Generalitati industria usoara

Industria usoara cuprinde subramurile: industria textila si confeciilor, industria pielariei si

incaltamintei. Aceasta ramura a economiei este inglobata in industria bunurilor de larg consum,
fiind prezenta aproape in toate statele globului, diferentiata de la o zona la alta in functie de
dezvoltarea socio-economica si conditiile naturale.
Materialele folosite de aceasta ramura sunt de origine vegetala (bumbac, in, canepa); altele
de origine animala (lana, piei, blanuri) sau minerala si sintetica (fire si fibre sintetice, uleiuri
minerale).
Industria textila si tipurile de fire folosite
Industria bumbacului
Industria bumbacului prezinta cea mai mare importanta datorita numeroaselor sale
intrebuintari, cat si costului mai convenabil, in comparatie cu alte materii prime.
Bumbacul este o planta a carei origine se pierde in legenda; el se cultiva pe valea Indusului
cu 3000 de ani i.e.n. Aria de raspandire a culturii este intre 30 latitudine nordica si 25 latitudine
sudica, in zona calda, crescand pe o mare varietate de soluri, inclusiv pe cele acide.
Materia prima prelucrata (bumbacul) este asigurata din import deoarece se cultiva in peste
60 de tari, mari producatoare. In Romania, in Campia Romana s-a ajuns la o suprafata cultivata
de peste 4.000 ha. In anii din urma, bumbacul se amesteca cu fire si fibre chimice, obtinandu-se
produse "tip bumbac" de foarte buna calitate, rezistente, cu aspect frumos. In cadrul acestei
subramuri functioneaza filaturi, tesatorii, intreprinderi pentru producerea atei.
Industria lanii
Aceasta ramura foloseste o cantitate mult mai mica de materie prima; totodata, ea se
caracterizeaza printr-o tehnologie mai putin influentata de tendintele de automatizare.
Industria lanii este ramura legata de o ocupatie straveche - pastoritul - care a asigurat materia
prima pentru o gama larga de produse casnice. De fapt, se mai pastreaza obiceiul in mediul rural
ca unele piese vestimentare (itari, camasi) sau de uz gospodaresc (cuverturi, covoare, cergi), sa
fie lucrate in casa, cu mult simt artistic. In jurul Brasovului si Sibiului sunt zone traditionale de
crestere a ovinelor, favorizand dezvoltarea industriei lanii de timpuriu. Materia prima o
reprezinta in primul rand lana fina si semifina obtinuta de la oile merinos. In ultimii ani se
foloseste tot mai mult amestecul cu fire sintetice, obtinandu-se produse de calitate.
Industria matasii
Matasea naturala este obtinuta din gogosile viermilor de matase; ea este puternic concurata
de fibrele sintetice, ajungand in unele state sa fie inlocuita complet de fibrele sintetice. Industria
matasii este dezvoltata in statele cu traditii in cresterea viermilor de matase.
Industria matasii in Romania foloseste ca materie prima matasea cat si matasea sintetica
(artificiala). Matasea naturala este obtinuta in sud-vestul tarii.
Industria inului si a canepei
Inul si canepa sunt plante cunoscute din timpuri stravechi si cultivate pentru fibre rezistente
necesare la tesaturile pentru panzele corabiilor, saci, franghii. La noi in tara sunt obtinute in
zonele cu traditie, cu conditii favorabile de cultura.
Industria iutei
Iuta este considerata de specialisti ca cea mai ieftina fibra textila naturala. Centrele
industriale sunt localizate in marile zone de culturi din delta Gangelui si Brahmaputei, in
Bengalul de Vest, la Calcutta.
Industria tricotajelor si confectiilor
Industria tricotajelor foloseste in cea mai mare parte ca materie prima bumbacul, 50% lana si
firele sintetice. Localizarea marilor unitati producatoare este, in principal, in centrele de mare
consum. O cantitate apreciabila este destinata exportului.
Industria confectiilor - reprezentata prin unele ateliere mici, inainte de razboi, s-a dezvoltat
dupa anii 1950. O parte din produse sunt exportate in peste 40 de tari ale lumii.
Industria textila si mestesugareasca, de arta este dezvoltata in centrele de traditie. Sunt
apreciate peste hotare covoarele, covoarele orientale, scoartele, costumele populare.
Privitor la grupurile sau concentrarile teritoriale ale industriei textile, se constata o raspandire
geografica echilibrata.
Industria pielariei, blanariei si incaltamintei
Prelucrarea pieilor a constituit o indeletnicire veche pentru locuitorii tarii noastre, cresterea
animalelor fiind o sursa permanenta de asigurare cu materie prima. Materia prima este asigurata
in mare parte de sectoarele zootehnice ale tarii noastre - piei, blanuri, cat si din import.
Industria incaltamintei foloseste pielea naturala si inlocuitorii de tip piele.
