Sunteți pe pagina 1din 26

Lantinitate si

dacism

“Orice comunitate,de la trib


pana la natiunea moderna,se
legitimeaza prin recursul la
"Suntem o combinatie între o
populatie de tărani autohtoni si
nobilii cuceritori romani".
Etnogeneza românilor
reprezintă un eveniment istoric
fundamental în istoria noastră
naţională.
Indiferent de originea lor
latina, românii evolueaza pana
spre 1600 intr-un mediu cultural
predominant slavon.
In istoriografia
româneasca,Grigore Ureche
este primul care,spre
mijlocul sec. al XVII-
lea,consemneaza originea
românilor de la
„Rîm”.Cateva decenii mai
tarziu,Miron Costin avea sa
compuna prima
„monografie”despre obarsia
romana a poporului sau.
Cert este ca nimic din ce
argumenteaza ei cu pivire la
originea romana nu poate fi
raportat la vreun izvor
autohton anterior.Acum,in
sec. XVII-lea,istoriografia
româneasca iese din faza
slavona,si nu numai prin
faptul,desigur esential,al
redactarii cronicilor in
româna,ci si prin plasarea
reperelor culturale si
istorice.
Puritatea originii nu intra
in discutie.Exceptandu-l pe
stolnicul Constantin
Cantacuzino,care in Istoria
Tarii Romanesti accepta
amestecul daco-
roman,cronicarii si istoricii
ulteriori atat Dimitrie
Cantemir cat si exponentii
Scolii Ardenele,nu accepta
decat pura obarsie
romana,exterminandu-i sau
alunganu-i pe daci in
beneficiul cuceritorilor.
Pentru Scoala
Ardeleana,recursul la
originea romana,si pe cat
posibil la o origine
romana fara cel mai mic
amestec strain,era inca
mai esential decat pentru
percursorii sai din
principate. Dificultatea
Scolii Ardelene statea in
explicarea disparitiei
dacilor sau,oricum,a
neparticiparii lor la
formarea poporului
român.
Demonstratia cea mai elaborata ii
apartine lui Petru Maior,in “Istoria pentru
inceputul românilor in Dachia” (1852).
Maior se straduieste sa demonstreze ca
razboiul nu a fost unul obisnuit,ci un razboi
de exterminare.Raspunde astfel la intrebarea
daca totusi romanii nu s-ar fi casatorit cu
„muieri dache”.
Aceasta deprindere „de a nu se
casatori cu muieri de alta
limba”,subliniaza Maior,au pastrat-o
si românii,ceea ce explica
supravietuirea neamului românesc si
a limbii române.Contrastul este
frapant cu ungurii,care”cand au venit
in Panonia [..] nice n-au avut femei
de neamul sau”,drept care”fura siliti
a se casatori cu muieri dintre alte
neamuri:rusesti,sclavesti,
bulgaresti,grecesti si celelalte”.
Nobletea si puritatea românilor apare
astfel suplimentar valorizata astfel in
antiteza cu amestecul unguresc.
De remarcat faptul ca
istoriografia din
principate,intrata odata cu
domniile fanariote,in faza
influentei grecesti,abordeaza
pe la 1800,ca pe un fenomen
natural,fuziunea daco-
romana.Este un punct de
vedere pe care il intalnim la
istoricii greci stabiliti in tarile
române.
Istoriografia româneasca a sec. al XIX-lea a evoluat
insa pe coordonatele nationale trasate de Scoala
Ardeleana,productiile oarecum cosmopolite ale epocii
fanariote,neputand rivaliza cu proiectul pur românesc al
carturarilor de peste munti.
Miscarea nationala româneasca afirma dupa
1821,apropierea de Occident si de modelul
occidental de civilizatie,complexele unor tari mici
care aspirau sa joace un rol in Europa prin
restaurarea vechii Dacii (a Daciei romane,se
intelege),totul a contribuit la scoaterea in evidenta
a modelului roman.
Scoala latinista,reprezentanta prin ardeleni,dar nu restransa
la Ardeal,fiindca ardelenii ocupau deja pozitii importante in sistemul
