Cursuri - Matematici Speciale

Numere complexe
(Note de Seminar)
Silvia - Otilia Corduneanu
1 Numere complexe. Not iuni teoretice
1.1 Introducere
Formal, mult imea numerelor complexe reprezinta mult imea tuturor perechilor
ordonate de numere reale si este notata cu C.
C = R
2
= {(x, y) | x R, y R}.
Consideram un plan notat . Funct ia f : C denita prin f(x, y) = M n
care M este punctul de coordonate carteziene (x, y) (i.e. M(x, y) )
este o biject ie, perechea (x, y) se noteaza cu z iar numarul complex z = (x, y)
se numeste axul punctului M.
Consideram z = (x, y) C. Numarul r [0, +) denit prin
r =
x
2
+ y
2
se numeste modulul numarului complex z si se noteaza cu |z|. Fie z C
si
R. Sistemul

cos =
x
|z|
sin =
y
|z|
,
(1.1)
are solut ie unica [, + 2). Notam solut ia sistemului (1.1) din inter-
valul [, + 2) cu arg
z. Sistemul (1.1) are n R o innitate de solut ii.

Mult imea acestor solut ii se noteaza Argz si se poate scrie:
Argz = {arg
0
z + 2k | k Z}.
1
Note de Seminar 2
Mult imea C este nzestrata cu operat iile de adunare si nmult ire denite mai
jos:
z
1
+ z
2
= (x
1
+ x
2
, y
1
+ y
2
)
z
1
z
2
= (x
1
x
2
y
1
y
2
, x
1
y
2
+ y
1
x
2
)
unde z
1
= (x
1
, y
1
) C, z
2
= (x
2
, y
2
) C. Dotata cu aceste operat ii,
mult imea numerelor complexe formeaza o structura de corp, numit corpul
numerelor complexe. Elementul neutru al operat iei de adunare este (0, 0)
iar elementul neutru al operat iei de nmult ire este (1, 0). Deoarece pentru
orice z
1
= (x
1
, 0) C, z
2
= (x
2
, 0) C sunt adevarate egalitat ile
(x
1
, 0) + (x
2
, 0) = (x
1
+ x
2
, 0)
(x
1
, 0) (x
2
, 0) = (x
1
x
2
, 0)
mult imea numerelor reale, R, poate privita ca submult ime a lui C identi-
cand un numar x cu perechea (x, 0). Observam ca numarul complex (0, 1)
are proprietatea
(0, 1)
2
= (1, 0)
deci (0, 1)
2
poate identicat cu numarul real 1. Numarul (0, 1) se noteaza
cu j, se numeste unitate imaginara si avem j
2
= 1.
1.2 Forma algebrica a numerelor complexe
Pentru orice z = (x, y) C avem:
(x, y) = (x, 0) + (0, y) = (x, 0) + (y, 0)(0, 1) = x + jy. (1.2)
Spunem ca forma algebrica a numarului complex z este
z = x + jy,
x se numeste partea reala a numarului z si notam x = Re z iar y se numeste
partea imaginara a numarului z si notam y = Im z.
Daca z
1
= x
1
+ jy
1
C, z
2
= x
2
+ jy
2
C atunci cele doua operat ii pot
scrise
z
1
+ z
2
= x
1
+ x
2
+ j(y
1
+ y
2
)
z
1
z
2
= x
1
x
2
y
1
y
2
+ j(x
1
y
2
+ y
1
x
2
),
iar
(z
1
= z
2
) (x
1
= x
2
y
1
= y
2
) .
Note de Seminar 3
1.3 Forma trigonometrica a numerelor complexe
Fie z = (x, y) C. Din relat iile (1.1) obt inem
x = r cos
y = r sin.
(1.3)
Rezulta ca
z = x + jy = r cos + jr sin = r(cos + j sin).
Spunem ca forma trigonometrica a numarului complex z este
z = r(cos + j sin).
Daca z
1
= r
1
(cos
1
+ j sin
1
) C, z
2
= r
2
(cos
2
+ j sin
2
) C atunci
z
1
z
2
= r
1
r
2
(cos(
1
+
2
) + j sin(
1
+
2
)),
iar daca n plus z
2
= 0 atunci
z
1
z
2
=
r
1
r
2
(cos(
1
2
) + j sin(
1
2
)). (1.4)
Daca z = r(cos + j sin) C atunci
z
n
= r
n
(cos(n) + j sin(n)), n N. (1.5)
Pentru n N
\ {1} si z = r(cos + j sin) C avem

n
z =
n
cos
+ 2k
n
+ j sin
+ 2k
n
, k = 1, 2, ..., n 1.
In cazul n care z = cos +j sin C (i. e. r = 1), din relat ia (1.5) rezulta
formula lui Moivre:
z
n
= cos(n) + j sin(n), n N.
Din relat ia (1.4) rezulta ca pentru z = r(cos + j sin) C
(i. e. r > 0)
avem:
1
z
=
1
r
(cos sin).
Note de Seminar 4
1.4 Conjugatul unui numar complex
Consideram z = x + jy C. Conjugatul numarului z este numarul notat z
denit prin
z = x jy.
Sunt adevarate egalitat ile
(1) (z C)(z = z)
(2) ((z
1
, z
2
) C
2
)(z
1
z
2
= z
1
z
2
)
(3) ((z
1
, z
2
) C
2
)(z
1
z
2
= z
1
z
2
)
(3) ((z
1
, z
2
) C C
z
1
z
2
=
z
1
z
2
1.5 Exercit ii propuse

Exercit iul 1 Sa se arate ca sunt adevarate propozit iile
(1) (z C)
Re z =
z + z
2
;
(2) (z C)
Im z =
z z
2j
.
Exercit iul 2 Sa se demonstreze propozit iile
(1) (z C)(|z| 0 |z| = 0 z = 0)
(2) ((z
1
, z
2
) C
2
)(|z
1
z
2
| = |z
1
||z
2
|)
(3) (z C)(n N)(|z|
n
= |z
n
|)
(4) ((z
1
, z
2
) C
2
)(|z
1
+ z
2
| |z
1
| +|z
2
|)
(5) ((z
1
, z
2
) C C
z
1
z
2
=
|z
1
|
|z
2
|
Exercit iul 3 Sa se calculeze modulul numarului complex

z = 1 + j + j
2
+ j
3
+ ... + j
2009
.
Note de Seminar 5
Solut ie. Observam ca
j
n
=
1, n = 4k, k Z,
j, n = 4k + 1, k Z,
1, n = 4k + 2, k Z,
j, n = 4k + 3, k Z,
si mai departe ca
1 + j + j
2
+ j
3
+ ... + j
2009
= 1 + j.
In concluzie |z| =
2.
Exercit iul 4 Sa se arate ca daca z = r(cos +j sin) ( [0, 2)), atunci
=
arctg
y
x
, (x, y) (0, +) [0, ),
arctg
y
x
+ , (x, y) (, 0) R,
arctg
y
x
+ 2, (x, y) (0, +) (, 0),
2
, (x, y) {0} (0, ),
3
2
, (x, y) {0} (, 0).
Exercit iul 5 Sa se scrie sub forma trigonometrica numerele complexe
(1) z =
2; z = j; z = e; z =
4
3
j;
(2) z =
2
2
(1 + j) z =
2 +
2j; z = 1 j; z =
2
2
(1 j);
(3) z =
1
2
(1 +
3j) z = 1 +
3j; z = 1
3j; z =
2
2
(1
3j);
(4) z =
1
2
(
3 + j) z =
3 + j; z =
3 j; z =
2
2
(
3 j);
(5) z =
2 j
5;
(6) z =
2 + 3j
(2 j)
2
.
Note de Seminar 6
Exercit iul 6 Sa se determine partea imaginara a numarului complex
z =
1 +
3j
11
.
Exercit iul 7 Sa se precizeze curba plana care are ecuat ia
(1) |z| = 1;
(2) |z 1 + 2j| = 3;
(3) Re z = 2;
(4) Re

z
2
= 4;
(5) arg
0
(z j) =

6
.
Exercit iul 8 Sa se precizeze curba plana care are ecuat ia
(1) |z j| = |z 2 3j|;
(2) |z 2| +|z + 2| = 6;
(3) |z 2j| +|z + 4j| = 10;
(4) |z 2j| |z + 2j| = 1.
Exercit iul 9 Sa se precizeze domeniul plan dat prin inecuat ia
(1)
z
z + 3j
< 1;
(2)
1 z
1 + z
> 3;
(3)
2z
1 + z
2
< 1.
Funct ii complexe
(Note de Seminar)
1 Funct ii complexe de variabila complexa. Not iuni
teoretice
Consideram o mult ime E C. O funct ie complexa de variabila complexa
este o funct ie f : E C. O astfel de funct ie se reprezinta sub forma
f(z) = u(x, y) + jv(x, y), z = x + jy E
n care funct ia u : R
2
R se noteaza cu Re f si se numeste partea reala a
funct iei f iar v : R
2
R se noteaza cu Im f si se numeste partea imaginara
a funct iei f. Mult imea C este spat iu metric, dotat cu metrica d : C C
[0, +) data de
d(z
1
, z
2
) = |z
1
z
2
|, (z
1
, z
2
) C
2
. (1.1)
Observam ca pentru (z
1
, z
2
) C
2
n care z
1
= (x
1
, y
1
) si z
2
= (x
2
, y
2
) atunci
metrica (1.1) poate rescrisa
d(z
1
, z
2
) =
(x
1
x
2
)
2
+ (y
1
y
2
)
2
. (1.2)
Relat ia (1.2) ne spune ca d(z
1
, z
2
) reprezinta distant a dintre punctele
(x
1
, y
1
) R
2
si (x
2
, y
2
) R
2
, iar spat iul metric (C, d) poate identicat cu
spat iul metric euclidian R
2
. Fie z
0
C si r > 0. Mult imea
(z
0
, r) = {z C : |z z
0
| < r},
se numeste disc deschis centrat n z
0
de raza r.
O mult ime E C se numeste mult ime deschisa daca
(z E)(r > 0)((z, r) E).
1
Note de Seminar 2
Consideram o mult ime E C. Un punct z C se numeste punct de
acumulare al mult imii E si notam z E
daca
(r > 0)(((z, r) \ {z}) E = ).
Denit ia 1.1 Fie E C, z
0
E
, f : E C si l C. Spunem ca funct ia
f are limita l n punctul z
0
si notam lim
zz
0
f(z) = l, daca
( > 0)(
> 0)(z E \ {z
0
})(|z z
0
| <
= |f(z) l| < ).
Propozit ia 1.1 Fie E C, z
0
E
, f : E C si l C.
(Precizam ca z
0
= (x
0
, y
0
), l = l
1
+jl
2
, f = u+jv, unde l
1
= Re l, l
2
= Im l
si u = Re f, v = Im f).
Atunci
( lim
zz
0
f(z) = l)
lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y) = l
1
lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
v(x, y) = l
2
Denit ia 1.2 Fie E C, z

0
E si f : E C. Spunem ca funct ia f este
continua n z
0
daca
( > 0)(
> 0)(z E)(|z z

0
| <
= |f(z) f(z
0
)| < ).
Propozit ia 1.2 Fie E C o mult ime deschisa, z
0
E si f : E C.
Funct ia f este continua n z
0
daca si numai daca lim
zz
0
f(z) = f(z
0
).
Denit ia 1.3 Fie E C. Mult imea E se numeste conexa, daca oricare ar
doua puncte din mult imea E, exista o linie poligonala care uneste aceste
puncte si care este inclusa n mult imea E.
Denit ia 1.4 Fie D C. Spunem ca mult imea D este domeniu daca este
deschisa si conexa.
Denit ia 1.5 Fie D C un domeniu, z
0
D si f : D C. Spunem ca
funct ia f este derivabila sau monogena n punctul z
0
daca
lim
zz
0
f(z) f(z
0
)
z z
0
C. (1.3)
Limita (1.3) se numeste derivata funct iei f n punctul z
0
si se noteaza cu
f
(z
0
).
Note de Seminar 3
Propozit ia 1.3 Fie D C un domeniu, z
0
D si f : D C. Daca
funct ia f este monogena n punctul z
0
atunci este continua n punctul z
0
.
Denit ia 1.6 Fie D C un domeniu, z
0
D si f : D C. Spunem ca
funct ia f este diferent iabila n punctul z
0
daca exista c C si g : D C
astfel ncat
( lim
zz
0
g(z) = g(z
0
) = 0) ((z D)(f(z) = f(z
0
) + c(z z
0
) +|z z
0
|)).
(1.4)
Propozit ia 1.4 Fie D C un domeniu, z
0
D si f : D C. Funct ia
f este monogena n punctul z
0
daca si numai daca este diferent iabila n
punctul z
0
.
2 Exercit ii
Exercit iul 1 Sa se studieze limita n origine a funct iei f : C
C data
prin
f(z) =
Re z
|z|
, z C
.
f(x, y) =
x
x
2
+ y
2
, (x, y)
R
2
.
Consideram doua siruri din

R
2
, ((x
1
n
, y
1
n
))
n
, ((x
2
n
, y
2
n
))
n
denite prin
(x
1
n
, y
1
n
) =
0,
1
n
, n N
si
(x
2
n
, y
2
n
) =
1
n
, 0
, n N
Cele doua siruri au aceesi limita si anume (0, 0). Deoarece

f(x
1
n
, y
1
n
) = 0, iar f(x
2
n
, y
2
n
) = 1, n N
,
rezulta ca nu exista limita n origine a funct iei f.
Exercit iul 2 Sa se studieze continuitatea funct iei f : C C,
f(z) =
Im z
1 +|z|
, z C.
n origine.
Note de Seminar 4
f(x, y) =
y
1 +
x
2
+ y
2
, (x, y) R
2
, f(0, 0) = 0.
Vom arata ca
lim
(x,y)(0,0)
y
1 +
x
2
+ y
2
= f(0, 0) = 0.
Consideram > 0. Cautam
> 0 astfel ncat

