DATE MORFOLOGICE, EVALUATIVE SI ANATOMICE ALE ORGANULUI

AXIAL AL CORPUULUI


Denumirea de coloana vertebrala este adanc inradacinita in literature ,medicala si ea oglindeste
punctual de vedere descriptive in anatomie, sugerand idea succesiunii de piese osoase suprapuse,
care intra in constitutia anatomica a acestei tije mobile si rezistente a corpului omenesc. Luand
insa in considerare de pe o parte multiplele ei functiuni( de sustinere, miscare, protective si
formogenetica), complexitatea ei structural( osoasa, fibroasa, elastic, catilaginoasa si musculara),
cat si numeroasele ei interconditionari cu toate partile corpului omenesc, atat in sfera
morfologica cat si in cea functionala normal si patologica ne alatuam tuturor celor ce denumesc
astazi aceasta parte a aparatuilui locomotor, organul axial al corpului.
Oscilatiile si variatiile ce le intalnim in literatua anaomica din ultimul sfert de veac in legatura cu
definirea acestui organ pledeaza si elee pentru o reconsiderare a studiului coloanei.
Tesutul de exemplu, inelege prin coloana vertebrala o tija osoasa situate pe linia mediana si
posterioara a trunciului servind ca scut de protective sic a punct de spriin unui mare numar de
viscere.
Paturet considera coloana vertebrala ca pe tulpina osoasa, rezistenta, articulate si flexibila, situate
la partea mediana si posterioara a gatului si a trunchiului. Ea formeaza cu craniul scheletul axial
posterior.
Braus considera coloana vertebrala ca elemental cel mai caracteristic al spatelui.Ea se compune
din vertebre ceea ce demonstreaza apartenenta omului la vertebrate.
Dictionarul medical romanesc(1969), defineste coloana vertebrala drept coloana de support
flexibila a scheletului trunchiului, fomata din vertebre separate prin discuri intervertebrale si
legate prin ligamente vertebrale.
Vlad Voiculescu considera coloana vertebrala cu oase, ligament, discuri intervertebrale, muschi
si toate partile ei moi apartinatoare, o unitate functionala care prin sediul ei central( oragan axial)
este punctual central pentru static corpului.
Baciu considera coloana vertebrala drep cel mai important component al aparatului locomotor de
care sunt legate toate celelalte segmente ale scheletului uman.
Pornind de la alte puncte de vedere coloana vertebrala este considerate ca rezultanta actiunii unor
factori extraindividuali si supraindividuali asupra unitatii vii. D.Muller considea ca astfel de
factori sunt campul gravitational, campu electromagnetic al pamantului si influenta luminii.
Dand atentie mai ales primului factor, el considera organu axial al corpului, drept un organ
ortotrop realizat de organism ca o georeactie la efectul geomorphic al gravitatiei.
Diaconescu si Veleanu considera pe de alta parte ca functionalitatea normal sau modificata a
organului axial al corpului se resfrange asupra dispozitivului spatial ca si asupra unor parametric
morfofiziologici ai diverselor viscere adapostite in canalul rahidian( maduva spinarii, radacinile
nervilor spinali, artera vertebrala etc.) sau in cavitatea trunchiului( inima,ficat,paman
etc.)atribuind astfel organului axial pe langa rolurile de sustinere , dinamica, protective si un rol
formogenetic.

CACTERISTICI REGIONALE ALE VERTEBRELOR TORACICE

a)Corpul vertebral este mai voluminous decat al vertebrelor cervicale.Diametrle antero-
posterioare si transverse sunt aproape egale.Volumul corpului vertebral creste de sus in jos in
toata coloana dorsala ceea ce face ca fata inferioara a ficarui corp vertebral sa fie mai intinsa ca
cea superioara.
Bureletul marginal nu este prea evidenr la vertebele tiracice superioare dar diveine bine
pronuntat la cele inferioare.
Suprafata circumferentiala este usor excavate formand un sant transversal.Pe partea posterioara a
ficarei fete laterale a corpului vertebral se gasesc fatetele costale pentru articulatia capului
coasteo.Ele sunt situate la nivelul bordurilor marginale superioare si inferioare.
Fatele costale superioare sunt prezente la primele zice vertenre toracice. La primele patri vertenre
toracice fatetele costale sunt situate imediat inaintea azei de implanare a pediculului vertebral, la
vertebra a 5-a pana la a 9-a toracica fateta costala este situate pe fata externa a pediculului, iar la
vertebra a 10-a toracica fateta costala superior se afla asezata pe jumatatea superioara a fetei
externe a pediculului in contact cu marginea lui superioara.
Fatele costale superioare se gasesc numai la primele 9 vertebre toracice.Au forma de semilunar
si sunt situate la partea posterioara a marginii inferioare a corpului vertebral ca sic and ar apatine
fei.Ele privesc in jos, in afara si inapoi, fiind asezate pe un fel de tubercul numit tuberculul
lateral, inte fatetele costale inferioare ale unei vertebre si intre fatele costale superioare ale
vertebrei urmatoare, se realizeaza un spatiu in forma de unghi diedru, in care patrunde capul
coastei cu cele 2 suprafete articulare costale inferioare le intalnim la nivelul vertebrelor T5, T6 si
T7.
Ultimile 2 vertebre toracice au o singura fateta costala dispusa pe pedicul si corpul vertebral
avand, o forma eliptica.
Corpul vertebrei toracice da insertie ligamentului vertebral comun anterior, lungului gatului prin
trei fascicule ce se insera pe primele trei vertebre toracice, muschiului psoas-iliac care se prine pe
fata laterala a corpului celei de a 12-a vertebre toracice si fasculelor superioare si inferioare ale
ligamentului radiar.
Volumul corpului vertebral in regiunea toracica creste cranio-caudal, dublandu-se la ultimele
vertebre toracice. Astfel, supafata superioara a corpului vertebral la T1 este de 354 mm2, iar la
T12 este de 796 mm2. Diametrul antero-posterior la T1 este de 16 mm, iar la T12 de 26 mm.
Este de mentionat ca dimensiunile orificiului vertebral au o evolutie inversa si anume mai mari la
primele vertebre toracice si mai mici la ultimele.

