Sunteți pe pagina 1din 5

Divortul, o realitate mai cruda pentru copii decat pentru parinti?

Oricat de comun incepe sa fie divortul in societatea noastra mai sunt din fericire si copii care nu
trebuie sa faca fata acestei realitati. Totusi problemele maritale nu sunt singurele cauze ale
conflictului in familie. Asa cum exista discrepante intre soti, asa pot exista si intre parinti si copii.
Divortul un fenomen "la moda"

Oricat de mult ar fi dorit divortul, el induce o serie de consecinte psihologice, morale, materiale asupra
partenerilor si asupra familiei implicate in divort. Cauzele cele mai frecvente ale aparitiei divortului sunt:
emanciparea economica a femeii, industrializarea, modernizarea, schimbarea mentalitatii despre divort,
infidelitatea, consumul exagerat de alcool, nepotrivirile de caracter etc.

Cuplurile care se casatoresc astazi asteapta sa obtina prin casatorie fericire personala; tocmai de aceea
sperantele ridicate se transforma mult mai repede in reprosuri si deziluzii pentru ca realitatea nu se
potriveste asteptarilor. O alta cauza pare a fi boala, infirmitatea sau somajul.


Copiii si divortul parintilor

Copiii fac fata divortului mult mai greu decat parintii. La inceput copiii nu vor ca parintii sa divorteze;
conflictul este mai mult al parintilor decat al copiilor. In timp ce parintii au motive reale pentru separare,
copiii (in special cei mici) inteleg arareori aceste motive, insa nu detin nici un control asupra divortului.
Decizii ca acelea referitoare la persoana cu care vor locui sau cat de des isi pot vedea celalalt parinte nu
sunt in mainile lor. In sfarsit, copiii, in special cei mici, nu au suficienta maturitate emotionala pentru a
putea trece printr-o asemenea experienta care s-ar putea dovedi coplesitoare.

Copilul incepe sa-si puna o serie de intrebari carora nu le poate da un raspuns si nici nu este ajutat sa o
faca. Poate cea mai tuburatoare intrebare pe care si-o poate pune un copil aflat in aceasta situatie este: "Eu
cui apartin?". El se vede nevoit sa ramana cu un parinte chiar daca il doreste pe celalalt. Daca ramane cu
parintele dorit, copilul il poate culpabiliza pe celalalt, dar se si poate autoculpabiliza, simtindu-se neiubit,
respins, vinovat, fapt care-l poate face complexat, revoltat sau chiar antisocial.

O alta problema fecventa este cea a identificarii in privinta rolului sexual - pot aparea probleme de
asumare corecta a identitatii, pot aparea orientarile de tip homosexual.

Adolescentii au parte de o serie de probleme speciale ca rezultat al divortului. Atunci cand separarea are
loc inainte ca adolescentul sa fi trecut prin perioada de criza, experienta poate fi terifianta.

Totusi, ca si parintii, cei mai multi copii ajung sa accepte pana la urma divortul. Invata sa puna o distanta
intre ei si conflictul parintilor, sa fie realisti in legatura cu aceasta situatie si sa o accepte. Insa trebuie sa
ne intrebam: "Cu ce sacrificii?".

Adaptarea se produce mai usor atunci cand parintii se ocupa special sa le explice copiilor divortul, sa le
raspunda la intrebari si sa-i lase sa-si exprime deschis atitudinile si sentimentele.

Trebuie specificat insa ca divortul si familiile dezbinate sunt cauze ale multor probleme ale copiilor. Cei
mai multi copii cu tulburari de comportament provin din familii dezbinate sau destramate, iar acest lucru
va trebui sa ridice un mare semn de intrebare si sa-i determine pe parinti sa acorde mai multa atentie
acestui subiect. Pe de alta parte nici continuarea unei relatii insuportabile in cuplu nu este recomandata
pentru copii, o atmosfera incarcata de teroare, violenta psihologica sau/si fizica este de cele mai multe ori
mult mai daunatoare pentru echilibrul afectiv, emotional al copilului decat un divort.