((x, y) R
2
)
x
2
+ y
2
<
=
y
1 +
x
2
+ y
2
<
. (2.1)
Pentru orice (x, y) R
2
sunt adevarate inegalitat ile
y
1 +
x
2
+ y
2
|y|
x
2
+ y
2
.
In concluzie, alegand
= , proprietatea (2.1) este vericata, deci funct ia

data este continua n origine.
Exercit iul 3 Sa se studieze limita n origine a funct iei f : C
C data
prin
f(z) =
Re

z
2
|z
2
|
, z C
.
Exercit iul 4 Sa se studieze continuitatea funct iei f : C C,
f(z) =
z
2
(z)
2
z
, z C
,
0, z = 0
n origine.
3 Funct ii olomorfe. Not iuni teoretice
Denit ia 3.1 Fie D C un domeniu si f : D C. Spunem ca funct ia f
este olomorfa pe mult imea D daca este monogena n toate punctele mult imii
D.
Teorema 3.1 (Condit iile lui Cauchy-Riemann.) Fie D C un domeniu,
f : D C, f = u + jv si z
0
= (x
0
, y
0
) D. Daca funct ia f este monogena
Note de Seminar 5
n punctul z
0
, atunci funct iile u, v sunt diferent iabile n (x
0
, y
0
) si sunt
adevarate egalitat ile
u
x
(x
0
, y
0
) =
v
y
(x
0
, y
0
),
u
y
(x
0
, y
0
) =
v
x
(x
0
, y
0
).
(3.1)
Observat ia 3.1 Egalitat ile (3.1) poarta denumirea de condit iile Cauchy-
Riemann.
Teorema 3.2 Fie un domeniu D C, o funct ie f : D C, f = u + jv
si z
0
= (x
0
, y
0
) D. Daca funct ia f este monogena n punctul z
0
, atunci,
pentru calculul derivatei funct iei f n punctul z
0
se poate folosi una din
formulele
f
(z
0
) =
u
x
(x
0
, y
0
) + j
v
x
(x
0
, y
0
), (3.2)
f
(z
0
) =
1
j
u
y
(x
0
, y
0
) + j
v
y
(x
0
, y
0
)
. (3.3)
Teorema 3.3 Fie un domeniu D C, o funct ie f : D C, f = u + jv si
z
0
= (x
0
, y
0
) D. Daca funct iile u si v admit derivate part iale de ordinul
ntai continue n (x
0
, y
0
) si verica cele doua condit ii Cauchy-Riemann n
acest punct, atunci funct ia f este monogena n z
0
.
Teorema 3.4 Fie D C un domeniu si f : D C, f = u + jv. Daca
u C
2
(D) si v C
2
(D) iar funct ia f este olomorfa pe domeniul D, atunci
funct iile u si v sunt armonice pe mult imea D.
Teorema 3.5 Fie D C un domeniu si u : D R, o funct ie armonica
pe domeniul D. Atunci exista v : D R astfel ncat funct ia f : D C,
f = u + jv este olomorfa pe mult imea D.
Demonstrat ie. Cautam o funct ie v : D R, pentru care sunt adevarate
condit iile Cauchy-Riemann:
u
x
(x, y) =
v
y
(x, y),
u
y
(x, y) =
v
x
(x, y).
(3.4)
Note de Seminar 6
Diferent iala funct iei v este
dv(x, y) =
v
x
(x, y)dx +
v
y
(x, y)dy,
iar din relat iile (3.4) rezulta ca
dv(x, y) =
u
y
(x, y)dx +
u
x
(x, y)dy. (3.5)
Deoarece u este o funct ie armonica, este adevarata egalitatea
u
y
=

x
u
x
. (3.6)
In concluzie, n relat ia (3.5) avem o diferent iala totala exacta, deci, funct ia
v se obt ine integrand diferent iala sa, pe un drum convenabil, integrala cur-
bilinie obt inuta ind independenta de drum. Fie M
0
(x
0
, y
0
) D un punct
x si M(x, y) D un punct arbitrar. Alegand un drum paralel cu axele de
coordonate: M
0
(x
0
, y
0
) M
1
(x, y
0
) M(x, y), obt inem
v(x, y) =
x
x
0
u
y
(t, y
0
)dt +
y
y
0
u
x
(x, t)dt.
Teorema 3.6 Fie D C un domeniu si v : D R, o funct ie armonica
pe domeniul D. Atunci exista u : D R astfel ncat funct ia f : D C,
f = u + jv este olomorfa pe mult imea D.
Exemplul 3.1 Se considera funct ia u : R
2
R, u(x, y) = e
x
cos y. Sa se
determine funct ia v astfel ncat f = u + jv sa e olomorfa si f(0) = 1.
Solut ie. Observam ca pentru orice (x, y) R
2
avem
u
x
(x, y) = e
x
cos y,

2
u
x
2
(x, y) = e
x
cos y,
u
y
(x, y) = e
x
siny,

2
u
y
2
(x, y) = e
x
cos y,
si mai departe ca
2
u
x
2
(x, y) +

2
u
y
2
(x, y) = 0, (x, y) R
2
.
Note de Seminar 7
In concluzie funct ia u este armonica, deci exista v : R

2
R astfel ncat
funct ia f : C C, f = u + jv este olomorfa pe mult imea C. Din condit iile
Cauchy-Riemann
u
x
(x, y) =
v
y
(x, y),
u
y
(x, y) =
v
x
(x, y),
(3.7)
rezulta

v
x
(x, y) = e
x
siny,
v
y
(x, y) = e
x
cos y.
(3.8)
Metoda I. Integram prima relat ie din (3.8) n raport cu x si obt inem
v(x, y) = e
x
siny + (y). (3.9)
Derivam relat ia (3.9) n raport cu y si obt inem
v
y
(x, y) = e
x
cos y +
(y). (3.10)
Folosind cea de a doua relat ie din (3.8) si (3.10), rezulta ca
(y) = 0, deci
(y) = c R. Consideram familia de funct ii f : C C,
f(x, y) = e
x
cos y + je
x
siny + jc, c R.
Oricare dintre funct iile acestei familii este olomorfa si are ca parte reala
funct ia u. Din condit ia f(0) = 1 obt inem c = 0.

In concluzie, solut ia unica
a problemei este f : C C,
f(x, y) = e
x
(cos y + j siny). (3.11)
Funct ia (3.11) este olomorfa, are partea reala Re f = u si f(0) = 1. Pentru
a o scrie funct ia f cu ajutorul variabilei z, n relat ia (3.11) facem trecerea
x z,
y 0,
si obt inem f(z) = e
z
.
Metoda II. Conform relat iilor (3.8) diferent iala funct iei v este
dv(x, y) =
v
x
(x, y)dx +
v
y
(x, y)dy = e
x
sinydx + e
x
cos ydy. (3.12)
Note de Seminar 8
Observam ca n relat ia (3.12) avem o diferent iala totala exacta, deci, funct ia
v se obt ine integrand diferent iala sa, pe un drum convenabil ales, inte-
grala nedepinzand de drum. Consideram M
0
(x
0
, y
0
) R
2
un punct x
si M(x, y) R
2
un punct arbitrar. Alegand un drum paralel cu axele de
coordonate: M
0
(x
0
, y
0
) M
1
(x, y
0
) M(x, y), obt inem
v(x, y) =
x
x
0
e
t
siny
0
dt +
y
y
0
e
x
cos t dt.
Relat ia de mai sus este echivalenta cu
v(x, y) = e
x
siny e
x
0
siny
0
.
Cum M
0
(x
0
, y
0
) poate orice punct din R
2
, rezulta ca v(x, y) = e
x
siny+C,
unde C este o constanta arbitrara reala.

In acest moment reluam rat ionamentul
din metoda precedenta. Singura funct ie din familia
f(x, y) = e
x
cos y + je
x
siny + jc, c R
pentru care f(0) = 1 este
f(x, y) = e
x
cos y + je
x
siny.
Prin procedeul de mai sus obt inem f(z) = e
z
.
4 Exercit ii
Exercit iul 5 Sa se determine punctele n care funct ia f : C C, data prin
f(z) = z
2
+ z z (z)
2
+ 2z z,
este monogena. Sa se calculeze derivata funct iei f n punctele gasite.
f(x, y) = x
2
+ y
2
+ x + j(4xy + 3y), (x, y) R
2
.
Notand u = Re f si v = Im f, gasim
u(x, y) = x
2
+ y
2
+ x,
v(x, y) = 4xy + 3y.
Note de Seminar 9
Sistemul condit iilor Cauchy-Riemann
u
x
(x, y) =
v
y
(x, y),
u
y
(x, y) =
v
x
(x, y),
este echivalent cu

2x + 1 = 4x + 3,
2y = 4y,
de unde rezulta (x, y) = (1, 0). Funct ia f este monogena doar n punctul
(x, y) = (1, 0). Derivata n acest punct este
f
(1, 0) =
u
x
(1, 0) + j
v
x
(1, 0) = 1.
Exercit iul 6 Sa se determine punctele n care funct ia f : C C, data prin
f(z) = z
3
+ 2(z)
3
+ 3z,
este monogena. Sa se calculeze derivata funct iei f n punctele gasite.
Exercit iul 7 Sa se studieze olomora funct iei f : C C data prin
f(z) = z.
Raspuns . Funct ia f nu este monogena n nici un punct.
Exercit iul 8 Sa se studieze olomora funct iei f : C C data prin
f(z) =
1
z
4
, z = 0,
0, z = 0.
Exercit iul 9 Sa se determine punctele n care funct ia
f : C \ {(x, y) C | x = 0}, f(z) =
1
2
ln(x
2
+ y
2
) + jarctg
y
x
,
satisface condit iile Cauchy-Riemann.
Exercit iul 10 Se considera funct ia
v : R
2
\ {(0, 0)} R, v(x, y) = y
y
x
2
+ y
2
.
Sa se determine funct ia u astfel ncat f = u+jv sa e olomorfa si f(1) = 0.
Funct ii elementare
(Note de Seminar)
1 Not iuni teoretice
1.1 Puncte ordinare, puncte singulare
Denit ia 1.1 Fie D C un domeniu si f : D C.
(1) Un punct a D se numeste punct ordinar pentru funct ia f daca exista
r > 0 astfel ncat funct ia f este olomorfa pe discul deschis (a, r).
(2) Un punct a C se numeste punct singular pentru funct ia f daca
pentru orice r > 0, discul (a, r) cont ine puncte n care funct ia f sau
nu este monogena sau nu este denita.
Denit ia 1.2 Fie D C un domeniu si o funct ie f : D C. Un punct
singular a C se numeste punct singular izolat pentru funt ia f, daca exista
r > 0 astfel ncat n discul deschis (a, r) nu mai exista alte puncte singulare
ale lui f n afara de a.
Denit ia 1.3 Fie D C un domeniu, f : D C, a C un punct singular
pentru funt ia f si n N
. Punctul a se numeste pol de ordinul n pentru

funct ia f , daca f este de forma
f(z) =
(z)
(z a)
n
, z D \ {a},
n care : D {a} C este o funct ie pentru care a este punct ordinar si
(a) = 0.
Denit ia 1.4 Fie D C un domeniu, a C si f : D \ {a} C o funct ie
pentru care a este punct singular izolat. Spunem ca punctul a este punct
singular esent ial pentru funct ia f daca nu exista lim
za
f(z).
1
Note de Seminar 2
Denit ia 1.5 Fie D C un domeniu, f : D C si a C un punct sin-
gular izolat pentru funt ia f. Punctul a se numeste punct singular removabil
pentru funct ia f (sau eliminabil sau aparent) daca exista lim
za
f(z) C.
1.2 Punctul de la innit
Funct ia : C
, denita prin (z) =

1
z
este o biject ie. Prelungim
aceasta funct ie atasand lui z = 0 un punct unic care se noteaza si se
numeste punctul de la innit. Mult imea C{} se numeste planul complex
extins si se noteaza uneori cu (z). Fie r > 0. Mult imea {z C : |z| > r}
este vecinatate a punctului . Punctul z = este punct ordinar (respectiv
singular) pentru o funct ie f daca punctul z = 0 este punct ordinar (respectiv
singular de aceeasi natura) pentru funct ia g(z) = f
1
z
.
1.3 Funct ia polinom
Denit ia 1.6 Fie n N. Se numeste funct ie polinom de gradul n, o funct ie
f : C C,
f(z) = a
n
z
n
+ a
n1
z
n1
+ ... + a
1
z + a
0
,
unde a
k
C pentru k = 0, 1, ..., n si a
n
= 0.
Teorema 1.1 Funct ia polinom este olomorfa pe mult imea C.
1.4 Funct ia rat ionala
Denit ia 1.7 Fie (n, m) N
2
. Se numeste funct ie rat ionala, o funct ie
f : D C,
f(z) =
a
n
z
n
+ a
n1
z
n1
+ ... + a
1
z + a
0
b
m
z
m
+ b
m1
z
m1
+ ... + b
1
z + b
0
,
unde a
k
C pentru k = 0, 1, ..., n si a
n
= 0, b
k
C pentru k = 0, 1, ..., m
si b
m
= 0, iar
D = C \ {z C | Q(z) = 0}.
(Am notat Q(z) = b
m
z
m
+ b
m1
z
m
+ ... + b
1
z + b
0
).
Teorema 1.2 Funct ia rat ionala este olomorfa pe domeniul de denit ie al
acesteia.
Note de Seminar 3
1.5 Funct ia exponent iala
Denit ia 1.8 Funct ia exponent iala se noteaza f(z) = e
z
si este denita
astfel
f(z) = e
x
(cos y + j sin y), z = x + jy C.
Teorema 1.3 Funct ia exponent iala este olomorfa pe mult imea C, este pe-
riodica de perioada 2j si are derivata f
(z) = e
z
, z C.
1.6 Funct iile trigonometrice sinus si cosinus
Denit ia 1.9 Funct ia sinus se noteaza f(z) = sin z si este denita astfel
sin : C C, sin z =
e
jz
e
jz
2j
.
Denit ia 1.10 Funct ia cosinus se noteaza f(z) = cos z si este denita
astfel
cos : C C, cos z =
e
jz
+ e
jz
2
.
Teorema 1.4 Funct iile sinus si cosinus sunt olomorfe pe mult imea C si
sunt adevarate egalitat ile
(sin z)
= cos z, (cos z)
= sin z, z C.
Exemplul 1.1 Sa se studieze natura punctului de la innit si singularitat ile
din mult imea C pentru funct iile urmatoare
(1) f(z) = z
2
+ 1
(2) f(z) =
z + 2j
z(z 1)
3
(3) f(z) =
z
11
(z 1)
5
(z
2
+ 4)
2
(4) f(z) = e
z
(1) Deoarece punctul z = 0 este pol de ordin 2 pentru funct ia
g(z) = f
1
z
=
1 + z
2
z
2
rezulta ca punctul z = este pol de ordin 2 pentru funct ia f.
Note de Seminar 4
(2) Punctul z = 0 este pol simplu iar punctul z = 1 este pol triplu. Deoarece
punctul z = 0 este punct ordinar pentru funct ia
g(z) = f
1
z
= z
3
1 + 2jz
(1 z)
3
rezulta ca punctul z = este punct ordinar pentru funct ia f.
(3) Punctul z = 1 este pol de ordinul 5, punctul z = 2j este pol dublu iar
punctul z = 2j este de asemenea pol dublu. Punctul z = este pol dublu
pentru f.
(4) Punctul z = 0 este punct singular izolat pentru funct ia
g(z) = f
1
z
= e
1
z
.
Pe de alta parte
g(z) = e
x
x
2
+ y
2
cos
y
x
2
+ y
2
j sin
y
x
2
+ y
2
.
Rezulta ca
lim
n
g
1
n
, 0
= lim
n
e
n
= 0
iar
lim
n
g
1
n
, 0
= lim
n
e
n
= .
Deoarece nu exista lim
z0
g(z) rezulta ca punctul z = 0 este punct singular
esent ial pentru funct ia g.

