in poeme filozofice, asa cum se manifesta in "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu.