Cunoastere

Pentru Socrate adevarul este in noi, in sufletul nostru. El nu trebuie cautat in afara noastra. Pentru a
ajunge la adevar este necesar sa ne cunoastem pe noi insine, sa cercetam cu meticulozitate facultatile
noastre de cunoastere, sa stim ceea ce putem sa cunoastem si ceea ce nu putem sa cunoastem si sa mai
stim ce trebuie sa facem si ce nu trebuie sa facem. Socrate aduce in discutie o problema importanta,
anume aceea a posibilitatilor noastre de cunoastere si spun pentru prima data raspicat ca noi nu putem
sa cunoastem totul, ca posibilitatile noastre de cunoastere sunt limitate si ca nu trebuie prin urmare sa
ne intindem cu cunoasterea dincolo de ceea ce nu putem cunoaste. Ex: nu putem sa cunoastem
secretele dupa care zeul a construit lumea, nu putem sa cunoastem planurile tainice dupa care zeul a
zamislit universul.
Socrate ne atrage atentia ca unele cunostinte sunt inutile si ca este necesar ca noi sa stim ce ne este util,
ce trebuie sa cunoastem in mod necesar si la ce trebuie sa renuntam pentru ca nu ne este folositoare o
anumita cunostinta. Degeaba spune Socrate stim noi sa explicam cum se produce ploaia daca nu stim
cand trebuie sa facem lucrarile pamantului, cand trebuie sa insamantam si sa recoltam, si degeaba stim
noi cum se produce miscarea astrelor daca nu stim cine suntem noi insine si incotro ne indreptam. Deci
sa ne indreptam cunoasterea spre lucrurile utile si sa evitam cunostintele fara de folos..
Teoria de corespondenta a lui Aristotel
Aristotel, in lucrarea Metafizica face un pas inainte si elaboreaza teoria adevarului- corespondenta.
Potrivit lui Aristotel, adevar este un enunt in care se spune ca nu este ceea ce nu este si ca este ceea ce
este si fals este un enunt care ne spune ca nu este ceea ce este si ca este ceea ce nu este. Deci Aristotel
considera ca este adevarata o cunostinta care corespunde realitatii la care se refera si este falsa o
informatie care nu corespunde realitatii la care se refera. Pentru Aristotel adevarul si falsul sunt atribute
ale cunostintelor, sunt rezultat al cunoasterii, adica Aristotel spune ca numai cunostintele pot fi
adevarate sau false. Lucrurile ca atare, existentele, cum le numeste el, nu sunt nici adevarate si nici
false. Ele sunt sau nu sunt, exista sau nu exista. Adevarat sau fals este ceea ce spunem noi despre
lucruri. Deci valoare de adevar sau de fals are enuntul nostru cu privire la lucru. Purtatorii adevarului si
falsului sunt enunturile, judecata noastra despre afirmativ sau negativ.
Aristotel defineste adevarul si nu formuleaza o teorie cu privire la criteriile adevarului, adica nu se refera
si la modul cum putem constata concordanta sau disconcordanta dintre enunturile noastre si realitatea
la care se refera. Aceasta teorie a lui Aristotel a circulat si mai circula inca in filosofie, a fost si mai este
inca preluata de diferitele stiinte, dar intrebarea se pune ce facem si cum procedam cu acele cunostinte
care se refera la lucruri a caror corespondenta nu poate fi stabilita imediat. Cum procedam in cazul in
care, sa spunem, termenul de corespondenta a disparut demult sau ce facem in situatia in care termenul
de corespondenta nu poate fi stabilit pe cale experimentala. Ex: nu pot sa experimentez daca Soarele se
invarte in jurul Pamantului sau daca el este in centrul Universului, asa dupa cum nu pot sa experimentez
daca o anumita masura este dreapta sau nu este dreapta. Sesizand unilateralitatea conceptiei lui
Aristotel unii filosofi au formulat teoria adevarului coerenta. Potrivit acestei teorii o cunostinta este
adevarata daca se incadreaza intr-un sistem de cunostinte validat ca adevarat si este falsa daca nu se
incadreaza in sistemul de cunostinte considerat adevarat. Deci o cunostinta este adevarata daca nu
contrazice totalitatea adevarurilor care au fost verificate si atestate de stiinta sau de domeniul respectiv.
Asa de exemplu filosoful francez Blanshard considera ca pentru a stabili daca o cunostinta care se refera
la trecut este adevarata trebuie sa o integram in informatii care au fost validate ca adevarate, sau daca
vrem sa verificam daca o cunostinta poate fi considerata adevarata intrucat se refera la o situatie care
urmeaza sa se intample trebuie sa introducem acea cunostinta intr-un sistem de adevaruri
experimentate cu care poate fi comparabila daca intre acele adevaruri si cunostinta pe care o avem
exista o incompatibilitate, atunci cunostinta este falsa. Si aceasta teorie a fost criticata pe considerentul
ca termenul de coerenta nu este precis determinat.