In concluzie z = este punct singular esent ial
pentru funct ia f.
Exemplul 1.2 Sa se rezolve n mult imea numerelor complexe ecuat ia
sin z = 10. (1.1)
Solut ie. Ecuat ia devine
e
jz
e
jz
2j
= 10,
ultima egalitate putand rescrisa sub forma
e
jz
e
jz
20j = 0
Note de Seminar 5
si mai departe sub forma
e
2jz
20je
jz
1 = 0 (1.2)
Notam e
jz
= u. Din relat ia (1.2) obt inem ecuat ia
u
2
20ju 1 = 0
care are solut iile
u
1;2
= (10
99)j.
Relat ia e
jz
= (10 +
99)j este echivalenta cu relat ia

e
y
(cos x + j sin x) = (10 +
99)j.
Obt inem sistemul
e
y
cos x = 0
e
y
sin x = 10 +
99
Din cea de a doua ecuat ie rezulta ca sin x > 0. Deoarece, din prima ecuat ie,
cos x = 0 rezulta ca sin x = 1 si mai departe ca x =

2
+ 2k, k Z. De
asemenea, din cea de a doua ecuat ie, gasim y = ln(10
99). Am obt inut

o prima familie de solut ii si anume
z
k
=

2
+ 2k + j ln(10
99), k Z.
In mod analog, din relat ia e

jz
= (10
99)j, gasim
z
k
=

2
+ 2k + j ln(10 +
99), k Z.
Observam putem scrie familia tuturor solut iilor sub forma
z
k
=

2
+ 2k j ln(10 +
99), k Z.
2 Exercit ii
Exercit iul 1 Sa se studieze natura punctului de la innit si singularitat ile
Note de Seminar 6
(1) f(z) = e
1
z(z + 2)
(2) f(z) =
1
sin
1
z
(3) f(z) =
z
n
z
3
6z
2
+ 11z 6
, n N
Exercit iul 2 Sa se rezolve n mult imea numerelor complexe ecuat iile
(1) e
1
z
2
= 1
(2) cos z =
2
(3) sin z = 3
3 Not iuni Teoretice
3.1 Funct ia radical n planul complex
Denit ia 3.1 Fie A C o mult ime nevida. Se numeste funct ie multivoca
(sau multiforma) denita pe mult imea A, orice aplicat ie f : A P(C), deci
o aplicat ie care asociaza unui numar complex z A o mult ime de valori din
C.
Observat ia 3.1 O funct ie denita n sens clasic, f : A C, care asociaza
unui numar complex z A o valoare unica f(z) C se mai numeste funct ie
univoca sau uniforma.
Denit ia 3.2 Fie n N, n 2 si a C. Se numeste funct ie radical n
planul complex, funct ia notata f(z) =
n
z a care asociaza unui numar

complex z numerele complexe w pentru care z = a + w
n
.
Vom vedea n continuare ca funct ia f(z) =
n
z a este multivoca si ca
putem deni n funct ii (univoce), care se numesc ramuri ale funct iei radical
si care sunt olomorfe ntr-un domeniu ce urmeaza a precizat.
Teorema 3.1 Funct ia radical este o funct ie multivoca si are n ramuri.
Punctele z = a si z = sunt puncte singulare numite puncte critice al-
gebrice. Domeniul de olomore al unei ramuri se obt ine scot and din planul
complex o semidreapta cu originea n punctul a (numita taietura).
Note de Seminar 7
Conform denit iei funct ia f(z) =
n
z a se obt ine inversand funct ia

g(w) = a + w
n
. Funt ia g nu este injectiva, deoarece, din g(w
1
) = g(w
2
)
rezulta ca
a +
n
1
(cos n
1
+ j sin n
1
) = a +
n
2
(cos n
2
+ j sin n
2
)
si mai departe ca
1
=
2
1
=
2
+
2k
n
, k Z.
Pentru a deni o restrict ie a funct iei g care sa e funct ie injectiva consideram
k {0, 1, 2, ..., n 1}, un domeniu
k
n planul (w) dat prin

0
+
2k
n
,
0
+
(2k + 1)
n
unde
0
este o valoare xata si o semidreapta
k
, de asemenea n planul (w),
data prin
=
0
+
2k
n
.
Semidreapta
k
are ca imagine prin funct ia g semidreapta T din planul (z),
cu originea n a si care face un unghi de masura n
0
cu direct ia pozitiva a
axei Ox. Restrict ia
g :
k
(z) \ T, g(w) = a + w
n
este bijectiva. Pentru determinarea funct iei inverse consideram forma trigono-
metrica z a = r(cos + j sin). Din relat ia
r(cos + j sin) =
n
(cos n + j sin n)
rezulta

=
n
r
=
+ 2k
n
.
Inversa funct iei g
|
k
este f
k
: (z) \ T
k
f
k
(z) =
n
cos
+ 2k
n
+ j sin
+ 2k
n
In concluzie, exista n ramuri ale funct iei f(z) =

n
z a si acestea sunt
f
k
: (z) \ T
k
f
k
(z) =
n
cos
+ 2k
n
+ j sin
+ 2k
n
, k = 0, 1, ..., n 1.
Note de Seminar 8
Propozit ia 3.1 Fie n N, n 2, a C si k {0, 1, ..., n 1}. Derivata
ramurii f
k
a funct iei f(z) =
n
z a este
f
k
(z) =
f
k
(z)
n(z a)
.
Exemplul 3.1 Sa se calculeze
5
2 2j considerandu-se pentru funct ia

f(z) =
5
z ramura care satisface f

k
(1) = 1.
Fie z = r(cos + j sin). Ramurile funct iei f sunt
f
k
(z) =
5
cos
+ 2k
5
+ j sin
+ 2k
5
, k = 0, 1, ..., 4.
Deoarece 1 = cos + j sin, relat ia f
k
(1) = 1 este echivalenta cu
egalitatea
cos
+ 2k
5
+ j sin
+ 2k
5
= 1
si mai departe cu realat iile
cos
+ 2k
5
= 1
sin
+ 2k
5
= 0.
Din
+ 2k
5
= rezulta k = 2. Deoarece
2 2j =
cos
5
4
+ j sin
5
4
rezulta ca
f
2
(2 2j) =
10
cos
21
20
+ j sin
21
20
.
3.2 Funct ia logaritm n planul complex
Denit ia 3.3 Se numeste funct ie logaritm n planul complex, funct ia no-
tata f(z) = Ln z care asociaza unui numar complex z numerele complexe w
pentru care e
w
= z.
Vom vedea n continuare ca funct ia f(z) = Ln z este multivoca si ca putem
deni o innitate de funct ii (univoce), care se numesc ramuri (determinari)
ale funct iei logaritm si care sunt olomorfe ntr-un domeniu ce urmeaza a
precizat.
Note de Seminar 9
Teorema 3.2 Funct ia logaritm este o funct ie multivoca si care are o in-
nitate de ramuri (determinari). Punctele z = 0 si z = sunt puncte
singulare numite puncte critice logaritmice. Domeniul de olomore al unei
ramuri se obt ine scot and din planul complex o semidreapta cu originea n
punctul z = 0 (numita taietura).
Conform denit iei funct ia f(z) = Ln z se obt ine inversand funct ia
g(w) = e
w
. Funt ia g nu este injectiva, deoarece, din g(w
1
) = g(w
2
) rezulta
ca
e
u
1
(cos v
1
+ j sin v
1
) = e
u
2
(cos v
2
+ j sin v
2
)
si mai departe ca
u
1
= u
2
v
1
= v
2
+ 2k, k Z.
Pentru a deni o restrict ie a funct iei g care sa e funct ie injectiva consideram
k Z, un domeniu
k
n planul (w) dat prin
v (v
0
+ 2k, v
0
+ 2(k + 1))
unde v
0
este o valoare xata si o semidreapta
k
, de asemenea n planul (w),
data prin
v = v
0
+ 2k.
Semidreapta
k
are ca imagine prin funct ia g semidreapta T din planul (z),
cu originea n z = 0 si care face un unghi de masura v
0
cu direct ia pozitiva
a axei Ox. Restrict ia
g :
k
(z) \ T, g(w) = e
w
este bijectiva. Pentru determinarea funct iei inverse consideram forma trigono-
metrica z = r(cos + j sin). Din relat ia
r(cos + j sin) = e
u
(cos v + j sin v)
rezulta

u = lnr
v = + 2k.
Inversa funct iei g
|
k
este f
k
: (z) \ T
k
f
k
(z) = lnr + j( + 2k).
Note de Seminar 10
In concluzie, pentru funct ia f(z) = Ln z exista o innitate de ramuri (de-

terminari) si acestea sunt f
k
: (z) \ T
k
f
k
(z) = lnr + j( + 2k), k Z. (3.1)
Observat ia 3.2 Alegand k = 0 n (3.1) obt inem
Ln
|0
z = ln|z| + j arg z. (3.2)
Am considerat forma trigonometrica a numarului complex z,
z = |z|e
j arg z
.
Funct ia denitan relat ia (3.2) se numeste determinarea principala a funct iei
f(z) = Ln z.
Propozit ia 3.2 Fie k Z. Derivata ramurii f
k
a funct iei f(z) = Ln z
este
f
k
(z) =
1
z
.
Exemplul 3.2 Sa se calculeze Ln (1 + j) considerandu-se pentru funct ia
f(z) = Ln z ramura care satisface f
k
(3) = ln3 + 7j.
Fie z = r(cos + j sin). Ramurile funct iei f sunt
f
k
(z) = lnr + j( + 2k), k Z.
Deoarece 3 = 3(cos +j sin), relat ia f
k
(3) = ln3+7j este echivalenta
cu egalitatea
ln3 + j( + 2k) = ln3 + 7j
deci k = 3. Deoarece
1 + j =
cos

4
+ j sin
4
4
rezulta ca
f
3
(1 + j) = ln
2 +
25
4
j.
Exemplul 3.3 Sa se rezolve n mult imea numerelor complexe ecuat ia
Note de Seminar 11
sinz cos z = j. (3.3)
Solut ie. Ecuat ia devine
e
jz
e
jz
2j

e
jz
+ e
jz
2
= j,
ultima egalitate putand rescrisa sub forma
e
jz
(1 j) e
jz
(1 + j) = 2. (3.4)
Notam e
jz
= u. Din relat ia (3.4) obt inem ecuat ia
u
2
(1 j) + 2u (1 + j) = 0
care are solut iile
u
1;2
=
1
2
(1
3)(1 + j).
Din
e
jz
=
1
2
1 +
(1 + j)
rezulta ca jz = Ln
1
2
1 +
(1 + j)
si mai departe ca
z
k
=
1
j
ln
1
2
1 +
+ j
4
+ 2k
=
=

4
+ 2k j ln
3 1
2
, k Z
iar din
e
jz
=
1
2
(1 + j)
rezulta jz = Ln
1
2
(1 + j)
si mai departe ca
z
k
=
1
j
ln
1
2
1 +
+ j
5
4
+ 2k
=
=
5
4
+ 2k j ln
3 + 1
2
.
Note de Seminar 12
3.3 Funct ia putere n planul complex
Denit ia 3.4 Fie C. Se numeste funct ie putere n planul complex,
funct ia notata f(z) = z
care asociaza unui numar z C
numerele com-
plexe w pentru care
w = z
= e
Ln z
.
Distingem urmatoarele cazuri
(1) Daca C \ R sau R \ Q atunci funct ia f(z) = z
este o funct ie
multivoca (se deneste cu ajutorul funct iei Ln z) si are o innitate de
ramuri.
(2) Daca =
n
p
Q, numerele n, p ind prime ntre ele, atunci funct ia
f(z) = z
se reduce la funct ia radical f(z) =

p
z
n
, deci este o funct ie
multivoca avand p ramuri.
(3) Daca N atunci funct ia f(z) = z
este o funct ie polinom.

(4) Daca Z \ N
atunci funct ia f(z) = z
este o funct ie rat ionala.

Exemplul 3.4 Sa se calculeze j
j
.
Deoarece j = cos

2
+ j sin

2
rezulta ca
j
j
= e
jLn j
= e
2
2k
, k Z.
4 Exercit ii
Exercit iul 3 Sa se rezolve n mult imea numerelor complexe ecuat iile
(a) z
1 + j
= 4
(b) e
z
2
= .
Exercit iul 4 Se considera ramura f
k
a funct iei f(z) =
3
z pentru care
f
k
(j) = j. Sa se calculeze f
k
(j).
Exercit iul 5 Sa se calculeze 1
j
; (1 + j)
1+j
; 1
.
Note de Seminar 13
Exercit iul 6 Sa se studieze natura punctului de la innit si singularitat ile
(a) f(z) =
z
2
+ 4
(b) f(z) =
3
z 1
z
(c) f(z) = Ln
z + 2
z
Integrala curbilinie n planul complex
(Note de Seminar)
1.1 Integrala Curbilinie. Teorema lui Cauchy
Denit ia 1.1 Fie D C un domeniu, f : D C o funct ie continua si
: z(t) = x(t) + jy(t), t [a, b] o curba neteda, inclusa n domeniul D.
Se numeste integrala curbilinie a funct iei f de-alungul curbei , numarul
complex notat

f(z)dz denit prin
f(z)dz =
b
a
f(z(t))z
(t)dt.
Propozit ia 1.1 Fie D C un domeniu, f : D C o funct ie continua si
: z(t) = x(t) + jy(t), t [a, b] o curba neteda (sau neteda pe port iuni)
inclusa n domeniul D. Este adevarata egalitatea
f(z)dz =
u(x, y)dx v(x, y)dy + j
v(x, y)dx + u(x, y)dy.

(Am notat f(z) = u(x, y) + jv(x, y), z = x + jy).
Exemplul 1.1 Sa se calculeze integrala I =

zdz n care este patratul

ABCD parcurs n sensul A B C D A, varfurile ind: A(1 + j),
B(1 + j), C(1 j), D(1 j).
Observam ca funct ia f(z) = z este continua pe mult imea C si ca este
adevarata egalitatea
I =
[AB]
zdz +
[BC]
zdz +
[CD]
zdz +
[DA]
zdz.
1
Note de Seminar 2
Ecuat iile parametrice ale celor patru segmente sunt
[AB] :
x(t) = t
y(t) = 1, t [1, 1] deci z(t) = t + j iar z
(t) = 1,
[BC] :
x(t) = 1
y(t) = t, t [1, 1] deci z(t) = 1 jt iar z
(t) = j,
[CD] :
x(t) = t
y(t) = 1, t [1, 1] deci z(t) = t j iar z
(t) = 1,
[DA] :
x(t) = 1
y(t) = t, t [1, 1] deci z(t) = 1 + jt iar z
(t) = j.
Aplicand denit ia integralei obt inem
I =
[AB]
zdz =
1
1
(t j)(1)dt =
t
2
2
1
1
+ 2j = 2j,
I =
[BC]
zdz =
1
1
(1 + jt)(j)dt =
t
2
2
1
1
+ 2j = 2j,
I =
[CD]
zdz =
1
1
(t + j)dt =
t
2
2
1
1
+ 2j = 2j,
I =
[DA]
zdz =
1
1
(1 jt)jdt =
t
2
2
1
1
+ 2j = 2j.
In concluzie I = 8j.
Propozit ia 1.2 Fie D C un domeniu, f si g doua funct ii complexe con-
tinue pe mult imea D, (, ) C
2
si o curba neteda (sau neteda pe port iuni)
inclusa n domeniul D. Sunt adevarate urmatoarele propozit ii:
(1)
(f(z) + g(z)) dz =
f(z)dz +
g(z)dz
(2)
f(z)dz M l().
(Am notat cu l() lungimea curbei si M = sup
z
|f(z)|).
Note de Seminar 3
Observat ia 1.1 Fie D C un domeniu, f : D C o funct ie continua
si : z(t) = x(t) + jy(t), t [a, b] o curba neteda inclusa n domeniul
D. Notam cu A si B punctele corespunzatoare numerelor complexe (a)
respectiv (b) si cu
curba parcursa n sens invers, de la B la A. Daca

c (a, b) atunci =
1

2
unde
1
: z(t) = x(t) + jy(t), t [a, c] si
2
: z(t) = x(t) + jy(t), t [c, b].
In Propozit ia de mai jos utilizam notat iile din Observat ia 1.1.