Familiile cu un potential confictogen ridicat si puternic carentate psihoafectiv si psihomoral, afecteaza in
cea mai mare masura procesul de maturizare psihosociala a copiilor. Copiii, din cauza crescutei lor
sensibilitati, recepteaza si-si traiesc deosebit orice conflict dintre parinti. Efectul imediat si principal al
relatiilor interpersonale conflictuale din cadrul familiei asupra personalitatii copiilor il constituie
devalorizarea modelului parental si, totodata, pierderea identificarii cu acest model. Modelul parental in
aceste situatii poate fi respins in mod "activ" de copii, devenind model "negativ" care, treptat, poate
conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si a comportamentului antisocial.

Ideal ar fi cand se ia decizia divortului, situatia sa fie foarte bine cantarita si sa se tina cont de impactul si
de consecintele psihologice asupra copilului, de etapa de dezvoltare psihologica in care se afla, si sa se ia
masuri in acest sens. Asa cum in urma unui divort multe persoane apeleaza la psiholog pentru a depasi
acesta problema mult mai usor, cu atat mai mult recomand acest lucru si in cazul copiilor care trec printr-
o situatie familiala dificila.
8 pai pentru a diminua suferina copilului tu dup divor

Adulii care altdat i-au jurat iubire etern i o via petrecut mpreun, ajung uneori s realizeze c
aceast convetuire unul cu cellalt nu mai este benefic i le face mult ru. Dac oamenii ar spune aa
simplu: Nu mai putem convieui impreuna ar fi un lucru nemaipomenit, nu ar mai exista attea victime
colaterale reprezentate de copiii acestora. ns, de multe ori, nu se ntmpl aa. Cei doi aduli ajung s se
nvinoveasc reciproc pentru eecul relaiei lor. Se dau btlii crncene, n care de multe ori, armele
folosite sunt chiar copiii acestora. n acest articol, doresc s pun n lumin cteva idei despre cum se poate
desfura o desprire ntr-un mod ct mai ecologic i sntos pentru copii.


1.
Evitai s v certai n faa copilului dar nici nu i ascundei c exist momente n care nu v
nelegei. Nu este bine s asiste cnd v aruncai cu noroi reciproc, ns el trebuie s fie la curent cu
situaia voastr pentru a accepta mai uor desprirea dintre voi care va urma. i poi spune copilului
aa: Eu i soul meu/soia mea (nu i spune: eu i tatl/mama ta) avem cteva nenelegeri. Nu am s
i spun despre ce este vorba pentru c nu este treaba ta, acestea ne privesc doar pe noi doi, ns trebuie
s tii asta.

2. Cnd i vorbeti copilului despre relaia conjugal i nenelegerile care exist ntre voi, nu i
spune: Eu i tatl/mama ta nu ne mai intelegem. E foarte important s faci diferena dintre
roluri. Tu poi avea nenelegeri doar cu partenerul de via nu cu printele su. Printele este al lui i
asta l va face s sufere.
3.
Evit s l vorbeti de ru pe tatl sau mama sa n faa lui. Copilul conine att jumtatea de la tine
ct i jumtatea de la cellalt printe. Cnd l/o ataci pe tatl sau pe mama sa, l loveti direct pe el n
partea care conine acel printe. Copilul v iubete i are nevoie de amndoi chiar dac o spune sau nu
i l doare n egal msur de amndoi.
4. Dup ce decizia divorului e definitiv, printele care nu va mai locui cu el ar fi bine s i spun
copilului:Desprtirea aceasta este ntre mine i fostul so/fosta soie. Tu vei rmne copilul meu i eu
m voi ngriji n continuare de tine.
Vom continua s ne vedem i vom petrece timp mpreun (e i mai bine dac exist un program i
acest program se respect i i se comunic celui mic). Sentimentele mele fa de tine nu s-au schimbat,
chiar dac nu vom mai locui mpreun. Te iubesc n continuare i vei continua s fii fiul sau fiica mea.
Dac ai nevoie de susinerea mea poi oricnd s apelezi la mine i voi face tot ce voi putea ca s te
ajut.