b) Pediculii vertebrali sunt implantati pe corpul vertebral, avand directie oblica inapoi si in afara
la vertebrele superioare si sagitala la cele inferioare, acest fapt fiind probabil determinat de
cresterea diametrului transversal al corpului vertebral in directie cranio-caudala cat si de
dimensiunile mai mici ale orificiului foarte scobita, contribuind la delimitarea gaurilor de
conjugare al caor conur apartine aproape in intregime vertebrei respective cu exceptia portiunii
inferioare care este delimitate de scobitura mult mai mica de pe marginea superioara a
pediculului vertebrei subiacente.

c)Lamele vertebale sunt mai groase si inclinate de sus in jos si dinainte-inapoi.Pe fata laterala a
lamelor vertebrale se insera ligamentele galbene care determina uneori pe aceasta gata prezenta
unei spine osoase, rugoase, numita spina de insertie a ligamentelor galbene. Aceasta formatiune
apare mai ales la batrani si mai frecvent la vertebrele 8 si 9 toracice, determinand impartirea fetei
externe a lamei vertebreale in doua campuri osoase si anume unul superior neten si altul inferior
rugos.
Pe fata posterioara a lamei vertebrale se prind fascicile lungi sis cute ale muschiului transverso-
spinos si ligamentul costolamelar.
Marginea superioara a lamei vertebrale este rugoasa si groasa.Pe ea se insera ligamentele
galbene, insertie care ajunge si pe regiunea superioara a fetei posterioare a lamei verterale.
Marginea inferioara a lamei vertebrale da insertie fasciculelor scurte ale muschiului transverso-
spinal.

d)Apofizle spinoase sunt orientate oblic de sus in joss i dinainte inapoi. Marimea si oblicitatea lor
difera de la o vertebra la alta, creand astfel posibilitati anatomice variate pentru amplitudinea
miscarilor de flexie dorsala, pe care le freneaza.
Pe o coloana vertebrala intreaga, articulta, apofizele spinoase se acopera un ape alta, varful uneia
depasind vertebra urmatoare si ajungand pana la cea de a doua subiacenta.
Pe apofizele spinoase se insea mai multe elemente fibroase si musculare.Astfel pe fata laterala
aproape de marginea inferioara se insera patru fasciculele ale semispunalului care determina
unele neregularitati pe marginea inferioara si laterala a apofizei spinoase.Pe fata inferioara se
insera ligamentele interspinoase. Pe marginea superioara se insera tot ligamentele interspinoase
care vin de la apofiza spinoasa a vertebrei superioare. Pe varful apofozei spinoase care are forma
unui tubercul numit si tuberculul apofizei spinoase si care se prelungeste uneori cu un cioc, se
insera ligamentul supraspunis si trapezul, mai ales pe laturile tuberculului. Pe ultimii sase
tuberculi dorsali se prinde muschiul spenius. Pe primii trei tuberculi dorsali se insera dintatul
mic, pe primii cinci romboidul, pe primii patru semispinalul, iar pe ultimii doi si micul dintat
posterior si inferior.
Remarcam bogatia insetiilor musculare care fac apofiza spinoasa o parghie solicitata prin varful
ei in sensuri si cu intensitati diferite, de fapt ce poae explica causal diversitatea aspectelor ei
morfologice.