Propozit ia 1.3 Fie D C un domeniu, f : D C o funct ie continua si
: z(t) = x(t) + jy(t), t [a, b] o curba neteda inclusa n domeniul D.
Sunt adevarate urmatoarele propozit ii:
(1)
f(z)dz =
f(z)dz
(2)
f(z)dz =
1
f(z)dz +
2
f(z)dz.
Denit ia 1.2 Numim domeniu simplu conex, un domeniu D cu propri-
etatea ca orice curba simpla si nchisa cont inuta n D delimiteaza un dome-
niu inclus n D.
Denit ia 1.3 Fie p N
. Numim domeniu multiplu conex, de ordin de

conexitate p + 1, un domeniu care are frontiera formata din p + 1 curbe
nchise, C
0
, C
1
, ..., C
p
, astfel ncat n interiorul curbei C
0
sunt incluse toate
celelalte curbe, iar acestea din urma sunt situate ecaren exteriorul celeilalte.
1.2 Teorema fundamentala a lui Cauchy
Teorema 1.1 (Teorema fundamentala a lui Cauchy pentru domenii
simplu conexe) Fie D C un domeniu simplu conex, f : D C o funct ie
olomorfa avand derivata continua si o curba neteda, nchisa inclusa n
domeniul D. Atunci

f(z)dz = 0.
Corolarul 1.1 Fie D C un domeniu simplu conex, f : D C o funct ie
olomorfa avand derivata continua. Consideram doua puncte A, B n dome-
niul D si doua arce de curba incluse n D avand extremitat ile A, B. Notam
Note de Seminar 4
cele doua arce de curba
1
respectiv
2
si presupunem ca acestea sunt par-
curse n sensul de la A la B. Atunci
1
f(z)dz =
2
f(z)dz.
Convent ia 1.1 Fie D C un domeniu, f : D C o funct ie continua si
o curba neteda, nchisa, inclusa n domeniul D. Convenim ca sensul de
parcurgere al curbei considerat n cazul integralei curbilinii

f(z)dz, sa
e cel trigonometric.
Teorema 1.2 (Teorema fundamentala a lui Cauchy pentru domenii
multiplu conexe) Fie D C un domeniu multiplu conex avand ordinul
de conexitate p + 1, C
0
ind curba exterioara iar C
0
, C
1
, ..., C
p
ind curbele
din interiorul curbei C
0
. Daca f : D C este o funct ie olomorfa avand
derivata continua iar este o curba neteda, nchisa inclusa n domeniul D,
atunci
C
0
f(z)dz =
C
1
f(z)dz +
C
2
f(z)dz + ... +
C
p
f(z)dz.
Exemplul 1.2 Sa se calculeze integrala
I =
|z|=R
1
z
2
+ 1
dz, R (0, +) \ {1}.
Daca R < 1 atunci, conform Teoremei fundamentale a lui Cauchy pentru
domenii simplu conexe, I = 0.
Daca R > 1, consideram > 0 astfel ncat < min{1, |R 1|} si cercurile
1
: |z j| = e
jt
, t [0, 2)
si
2
: |z + j| = e
jt
, t [0, 2).
Notam cu cercul dat prin ecuat ia |z| = R. Conform Teoremei fundamen-
tale a lui Cauchy pentru domenii triplu conexe
I =
1
z
2
+ 1
dz =
1
1
z
2
+ 1
dz +
2
1
z
2
+ 1
dz.
Observam ca
1
1
z
2
+ 1
dz =
1
2j
1
1
z j
dz
1
2j
1
1
z + j
dz
Note de Seminar 5
si ca

2
1
z
2
+ 1
dz =
1
2j
2
1
z j
dz
1
2j
2
1
z + j
dz.
Folosind egalitat ile
1
1
z + j
dz = 0,
2
1
z j
dz = 0
calculand integralele
1
1
z j
dz =
2
0
je
jt
e
jt
dt = 2j
2
1
z + j
dz =
2
0
je
jt
e
jt
dt = 2j.
rezulta I=
1
2j
2j
1
2j
2j = 0.
1.3 Formula integrala a lui Cauchy
Teorema 1.3 (Formula integrala a lui Cauchy) Fie D C un domeniu
simplu conex, f : D C o funct ie olomorfa avand derivata continua si
o curba neteda, nchisa inclusa n domeniul D. Notam cu domeniul
delimitat de curba . Atunci, pentru orice a ,
f(a) =
1
2j
f(z)
z a
dz = 0.
Teorema 1.4 (Formula integrala a lui Cauchy generalizata)
Fie D C un domeniu simplu conex, f : D C o funct ie olomorfa avand
derivate continue de orice ordin si o curba neteda, nchisa inclusa n
domeniul D. Notam cu domeniul delimitat de curba . Atunci, pentru
orice a , n N
,
f
(n)
(a) =
n!
2j
f(z)
(z a)
n+1
dz = 0.
Exemplul 1.3 Sa se calculeze integralele
(1) I
1
=
C
1
e
z
z(1 z)
3
dz, C
1
: |z| =
1
4
(2) I
2
=
C
2
e
z
z(1 z)
3
dz, C
2
: |z 1| =
1
4
Note de Seminar 6
(3) I
3
=
C
3
e
z
z(1 z)
3
dz, C
3
: |z| = 2
Solut ie
(1) I
1
=
C
1
e
z
(1z)
3
z
dz = 2jf
1
(0) = 2j unde f
1
(z) =
e
z
(1 z)
3
(2) I
2
=
C
2
e
z
z
(z 1)
3
dz =
2j
2!
f
2
(1) = ej unde f
2
(z) =
e
z
z
(3) I
3
= I
1
+ I
2
= j(2 e).
2 Probleme propuse
Exercit iul 1 Fie trei arce de curba
1
,
2
,
3
avand capetele originea O si
A(z = 1 + j). Sa se calculeze integralele
I
m
=
m
(x
2
+ jy)dz, m {1, 2, 3}
considerand curbele suport ale acelor trei arce, date prin ecuat iile
(a) y = x; (b) y = x
2
; (c) y = x
3
.
Exercit iul 2 Sa se calculeze integrala
I =
e
z
z
2
(z
2
9)
dz, : |z| = 1.
I =
sinz
z
3
1
dz, : x
2
+ y
2
= 2x.
I =
z
z(z
2
1)
dz
unde este curba simpla, neteda si nchisa avand proprietatea ca punctele
1, 0, 1 nu se aa pe aceasta curba.
Note de Seminar 7
I =
cos z
(2z j)(z
2
+ 8)
dz
n care este patratul ABCD parcurs n sensul A B C D A,
varfurile ind: A(2 + 2j), B(2 + 2j), C(2 2j), D(2 2j).
Serii Taylor. Serii Laurent.
(Note de Seminar)
1 Serii numerice. Serii de funct ii. Serii de puteri
Denit ia 1.1 Se numeste sir de numere complexe o funct ie f : N C.
Daca pentru orice n N notam f(n) = z
n
atunci sirul denit mai sus poate
notat
(z
n
)
nN
sau (z
n
)
n
sau (z
n
).
Observat ia 1.1 Daca (z
n
)
n
este un sir de numere complexe atunci pentru
orice n N numarul z
n
se poate reprezenta sub forma z
n
= x
n
+jy
n
, astfel
ca sirului de numere complexe (z
n
)
n
i corespund doua siruri de numere reale
(x
n
)
n
si (y
n
)
n
.
Denit ia 1.2 Fie (z
n
)
n
un sir de numere complexe si z C. Spunem ca
sirul (z
n
)
n
are limita z si notam lim
n
z
n
= z, daca
( > 0)(n
N)(n N)(n n
=|z
n
z| < ).
Denit ia 1.3 Fie (z
n
)
n
un sir de numere complexe. Spunem ca sirul (z
n
)
n
este convergent n C daca exista z C astfel ncat
lim
n
z
n
= z.
In caz contrar sirul (z

n
)
n
se numeste divergent.
Propozit ia 1.1 Fie (z
n
)
n
un sir de numere complexe astfel ncat pentru
orice n N numarul z
n
n
= x
n
+ jy
n
si
z = x + jy C. Atunci
( lim
n
z
n
= z) ( lim
n
x
n
= x lim
n
y
n
= y)
1
Note de Seminar 2
Exemplul 1.1 Sa se studieze convergent a sirului de numere complexe (z
n
)
n
n care
(1) (n N)
_
z
n
=
1
2
n
+ j
n
n + 1
_
(2) (n N
)
_
z
n
= (1)
n
+ j
1
n
_
Solut ie. (1) Observam ca
(n N)
_
x
n
=
1
2
n
y
n
=
n
n + 1
_
Deoarece sirurile (x
n
)
n
, (y
n
)
n
sunt convergente rezulta ca sirul (z
n
)
n
este
convergent. Mai mult, lim
n
x
n
= 0 si lim
n
y
n
= 1 deci lim
n
z
n
= j.
(2) Observam ca
(n N
)
_
x
n
= (1)
n
y
n
=
1
n
_
Deoarece sirul (x
n
)
n
este divergent rezulta ca sirul (z
n
)
n
este divergent.
Denit ia 1.4 Fie (z
n
)
n
este un sir de numere complexe. Spunem ca seria
de numere complexe
n=1
z
n
este convergenta si ca are suma S C daca sirul
sumelor part iale (S
n
)
n
este convergent si are limita S.

In acest caz notam
n=1
z
n
= S.
Daca sirul sumelor part iale este divergent, se spune ca seria este divergenta.
Propozit ia 1.2 Fie (z
n
)
n
un sir de numere complexe astfel ncat pentru
orice n N numarul z
n
n
= x
n
+ jy
n
si
S = A + jB C. Sunt adevarate urmatoarele propozit ii
(1) Seria de numere complexe
n=1
z
n
este convergenta daca si numai daca
seriile de numere reale
n=1
x
n
si
n=1
y
n
sunt convergente.
(2) Seria
n=1
z
n
are suma S daca si numai daca seriile de numere reale
n=1
x
n
si
n=1
y
n
au sumele A respectiv B.
Note de Seminar 3
Exemplul 1.2 Sa se studieze convergent a seriei de numere complexe
(1)
n=1
_
1
2
n
+ j
1
n
2
_
(2)
n=1
_
1
n
+ j
1
n
2
_
Solut ie. (1) Seriei de numere complexe
n=1
_
1
2
n
+ j
1
n
2
_
i atasam seriile de
numere reale
n=1
1
2
n
si
n=1
1
n
2
. Deoarece cele doua serii de numere reale
sunt convergente, rezulta ca seria de numere complexe
n=1
_
1
2
n
+ j
1
n
2
_
este
convergenta.
(2) Seriei de numere complexe
n=1
_
1
n
+ j
1
n
2
_
i atasam seriile de nu-
mere reale
n=1
1
n
si
n=1
1
n
2
. Deoarece seria de numere reale
n=1
1
n
este
divergenta, rezulta ca seria de numere complexe
n=1
_
1
n
+ j
1
n
2
_
este diver-
genta.
Propozit ia 1.3 Daca seria de numere complexe
n=1
z
n
este convergenta,
atunci lim
n
z
n
= 0.
Denit ia 1.5 Spunem ca seria de numere complexe
n=1
z
n
este absolut con-
vergenta daca seria
n=1
|z
n
| este convergenta.
Propozit ia 1.4 Daca seria de numere complexe
n=1
z
n
este absolut conver-
genta, atunci ea este si convergenta.
Observat ia 1.2 Exista serii de numere complexe care sunt convergente dar
nu sunt absolut convergente.
Exemplul 1.3 Sa se studieze convergent a seriei de numere complexe
Note de Seminar 4
(1)
n=1
1
n
2
_
1
2
+ j
1
2
_
n
(2)
n=1
j
(1)
n
n
Solut ie. (1) Facem notat ia
(n N
)
_
z
n
=
1
n
2
_
1
2
+ j
1
2
_
n
_
.
Observam ca pentru orice n N
, |z
n
| =
1
n
2
. Deoarece seria
n=1
1
n
2
este
convergenta rezulta ca seria de numere complexe
n=1
1
n
2
_
1
2
+ j
1
2
_
n
este
absolut convergenta.
(2) Facem notat ia
(n N
)
_
z
n
= j
(1)
n
n
_
.
Deoarece seria
n=1
|z
n
| =
n=1
1
n
este divergenta rezulta ca seria
n=1
j
(1)
n
n
nu este absolut convergenta. Pe de alta parte seriei de numere complexe
n=1
j
(1)
n
n
i atasam seriile de numere reale
n=1
x
n
si
n=1
y
n
n care
(n N
)
_
x
n
= 0 y
n
=
(1)
n
n
_
.
Deoarece cele doua serii de numere reale sunt convergente, rezulta ca seria
de numere complexe
n=1
j
(1)
n
n
este convergenta.
Denit ia 1.6 Fie E C si un sir de funct ii (f
n
)
n
, astfel ncat pentru orice
(n N)(f
n
: E C).
Seria notata
n=1
f
n
, care are proprietatea ca pentru ecare z E seria
n=1
f
n
(z) este o serie de numere complexe, se numeste serie de funct ii com-
plexe pe mult imea E.
Note de Seminar 5
Denit ia 1.7 Fie E C si o serie de funct ii complexe
n=1
f
n
pe mult imea
E. Spunem ca aceasta serie este convergenta punctual sau simplu conver-
genta pe mult imea E daca pentru orice z E, seria de numere complexe
n=1
f
n
(z) este o serie convergenta.
Denit ia 1.8 Fie E C si o serie de funct ii complexe
n=1
f
n
pe mult imea
E. Spunem ca aceasta serie este uniform convergenta pe mult imea E daca
_
_
_
( > 0)(n
N)((n, p) N N
)
(z E)(n n
=|f
n+1
(z) + ... + f
n+p
(z)| < ).
Teorema 1.1 Fie E C si o serie de funct ii complexe
n=1
f
n
pe mult imea
E. Daca seria
n=1
f
n
este uniform convergenta pe mult imea E atunci aceasta
serie este simplu convergenta pe mult imea E. Reciproca acestei armat ii este
falsa.
Teorema 1.2 (Criteriul lui Weierstrass) Fie E C, o serie de funct ii com-
plexe
n=1
f
n
pe mult imea E si o serie convergenta de numere pozitive
n=1
a
n
astfel ncat
(n N)(z E)(|f
n
(z)| a
n
).
Atunci seria
n=1
f
n
este uniform convergenta pe mult imea E.
Exemplul 1.4 Consideram mult imea D = {z C : |z| 1}. Sa se studieze
convergent a seriei de funct ii
n=1
f
n
pe mult imea D, unde, pentru orice n N
, f
n
: D C,
f
n
(z) =
z
n
n
2
.
Note de Seminar 6
(z D)(n N
)
_
|f
n
(z)|
1
n
2
_
.
Deoarece seria
n=1
1
n
2
este convergenta rezulta, conform Criteriului lui Weier-
strass, ca seria de funct ii
n=1
f
n
este uniform convergenta pe mult imea D.
Denit ia 1.9 Fie a C si (c
n
)
n
un sir de numere complexe. Se numeste
serie de puteri ale lui (z a), o serie de funct ii notata
n=1
c
n
(z a)
n
n care termenul general este dat prin f
n
(z) = c
n
(z a)
n
.
Propozit ia 1.5 (Lema lui Abel) Fie
n=1
c
n
z
n
o serie de puteri. Exista un numar unic R [0, ] care are urmatoarele
proprietat i
(1) Pentru orice z C cu |z| < R, seria
n=1
c
n
z
n
este absolut convergenta.
(2) Pentru orice z C cu |z| > R, seria
n=1
c
n
z
n
este divergenta.
In cazul n care R > 0, seria converge uniform pe orice pe orice disc

