Sunteți pe pagina 1din 105

Hidrologie

CURS NR. 1
NOIUNI INTRODUCTIVE

Hidrologia este tiina care studiaz originea, distribuia i caracteristicile apelor
terestre, ea avnd ca obiect general studiul ciclului apei n natur.
Apa reprezint unul din elementele naturale indispensabile existenei lumii vii. Ea
are un rol fundamental n desfurarea proceselor naturale (fizico-chimice, biologice,
climatice, n modelarea reliefului) i a activitilor social-economice, constituind un mijloc
important de comunicaie i de aprare, o materie prim pentru industrie, o surs
apreciat pentru energie, pentru irigarea culturilor, alimentarea populaiei. Este un
adevr de necontestat faptul c pe Pmnt fr ap nu poate exista via.
Etimologic, cuvntul hidrologie deriv din limba greac: hydros = ap i logos =
tiin. Obiectul hidrologiei l constituie studiul diferitelor uniti acvatice (apele
curgtoare, lacurile, mlatinile, depozitele de zpad i ghea) cu fenomenele i
procesele dinamice, fizice i chimice specifice acestor uniti, precum i cu modul de
folosin a apelor pentru diferitele necesiti social-economice. Cu alte cuvinte hidrologia
este tiina apelor sau tiina care studiaz hidrosfera (nveli complex aflat n strns
interaciune cu celelalte: geosfera, atmosfera, litosfera i biosfera) nelegnd tiina care
studiaz aspectele calitative i cantitative ale circuitului apei n natur
Conform dicionarului enciclopedic (The Encyclopaedic Dictionary. Physical
Geography, edited by Andrew Goudie) hidrologia este tiina care studiaz apa sub
diferitele ei forme i existena acestora n natur. Principalele sale preocupri sunt
circulaia i distribuia apei ca o consecin a bilanului apei
1
i ciclului hidrologic
2
.
innd cont de complexitatea structural i funcional a obiectului su de
cercetare, hidrologia poate fi definit mai pe larg ca tiina care studiaz toate tipurile de
uniti acvatice
3
, din punct de vedere al formrii, circulaiei i distribuiei lor, al
proprietilor fizice i chimice care le caracterizeaz, al proceselor i legilor generale care
acioneaz n hidrosfer, precum i al modalitilor de valorificare a resurselor de ap (I.
Piota).
ntruct are drept obiect de studiu un element al mediului natural, hidrologia este
ncadrat n categoria tiinelor fizico-geografice (permite abordri calitative, utiliznd
metode descriptive, explicative, conceptuale) sau naturale. n acelai timp, prin
metodologiile de investigare, analiz i prelucrare a informaiilor, precum i prin

1
bilan al apei raportul dintre intrrile i ieirile unui sistem acvatic
2
ciclul hidrologic succesiunea fazelor prin care trece apa n sistemul atmosfer - pmnt
3
uniti acvatice ntindere de ap delimitat precis, fie natural prin linia coastei, fie prin construcii
hidrotehnice


1

Hidrologie Curs nr. 1
tehnologiile utilizate n acest scop, hidrologia este o tiin inginereasc (permite
abordri cantitative oferind posibilitatea soluionrii numeroaselor aspecte de ordin
practic valorificarea resurselor de ap, protecia lor, reducerea i eliminarea riscurilor
hidrologice etc.).
Datorit obiectului de cercetare foarte vast i diversificat, hidrologia ca tiin a
fost divizat n dou mari domenii: hidrologia uscatului sau hidrologia continental
i hidrologia mrilor i oceanelor. Aceast structurare a fost impus de diferenele
importante dintre caracteristicile, procesele i fenomenele specifice celor dou medii.
Hidrologia continental, care formeaz obiectul nostru de studiu pe parcursul
acestui semestru, cuprinde mai multe subramuri:
1. hidrogeologia se ocup cu cercetarea apelor subterane, n scopul cunoaterii
modalitilor de formare a straturilor acvifere, izvoarelor, a caracteristicilor lor, a
circulaiei apelor subterane, proprietilor hidrogeologice ale rocilor;
2. potamologia (potamos = ru) se ocup cu studiul hidrologic al apelor curgtoare
continentale;
3. limnologia (limnos = lac) studiaz geneza, evoluia i proprietile unitilor acvatice
stttoare, naturale i/sau artificiale;
4. telmatologia are ca obiect de cercetare studiul hidrologic al mlatinilor;
5. glaciologia studiaz rspndirea zpezilor permanente i a ghearilor, geneza i
micarea lor, tipurile de gheari etc.
6. hidrologia interfluviilor se refer la studiul hidrologic al bazinelor hidrografice,
aspect ce a cptat o importan crescut n ultimul timp.
Ca o ramur aparte hidrologiei poate fi considerat gospodrirea apelor
4
, care
nglobeaz un ansamblu de aciuni menite s conduc, n principal, la: cunoaterea
caracteristicilor cantitative i calitative ale unitilor acvatice; conservarea, dezvoltarea i
protecia fondului acvatic; prevenirea i combaterea efectelor distructive ale apelor.
Hidrologia mrilor i oceanelor sau oceanologia, s+a desprins ca o disciplin
de sine-stttoare studiind procesele hidrologice ale apelor oceanului planetar, problemel
de evoluie ale zonelor de litoral sub influena mediului marin precum i ale interaciunii
dintre ocean i atmosfer i consecinele acesteia.

Direcii principale de studiu
1. hidrografia se ocup cu descrierea apelor continentale, (situaie geografic,
caracteristici morfologice, morfometrice, regimul nivelurilor sau al debitelor);
2. hidrometria se ocup cu metodica observaiilor i msurtorilor n toate categoriile
de ape, organizarea posturilor i staiilor hidrometrice din reeaua de ruri, lacuri,

4
gospodrirea apelor activitate care are ca obiect valorificarea resurselor de ap, aprarea mpotriva efectelor
duntoare ale apelor i protecia acestora, n conformitate cu cerinele populaiei i tuturor ramurilor
economice.

2

Hidrologie Curs nr. 1
mlatini ale unui teritoriu, cu metodele i procedeele de msurare i prelucrare a
elementelor hidrologice (niveluri, debite lichide i solide, temperatura, chimismul
apelor etc.);
3. Cu ajutorul datelor furnizate de hidrografie i hidrometrie, hidrologia poate deveni
aplicat, capitol care se refer la calcule, sinteze i prognoze hidrologice ca finalitate
practic.
Pentru cei mai muli dintre noi, apa este un corp incolor, inodor i insipid. Aceast
definiie, nsuit nc din copilrie, las o impresie de banalitate. Ca urmare a
caracteristicilor sale, apa este o substan extraordinar. Dac Terra este un organism,
apa joac rolul sngelui.
n condiiile societii actuale, apa joac un rol de prim importan n economia i
bugetul oricrei ri. Ca urmare a locului ocupat pentru societatea actual, aceast
substan trebuie foarte bine manageriat.
Hidrologia, n cadrul tiinelor geografice, ocup un rol foarte important, fiind
considerat tiin fundamental. n acest context trebuie acordat o atenie deosebit
fenomenelor hidrologice cu implicaii majore asupra mediului nconjurtor. Apa, ca agent
cu mobilitate ridicat, trebuie studiat cub toate formele sale de agregare.
In cursul de fa importana cea mai mare este acordat apelor curgtoare (ruri) i
stttoare (lacuri), deoarece acestea contribuie cu cele mai mari cantiti n circuitul
economiei generale. Un loc foarte important l ocup i studiul gurilor de vrsare (estuare i
delte). O problem foarte important se refer i la subiectul legat de poluarea apelor, mai
ales a celor utilizate n alimentarea populaiei.