e) Apofizele transverse sunt implantate la unirea pediculilor cu marginea superioara a lamei
vertebrale, in general sunt groase si orientate oblic dinainte-inpoi si dinauntru in afara.
Pe fata anterioara apofizei transverse se insera ligamentul intraarticular al capului coastei. Tot pe
aceasta fata se afla suprafata costala de articulare cu tuberozitatea coastei. Ultimele doua apofize
transverse toracice nu au astfel de fatete.Uneori fateta costala este plana, alteori usor adancita.La
primele patru vertebre toracice, dimensiunile fetei articulare sunt mai mari si sunt si mai
excavate formant foveea costala. Dedesubtul fatetei costale se afla tot pe gata anterioara a
apofizei transverse locul de insertie a ligamentului costotransvers inferio. Apofiza transversa si
colul coastei delimiteaza pe viu un mic spatiu numit foramen cervico-transvers si care este
ocupat de ligamentul cervico-transvers interosos al articulatiei transverso-tuberozitare.
Pe fata posterior a apofizei transverse gasim numeroase insertii. Astefel sunt fasciculele
transversal ale muschilor lungul dorsal, supracostalii si fasciculele scurte si lungi spinale ale
semispinalului gatului si spatelui. De asemenea se insera lungul gatului si [rimele cinci apofize
transverse toracice, iar lungul capului pe primele doua vertebre toracice.
Pe marginea superioara a apofizei transverse se insera ligamentul intertransversar care este o
ramasita a muschiului intertransversar disparut la nivelul segmentului thoracic al rahisului.
Pe marginea inferioara se insera ligamentul costotransversar si intertransversar homolateral.
Pe varful primelor cinci apofize transverse se insera muschiul lungul gatului.
f) Apofizele articulare sunt reprezentate de patru lame osoase, bine individualizate, dintre care
doua superioare si doua inferioare.
Apofizele articulare superioare se desprind de pe pedicul, de pe lamele vertebrale si de pe
apofiza transversa. Cele inferioare sunte niste fatete articulare care apar pe fata anterioara si
laterala a lamelor vertebrale. Fatetele apofizelor ariculare superioare privesc inapoi, in sus si in
afara cu exceptia celei de a 12-a vertebre toracice care priveste doar inainte si putin in sus. Cele
inferioare privesc inainte, in jos si putin in afara.
g)Gaua vertebrala este aproape circular, diametrul sau aneto-posterior are dimensiuni relative
constant de la prima vertebra pana la a 12-a toracica. Diametrul antero-posterior masoara de la
T1-T3= 14mm, iar in rest creste numa cu 1mm. In schimb diametrul transversal maxim al
orificiului vertebral scade de la 18mm cat este la T1 la 14mm cat este la T10, cunoscand apoi o
crestere brusca la nivelul T1 si T12 unde masoara 20-21mm.

VERTERE CU CARACTERE SPECIALE IN REGIUNEA TORACICA


Vertebrele cu character special in regiunea toracica sunt: prima vertebra, a 4-a, a 9-a, a 10-a, a
11-a si vertebra a 12-a toracica.
A 4-a vertebra toracica se caracterizeaza prin faptul ca pe corpul vertebral, in partea stanga,
exista o adancitura numita impresiunea aortica, determinate de pulsatile arteriale aortice de la
acest nivel.
A 9-a vertebra toracica se caracterizeaza prin faptul ca fateta articulara costala de pe apofiza
transversa este dispusa pe marginea superioara a apofizei si nu pe fata ei anterioara ca de obicei.
Pe coloana vertebrala intraga putem observa ca vertebrele 10, 11, 12 toracice constitue o zona de
tranzitie spre tipul lombar, zona care se caracterizeaza prin aceea ca elementele de tranzitie se
accentueaza de sus in jos, ca apofizele transverse devin din ce in ce mai reduse, iar coastele
flotante se articuleaza numa cu corpul vertebrei, lipsind articulatia cu apofiza transversa.
A 7-a si a 11-a vertebra toracica au drept caractere special faptul ca pediculul este mai inalt,
corpul prezinta pe partea laterala o singura fateta articulara pentru coasta a 10-a, respective a 11-
a, fateta articulara inferioara lipseste. De asemenea lipseste frecvent si fateta aticulara de pe
apofiza transversa. Apofizele lor spinoase sunt mai scurte si mai ianlte, ceea ce creeaza
posibilitati de flexie dorsala, modificate ca amplitudine la acest nivel.
Vertebra a 12-a toracica este o vertebra de tranzitie intre regiunea toracica si regiunea lombara.
Portiunea ei craniala are caractere toracice, iar cea caudala are caractere lombare. Astfel, corpul
vertebral oare a fi lombar prin diametrul transversal care este mai mare, insa prin prezenta fatetei
articulare pe suprafata externa a pediculului ii confera caractere toracice. Pediculul este mai
ridicat. Apofiza spinoasa este orizontala, ca la vertebrele lombare, insa marginea ei superioara
este oblica de sus in joss i dinainte inapoi ca la vertebrele toracice. La acest nivel are loc
schimbarea sensului oblicitatii apofizelor spinoase in cadrul anticliniei vertebrale. De aceea
aceasta apofiza spinoasa a fost numita Winckler pivotal anticliniei vertebrale.
Apofiza transversa a acestei vertebre este cea mai scurta dintre apofizele transverse dorsale. Pee
a se insera aponevroza dorsala a muschiului transvers al abdomenului.