{z C : |z| }, unde < R.
Denit ia 1.10 Numarul R din Lema lui Abel se numeste raza de convergent a
a seriei de puteri iar discul deschis {z C : |z| < R} se numeste discul de
convergent a al seriei de puteri.
Teorema 1.3 Fie
n=1
c
n
z
n
Note de Seminar 7
o serie de puteri. Consideram
l = limsup
n
n
_
|c
n
| [0, ].
Atunci
R =
_
_
1
l
, l (0, ),
0, l = ,
, l = 0.
Propozit ia 1.6 Fie
n=1
c
n
z
n
o serie de puteri.
(1) Daca exista lim
n
c
n
c
n+1
[0, ] atunci
R = lim
n
c
n
c
n+1
.
(2) Daca exista lim
n
1
n
_
|c
n
|
[0, ] atunci
R = lim
n
1
n
_
|c
n
|
.
Observat ia 1.3 Lema lui Abel nu ne da indicat ii referitoare la natura seriei
n=1
c
n
z
n
n punctele cercului {z C : |z| = R}.
Exemplul 1.5 Sa se studieze natura seriei
(a)
n=1
z
n
n
2
(b)
n=1
z
n
n
(c)
n=1
n!z
n
(d)
n=1
z
n
n
n
Solut ie.
(a) Notam
(n N
)
_
c
n
=
1
n
2
_
.
Deoarece
lim
n
c
n
c
n+1
= lim
n
(n + 1)
2
n
2
= 1
rezulta R = 1. Seria este absolut convergenta n toate punctele cercului
C : |z| = 1.
Note de Seminar 8
(b) Notam
(n N
)
_
c
n
=
1
n
_
.
Deoarece
lim
n
c
n
c
n+1
= lim
n
n + 1
n
= 1
rezulta R = 1.

In punctul z = 1 seria este convergenta iar n punctul z = 1
seria este divergenta.
(c) Notam
(n N
) (c
n
= n!) .
Deoarece
lim
n
c
n
c
n+1
= lim
n
n!
(n + 1)!
= 0
rezulta R = 0. Cu alte cuvinte seria converge doar n punctul z = 0.
(d) Notam
(n N
)
_
c
n
=
1
n
n
_
.
Deoarece
lim
n
1
n
_
|c
n
|
= lim
n
n = +
rezulta R = +. Cu alte cuvinte seria converge n orice punct z C.
2 Formula lui Taylor. Dezvoltari n serii Taylor
Teorema 2.1 Fie D un domeniu simplu conex si f : D C o funct ie
olomorfa. Consideram a D, un cerc inclus n D cu centrul n a si
de raza , = {z C : |z a| < }. Atunci pentru orice z este
adevarata formula
f(z) = f(a) +
f
(a)
1!
(z a) +
f
(a)
2!
(z a)
2
+ ... +
f
n
(a)
n!
(z a)
n
+ R
n
(z)
(2.1)
unde
R
n
(z) = (z a)
n+1
1
2j
_
f(w)
(w a)
n+1
(w z)
dw.
Observat ia 2.1 Formula (2.1) se numeste formula lui Taylor pentru funct ia
f n punctul a.
Note de Seminar 9
Teorema 2.2 Fie D un domeniu simplu conex, a D, un cerc inclus n
D cu centrul n a si de raza , = {z C : |z a| < }. Atunci pentru
orice z are loc egalitatea
f(z) = f(a) +
f
(a)
1!
(z a) +
f
(a)
2!
(z a)
2
+ ...+
+
f
n
(a)
n!
(z a)
n
+ ....
(2.2)
Observat ia 2.2 Seria
n=0
f
n
(a)
n!
(z a)
n
=
= f(a) +
f
(a)
1!
(z a) +
f
(a)
2!
(z a)
2
+ ... +
f
n
(a)
n!
(z a)
n
+ ....
din egalitatea (2.2) se numeste seria Taylor atasata funct iei f n jurul punc-
tului a si reprezinta dezvoltarea funct iei f n serie de puteri ale lui z a.
Exemplul 2.1 Sa se deduc a egalitat ile
(1) e
z
= 1 +
z
1!
+
z
2
2!
+ ... +
z
n
n!
+ ..., z C
(2) sinz =
z
1!

z
3
3!
+
z
5
5!
+ ... + (1)
n
z
2n+1
(2n + 1)!
+ ..., z C
(3) cos z = 1
z
2
2!
+
z
4
4!
+ ... + (1)
n
z
2n
(2n)!
+ ..., z C
(4)
1
1 z
= 1 + z + z
2
+ ... + z
n
..., |z| < 1
(5)
1
1 + z
= 1 z + z
2
z
3
+ ... + (1)
n
z
n
..., |z| < 1
Solut ie.
(1) Consideram f : C C, f(z) = e
z
. Stim despre funct ia f ca este
olomorfa si observam ca
f
(z) = f
(z) = ... = f
(n)
(z) = ... = e
z
,
de unde rezulta ca
f
(0) = f
(0) = ... = f
(n)
(0) = ... = 1.
Note de Seminar 10
Folosind formula (2.2) n care a = 0 rezulta ca
e
z
= 1 +
z
1!
+
z
2
2!
+ ... +
z
n
n!
+ ..., z C. (2.3)
(3) Din denit ia funt iei f(z) = cos z avem
cos z =
e
jz
+ e
jz
2
, z C.
Din relat ia (2.3) rezulta
e
jz
= 1 +
jz
1!
+
(jz)
2
2!
+ ... +
(jz)
n
n!
+ ..., z C
si
e
jz
= 1 +
(jz)
1!
+
(jz)
2
2!
+ ... +
(jz)
n
n!
+ ..., z C.
Deoarece
j
n
+ (j)
n
= j
n
[1 + (1)
n
] =
_
_
_
0, n = 2k + 1
2 (1)
k
, n = 2k
rezulta
cos z = 1
z
2
2!
+
z
4
4!
+ ... + (1)
n
z
2n
(2n)!
+ ..., z C.
(4) Notam f(z) =
1
1 z
. Funct ia f este olomorfa pe domeniul simplu conex
D = {z C : |z| < 1}.
Observam ca
(n N
)
_
f
(n)
(z) =
n!
(1 z)
n+1
_
si mai departe ca
(n N
)
_
f
(n)
(0) = n!
_
.
Folosind formula (2.2) n care a = 0 rezulta ca
1
1 z
= 1 + z + z
2
+ ... + z
n
..., |z| < 1. (2.4)
(5) Folosind relat ia (2.4) n care l trecem pe z n z obt inem
1
1 + z
= 1 z + z
2
z
3
+ ... + (1)
n
z
n
..., |z| < 1.
Note de Seminar 11
3 Serii Laurent
Fie (
1
,
2
) (0, )
2
astfel ncat
1
<
2
. Consideram cercurile
1
: |z a| =
1
,
2
: |z a| =
2
si coroana circulara
:
1
< |z a| <
2
.
Teorema 3.1 Fie D C un domeniu multiplu conex astfel ncat
1
2
D si f : D C o funct ie olomorfa. Atunci pentru orice z are loc
egalitatea
f(z) = ... +
c
n
(z a)
n
+ ... +
c
1
z a
+ c
0
+ c
1
(z a) + ...+
+c
n
(z a)
n
+ ... =
k=
c
k
(z a)
k
,
(3.1)
unde
c
k
=
1
2j
_
f(u)
(u a)
k+1
du; k = 0, 1, 2, ...
ind un cerc de ecuat ie : |z a| = cu (
1
,
2
).
Observat ia 3.1 Seria
k=
c
k
(z a)
k
=
... +
c
n
(z a)
n
+ ... +
c
1
z a
+ c
0
+ c
1
(z a) + ... + c
n
(z a)
n
+ ...
(3.2)
din egalitatea (3.1) se numeste seria Laurent atasata funct iei f n domeniul
:
1
< |z a| <
2
.
Observat ia 3.2

Intr-o serie Laurent identicam doua part i, seria
1
k=
c
k
(z a)
k
= ... +
c
n
(z a)
n
+ ... +
c
1
z a
care se numeste partea principala si seria
k=0
c
k
(z a)
k
= c
0
+ c
1
(z a) + ... + c
n
(z a)
n
+ ...
care se numeste partea tayloriana.
Note de Seminar 12
Teorema 3.2 Fie D C un domeniu, a D si f : D \ {a} C o funct ie
olomorfa. Punctul a este pol multiplu de ordin p al lui f daca si numai daca
dezvoltarea n serie Laurent a funct iei f n jurul punctului a, (adica pe o
coroana data prin : < |z a| < r cu > 0 oricat de mic), este de forma:
f(z) =
c
p
(z a)
p
+ ... +
c
1
z a
+ c
0
+ c
1
(z a) + c
2
(z a)
2
+ ...
cu c
p
= 0.
Exemplul 3.1 Punctul z = 0 este pol triplu pentru funct ia f : C

C, f(z) =
e
z
z
3
. Aceasta funct ie are o dezvoltare n serie Laurent n jurul
punctului z = 0, (n domeniul {z C : 0 < |z|} = C
), iar aceasta dezvoltare

este
e
z
z
3
=
1
z
3
+
1
1!
1
z
2
+
1
2!
1
z
+ ... +
1
n!
1
z
n3
+ ..., z C
Teorema 3.3 Fie D C un domeniu, a D si f : D \ {a} C o funct ie

olomorfa. Punctul a este punct singular esent ial al lui f daca si numai daca
partea principala a dezvoltarii n serie Laurent a funct iei f n jurul punctului
a, (adica pe o coroana : < |z a| < r cu > 0 oricat de mic) are o
innitate de termeni.
_
1
k=
c
k
(z a)
k
are o innitate de termeni
_
.
Exemplul 3.2 Punctul z = 0 este punct singular esent ial pentru funct ia
f : C
C, f(z) = e
1
z
. Aceasta funct ie are o dezvoltare n serie Laurent
n jurul punctului z = 0, (n domeniul {z C : 0 < |z|} = C
), iar aceasta
dezvoltare este
e
1
z
= 1 +
1
1!
1
z
+
1
2!
1
z
2
+ ... +
1
n!
1
z
n
+ ..., z C
.
Teorema 3.4 Fie D C un domeniu, f : D \ {a} C o funct ie olomorfa
iar a D punct singular pentru funct ia f. Punctul a este punct singular
removabil al lui f daca si numai daca partea principala a dezvoltarii n serie
Laurent a funct iei f n jurul punctului a, (adica pe o coroana data prin :
< |z a| < r cu > 0 oricat de mic) este nula (c
k
= 0, k {1, 2, ...}).
Exemplul 3.3 Deoarece dezvoltarea funct iei f : C
C, f(z) =
sinz
z
n
jurul punctului z = 0, (n domeniul {z C : 0 < |z|} = C
), este
sinz
z
=
1
1!

z
2
3!
+
z
4
5!
+ ... + (1)
n
z
2n
(2n + 1)!
+ ..., z C
,
rezulta ca punctul z = 0 este punct singular removabil al lui f.
Note de Seminar 13
Exercit iul 1 Sa se reprezinte funct ia
f(z) =
2z
2
+ 3z 1
z
3
+ z
2
z 1
printr-o serie de puteri n jurul punctelor 0 si 1.
Solut ie. Deducem egalitatea
f(z) =
1
z 1
+
1
z + 1
+
1
(z + 1)
2
.
Stim ca au loc egalitat ile
1
z 1
=
1
1 z
=
n=0
z
n
, |z| < 1
1
z + 1
=
n=0
(1)
n
z
n
, |z| < 1.
Din ultima egalitate deducem
1
(z + 1)
2
=
n=1
(1)
n
nz
n1
=
n=0
(1)
n+1
(n + 1)z
n
, |z| < 1.
Punctul z = 0 este un punct n care funct ia f este monogena iar funct ia f
are o dezvoltare n serie Taylor n jurul punctului z = 0, n domeniul simplu
conex {z C : |z| < 1}:
f(z) =
n=0
[1 + (1)
n
+ (1)
n
(n + 1)] z
n
, |z| < 1.
Pe de alta parte
1
z 1
=
1
(z + 1) 2
=
1
2
1
1
z+1
2
=
1
2
n=0
_
z + 1
2
_
n
, |z + 1| < 2.
Punctul z = 1 este pol dublu pentru funct ia f, astfel ca vom obt ine o
dezvoltare n serie Laurent n jurul punctului z = 1, n domeniul {z C :
0 < |z + 1| < 2}, a carei parte principala este
1
z + 1
+
1
(z + 1)
2
:
f(z) =
1
(z + 1)
2
+
1
z + 1

n=0
1
2
n+1
(z + 1)
n
, 0 < |z + 1| < 2.
Note de Seminar 14
f(z) =
2z
2
3z 3
z
3
2z
2
+ z 2
printr-o serie de puteri n domeniul D = {z C | 1 < |z| < 2} si apoi n
domeniul E = {z C | |z| < 1}.
Solut ie. Este adevarata egalitatea
f(z) =
2z
2
3z 3
z
3
2z
2
+ z 2
=
1
5
1
z 2
+
11
5
z
1 + z
2
+
7
5
1
1 + z
2
,
pe care o rescriem sub forma
f(z) =
1
10
1
1
z
2
+
11
5z
1
1 +
1
z
2
+
7
5z
2
1
1 +
1
z
2
. (3.3)
Din relat ia (3.3) rezulta
f(z) =
1
10
n=0
z
n
2
n
+
11
5z
n=0
(1)
n
1
z
2n
+
7
5z
2
n=0
(1)
n
1
z
2n
, z D,
si mai departe
f(z) =
1
5
n=0
(1)
n
_
11
z
2n+1
+
7
z
2n+2
_
+
1
10
n=0
z
n
2
n
, z D.
In cel de al doilea caz domeniul este simplu conex. Dezvoltarea n serie