Industria marochinariei produce manusi, serviete, posete, valize, ambalaje de protejare a unor
articole tehnice, medicale.
Industria blanariei si cojocariei prelucreaza piei de animale domestice (bovine, ovine,
caprine, porcine), dar si blanuri de animale salbatice vanate (jderi, vulpi, lupi, iepuri, vidre) sau
de crescatorie (nurci, nutrii, bizoni, vulpi argintii).
Confectiile textile - generalitati
Confectia textila este conform definitiei, un obiect de imbracaminte fabicat (livrat) in serie
din diferite materiale, tesaturi. Tesaturile sunt obtinute prin impletirea in diverse moduri a firelor
de urzeala, dispuse longitudinal cu firele de batatura dispuse transversal.
Destinatia confectiei, determina functia sa principala, iar conditiile exploatarii determina
functiile auxiliare.
Prin functia imbracamintei se subantelege acel rol pe care aceasta il joaca in viata omului.
Drept masura a perfectiunii functionale a imbracamintei, este si concordanta acesteia cu
exigentele consumatorului. Functiile imbracamintei sunt conditionate de materialul din care se
realizeaza, de culoarea, forma constructiva , marimea, destinatia imbracamintei etc.
Functiile imbracamintei se impart in doua grupe: utilitare si social estetice.
* functiile utilitare depind de modul de utilizare practica a imbracamintei.
Imbracamintea protejaza omul de influentele negative ale mediului fizic (electricitate statica,
praf, apa fierbinte etc.), mediul biologic (muscaturile insectelor, rozatoarelor, actiunea
bacteriilor, ciupecilor, plantelor etc.), mediului natural (radiatia solara, umiditatea atmosferica si
a solului, vantul etc). Functiile utilitar practice includ functiile specifice destinatiei si utilizarii
practice. Astfel functia practica, este caracteristica unor grupe de imbracaminte (corsete, sutiene
etc.) si are rolul de a fixa anumite parti ale corpului intr-o stare bine definita sau pentru a le
atribui o anumita forma.
* functiile social estetice ale vestimentatiei constau in latura spirituala, adica insusirea
imbracamintei de a oglindi utilitatea sa naturala si sociala, frumusetea si perfectiunea, a contine o
anumita informatie.
Analizand piata produselor textile exista o diversitate de produse clasificate pe diferite
criterii. Astfel :
a) In functie de varsta purtatorului imbracamintea se imparte pe:
- imbracaminte pentru nou nascuti
- imbracaminte pentru copii
- imbracaminte pentru adolescenti
- imbracaminte pentru adulti
b) In functie de materia prima folosita, confectiile se impart in :
- imbracaminte din tesaturi
- imbracaminte din tricoturi
- imbracaminte din textile netesute
- imbracaminte din blanuri naturale
- imbracaminte din imitatii de blana
- imbracaminte din inlocuitori din piele
- imbracaminte din piele naturala
c) In functie de sex, confectiile se impart in:
- imbracaminte pentru femei
- imbracaminte pentru barbati
- imbracaminte unisex
d) In functie de punctele de sprijin pe corpul omenesc :
- imbracaminte cu sprijin pe umeri - superioara
- imbracaminte cu sprijin in talie - inferioara
e) In functie de anotimpul in care se poarta:
- imbracaminte groasa pentru iarna
- imbracaminte semigroasa de primavara si toamna
- imbracaminte subtire de vara
f) In functie de destinatie:
- imbracaminte de corp ? lenjerie intima
- imbracaminte exterioara:
o clasica
o fantezi
o pentru diferite ocazii
o pentru sport
o pentru protectie
Imbracamintea exterioara se diferentiaza in functie de particularitatile fibrelor materialului
din care se confectioneaza iar acest lucru diferantiaza confectia pe anotimpuri.
Imbracamintea clasica, fantezi, sport si ocazii este caracterizata de model, determinat de
forma sa, silueta, forma detaliilor, aplicare de buzunare, garnituri, borduri, maneci etc.
Deoarece sunt folosite direct pe piele, s-au facut cercetari sa se imbunatateasca compozitia
fibrelor pentru a deveni antimicrobiana, a preveni aparitia micozelor. Aceste cercetari au avut ca
rezultat : un numar din ce in ce mai mare de oameni aleg sa foloseasca imbracaminte
antimicrobiana datorita calitatilor superioare in comparatie cu alte tipuri de materiale: acestea
reduc riscul infectiilor create de fungi si mirosul neplacut creat de bacterii.
Ca raspuns la aceasta cerere, piata ofera o gama din ce in ce mai larga de fire si fibre care
folosesc produse antimicrobiene; acestea sunt folosite pentru diferite produse, de la
imbracaminte lejera la moda, la echipamente de protectie.