Metode de cercetare n hidrologie
n cercetarea hidrologic sunt utilizate diferite metode, multe dintre ele fiind
folosite i de alte tiine ale naturii. Dintre cele specifice hidrologiei se remarc: metoda
staionar, metoda expediionar i metoda experimental.
Metoda staionar (la posturile hidrometrice) const n observaii i
msurtori dup un anumit program, la posturile hidrometrice, asupra variaiilor de nivel,
a debitelor de ap, a debitelor de aluviuni, asupra temperaturii, transparenei, culorii
apei, a reziduului fix
5
, datele obinute pe baza unor observaii regulate, pe intervale mari
de timp, servesc, la realizarea de sinteze i generalizri ale unor parametrii de ordin
hidrologic i permit desprinderesa unor legiti n manifestarea diferitelor fenomene i
procese hidrologice. n ara noastr, primul post hidrometric a fost nfiinat n anul 1838
la Orova, fiind urmat de a
Metoda expediionar este folosit pentru regiunile greu accesibile, unde nu se
pot instala posturi hidrometrice fixe pentru executarea unor msurtori i observaii

5
rezidiuu fix totalitatea srurilor dizolvate n ap, exprimat n mg/l

3

Hidrologie Curs nr. 1
regulate (zilnice, lunare sau sezoniere). Observaiile expediionare se desfoar pe baza
unui plan itinerant n care se are n vedere att executarea de msurtori pentru
obinerea unor date cantitative de ordin hidrologic, ct i efectuarea de observaii
comparative cu scop aplicativ. Prin observaii expediionare avem posibilitatea s
efectum o analiz asupra principalilor parametri hidrologici (debite, viteza apelor, indici
morfometrici, temperatur, salinitate) i totodat s realizm o sintez asupra
eventualelor prognoze hidrologice.
Metoda experimental ne permite s redm un fenomen oarecare din natur, la
o anumit scar, n condiii de laborator n ideea de a se putea analiza sau simula modul
n care acioneaz diferitele procese naturale (de exemplu, de eroziune i acumulare)
asupra unei uniti acvatice, obinndu-se concluzii i soluii ntr-un timp mult mai scurt.
Fr ndoial, metoda de baz este metoda staionar care prin irul lung de
observaii i msurtori, efectuate n acelai punct, poate conduce la date i concluzii
mult mai apropiate de adevr.

Bibliografie recomandat
1. Bras, R. L.. 1989. Hydrology an introduction to hydrologic science. In: Addison-
Wesley Publishing Company, 660 p.
2. Chiriac, V. Filotti, A., Teodorescu, I. 1976. Lacuri de acumulare. Erd. Ceres,
Bucureti, 213 p.
3. Diaconu, C., erban, P., 1994. Sinteze i regionalizri hidrologice. Ed. Tehnic,
Bucureti, pp. 59-70, 90-97.
4. Gtescu, P. 1971. Lacurile din Romnia. Editura R.S.R., Bucureti.
5. Llamas, J. 1993. Hydrologie generale. Principes et applications. In: Gaetan Morin
(Ed.), 527 p.
6. Piot, I. i Bu, I., 1983. Hidrologie. Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti,
316 p.
7. Prvulescu, C. 1978. Economisirea i valorificarea intensiv a apelor. Ed. Ceres,
Bucureti,196 p.
8. Preda, I., Maroi, P., 1971. Hidrogeologie. Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti.
9. Ru, M., Cristea, V. i Oprea. L., 1992. Hidrologie - partea I, Universitatea
Galai, 348 p.
10. Ru, M., Cristea, V. i Oprea. L., 1992. Hidrologie -partea a II-a,
Universitatea Galai, 170 p.
11. Shaw, E.M., 1994. Hydrology in practice. In: Chapman and Hall, London , Spon Press,
588 p.
12. Yoo, K.H., Boyd, C.E. 1994. Hydrology and water supply for pond aquaculture. In:
Chapman and Hall, London 483 p.