Taylor a funct iei f este
f(z) =
1
10
n=0
z
n
2
n
+
11
5
n=0
(1)
n
z
2n+1
+
7
5
n=0
(1)
n
z
2n
, z E.
4 Exercit ii propuse
f(z) =
z
2
+ 3z + 2
z
3
6z
2
+ 11z 6
printr-o serie de puteri n jurul punctelor 0, 1, 2, 4.
f(z) =
1
(z + 4)
2
(z 1)
printr-o serie de puteri n jurul punctelor 0, 1, 4.
Note de Seminar 15
Exercit iul 5 Sa se studieze convergent a seriei
n=1
_
1 +
1
n
_
n
2
z
n
.
f(z) = cos
2
z
printr-o serie de puteri.
Exercit iul 7 Sa se determine raza de convergent a si suma seriei
n=1
nz
n1
;
n=1
n
2
z
n
.
Reziduuri si aplicat ii
(Note de Seminar)
1 Reziduuri
Denit ia 1.1 Fie D C un domeniu, f : D \ {a} C o funct ie olomorfa
iar a D punct singular izolat al funct iei f. Se numeste reziduul funct iei f
n punctul a numarul complex notat Rezf(a) denit prin relat ia
Rezf(a) = c
1
,
unde c
1
este coecientul corespunzator puterii (z a)
1
din dezvoltarea n
serie Laurent a funct iei f n jurul punctului a, (adica pe o coroana : <
|z a| < r cu > 0 oricat de mic).
Teorema 1.1 Fie D C un domeniu, f : D \ {a} C o funct ie olomorfa
iar a D punct singular izolat al funct iei f. Reziduul funct iei f n punctul
a poate calculat dupa cum urmeaza:
(1) Daca a este pol de ordin p pentru f atunci
Rezf(a) =
1
(p 1)!
lim
za
[(z a)
p
f(z)]
(p1)
.
(2) Daca f(z) =
g(z)
h(z)
, g(a) = 0, h(a) = 0, h
(a) = 0, iar g si h sunt funct ii

olomorfe pe o vecinatate a punctului a, atunci a este pol simplu pentru
funct ia f si
Rezf(a) =
g(a)
h
(a)
.
1
Note de Seminar 2
Teorema 1.2 (Teorema reziduurilor) Fie D C un domeniu simplu conex,
C o curba simpla, neteda pe port iuni si nchisa inclusa n domeniul D,
domeniul (deschis) marginit de curba C. Consideram o funct ie f care are n
domeniul un numar nit de puncte singulare izolate, de tip pol sau singu-
laritate esent iala, notate a
1
, a
2
, ..., a
n
si astfel ncat f : D\{a
1
, a
2
, ..., a
n
}
C este o funct ie olomorfa. Atunci
_
C
f(z)dz = 2j
n
k=1
Rezf(a
k
).
I
k
=
_
C
k
e
jz
(z
2
1)(z
2
+ 1)
2
dz, k {1, 2, 3, 4},
unde
C
1
: |z| =
1
2
C
2
: x
2
+ 8y
2
2 = 0
C
3
: 8x
2
+ y
2
2 = 0
C
4
: |z| = 2.
Solut ie. Funct ia f : C \ {1, 1, j, j} C data prin
f(z) =
e
jz
(z
2
1)(z
2
+ 1)
2
este olomorfa. Punctele z = 1 si z = 1 sunt poli simpli ai funct iei f iar
punctele z = j si z = j sunt poli dubli ai funct iei f.

In plus
Rezf(1) = lim
z1
_
(z 1)
e
jz
(z 1)(z + 1)(z
2
+ 1)
2
_
=
e
j
8
,
Rezf(1) = lim
z1
_
(z + 1)
e
jz
(z 1)(z + 1)(z
2
+ 1)
2
_
=
e
j
8
,
Rezf(j) = lim
zj
_
(z j)
2
e
jz
(z
2
1)(z + j)
2
(z j)
2
_
=
3je
1
8
Rezf(j) = lim
zj
_
(z + j)
2
e
jz
(z
2
1)(z + j)
2
(z j)
2
_
=
je
8
Note de Seminar 3
Funct ia f nu are puncte singulare n domeniul interior limitat de cercul C
1
.
Conform teoremei fundamentale a lui Cauchy pentru domenii simplu conexe
I
1
= 0. Punctele singulare z = 1, z = 1 se aa n domeniul interior limitat
de elipsa
C
2
:
x
2
(
2)
2
+
y
2
_
1
2
_
2
= 1.
iar punctele singulare z = j, z = j se aa n exteriorul acestei elipse. Deci
I
2
= 2j [Rezf(1) + Rezf(1)].
Punctele singulare z = j, z = j se aa n domeniul interior limitat de
elipsa
C
3
:
x
2
_
1
2
_
2
+
y
2
(
2)
2
= 1.
iar punctele singulare z = 1, z = 1 se aa n exteriorul acestei elipse. Deci
I
3
= 2j [Rezf(j) + Rezf(j)].
Toate punctele singulare ale funct iei f se aa n interiorul cercului C
4
, de
aceea
I
4
= 2j [Rezf(1) + Rezf(1) + Rezf(j) + Rezf(j)].
I =
_
C
z
4
e
1
z
dz, C : |z| = 3
Solut ie. Deoarece
e
z
= 1 +
1
1!
z +
1
2!
z
2
+ ... +
1
n!
z
n
+ ..., z C
rezulta ca dezvoltarean serie Laurent a funct iei g(z) = e
1
z
n jurul punctului
z = 0 este
e
1
z
= 1 +
1
1!
1
z
+
1
2!
1
z
2
+ ... +
1
n!
1
z
n
+ ..., z C
si mai departe ca dezvoltarea n serie Laurent a funct iei f(z) = z

4
e
1
z
n jurul
punctului z = 0 este
z
4
e
1
z
= z
4
+
1
1!
z
3
+
1
2!
z
2
+ ... +
1
n!
1
z
n4
+ ..., z C
.
Note de Seminar 4
In concluzie punctul z = 0 este punct singular esent ial al funct iei f(z) = z
4
e
1
z
si avem
I = 2jRezf(0) = 2jc
1
unde unde c
1
este coecientul corespunzator puterii z
1
din dezvoltarea n
serie Laurent a funct iei f(z) = z
4
e
1
z
n jurul punctului z = 0. Obt inem
I = 2j
1
5!
.
Teorema 1.3 (Teorema semireziduurilor) Fie D C un domeniu simplu
conex, C o curba simpla, neteda si nchisa inclusa n domeniul D, dome-
niul (deschis) marginit de curba C. Consideram o funct ie f care are n
domeniul un numar nit de puncte singulare izolate, de tip pol sau sin-
gularitate esent iala, notate a
1
, a
2
, ..., a
n
si un numar nit de poli de ordinul
ntai situat i pe curba C, astfel ncat f : D\ {a
1
, a
2
, ..., a
n
, b
1
, b
2
, ..., b
m
} C
este o funct ie olomorfa. Atunci
_
C
f(z)dz = 2j
n
k=1
Rezf(a
k
) + j
m
l=1
Rezf(b
l
).
I =
_
C
z
(z + 1)
2
(z
2
5z + 6)
dz, C : |z + 1| = 3.
Solut ie. Punctele singulare ale funct iei f(z) =
z
(z + 1)
2
(z
2
5z + 6)
sunt
z = 1 (pol dublu), z = 2 (pol simplu) si z = 3 (pol simplu). Punctul
z = 1 se aa n domeniul interior limitat de cercul C : |z +1| = 3, punctul
z = 2 se aa pe cerc iar punctul z = 3 se aa n exterior. Conform teoremei
semireziduurilor
I = 2jRezf(1) + jRezf(2) =
= 2j lim
z1
_
(z + 1)
2
z
(z + 1)
2
(z
2
5z + 6)
_
+
+j lim
z2
_
(z 2)
z
(z + 1)
2
(z 2)(z 3)
_
=
= 2j lim
z1
_
z
2
5z + 6 z(2z 5)
(z
2
5z + 6)
2
_
+ j lim
z2
_
z
(z + 1)
2
(z 3)
_
=
=
11j
72
.
Note de Seminar 5
Consideram un cerc
0
: |z| = R
0
, domeniul E = {z C | |z| > R
0
} si
o funct ie olomorfa pe domeniul E. Punctul de la innit poate pentru f
punct ordinar, pol sau punct singular esent ial.
Denit ia 1.2 Se numeste reziduul funct iei f n punctul de la innit numarul
complex notat Rezf() denit prin
Rezf() =
1
2j
_
f(z)dz
unde este un cerc de ecuat ie |z| = R cu R > R
0
.
Teorema 1.4

In contextul de mai sus este adevarata formula
Rezf() = Rez
_
1
z
2
f
_
1
z
__
(0).
Teorema 1.5 Daca f este o funct ie care are n C {} un numar nit
de singularitat i de tip pol sau singularitate esent iala, iar singularitat ile din
C sunt notate a
1
, a
2
, ..., a
n
, atunci suma tuturor reziduurilor acestei funct ii
este nula, adica
Rezf() +
n
k=1
Rezf(a
k
) = 0.
Corolarul 1.1 Daca f este o funct ie care are n C {} un numar nit
de singularitat i de tip pol sau singularitate esent iala, singularitat ile din C
sunt notate a
1
, a
2
, ..., a
n
, iar C este o curba neteda pe port iuni, simpla si
nchisa astfel ncat punctele a
1
, a
2
, ..., a
n
se aa n domeniul interior limitat
de aceasta curba, atunci
_
C
f(z)dz = 2jRezf().
Exemplul 1.4 Sa se calculeze integrala complexa:
_
C
z
13
(z 2)
4
(z
5
+ 3)
2
dz, C : 4x
2
+ 9y
2
36 = 0.
Solut ie. Facem notat ia
f(z) =
z
13
(z 2)
4
(z
5
+ 3)
2
.
Observam ca
Note de Seminar 6
(a) punctul z = 2 este pol de ordin 4 al funct iei f;
(b) punctele z
k
=
5
3
_
cos
+ 2k
5
+ j sin
+ 2k
5
_
, k {0, 1, 2, 3, 4} sunt
poli dubli ai funct iei f.
Deoarece toate punctele singulare ale funct iei f se aa n domeniul interior
limitat de elipsa
C :
x
2
9
+
y
2
4
= 1,
este adevarata egalitatea
_
C
z
13
(z 2)
4
(z
5
+ 3)
2
dz = 2jRezf().
Pe de alta parte
Rezf() = Rez
_
1
z
2
f
_
1
z
__
(0).
Deoarece
1
z
2
f
_
1
z
_
=
1
z(1 2z)
4
(1 + 3z
5
)
2
,
rezulta ca
Rez
_
1
z
2
f
_
1
z
__
(0) = lim
z0
_
z
1
z(1 2z)
4
(1 + 3z
5
)
2
_
= 1.
In concluzie
_
C
z
13
(z 2)
4
(z
5
+ 3)
2
dz = 2j(1) = 2j.
2 Aplicat ii ale teoremei reziduurilor n calculul
unor integrale reale
Teorema 2.1 Consideram o funct ie rat ionala reala R(x) =
P(x)
Q(x)
astfel ncat
(x R)(Q(x) = 0)
grad Qgrad P 2.
Atunci
_
+
R(x)dx = 2j
n
k=1
Rezf(a
k
), (2.1)
unde f(z) = R(z) iar a
1
, a
2
, ...a
n
sunt polii funct iei f care au partea imagi-
nara strict pozitiva.
Note de Seminar 7
I =
_

1
x
4
+ 1
dx.
Solut ie. Punctele singulare ale fumct iei f(z) =
1
z
4
+ 1
sunt
z
0
= cos

4
+ j sin

4
=
2
2
+ j
2
2
z
1
= cos
3
4
+ j sin
3
4
=
2
2
+ j
2
2
z
2
= cos
5
4
+ j sin5
4
=
2
2
j
2
2
z
3
= cos
7
4
+ j sin
7
4
=
2
2
j
2
2
.
Aceste patru puncte sunt poli simpli iar n semiplanul superior se aa z
0
si
z
1
. Conform formulei (2.1)
I = 2j (Rezf(z
0
) + Rezf(z
1
)) =
= 2j
_
z
0
4z
3
0
+
z
1
4z
3
1
_
= 2j
_
z
0
4

z
1
4
_
=
j
2
j
2 =

2
2
.
Teorema 2.2 Consideram o funct ie rat ionala R = R(x, y) astfel ncat funct ia
g() = R(sin, cos ) este o funct ie continua pe intervalul [0, 2]. Atunci
_
2
0
R(sin, cos )d =
_
|z|=1
f(z)dz = 2j
n
k=1
Rezf(a
k
),
unde f(z) =
1
jz
R
_
z
2
1
2jz
,
z
2
+ 1
2z
_
iar a
1
, a
2
, ...a
n
sunt polii funct iei f pen-
tru care |a
k
| < 1, k = 1, 2, ..., n.
I =
_
2
0
1 + cos
5 + 4 sin
d.
Solut ie. Facem schimbarea de variabila z = e
j
. Cand parcurge inter-
valul [0, 2], z descrie cercul C : |z| = 1, o singura data, n sens direct. Sunt
Note de Seminar 8
adevarate egalitat ile
sin =
e
j
e
j
2j
=
z
2
1
2jz
cos =
e
j
+ e
j
2
=
z
2
+ 1
2z
.
Pe de alta parte din relat ia z = e
j
rezulta d =
1
jz
dz. Integrala devine
I =
_
|z|=1
1 +
z
2
+1
2z
5 + 4
z
2
1
2jz
1
jz
dz =
_
|z|=1
z
2
+ 2z + 1
2z(2z
2
+ 5jz 2)
dz.
Punctele singulare ale fumct iei f(z) =
z
2
+ 2z + 1
2z(2z
2
+ 5jz 2)
sunt z
1
= 0, z
2
=
j
2
si z
3
= 2j. Toate aceste puncte sunt poli simpli.

In concluzie
I = 2j (Rezf(z
1
) + Rezf(z
2
)) .
Deoarece
Rezf(0) = lim
z0
_
z
z
2
+ 2z + 1
2z(2z
2
+ 5jz 2)
_
=
1
4
iar
Rezf
_
j
2
_
= lim
z0
_
_
_
z +
j
2
_
z
2
+ 2z + 1
4z
_
z +
j
2
_
(z + 2j)
_
_
=
3 4j
12
.
In concluzie
I =
2
3
.
Teorema 2.3 Consideram > 0 si o funct ie rat ionala reala R(x) =
P(x)
Q(x)
astfel ncat
(x R)(Q(x) = 0)
grad Qgrad P 2.
Atunci
_
+
R(x)e
jx
dx = 2j
n
k=1
Rezf(a
k
), (2.2)
unde f(z) = R(z)e
jz
iar a
1
, a
2
, ...a
n
sunt polii funct iei f care au partea
imaginara strict pozitiva.
Note de Seminar 9
I =
_

0
cos x
(x
2
+ 1)
2
dx
Solut ie. Funct ia f(x) =
cos x
(x
2
+ 1)
2
este para de aceea
I =
_

0
cos x
(x
2
+ 1)
2
dx =
1
2
_

cos x
(x
2
+ 1)
2
dx.
Notam
A =
_

cos x
(x
2
+ 1)
2
dx, B =
_

sinx
(x
2
+ 1)
2
dx.
Observam ca
C = A + jB =
_

1
(x
2
+ 1)
2
e
jx
dx.
Conform formulei (2.2)
C =
_

1
(x
2
+ 1)
2
e
jx
dx = 2jRez(g)(j) = e
1
unde g(z) =
1
(z
2
+ 1)
2
e
jz
.