5. Este bine pentru copil s locuiasc n continuare, dup divor, n casa n care s-a nscut i crescut
i s frecventeze aceeai grdini/coal. Pentru copil, desprirea celor doi este oricum o schimbare
radical a universului su, aa c este bine s intervin ct mai puine schimbri. Este traumatizant
pentru el s schimbe locuina, coala i grupul de prieteni. Dac se ntmpl asta va trebui s fac fa
ntrebrilor celorlali copii: Dar tu de ce te-ai mutat la coala noastr? De unde vii? Cum era acolo?.
Astfel, va percepe desprirea prinilor si ca fiind o catastrof pentru el care i-a dat peste cap ntreaga
via. Va trebui s se integreze n grupuri noi i acest lucru va fi cu att mai dificil dac este s ne
gndim la avalana de pierderi suferite. De aceea, universul lui trebuie s sufere ct mai puine
schimbri dup divor, pn se obinuiete cu situaia actual i cu faptul c nu va mai locui n mod
permanent cu unul dintre prini.
6. Dup ce divoreaz, cei doi nu trebuie s aib o relaie de strns prietenie pentru c pentru
copiii mai mici este dificil s neleag aceast realitate. El nu nelege c exist i o latur sexual
n relaia prinilor lui i i este greu s priceap desprirea prinilor si. Dac prinii lui continu s
aib o relaie de prietenie dup divor, n mintea lui apare urmtoarea ntrebare: Daca se neleg bine,
de ce nu pot locui mpreun?. Aa c este de preferat c ntre cei doi prini s existe o relaie cordiala
n care s comunice n interesul copilului fr a se cultiva o prietenie strns sau ceva asemntor.
7. Dup divor dac unul dintre prini i gsete un alt partener, trebuie s i comunice copilului
acest lucru. Pentru ei, viaa de cuplu nu a murit i a fost ngropat dup divor. Fiecare are dreptul la o
nou relaie i la o nou via cu alt partener, ns trebuie s i se comunice acest lucru foarte clar,
copilului: De curnd, am ntlnit pe cineva i avem o relaie mpreun. l/o vei cunoate i tu. Dac
se lovete de refuzul copilului, printele (dac e cel la care locuiete copilul) nu trebuie s cedeze i s
renune la noua lui relaie, dar poate s i spun: Daca nu i place aceast idee, c mi-am refcut viaa,
i nu te simi bine, trebuie s vorbim cu tatl tu/mam ta s vedem dac se poate s mergi la el/ea.
Dac nu, va trebui s cutm un tutore sau un internat la care s te mui. Cu aceast afirmaie l ajui
pe copil s neleag c nu l prseti dar sunt anumite decizii personale care trebuie s i le respecte,
iar dac nu i place va trebui s gsii alternative. n acest fel el devine contient c tu ai o via a ta
care nu are legtur cu el. n plus, este foarte bine s i gseti un partener pentru c atta timp ct eti
singur/ copilul tu va avea tendina s i asume el rolul de partener al tu. n momentul n care ai un
partener, l eliberezi pe el de aceast misiune care i-o asum.
8.
Este bine ca noul partener al printelui s accepte existena copilului care nu este al lui dar este
al partenerei sale. El poate s i spun: Nu sunt tticul tu, dar mi-a dori s fiu sau Nu sunt
mmica ta dar mi-a dori s fiu. Acest lucru nu nseamn c l nlocuiete pe printele cellalt. Exist
o diferen ntre mam i mmica, tat i ttic. Mam i tat sunt cei care i-au dat via, n timp ce
mmica i tticul sunt persoane care te cresc. Ei pot fi unii i aceiai de multe ori, ns se ntmpl s
fie i diferii. n orice caz, mama i tata nu trebuie s se simt nlocuii dac al su copil se adreseaz cu
Mmica mea sau Tticul meu altor persoane dect ei. Copilul nu greete spunnd asta, e ceea ce
se ntmpl de fapt.
Un prieten care a venit ntr-o zi la mine i a vzut cartea pe care o voi prezenta mai jos, a ntrebat mirat:
Pot copiii s nu mai sufere dup divor?. I-am rspuns c nu se poate evita de tot suferina pentru c
orice pierdere este urmat de ea, ns se poate ca aceast suferin s fie diminuat prin comunicare i
claritatea mesajelor transmise de la prini ctre copii. Oricum ar fi, aceste evenimente nu au loc fr a
perturba deloc viaa unui copil, ns de responsabilitatea prinilor lui depinde impactul ce l va avea
divorul lor n viaa acestuia.