Sunteți pe pagina 1din 13

SINTAXA

SINTAXA
OBSERVATII
SB/CD
Să nu se confunde propoziţia subiectivă cu
propoziţia completivă directă . Vom ţine seama de
următoarele:

1. regenta completivei directe are subiect


(exprimat sau neexprimat):
"Ştiu /că vine/. P2 = completivă directă;

2. regenta subiectivei nu are subiect (funcţia


aceasta o îndeplineşte propoziţia subiectivă):
„Se ştie/ că vine“/. P2 = subiectivă.
a. SB/PR
Se ţine seama de următoarele: regenta predicativei are un
subiect exprimat sau neexprimat (subînţeles sau inclus),
propoziţia predicativa având funcţia de nume predicativ al
verbului copulativ, în timp ce propoziţia subiectivă are
funcţia de subiect pe lângă o regentă care nu poate avea
subiect.

-predicativă: „Părea ca printre nouri s-a fost deschis o poartă.


(M. Eminescu, Melancolie)

- subiectiva : „Lucrul cel mai important este să studiem


temeinic''.
b.SB/PR
Propoziţiile subiective şi predicative sunt uneori
subordonate unor propoziţii regente alcătuite numai dintr-
un verb copulativ (e sau a însemna):

„Ceea ce doresc /este / să-mi restitui creionul / = „Dorinţa


(subiectivă) (regentă) (predicativă)
mea este restituirea creionului".

Nu aceeaşi situaţie este în fraza:


„Dacă (De) mă-ncântă tabloul acesta 1 / este2 / că (fiindcă) l-ai
făcut tu 3/.

Prima propoziţie este subiectivă, a două e principală (verb


este e predicativ = se întâmplă), a treia este cauzală.
AT/CT
Să nu se confunde propoziţia atributivă introdusă prin
adverbele relative unde, când, cum cu propoziţiile
circumstanţiale introduse prin aceleaşi adverbe relative.
Le putem uşor deosebi, dacă ţinem seama că propoziţia
atributivă determină un substantiv, în timp ce propoziţiile
circumstanţiale determină un verb (adjectiv sau adverb).

Să se compare: „Am venit în ziua când m-ai chemat",


(atributivă), cu: ,Am venit când m-ai chemat . (propoziţie
circumstanţială de timp).

Pronumele şi adverbele relative şi nehotărâte care introduc


propoziţii subordonate au funcţie sintactică: “ A venit un
băiat care e prietenul meu“ = “A venit un băiat"; „băiatul
e prietenul meu" (subiect).
CD/construcţiile
relative infinitivale
Să nu se confunde propoziţiile completive directe /
construcţiile relative infinitivale.
Sa se compare: El stie ce face.
El are ce face.
Propoziţia ce face e o propoziţie completiva
directa. In exemplul al doilea, face este la modul
infinitiv, deci nu poate fi predicat, ci împreună cu
pronumele ce formează o construcţie relativă
infinitivală cu rol de complement direct.
CL/AT
Să nu se confunde propoziţia circumstanţială de loc introdusă
prin unde cu propoziţia atributivă introdusă tot prin
adverbul unde.
Comparaţi:
„Am ajuns pe strada unde locuieşti’’-propoziţie atributivă.
„Am ajuns unde locuieşti"- propoziţie circumstanţială de loc.
Atenţie şi la propoziţiile introduse prin adverbul relativ
încotro: „Nu se ştie încotro pleacă"- propoziţie subiectivă.
„Ştie încotro pleacă"- propoziţie completivă directă.
„Nu-şi dă seama încotro pleacă"- propoziţie completivă
indirectă.
„Mă duc şi eu încotro a plecat el"- propoziţie

circumstanţială de loc.
CT/AT
Nu trebuie confundată propoziţia circumstanţială de
timp cu propoziţia atributivă care este introdusă
prin adverbul relativ când.