In concluzie
I =
e
1
2
.
I =
_
C
z
2
(z
2
+ 1)(z
2
4)
2
dz, C : |z 1| = 2.
I =
_
C
z
2
e
2z
z+1
dz, C : x
2
+ y
2
+ 4x = 0.
I =
_
C
sinz
z
2
(z
4
+ 1)
dz, C : |z| = 2.
I =
_
2
0
1 + sinx
2 + cos x
dx.
Note de Seminar 10
I =
_

x
2
(x
2
+ 1)(x
2
+ 4)
dx.
I =
_

xsinx
(x
2
+ 1)(x
2
+ 4)
dx.
I =
_

0
cos x
(x
2
+ 1)
2
dx.
Serii Fourier
(Note de Seminar)
1 Serii Fourier
Denit ia 1.1 Fie L > 0. Sistemul de funct ii
1
2
, cos
x
L
, sin
x
L
, cos
2x
L
, sin
2x
L
, ..., cos
nx
L
, sin
nx
L
, ...
se numeste sistem trigonometric de funct ii.
Teorema 1.1 Sistemul trigonometric de funct ii este un sistem ortogonal
pe intervalul [L, L] iar funct iile acestui sistem sunt periodice de perioada
principala comuna T = 2L.
Denit ia 1.2 O serie de funct ii de forma
a
0
2
+
n=1
_
a
n
cos
nx
L
+ b
n
sin
nx
L
_
unde (a
n
)
nN
si (b
n
)
nN
sunt siruri de numere reale, se numeste serie
trigonometrica.
Denit ia 1.3 Daca f : [L, L] R este o funct ie integrabila, atunci o
serie trigonometrica ai carei coecient i sunt dat i prin formulele
a
0
=
1
L
_
L
L
f(x)dx; a
n
=
1
L
_
L
L
f(x) cos
nx
L
dx;
b
n
=
1
L
_
L
L
f(x) sin
nx
L
dx,
se numeste serie Fourier atasata funct iei f fat a de sistemul trigonometric,
sau serie Fourier trigonometrica.
1
Note de Seminar 2
Observat ia 1.1 Daca f : [, ] R este o funct ie integrabila, atunci
seria Fourier trigonometrica atasata funct iei f este
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos nx + b
n
sin nx)
coecient ii ind dat i prin formulele
a
0
=
1
f(x)dx; a
n
=
1
f(x) cos nxdx;

b
n
=
1
f(x) sin nxdx.

Observat ia 1.2 Daca f : [0, T] R este o funct ie integrabila, atunci seria
Fourier trigonometrica atasata funct iei f este
a
0
2
+
n=1
_
a
n
cos
2nx
T
+ b
n
sin
2nx
T
_
a
0
=
2
T
_
T
0
f(x)dx; a
n
=
2
T
_
T
0
f(x) cos
2nx
T
dx;
b
n
=
2
T
_
T
0
f(x) sin
2nx
T
dx.
Observat ia 1.3 Daca f : [L, L] R este o funct ie integrabila si para,
atunci seria Fourier trigonometrica atasata funct iei f este
a
0
2
+
n=1
a
n
cos
nx
L
a
0
=
2
L
_
L
0
f(x)dx; a
n
=
2
L
_
L
0
f(x) cos
nx
L
dx.
Observat ia 1.4 Daca f : [L, L] R este o funct ie integrabila si impara,
atunci seria Fourier trigonometrica atasata funct iei f este
n=1
b
n
sin
nx
L
b
n
=
2
L
_
L
0
f(x) sin
nx
L
dx.
Note de Seminar 3
Teorema 1.2 (Teorema lui Dirichlet de convergent a a seriilor Fourier)
Consideram o funct ie f, periodica de perioada T, care satisface urmatoarele
condit ii:
(a) Pe orice interval de lungime T este continua exceptand eventual un
numar nit de puncte de discontinuitate de spet a ntai.
(b) Orice interval de lungime T poate mpart it ntr-un numar nit de
subintervale astfel ncat pe ecare subinterval funct ia f este monotona.
Atunci:
(A) Seria Fourier este convergenta pentru orice x [0, T].
(B) Consideram S, suma seriei Fourier pe care o atasam funct iei f.
Daca x [0, T] este punct de continuitate pentru funct ia f, atunci
S(x) = f(x). Daca x [0, T] este punct de discontinuitate pentru
funct ia f atunci
S(x) =
f(x + 0) + f(x 0)
2
.
Observat ia 1.5 Consideram o funct ie f : [0, T) R.
(1) Funct ia f : [0, T) R poate prelungita prin periodicitate pe toata
axa reala, astfel ca prelungirea acesteia,

f : R R este o funct ie
periodica.
(2) Funct ia f : [0, L] R poate prelungita prin paritate la intervalul
[L, L] si apoi prin periodicitate pe toata axa reala. Astfel ntr-o
prima etapa obt inem funct ia

f : [L, L] R care este para si a
carei restrict ie la intervalul [0, L] este f si ntr-o a doua etapa obt inem
funct ia

f : R R care este periodica si para si a carei restrict ie la

intervalul [L, L] este

f.
(3) Funct ia f : [0, L) R, pentru care f(0) = 0, poate prelungita prin
imparitate la intervalul (L, L) si apoi prin periodicitate la mult imea
R \ {(2k + 1)L | k Z}. Daca f(0) = 0 atunci prelungim funct ia
f : (0, L) R prin imparitate la mult imea (L, L) \ {0} si apoi prin
periodicitate la mult imea R \ {kL | k Z}.
Note de Seminar 4
Exemplul 1.1 Sa se reprezinte printr-o serie Fourier trigonometrica funct ia
periodica de perioada T = 2 data prin
f(x) =
_
_
_
x, < x < 0
0, 0 x
Solut ie. Seria Fourier trigonometrica atasata funct iei f este
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos nx + b
n
sin nx)
a
0
=
1
f(x)dx; a
n
=
1
f(x) cos nxdx;

b
n
=
1
f(x) sin nxdx.

Deoarece,
a
0
=
1
f(x)dx =
1
_
0
xdx =
1
x
2
2
0
2
si pentru orice n N
a
n
+ jb
n
=
1
f(x) [cos nx + j sin nx] dx =

=
1
f(x)e
jnx
dx =
1
_
0
xe
jnx
dx =
1
_
0
x
_
1
jn
e
jnx
_
dx =
=
1
x
jn
e
jnx 0

1
jn
_
0
e
jnx
dx =
1
jn
e
jn
1
(jn)
2
e
jnx 0
=
=
(1)
n
jn
+
1
n
2

(1)
n
n
2
=
1
n
2
(1 (1)
n
) j
(1)
n
n
,
rezulta
a
n
=
_
_
0, n = 2k
2
n
2
, n = 2k + 1, k Z
si
b
n
=
(1)
n+1
n
.
Note de Seminar 5
Pentru orice x R \ {(2k + 1) | k Z}, obt inem
f(x) =
4
+
2
cos x +
n=1
_
2
(2n + 1)
2
cos (2n + 1)x +

(1)
n+1
n
sin nx
_
.
periodica de perioada T = 2L data prin
f(x) = x
2
, x [L, L].
Solut ie. Funct ia f este para deci seria Fourier trigonometrica atasata
funct iei f este
a
0
2
+
n=1
a
n
cos
nx
L
a
0
=
2
L
_
L
0
f(x)dx; a
n
=
2
L
_
L
0
f(x) cos
nx
L
dx.
Deoarece
a
0
=
2
L
_
L
0
x
2
dx =
2
L
x
3
3
L
0
=
2L
2
3
si pentru orice n N
a
n
=
2
L
_
L
0
f(x) cos
nx
L
dx =
2
L
_
L
0
x
2
cos
nx
L
dx =
=
2
L
_
L
0
x
2
_
L
n
sin
nx
L
_
dx =
=
2
L
L
n
x
2
sin
nx
L
L
0

2
L
L
n
_
L
0
sin
nx
L
2xdx =
=
4
n
_
L
0
x
_
L
n
cos
nx
L
_
dx =
=
4L
n
2
2
xcos
nx
L
L
0

4L
n
2
2
_
L
0
cos
nx
L
dx =
=
4L
2
n
2
2
(1)
n
4L
n
2
2
L
n
sin
nx
L
L
0
=
4L
2
n
2
2
(1)
n
.
Pentru orice x R obt inem
f(x) =
L
2
3
+
4L
2
n=1
(1)
n
n
2
cos
nx
L
.
Note de Seminar 6
data prin
f(x) =
sinx
5 + 3 cos x
.
Solut ie. Funct ia f este periodica avand perioada T = 2, este continua
iar seria Fourier trigonometrica atasata funct iei f pe intervalul [0, 2] este
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos nx + b
n
sin nx)
a
0
=
1
_
2
0
f(x)dx; a
n
=
1
_
2
0
f(x) cos nxdx;
b
n
=
1
_
2
0
f(x) sin nxdx.
Facem schimbarea de variabila z = e
jx
. Cand x parcurge intervalul [0, 2],
z descrie cercul C : |z| = 1, o singura data, n sens direct. Pentru orice
n N
avem
a
n
+ jb
n
=
1
_
2
0
sinx
5 + 3 cos x
e
jnx
dx =
=
1
_
|z|=1
z
2
1
2jz
5 + 3
z
2
+1
2z
z
n
1
jz
dz =
=
1
_
|z|=1
(z
2
1)z
n1
3z
2
+ 10z + 3
dz.
Consideram funct ia g(z) =
1
(z
2
1)z
n1
3z
2
+ 10z + 3
. Punctele singulare ale funct iei
g sunt z = 3 si z =
1
3
ambele ind poli simpli. Punctul z =
1
3
se aa n
domeniul interior limitat de cercul C iar punctul z = 3 se aa n exterior.
De aceea
a
n
+ jb
n
= 2jRez g
_
1
3
_
.
Note de Seminar 7
Pe de alta parte
Rez g
_
1
3
_
= lim
z
1
3
__
z +
1
3
_
g(z)
_
=
=
1
lim
z
1
3
_
_
z +
1
3
_
(z
2
1)z
n1
3
_
z +
1
3
_
(z + 3)
_
=
=
1
lim
z
1
3
_
(z
2
1)z
n1
3(z + 3)
_
=
1
_
1
9
1
_
(1)
n1 1
3
n1
3
_
1
3
+ 3
_ =
(1)
n+1
3
n+1
.
In concluzie
a
n
+ jb
n
= 2jRez g
_
1
3
_
= j
2(1)
n+1
3
n+1
de unde rezulta
a
n
= 0, b
n
=
2(1)
n+1
3
n+1
.
La fel procedam pentru a calcula coecientul a
0
:
a
0
=
1
_
2
0
sinx
5 + 3 cos x
dx =
1
_
|z|=1
z
2
1
2jz
5 + 3
z
2
+1
2z
1
jz
dz =
=
1
_
|z|=1
z
2
1
z(3z
2
+ 10z + 3)
dz.
Consideram funct ia h(z) =
1
z
2
1
z(3z
2
+ 10z + 3)
. Punctele singulare ale funct iei
h sunt z = 0, z = 3 si z =
1
3
toate ind poli simpli. Punctele z = 0 si
z =
1
3
se aa n domeniul interior limitat de cercul C iar punctul z = 3
se aa n exterior. De aceea
a
0
= 2j
_
Rez h(0) + Rez h
_
1
3
__
.
Deoarece
Rez h(0) = lim
z0
zh(z) =
1
3
Note de Seminar 8
iar
Rez h
_
1
3
_
= lim
z
1
3
__
z +
1
3
_
h(z)
_
=
=
1
lim
z
1
3
_
_
z +
1
3
_
z
2
1
3z
_
z +
1
3
_
(z + 3)
_
=
=
1
lim
z
1
3
z
2
1
3z(z + 3)
=
1
1
9
1
3
_
1
3
_ _
1
3
+ 3
_ =
1
3
rezulta
a
0
= 2j
_
Rez h(0) + Rez h
_
1
3
__
= 2j
_
1
3

1
3
_
= 0.
Deducem ca pentru orice x R avem
f(x) =
n=1
2(1)
n+1
3
n+1
sin nx.
Exemplul 1.4 Sa se reprezinte printr-o serie Fourier trigonometrica de si-
nusuri funct ia
f(x) =
_
_
x, 0 x <

2
x,

2
x
Solut ie. Pentru a obt ine o o serie Fourier trigonometrica de sinusuri
prelungim prin imparitate funct ia f la intervalul [, ]:
f(x) =
_
_
x, x

2
x,
2
x <

2
x,

2
x
Seria Fourier trigonometrica atasata funct iei f este
n=1
b
n
sin nx
Note de Seminar 9
b
n
=
2
_

0
f(x) sin nxdx =
=
2
_
2
0
xsin nxdx +
2
2
( x) sin nxdx =
=
2
_
2
0
x
_
1
n
cos nx
_
dx +
2
2
( x)
_
1
n
cos nx
_
dx =
=
2
n
xcos nx
2
0
+
2
n
_
2
0
cos nxdx
2
n
( x) cos nx

2
n
_

2
cos nxdx =
=
2
n
2
cos
n
2
+
2
n
1
n
sin nx
2
0
+
2
n
2
cos
n
2

2
n
2
sin nx

2
=
=
2
n
2
sin
n
2
+
2
n
2
sin
n
2
=
4
n
2
sin
n
2
.
In concluzie, pentru orice x R avem

f(x) =
4
n=1
1
n
2
sin
n
2
sin nx.
Exercit iul 1 Sa se reprezinte printr-o serie Fourier trigonometrica funct ia
f(x) =
_
_
_
x, 0 < x < 1
1 x, 1 x 2
f(x) =
_
_
_
sin x, 0 < x <
0, x 2
Note de Seminar 10
periodica de perioada T = 2L data prin
(a) f(x) = x, x (L, L]
(b) f(x) = x
2
, x (0, 2L]
data prin
f(x) =
1
5 4 cos x
.
Exercit iul 5 Sa se reprezinte printr-o serie Fourier trigonometrica de si-
nusuri funct ia f(x) = x, x [0, ).
Exercit iul 6 Sa se reprezinte printr-o serie Fourier trigonometrica de si-
nusuri funct ia f(x) = x
2
, x [0, L).
Exercit iul 7 Sa se reprezinte printr-o serie Fourier trigonometrica de co
sinusuri funct ia f(x) = e
x
, x [0, L].
Exercit iul 8 Sa se reprezinte printr-o serie Fourier trigonometrica de co
sinusuri funct ia
f(x) =
_
3
, 0 x <