cultural din Principate,apoi din Romania unita,intelegea sa duca
pana la ultimele concluzii latinismul fundamentat de generatiile
anterioare ale Scolii Ardelene.
Monumentul desavarsit a
fost Dictionarul limbii
române publicat,in doua
volume si un glosar,de
August Treboniu Laurian in
colaborare cu I. Massim intre
1871-1876.Aparitia lucrarii
dovedea pozitiile ocupate de
latinisti in cultura
româna,inclusiv in
Societatea Academica
(fondata in 1867 si
devenita,in1879,Academia
Româna), din insarcinarea
careia fusese realizat
proiectul.Rezultatul a fost
chiar peste asteptari.
Limba reelaborata de Laurian,dupa purificarea ei de
elementele nelatine(grupate in glosar,in vederea
eliminarii lor) si adoptarea unui sistem ortografic
etimologic,nu mai semana decat foarte vag cu limba
româna autentica.
Adversarii
latinismului erau,in fond,tot
latinsti,in sensul ca si pentru ei
românii se trageau din romani.A
existat pana dincolo de mijlocul
secolului o unanimitate de idei in
jurul filiatiei latine a poporului
român.Kogalniceanu afirma
transant,in Histoire de la Valachie,
fondul roman al neamului sau,urmarit
pana in tesatura folclorului romanesc.
Deosebiri existau totusi intre latinisti si cei care se
multumeau cu simpla consemnare a originii romane.Ele se
pot exprima in trei puncte principale.
Mai intai,criticii latinismului nu acceptau actualizarea
originilor,care ii transforma pe românii actuali in
romani,cu urmarile pe care le-am consemnat inclusiv
asupra limbii române.
Al doilea punct punea in discutie puritatea sangelui
roman.
In sfarsit,in al treilea rand dacii incepeau sa fie
perceputi altel decat ca un element barbar,susceptibil
doar de a deranja schema latinitatii românesti.
In 1857, I.C.Bratianu
publica in ziarul
Românul ,ca românii
nu se mai trag doar
din romani,ci din
traci,celti si
romani.Astfel „suntem
de trei ori mai tari si
mai
puternici”,afirmatie
care lamureste sensul
demersului.
Hasdeu avea sa incerce o
reconstituire a vechii civilizatii
românesti pe care o vedea
descinzand in masura
apreciabila din civilizatia
autohtonilor daci,fara ca prin
aceasta sa scada importanta
romanizarii.El a crezut indeosebi
in virtutile istorice ale
lingvisticii,originea si evolutia
cuvintelor oferind,in conceptia
lui,o oglinda fidela a istoriei.
B.P. Hasdeu a desfasurat o
adevarata”vanatoare”de cuvinte dacice
prezente in limba româna, reusind sa
identifice un total de 84,carora li se
adaugau si 15 toponiome.Era un argument
decisiv in favoarea supravieturii dacilor si
ponderii lor in sinteza româneasca .
Eliade insusi a fost un
mare sustinator al
fondului dacic. Este
ceea ce l-a atras cu
siguranta, Hasdeu,
caruia i-a ingrijit, in
1937, o editie de
Scrieri literare, morale
si politice .
Dacul a invatat latina, dar si-a pastrat
obiceiurile, modul de viata, virtutile ancestrale.
Pârvan a reusit,sa fixeze sinteza daco-romana
intr-un echilibru perfect. Românii sunt in cel mai
inalt grad si daci si romani , iar Dacia preromana,
Dacia epocii romane, inclusa sau nu in Imperiu , si
România actuala apar ca entitati istorice care se
suprapun perfect si isi raspund peste milenii.
• Lucian Boia :
“Istorie si mit in
constiinta
româneasca”
Bibliogr • Marea Istorie
Ilustrata a
afie Lumii:Romania
de la inceputuri
la Iancu de
Hunedoara
Realizatorii
acestui proiect:

• Mircea Alexandru
• Steriu Luminita
• Serban Adina
• Vlismas Roxana

Clasa a XI a B,Colegiul National