Să se compare:
„Am plecat când a început vacanţa". (Când am
plecat? Când a început vacanţa) - circumstanţială
de timp cu:
„Am plecat în ziua când a început vacanţa''. (în care
zi am plecat? Când / în care a început vacanţa) -
atributivă.
CM/PR
Propoziţia circumstanţială de mod poate fi uşor deosebită de propoziţia predicativă, dacă
ţinem seama de faptul că modala stă pe lângă verbe predicative, în timp ce predicativa
stă pe lângă verbe copulative.

Să se compare:
„Bătrânul era cum mă aşteptam", (predicativă) cu:
„Bătrânul citea, cum mă aşteptam", (modală) .

Propoziţia modală introdusă prin cum se poate deosebi uşor de atributiva introdusă prin
cum.
Să se compare:
„Am rezolvat problema cum mi-ai spus". (Cum am rezolvat-o? = modală)
„Am rezolvat problema în felul cum mi-ai spus". (In care fel? = atributivă)
Notă: Unele propoziţii circumstanţiale modale precedate de locuţiunea
conjuncţională fără (ca) să pot fi înlocuite cu construcţii infinitivale.
Să se compare:
„A intrat fără să bată la uşă" cu:
„A intrat fără a bate la uşă".
a. CS/CZ
Să nu se confunde propoziţia circumstanţială de scop cu
cea de cauza. Le putem deosebi ţinând seama de
întrebare, de raportul temporal dintre momentul când se
săvârşeşte acţiunea din regentă faţă de cea din
subordonată şi de elementul introductiv.

Propoziţia circumstanţială de scop răspunde la întrebarea


cu/ în ce scop?, cea cauzală răspunde la întrebarea din ce
cauza?

„Vin la tine [din ce cauză?] pentru ca am câteva minute


libere".
„Vin la tine [cu ce scop?] să învăţăm împreună ".
b. CS/CZ
Acţiunea din subordonata finală se petrece după cea din
regentă; acţiunea din cauzală, înaintea celei din regentă:

„Mă duc la bibliotecă să citesc". (întâi mă duc la bibliotecă , pe


urmă citesc.)
„Mă duc la bibliotecă, pentru că mi-am uitat umbrela acolo." (întâi
mi-am uitat umbrela, pe urmă mă duc s-o caut.)

Elementele introductive, la cauzale, sunt: pentru că, deoarece,


că, căci, fiindcă, întrucât, din cauză că, din pricină că, de vreme
ce, odată ce; la finale: să, ca...să, ca să, pentru ca să.

Circumstanţialele de cauză nu se introduc niciodată prin


conjuncţia să sau printr-un grup de cuvinte alcătuit cu să. Deci
ele nu se construiesc cu modul conjunctiv.
CŢ /CZ/SB
Propoziţia subordonată condiţională poate fi juxtapusă cu
regenta ei. In cazul acesta ea stă înaintea regentei şi se
desparte de aceasta prin virgulă:
„ Ai carte, ai parte; n-ai carte, n-ai parte." (Folclor) = „Dacă ai i
carte, ai parte; dacă n-ai carte, n-ai parte".
Atenţie la propoziţiile introduse prin dacă, mai ales în două in
situaţii:
a) propoziţiile subordonate introduse prin dacă şi dependente
de verbele a fi, a însemna cu valoare impersonală sunt
subiective şi nu condiţionale: „Dacă nu-1 ajuţi înseamnă că
nu-1 iubeşti."
b) subordonatele introduse prin dacă şi care au ca regent o
întreagă propoziţie interogativă retorică sau imperativă sunt
cauzale şi nu condiţionale: „Dacă aii terminat, du-te’’ ; „Dacă
n-a făcut ceva rău, de ce se mai teme’’. In ambele
exemple, dacă poate fi substituit si prin

conjuncţia cauzală deoarece.


“Repetitio est mater studiorum!”

Roxana Nae

SUCCES TUTUROR!

S-ar putea să vă placă și