Sunteți pe pagina 1din 5

Creşterea şi dezvoltarea economică. Dezvoltarea durabilă

Structura cursului

Creşterea şi dezvoltarea economică obiective centrale ale politicilor economice ale statelor

Delimitări conceptuale

Creştere economică

Dezvoltare economică

Dezvoltare vs. creştere

Dezvoltarea durabilă

– Contextul apariţiei conceptului

Definire, Modele grafice

– Trăsături, Factori de influenta

Creşterea şi dezvoltarea economică

Creşterea şi dezvoltarea

– concepte de notorietate indiferent de perioada istorică în care sunt abordate.

• Ele sugerează modificări de durată mai mică sau mai mare şi, în general, schimbări pozitive ale unor rezultate deţinute la un moment de timp.

• Ideea centrală în analiza creşterii şi dezvoltării:

Sistemul economic

- aflat într-o evoluţie permanentă. - reprezintă un ansamblu alcătuit dintr-o multitudine de componente, între care există legături funcţionale complexe, desfăşurate în planul mediului înconjurător.

Teoria creşterii şi dezvoltării are o deosebită importanţă în cercetarea reacţiilor comportamentale ale structurilor şi sistemelor cunoscute.

• Prin ceea ce reprezintă, ea constituie obiectivul central al politicii economice a oricărei ţări, întrucât vizează sporirea:

gradului de civilizaţie,

a rezultatelor macroeconomice,

a bunăstării populaţiei.

Creşterea economică

• În termeni generali, creşterea - sporirea treptată a unui fenomen, proces sau organism, ca număr, intensitate şi valoare.

Procesul creşterii economice este o formă a mişcării de ansamblu a economiei, referitoare la cel puţin următoarele aspecte:

mărimea dimensiunilor măsurabile ale organismului economic (prin indicatori

specifici);

modificările interne ale sistemului respectiv (schimbarea ponderii în întreg a diverselor mărimi

care o determină);

implicarea inovaţiei în evoluţia pe termen lung a economiei.

Creşterea economică - proces de sporire a capacităţii sistemului de a oferi elementului

uman satisfacţii mărite în timp, din multiple perspective (de la sfera psiho-socială la cea economică), vizând mai ales creşterea nivelului calităţii vieţii.

• Între cei mai cunoscuţi termeni care exprimă nivelul creşterii economice

venitul naţional / locuitor şi PNB / locuitor

nu reflectă modul de consumare a resurselor disponibile

costul naţional brut

– în două variante:

luarea sau nu în considerare a resurselor regenerabile, a deşeurilor recuperabile şi a surselor reciclabile (impunând fie minimizarea indicatorului, fie maximizarea lui).

Teoria modernă a creşterii economice » deşi există voci susţinând că planeta poate oferi resurse în mod nelimitat, acest fapt nu rămâne decât o iluzie, până la descoperirea unor prod-factori încă necunoscuţi;

» omenirea se află în pragul autodistrugerii. Dezvoltarea economică

• In termeni generali, dezvoltarea

o succesiune de transformări constituind mişcări ascendente, de la inferior spre

superior şi / sau de la simplu spre complex.

– ea se realizează prin trecerea de la o stare calitativă la alta, nouă şi evoluată.

– unii specialişti consideră că dezvoltarea e o fază superioară a creşterii.

Dezvoltarea economică

accentuarea aspectelor calitative şi structurale ale procesului de creştere, în

vederea obţinerii unei finalităţi proiectate (îmbunătăţirea nivelului de trai şi a calităţii vieţii)

realizarea unităţii calitativ-valorice a mai multor procese de creştere.

Noţiunile creştere şi dezvoltare economică nu sunt identice!

Asemănări:

– atât creşterea, cât şi dezvoltarea sunt procese cumulative;

– ambele se manifestă şi se cuantifică în decursul intervalelor largi de timp;

– amândouă presupun alocarea de resurse (input-uri) şi generarea de efecte (outputuri) bine determinate;

ambele au ca obiectiv final bunăstarea.

» Exemplu: O ţară poate înregistra creştere economică, fără ca ea să se

afle – neapărat – într-o fază superioară a dezvoltării de ansamblu. Dacă sunt îndeplinite, însă, o serie de condiţii de exigenţă, creşterea poate deveni, în timp, dezvoltare complexă.

Dezvoltare vs. creştere Deosebiri între creştere şi dezvoltare

Creşterea - caracter axat în special pe coordonate uşor comensurabile - cantitative

Dezvoltarea - indicatori nemăsurabili prin modalităţi obişnuite (aspecte calitative şi structurale).

• Orice dezvoltare „comprimă” faze de creştere, reciproca nefiind valabilă întotdeauna.

Factorii dezvoltării economice

- un ansamblu de elemente care influenţează direct sau indirect procesul studiat; - ei nu se suprapun peste cei care determină creşterea economică, ci coexistă alături de aceştia:

dinamica grupurilor sociale;

mişcarea demografică;

diviziunea ridicată a muncii;

organizarea eficientă a producţiei;

inovarea (progresul tehnic).