Produsele antimicrobiene au inceput sa fie folosite la mijlocul anilor ?90. Se estimeaza ca in
Europa de vest acestea vor cunoaste o crestere de 15% pe an facand din aceasta industrie una cu
dezvoltare foarte rapida. Un rol foarte important este jucat de cercetarea si dezvoltarea
tehnologica. Aceasta a ajutat produsele antimicrobiene sa fie incorporate intr-o gama larga de
produse textile, adesea fara costuri suplimentare pentru consumatori.
Materiale utilizate in confectii
Confectiile sunt realizate din diferite tesaturi, culori si fire. Tesaturile sunt produse obtinute
prin impletirea in diverse moduri a firelor de urzeala.
Aspectul tesaturilor variaza nu numai functie de tesatura dar si functie de cum sunt vopsite
sau imprimate.
Pe langa materialele tesute se gasesc si materiale netesute, care se obtin prin consolidarea
chimica sau mecanica a unui suport textil constituit din straturi fibroase sau combinatii de strat
fibros si fire, tesaturi si fire, tesaturi sau tricoturi si fibre.
In afara de materiale obtinute din fire tip (tesaturi), imbracamintea se confectioneaza si din
alte materiale, precum :
- tricoturi
o simple
o urzite
sau
- blanuri si imitatii de blana
o blanuri naturale (astrahan,vulpe,nurca, nutria, bizam etc.)
o imitatii de blana obtinute prin tesere sau tricotare
- piele si imitatii de piele
Tricotajele ca si confectiile textile sunt impartite pe mai multe categorii in functie de sex.
Indiferent de modul de confectionare a imbracamintei se folosesc pe langa materialele de
baza si materiale auxiliare care au roluri diferite in cadrul confectiei. Acestea sunt:
- captuseli
- intarituri
- garnituri (benzi ripsate, suitasul,coltisori,dantela)
- auxiliare pentru incheiat (ate, nasturi, catarame, fermoare, capse, butoni rapizi)
- pernite umar
- snururi.
Confectiile pot fi insotite si accesorii asortate care pot fi componente ale unui compleu.
Aceste accesorii pot fi:
- curea, centura, cordon, bretele
- fular, sal, esarfa, basma, batic
- manusi
- caciula, sapca, palarie
- cravata.
Codificarea in industria textila
In industria textila produsele sunt identificate la nivel de :
o unitate de vanzare la consumator (unitate ce se cumpara de catre consumator, se refera
la model, dimensiune, culoare = unitate de baza)
o mostra (conduce la identificarea unui grup de unitati de vanzare)
o unitate de comanda (grupare standard de unitati de vanzare la consumator, utilizata
pentru a pregati comenzi pentru livrare si facturare)
Codificarea se face la cel mai mic detaliu, elemetele care caracterizeaza o unitate de vanzare
la consumator:
- modelul la cel mai detaliat nivel,inclusiv detaliile de finisare
- marca de fabrica, daca exista materialul
- dimensiunea (marimea)
- aspectul
- culoarea
- metoda de prezentare la consumatorul final (umeras, sac de plastic, cutie...)
Daca mai multe piese sunt vandute impreuna in mod sistematic, pe ambalaj trebuie sa se
aloce un singur cod ean (jacheta+vesta+pantaloni=costum, doua piese pentru costum de baie
dama, 2 piese ale unei pijamale, lot de 3 camasi in punga de plastic)
Seturile (jacheta si pantaloni din tesaturi diferite dar desemnate sa fie vandute impreuna)
trebuie sa fie numerotate in acelasi mod ca si costumele. Se vand separat atunci au coduri
individuale separate.
Livrarea in loturi : loturile sau grupurile trebuie sa fie numerotate cu un cod care identifica
lotul indiferent de codurile deja alocate partilor sale componente.
Modelele trebuie sa fie numerotate - recomadare alocarea numerelor in serie
Codificarea unitatilor de vanzare si cod de 13cifre
Codificarea unitatilor de comanda - se diferentiaza 3 tipuri de unitati de comanda-unitati
logistice:
- unitati omogene (pentru un singur tip de articol) numerotarea se face prin utilizarea unul
din numerele EAN13, ITF14, EAN128
- colete compuse standard pentru un asortiment standard de mai multe articole-
numerotare cu EAN13, ITF14, EAN128
- colete compuse pentru o grupare nestandard de produse care se stabileste la fiecare
livrare- identificare prin EAN128 + coletelor li se aloca un numar de serie cunoscut sub numele
SSCC
In functie de conditiile de tiparire se stabilesc dimensiunile simbolurilor.
Codificarea produselor textile se face si in functie de culoare, material, marime.
Eticheta atasata unitatilor de vanzare contine informatiile:
* numele articolului
* dimensiunea
* compozitia (alcatuirea)
* pretul de vanzare
Etichetele sunt atasate prin 3 metode: coasere, lipire sau legare. Informarea asupra produsului
prin analizarea datelor inscrise pe eticheta de insotire, in conformitate cu O.G. 21/1992, si H.G.
332/20021.