4

Hidrologie
CURS NR. 2

CIRCUITUL I BILANUL APEI N NATUR

Distributia apei la nivelul globului
Rezerva mondiala de apa este de 1.386 milioane km
3
de apa, peste 96% fiind apa
srat. Mai departe, din totalul de apa dulce, peste 68% este blocata in gheata si gheari,
iar 30% din apa dulce sunt prezente in subteran (fig.1, tab.1). Sursele de apa dulce de
suprafaa, cum ar fi rurile si lacurile, nsumeaz doar 93.100 km
3
, care reprezint
aproximativ 1/150 dintr-un procent din totalul de apa. Apa dulce este relativ rar pe
suprafaa Pmntului. Doar 3% din cantitatea totala de apa de pe Pmnt este apa
dulce, iar apa dulce din lacuri si mlatini nsumeaz doar 0,29% din cantitatea totala de
apa dulce a globului. 20% din cantitatea de apa dulce se afla intr-un singur lac, Lacul
Baikal din Asia. Alte 20 de procente se afla in Marile Lacuri (Huron, Michigan, Superior).
In ruri regsim doar 0,006% din resursele de apa dulce existente. Se poate constata ca
viata pe Pmnt rezista cu ceea ce putem spune ca este doar "o pictur n gleata" cu
rezervele totale de apa ale Pmntului. Totui, rurile si lacurile reprezint sursele
principale pentru apa folosita zilnic de oameni (fig.1, tab.1).


Fig. 1. O estimare a distributiei apei pe glob. Sursa: Institutul Naional de
Hidrologie si Gospodrire a Apelor/U.S. Geological Survey,
http://ga.water.usgs.gov/edu/watercycleromanian.html
Apa este cea mai important resurs a Terrei. n societatea actual este
considerat o resurs fundamental deoarece st la baza tuturor activitilor umane.
n unele domenii ale hidrosferei ea nu se gsete n stare pur. Conine numeroase
substane solubile ceea ce-i confer calitatea de mediu hrnitor pentru diverse
organisme, ele nsele reprezentnd o alt surs natural (fig. 2). n soluie sau suspensie
se gsesc, de asemenea, i o serie de substane minerale.
Utilizarea apei de ctre om este foarte variat deoarece proprietile pe care le
deine aceasta sunt i ele diverse. Prezena apei este o condiie indispensabil apariiei i


1

Hidrologie Curs nr. 2
dezvoltrii vieii. Apa este elementul de prim importan n dezvoltarea industriei,
agriculturii i transportului.



Om 65% Hering 67% Crustacee 79% Meduz 95/.
Fig. 2. Concentraia de ap pentru diferite organisme (Thurman, 1988)

Tabel 1. Distribuia apei pe glob (estimare).
Sursa: Water resources. In Encyclopedia of Climate and Weather, 1996, editata de S. H.
Schneider, Oxford University Press, New York, vol. 2, pp.817-823
Sursa de apa
Volumul apei in
km
3
Procentul din totalul
de apa dulce
Procentul din
totalul de apa
Oceane, mari si golfuri 1,338,000,000 - 96.5
Calote glaciare, Ghetari si
zapada permanenta
24,064,000 68.7 1.74
Apa subterana 23,400,000 - 1.7
Dulce 10,530,000 30.1 0.76
Sarata 12,870,000 - 0.94
Umiditatea din sol 16,500 0.05 0.001
Gheata permanenta si
nepermanenta din sol
300,000 0.86 0.022
Lacuri 176,400 - 0.013
cu apa duce 91,000 0.26 0.007
cu apa sarata 85,400 - 0.006
Atmosfera 12,900 0.04 0.001
Apa din mlastini 11,470 0.03 0.0008
Rauri 2,120 0.006 0.0002
Apa biologica 1,120 0.003 0.0001
Total 1,386,000,000 - 100

Cu toate c apele oceanice sunt cele care dein ntietatea ca volum i
suprafa, cele mai importante, din punct de vedere economic, sunt cele
continentale. Apele dulci sunt folosite pentru satisfacerea trebuinelor fiziologice, n
industrie i agricultur. Sunt i ape continentale srate, cantonate, mai ales, n
lacuri, sau cele care ies sub forma unor izvoare; acestea sunt folosite ori pentru