» Dezvoltarea este un proces deosebit de complex, orientat spre legături şi interconexiuni multifuncţionale, create între factorii care determină competitivitatea economică Dezvoltarea durabilă Contextul apariţiei conceptului

• publicarea în 1972 a raportului Limitele Creșterii, de către Dennis Meadows,

(Massachusetts Institute of Technology), considerată cea mai bine vândută carte despre mediul înconjurător (30 milioane exemplare, tradusă în peste 30 limbi). “Dacă se mențin tendințele actuale de creștere ale populației mondiale, ale industrializării, contaminării ambientale, producției de alimente și epuizării resurselor, această planetă va atinge limitele creșterii în următorii 100 de ani. Rezultatul cel mai probabil ar fi o scădere subită și incontrolabilă atât a populației cât și a capacității industriale”. (Dennis Meadows Limitele Creșterii, 1972)

Ce este dezvoltarea durabilă? “…reprezintă acel proces de dezvoltare care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi.” Our Common Future The Brundtland Report World Commission on Environment and Development,1987 De ce vor avea nevoie generaţiile viitoare? Dezvoltarea durabilă este conştientizată ca un proces de menţinere a bunăstării proiectate pe un termen nedefinit în viitor. Un proces extrem de complex, care pune faţă în faţă, pe termen lung, două componente ale realităţii: necesităţile de dezvoltare ale economiilor şi posibilităţile concrete ale acestora. Deceniul 2005-2014 - Deceniul dezvoltării durabile. Pe plan internaţional a fost conceput un document intitulat Iniţiativa „Carta Pământului”, care precizează principiile Naţiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă modele grafice Sustenabilitatea punctul de echilibru dintre ţelurile competitive ale celor 3 medii:

economic, social şi natural.

Conceptul dezvoltare durabilă a apărut ca răspuns la presiunea găsirii unui echilibru între progresul economic şi social (pe de o parte) şi grija pentru mediu şi gestionarea resurselor naturale (pe de altă parte).

Succesul armonizării o abordare sistemică din punct de vedere politic, social, economic şi ecologic.

Dezvoltarea durabilă -nu trebuie să redea un proces care să stopeze creşterea economică, -nici să absolutizeze rolul mediului

(precum fac asociaţiile şi partidele ecologiste). Trăsăturile dezvoltării durabile au în vedere următoarele elemente:

• relaţia impusă pe termen lung de legătura dintre om, sistemul economic şi mediu;

• interdependenţa creată de raportul dintre factorii de producţie şi cea mai oportună utilizare a lor;

• găsirea de „puncte comune” în strategiile de evoluţie ale statelor lumii;

recuperarea măcar parţială a decalajelor istorice de dezvoltare dintre ţări;

integrarea în diverse structuri economico-politice;

valorificarea intensivă a resurselor umane şi materiale deţinute de fiecare

economie;

• aprecierea prin noi modalităţi a rezultatelor obţinute la nivel de ţară (pentru a înlocui

„formula” PIB sau PNB pe locuitor în exprimarea indicatorilor bunăstării populaţiei);

• respectarea limitelor ecologice ale dezvoltării.

Dezvoltarea durabilă ne poate învăţa să ne adaptăm la fenomene şi procese pe care începem să le resimţim tot mai acut:

-schimbările climatice, -deşertificarea, -problema nerezolvată a deşeurilor, -îngustarea biodiversităţii ş.a. -gravele dezechilibre macroeconomice cauzate de sărăcie şi şomaj Soluţia lor cumulativă s-ar putea regăsi în strategii de dezvoltare

durabilă, promovate de fiecare ţarăÎntre factorii de influenţă se detaşează următorii, fiecare cu conotaţii tridimensionale (cantitative, calitative şi structurale):

factori economici:

– munca şi elementele ei (numărul lucrătorilor şi al orelor-muncă, rata ocupării, rata şomajului ş.a.);

resursele naturale;

ponderea agriculturii în activităţile economice;

– capitalul (acumulare şi investiţii);

– inovaţia (progresul tehnic, informaţia ş.a.);

productivitatea muncii;

– comerţul exterior (raport între import – export);

tipul de conducere (managementul).

factori instituţionali:

– sistemul de obţinere – prelucrare – trimitere a informaţiei;

– sistemul de învăţământ;

– sistemul asigurărilor sociale;

– sistemul asigurărilor pentru sănătate. alţi factori:

- social-demografici (populaţia – număr, calitate, structură, instruire);

- culturali (acces la educaţie);

- politici;

- juridici;

- religioşi;

- psiho-sociologici de influenţă

Sustenabilitatea – al şaselea val

Era anterioară distrugea treptat mediul înconjurător şi odată cu el omenirea… Nu se mai putea continua pe direcţiile valurilor inovative anterioare… Acestea au creat bunăstare însă şi-au impus propriile costuri

Dezvoltarea durabilă - concluzii

• Este evident că omenirea nu se poate întoarce înapoi la o viaţă rudimentară – la a trăi în sate de tip medieval – după ce a cunoscut progresul tehnologic.

• Dar ea trebuie să îşi contureze un nou mod de abordare a felului în care trăieşte aceasta încearcă să facă sustenabilitatea.

Sustenabilitatea

– nu este o mişcare socială

– nu este un curent, o modă care va dispărea…

Sustenabilitatea

– remodelează economia mondială în ansamblul ei.

– este viitorul mod în care mediul economic se va desfăşura – modul în care va fi măsurat succesul entităţilor economice Sustenabilitatea este o abordare fundamentală şi o redefinire a modului în care societatea trăieşte.