Emotiile:

au, de obicei, cauze externe

pot avea si cauze interne uneori (durerea poate cauza emotii sau ne putem panica cand simtim
modificari viscerale necunoscute)
pot activa si directiona comportamentul la fel ca si motivele primare
pot insoti comportamentul motivat

Componentele emotiilor:
1. Raspunsul organic (reactia organismului), intern; mai ales cele care implica sistemul nervos
vegetativ
2. Parerile, credintele, evaluarile cognitive pe care le aduce in minte o situatie particulara, pozitiva
sau negativa
3. Expresia faciala
4. Reactiile determinate de emotia respectiva

Teorii ale emotiei:
Teorii care categorizeaza emotiile (categorical theories) : Ekman, Izard, Tomkins---perspectiva
mai biologica care se focuseaza pe categorizarea in emotii de baza, care se pot combina pentru a
obtine emotii mai complexe (furie + dezgust = dispret)
Teorii dimensionale (dimensional theories) : Wundt, Plutchik, Russel---se focuseaza pe senzatii,
pe partea subiectiva a emotiilor
Teorii ale evaluarii (appraisal theories) : Lazarus, Scherer, Frijda, Ellsworth --- se focuseaza pe
componenta emotiei numita evaluare
1. Activarea fiziologica
Majoritatea schimbarilor fiziologice care intervin in cursul activarii emotionale sunt rezultatul activarii
retelei simpatice a sistemului nervos vegetativ, care pregateste organismul pentru diverse situatii. (de
obicei pentru situatii periculoase) Sistemul nervos simpatic angajeaza organismul in eliberarea de
energie, mai ales in cadrul emotiilor precum frica sau teama.
In cazul emotiilor cum ar fi tristetea sau regretul, reactiile organice pot fi incetinite.
Sistemul nervos simpatic este responsabil pentru urmatoarele schimbari (care pot aparea sau nu simultan):
cresterea tensiunii arteriale si a ritmulu cardiac
accelerarea respiratiei
dilatarea pupilelor
intensificarea respiratiei si diminuarea secretiilor salivare si mucoase
cresterea concentratiei de zahar din sange
coagulare sanguina mai rapida in cazul ranirii
diminuarea motilitatii tractului gastro-intestinal
oripilatie (piele de gaina)
Atunci cand emotia se stinge, intervine sistemul nervos parasimpatic (sistemul de conservare a
energiei) care readuce organismul la starea sa normala
Aceste actiuni ale sistemului nervos vegetativ sunt determinate, la randul lor, de activitatea
anumitor arii cerebrale, inclusiv hipotalamusul si, partial, sistemul limbic.
In SNC, in momentul experientierii unei emotii, zonele care se activeaza sunt: hipotalamus, talamus
anterior, girus cingulat, hipocamp (CIRCUITUL LUI PAPEZ) + amigdala, cortex orbitofrontal, ganglioni
bazali si nucleul septal. Totalitatea acestor zone se numeste SISTEM LIMBIC.

2. Evaluarea
Atunci cand traim un eveniment sau cand actionam, interpretam situatia raportandu-ne la propriile
scopuri si standarde. Rezultatul aceste evaluari este o parere (opinie) care poate fi pozitiva sau negativa.
Aceasta interpretare se numeste evaluare cognitiva. Ea determina intensitatea experientei emotionale.
Are doua parti : procesul de evaluare si parerea rezultata
Premisa de baza a teoriilor evaluarii este aceea ca un evaluarile facut de un organism fata de
circusmtantele in care se afla (curente, amintite sau imaginate) are un rol crucial in evocarea si
diferentierea emotiilor acestuia.
Dimensiunile evaluarii:
Noutatea
Valenta /nivel intrinsec de placere
Baze Motivationale : nevoi, scopuri, valori
Putere si coping (responsabilitate sau cauza, controlabilitate, capacitate de adaptare)
Dimensiune sociala (identiate, valori, standarde, merite)
Evaluarea nu este un proces constient sau un dialog interior; intrebarile pe care le-am putea atribui
acestui proces sunt puse si raspunse in mod automat si inconstient.
Evaluarea se poate desfasura la 3 nivele:
- senzorio-motor
- schematic
- conceptual