2

Hidrologie Curs nr. 2
transport, pentru extragerea srurilor sau n tratarea unor boli. Apa dulce, existent
pe continente, nu este uniform repartizat.
Rspndirea apei i uscatului pe Terra nu este uniform, mai ales n ceea ce
privete repartiia acestora n cele dou emisfere. Apa, dac ar fi uniform repartizat
pe suprafaa Terrei, ar deine o grosime de 2 853 m. Volumul su ar ncpea ntr-un
cub cu latura de 1 133 km (fig.3). Cea mai mare parte a uscatului se gsete n
emisfera nordic, unde apele acesteia ocup 53%, iar suprafaa uscatului 47%
(Vanney, 1991); n emisfera sudic apa ocup 89%, n timp ce uscatul deine doar
11% (Fig.4).


Fig. 3. Echivalenele bogiei de ape ale Terrei:
a-grosimea unui strat uniform de ap pe suprafaa planetei;
b-un rezervor de form cubic (Diaconu, 1988)

Din volumul total, cele mai mari proporii sunt deinute de apele subterane i
calotele glaciare. Apa cantonat n ghearii montani i calotele glaciare nsumeaz
un volum de 24.000.000 km
3
(tab.1). Cea mai mare proporie o deine Antarctida cu
21.000.000 km
3
, dup care urmeaz Groenlanda i mai apoi, la mare distan,
ghearii montani. Importana lor se leag de volumul apreciabil de ap rezultat n
perioada de topire deoarece constituie sursa de alimentare a unor ruri. Exist
preocupri n direcia gsirii unor metode eficace pentru utilizarea icebergurilor.

Fig. 4. Repartiia continentelor i oceanelor (Vanney, 1998)

3

Hidrologie Curs nr. 2
Apa provenit din topirea lor ar putea reprezenta o surs pentru alimentarea
casnic, dar i pentru irigaii n zonele secetoase din apropierea litoralului.

Tabel 2. Bugetul mediu anual al apelor continentale
(Lvovici, 1979 citat de Hornberger et al., 1998)
Continent
Suprafaa
k
2
Precipitaii

Scurgere

Evapotranspirai

Coeficient de

Africa 30,3*10
6
690 140 550 0,20
Asia 45* IO
6
720 290 430 0,40
Australia 8,7*10
6
740 230 510 0,31
Europa 9,8*10
6
730 320 410 0,44
America de Nord 20,7*10
6
670 290 380 0,43
America de Sud 17,8*10
6
1650 590 1060 0,36

Apele curgtoare reprezint una din prile cele mai reduse ale apelor dulci.
Cu toate acestea, omul le folosete din cele mai vechi timpuri. n fiecare an Oceanul
Planetar primete cea. 1.200 km
3
de ap provenit din ruri. Participarea reelei
hidrografice difer de la un continent la altul, n funcie de o serie de factori.
Existena unor organisme fluviale bine dezvoltate n cadrul Asiei (9 din cele 16 fluvii
cu un debit anual de peste 10.000 m
3
/s) situeaz acest continent pe primul loc (30,7%),
dup care urmeaz America de Sud (25,3%), America de Nord (17,6%), Africa (9,7%),
Europa (6,8%), Australia i Oceania (5%) i Antarctida (4,9%). Dup disponibilul de ap
dulce pe locuitor, situaia este cu totul alta: Australia i Oceania, care se situeaz pe ultimul
loc (ntre continentele locuite) la volumul de ap scurs, de data aceasta ocup primul loc cu
peste 106.727 m
3
/loc/an; urmeaz n ordine: America de Sud (50.256 m
3
/loc/an), America
de Nord (22.222 m
3
/loc/an), Africa (10.020 m
3
/loc/an), Asia (5.743 m
3
/loc/an) i pe ultimul
loc Europa (5.302 m
3
/loc/an). Media mondial pe locuitor este de 10.804 m
3
/loc/an.
Cu toate acestea, chiar n
cadrul continentelor, apar
diferenieri foarte mari, sau chiar
n cadrul aceleiai ri
(Australia, America de Sud,
Africa, America de Nord etc.). n
acest sens se pot cita deerturile
Sahara i Kalahari din Africa,
deserturile centrale din Australia,
deertul Atacam i Podiul
Patagoniei din America de Sud,
Podiul Mexicului i Podiul
Marelui Bazin din America de Nord care sunt departe de indicele mediu continental al
disponibilului de ap.