3
0,

3
x
2
3
3
,
2
3
< x
Transformata Laplace
(Note de Seminar)
Denit ia 1.1 Funct ia f : R C se numeste funct ie original daca
(1) (t (, 0))(f(t) = 0)
(2) Pe orice interval de lungime nita funct ia f are cel mult un numar
nit de puncte de discontinuitate, iar acestea sunt de spet a ntai.
(3) (M 0)(p
0
0)(t R)
|f(t)| Me
p
0
t
Denit ia 1.2 Fie f o funct ie original. Se numeste transformata Laplace a

funct iei f, (imaginea Laplace a funct iei f), funct ia F : D C C denita
prin
F(s) =

0
f(t)e
st
dt, (1.1)
unde
D = {s C | Re s > p
0
}.
Observat ia 1.1 Funct ia F : D C C denita n relat ia (1.1) verica
inegalitatea
(s D)
|F(s)|
M
Re s p
0
Notat ia 1.1 Notam funct ia F : D C C denita n relat ia (1.1) prin

F(s) = L(f(t))(s). (1.2)
Numarul p
0
se numeste indicele de crestere al funct iei f.
1
Note de Seminar 2
Avand transformata Laplace F(s) = L(f(t))(s) corespunzatoare funct iei
original f, putem determina funct ia f si notam operat ia de trecere de la
imagine la original prin
f(t) = L
1
(F(s))(t). (1.3)
Se mai utilizeaza notat ia
f(t) L(f(t))(s).
Exemplul 1.1 Consideram funct ia unitate a lui Heaviside
(t) =
0, t < 0,
1
2
, t = 0,
1, t > 0
Funct ia este o funct ie original si are indicele de crestere p
0
= 0. Din
Denit ia 1.2 rezulta
L((t))(s) =
1
s
.
Observat ia 1.2 Deoarece prima condit ie din Denit ia 1.1 nu esten general
ndeplinita, n calculul transformatei Laplace, vom considera ca orice funct ie
f : R C este n prealabil nmult ita cu funct ia si notata apoi tot cu f.
Exemplul 1.2 Consideram C si funct ia
f(t) = e
t
, t R.
Funct ia f este o funct ie original si are indicele de crestere p
0
= max{0, Re}.
Din Denit ia 1.2 rezulta
L(f(t))(s) =
1
s
.
Propozit ia 1.1 Daca f si g sunt funct ii original iar C, C atunci
L[f(t) +g(t)] (s) = L[f(t)](s) +L[g(t)](s).
Propozit ia 1.2 Daca f este o funct ie original iar > 0 atunci
L[f(t)] (s) =
1
L[f(t)]
.
Note de Seminar 3
Propozit ia 1.3 Daca f este o funct ie original iar C atunci
L[e
t
f(t)](s) = L[f(t)] (s ).
Propozit ia 1.4 Daca f este o funct ie original iar F este transformata
Laplace a funct iei f, atunci pentru orice n N
avem
L[(t)
n
f(t)](s) = F
(n)
(s).
Propozit ia 1.5 Fie n N
si f o funct ie original, astfel ncat derivatele

f
, f
, ..., f
(n)
sunt de asemenea funct ii original.
Presupunem ca f(0), f
(0), ..., f
(n1)
(0) sunt limitele la dreapta n origine
ale funct iilor f, f
, ..., f
(n1)
. Daca F este transformata Laplace a funct iei
f, atunci
L[f
(n)
(t)](s) = s
n
F(s)
s
n1
f(0) +s
n2
f
(0) +... +f
(n1)
(0)
.
Propozit ia 1.6 Daca f si g sunt funct ii original iar F si G sunt transfor-
matele Laplace ale funct iilor f si g, atunci
L[(f g)(t)](s) = F(s)G(s),
unde
(f g)(t) =
t
0
f()g(t )d. (1.4)
Observat ia 1.3 Operat ia denita n relat ia (1.4) se numeste produs de
convolut ie al funct iilor f si g.
Fie C, > 0 si n N
. Urmatorul tabel cont ine transformate Laplace

calculate cu ajutorul denit iilor si rezultatelor de mai sus:
(t)
1
s
e
t
1
s
cos t
s
s
2
+
2
sin t

s
2
+
2
t
n
n!
s
n+1
Note de Seminar 4
Exercit iul 1 Sa se rezolve problema Cauchy
(t) 6x
(t) + 11x
(t) 6x(t) = e
4t
x(0) = x
(0) = 0, x
(0) = 1.
(1.5)
Solut ie. Consideram
x(t) X(s).
Conform Propozit iei 1.5 rezulta
x
(t) s
3
X(s)
s
2
x(0) +sx
(0) +x
(0)
= s
3
X(s) 1
x
(t) s
2
X(s) (sx(0) +x
(0)) = s
2
X(s)
x
(t) sX(s) x(0) = sX(s)

Aplicand transformata Laplace ecuat iei diferent iale din (1.5) obt inem ecuat ia
operat ionala
X(s)
s
3
6s
2
+ 11s 6
1 =
1
s 4
si mai departe
X(s) =
1
(s 1)(s 2)(s 4)
.
Deoarece
X(s) =
1
3
1
s 1

1
2
1
s 2
+
1
6
1
s 4
,
rezulta
x(t) =
1
3
e
t
1
2
e
2t
+
1
6
e
4t
.
Exercit iul 2 Sa se rezolve ecuat ia integrala
f(t) = sint
t
0
(t )f()d. (1.6)
Solut ie. Consideram
f(t) F(s).
Din (1.6) rezulta
F(s) =
1
s
2
+ 1
F(s)
1
s
2
si mai departe
F(s) =
s
2
(s
2
+ 1)
2
.
Note de Seminar 5
Notam g(t) = cos t. Deoarece
cos t
s
s
2
+ 1
,
obt inem
f(t) = (g g)(t) =
t
0
cos cos(t )d =
1
2
(sint +t cos t) .
(t) + 6x
(t) + 9x(t) = 9e
3t
x(0) = x
(0) = 0.
(2.1)
(t) 3x
(t) + 2x
(t) = cos t
x(0) = x
(0) = 0, x
(0) = 1.
(2.2)
Exercit iul 5 Sa se rezolve ecuat ia integrala
t
3
=
t
0
(t )
2
f()d. (2.3)
Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul al doilea
(Note de Seminar)
1 Exercit ii rezolvate
Exercit iul 1 Sa se determine solut ia ecuat iei cu derivate part iale de ordinul
al doilea
2
2
u
x
2
7

2
u
xy
+ 3
2
u
y
2
= 0, (1.1)
care verica urmatoarele condit ii
u(0, y) = 9y
3
,
u
x
(0, y) = y
2
.
Solut ie. Din ecuat ia caracteristica atasata ecuat iei (1.1)
2
2
+ 7y
+ 3 = 0
rezulta y
=
1
2
si y
= 3. Obt inem familiile de solut ii
x + 2y = C
1
,
3x + y = C
2
.
Consideram schimbarea de variabila
= x + 2y,
= 3x + y.
(1.2)
Transformarea inversa este
x =
1
5
+
2
5
,
y =
3
5

1
5
.
1
Note de Seminar 2
Notam cu u funct ia denita prin relat ia
u(, ) = u(x(, ), y(, )). (1.3)
Relat ia (1.3) este echivalenta cu
u(x, y) = u((x, y), (x, y)). (1.4)
Din relat iile (1.2) si (1.4) rezulta
u
x
=
u
+ 3
u
u
y
= 2
u
+
u
2
u
x
2
=

2
u
2
+ 6

2
u
+ 9
2
u
2
u
xy
= 2
2
u
2
+ 7

2
u
+ 3
2
u
2
u
y
2
= 4
2
u
2
+ 4

2
u
+

2
u
2
.
Ecuat ia (1.1) devine
2
u
= 0 (1.5)
iar aceasta din urma are solut ia generala
u(, ) = F() + G().
Rezulta ca ecuat ia ecuat ia (1.1) are solut ia generala
u(x, y) = F(x + 2y) + G(3x + y).
Din condit ia u(0, y) = 9y
3
obt inem
F(2y) + G(y) = 9y
3
. (1.6)
Pe de alta parte
u
x
(x, y) = F
(x + 2y) + 3G
(3x + y)
Note de Seminar 3
deci
u
x
(0, y) = F
(2y) + 3G
(y).
Din condit ia
u
x
(0, y) = y
2
obt inem
F
(2y) + 3G
(y) = y
2
. (1.7)
Din relat iile (1.6) si (1.7) rezulta sistemul
2F
(2y) + G
(y) = 27y
2
,
F
(2y) + 3G
(y) = y
2
,
care are solut ia
(2y) = 16y
2
,
G
(y) = 5y
2
.
Obt inem
F(y) =
4
3
y
3
+ C
1
,
G(y) =
5
3
y
3
+ C
2
,
deci
u(x, y) =
4
3
(x + 2y)
3
5
3
(3x + y)
3
+ C.
Deoarece u(0, y) = 9y
3
, deducem C = 0 deci
u(x, y) =
4
3
(x + 2y)
3
5
3
(3x + y)
3
.
Exercit iul 2 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei cu derivate part iale
de ordinul al doilea
y
2
2
u
x
2
2xy

2
u
xy
+ x
2
2
u
y
2
x
u
x
y
u
y
= 0, (1.8)
n ipoteza (x, y) (0, ) (0, ).
y
2
2
+ 2xyy
+ x
2
= 0
rezulta y
=
x
y
. Obt inem familia de solut ii
x
2
+ y
2
= C.
Note de Seminar 4
= x
2
+ y
2
,
= x.
(1.9)
x = ,
y =

2
.
u(, ) = u(x(, ), y(, )). (1.10)
u(x, y) = u((x, y), (x, y)). (1.11)
u
x
= 2x
u
+
u
u
y
= 2y
u
2
u
x
2
= 4x
2
2
u
2
+ 4x

2
u
+

2
u
2
+ 2
u
2
u
xy
= 4xy
2
u
2
+ 2y

2
u
2
u
y
2
= 4y
2
2
u
2
+ 2
u
.
y
2
2
u
2
x
u
= 0. (1.12)
Conform relat iilor (1.9) ecuat ia (1.12) poate rescrisa sub forma
(
2
)
2
u
2

u
= 0. (1.13)
Facem notat ia
u
= w.
Note de Seminar 5
(
2
)
w
w = 0. (1.14)
Ecuat ia (1.14) are solut ia generala
w(, ) =
F()

2
Din
u
=
F()

2
rezulta
u(, ) = F()arcsin

+ G().
In concluzie, solut ia generala a ecuat iei (1.8) este

u(x, y) = F(x
2
+ y
2
)arcsin
x
x
2
+ y
2
+ G(x
2
+ y
2
).
Exercit iul 3 Sa se aduca la forma canonica ecuat ia cu derivate part iale de
ordinul al doilea
2
u
x
2
6

2
u
xy
+ 10
2
u
y
2
+
u
x
3
u
y
= 0. (1.15)
2
+ 6y
+ 10 = 0
rezulta y
= 3 + j si y
= 3 j. Obt inem familiile de solut ii
3x + y + jx = C,
3x + y jx = C.
= 3x + y,
= x.
(1.16)
x = ,
y = 3.
Note de Seminar 6
u(, ) = u(x(, ), y(, )). (1.17)
u(x, y) = u((x, y), (x, y)). (1.18)
u
x
= 3
u
+
u
u
y
=
u
2
u
x
2
= 9
2
u
2
+ 6

2
u
+

2
u
2
u
xy
= 3
2
u
2
+

2
u
2
u
y
2
=

2
u
2
.
2
u
2
+

2
u
2
+
u
= 0. (1.19)
Exercit iul 4 Sa se determine solut ia ecuat iei cu derivate part iale de ordinul
al doilea
2
u
x
2
+ 5

2
u
xy
+ 6
2
u
y
2
= 0, (2.1)
care verica urmatoarele condit ii
u(x, 2x) = e
x
,
u(x, 3x) = e
x
.
Exercit iul 5 Sa se aduca la forma canonica ecuat ia cu derivate part iale de
ordinul al doilea
x
2
2
u
x
2
y
2
2
u
y
2
+ x
u
x
y
u
y
= 0. (2.2)
Note de Seminar 7
Exercit iul 6 Sa se determine solut ia generala a ecuat iei cu derivate part iale
de ordinul al doilea
2
u
x
2
+ 6

2
u
xy
+ 5
2
u
y
2
= 0. (2.3)

Cursuri - Matematici Speciale

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri - Matematici Speciale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Numere complexe

z. Sistemul (1.1) are n R o innitate de solut ii.

\ {1} si z = r(cos + j sin) C avem

1.5 Exercit ii propuse

Exercit iul 3 Sa se calculeze modulul numarului complex

Denit ia 1.2 Fie E C, z

> 0)(z E)(|z z

Cele doua siruri au aceesi limita si anume (0, 0). Deoarece

> 0 astfel ncat

= , proprietatea (2.1) este vericata, deci funct ia

In concluzie funct ia u este armonica, deci exista v : R

. Punctul a se numeste pol de ordinul n pentru

, denita prin (z) =

99)j este echivalenta cu relat ia

99). Am obt inut

In mod analog, din relat ia e

z a care asociaza unui numar

z a se obt ine inversand funct ia

In concluzie, exista n ramuri ale funct iei f(z) =

2 2j considerandu-se pentru funct ia

z ramura care satisface f

In concluzie, pentru funct ia f(z) = Ln z exista o innitate de ramuri (de-

care asociaza unui numar z C

se reduce la funct ia radical f(z) =

este o funct ie polinom.

atunci funct ia f(z) = z

este o funct ie rat ionala.

f(z)dz denit prin

u(x, y)dx v(x, y)dy + j

v(x, y)dx + u(x, y)dy.

zdz n care este patratul

curba parcursa n sens invers, de la B la A. Daca

In Propozit ia de mai jos utilizam notat iile din Observat ia 1.1.

. Numim domeniu multiplu conex, de ordin de

In caz contrar sirul (z

In cazul n care R > 0, seria converge uniform pe orice pe orice disc

), iar aceasta dezvoltare

Teorema 3.3 Fie D C un domeniu, a D si f : D \ {a} C o funct ie

In cel de al doilea caz domeniul este simplu conex. Dezvoltarea n serie

(a) = 0, iar g si h sunt funct ii

si mai departe ca dezvoltarea n serie Laurent a funct iei f(z) = z

f(x) cos nxdx;

f(x) sin nxdx.

f : R R care este periodica si para si a carei restrict ie la

f(x) cos nxdx;

f(x) sin nxdx.

f(x) [cos nx + j sin nx] dx =

cos (2n + 1)x +

In concluzie, pentru orice x R avem

Denit ia 1.2 Fie f o funct ie original. Se numeste transformata Laplace a

Notat ia 1.1 Notam funct ia F : D C C denita n relat ia (1.1) prin

si f o funct ie original, astfel ncat derivatele

. Urmatorul tabel cont ine transformate Laplace

(t) sX(s) x(0) = sX(s)

= 3. Obt inem familiile de solut ii

In concluzie, solut ia generala a ecuat iei (1.8) este

= 3 j. Obt inem familiile de solut ii

S-ar putea să vă placă și