Fig. 5. Resursele de ap ale Terrei raportate la numrul de
locuitori (Ressources mondiales, 1992)

4

Hidrologie Curs nr. 2
Continentul Europa are cel mai mare disponibil de ap dulce pe locuitor n sectorul
vestic al Peninsulei Scandinave, unde valoarea acestui indice este de peste 12 ori mai mare
dect media continental. Media mai este depit doar de Europa Nordic i Estic, n
regiunea muntoas nalt a lanului alpino-carpato-balcanic i n unele sectoare ale Europei
Occidentale. Valori apropiate de media continental se gsesc n unele sectoare ale Europei
Vestice, peninsulele Iberic i Italic. Valorile cele mai mici (de dou-trei ori mai sczute)
sunt specifice Europei Centrale; acest din urm caz nu se explic prin lipsa resurselor de
ap, ci prin concentrarea masiv de locuitori, unde densitile depesc adesea
valoarea de 200-300 loc/km
2
. Pe ri, Norvegia are cel mai mare disponibil de ap
dulce pe locuitor, n timp .ce Ungaria se situeaz pe ultimul loc.
Resursele de ap ale rurilor din Romnia sunt estimate la 37.000.000.000 m
3
/
an, ceea ce nseamn c valoarea indicelui de disponibilitate pe locuitor este de
cca. 1.650 m
3
. Realitatea demonstreaz c procentul crete de 5 ori deoarece pe
teritoriul Romniei trece i Dunrea, care are un debit mediu anual la intrarea n ar
de 5.300 m
3
/s (170.000.000.000 m
3
/an). Necesarul de ap n Romnia a crescut de
la un total de 1,4 km
3
n 1950 la 43 km
3
n 2000 (tab.3). n aceeai perioad,
furnizarea apei potabile a fost de 113 mil. m
3
/an n 1950 i de 2,5 mld. m
3
/an n
1987.

Tabel 3. Dinamica necesarului de ap din Romnia (Zvoianu, 1993)
Total km
3
Din ape Din Dunre Din ruri Anul
1,4 0,15 0,25 1,0 1950
1,0 0,21 0,29 1,5 1955
2,6 0,36 0,34 1,9 1960
4,7 0,50 1,70 2,5 1965
9,1 1,00 4,60 3,5 1970
14,4 1,20 6,20 7,0 1975
20,0 2,10 9,10 8,8 1980
22,0 2,40 10,50 9,1 1985
36,0 L 3,20 18,80 14,0 1990
2000 43,0 4,50 19,50 19,0

Circuitul apei nu are un punct fix, clar de plecare, dar putem sa ncepem cu
oceanele. Soarele, care este "motorul" circuitului apei, nclzete apa din oceane, care se
evapora ajungnd in aer sub forma de vapori. Cureni de aer ascendeni transporta
vaporii in atmosfera, unde temperaturile mai sczute determina condensarea vaporilor
sub forma de nori. Curenii de aer deplaseaz norii pe tot globul, particule de nor se
ciocnesc, cresc in dimensiuni si cad sub forma de precipitaii. O parte a precipitaiilor

5

Hidrologie Curs nr. 2
cade sub forma de zpad si se poate acumula in calote glaciare si gheari. Zpada aflat
in zone cu o clima mai blnd se topete cnd vine primvara, iar apa rezultata se scurge
pe suprafaa solului, ca scurgere nival. Cea mai mare parte a precipitaiilor cade napoi
in oceane sau pe sol, unde, datorita gravitaiei se scurge in continuare pe suprafaa
solului ca scurgere de suprafaa. O parte din aceasta scurgere de suprafaa intra in albia
rurilor, curentul de apa deplasndu-se ctre oceane. Scurgerea de suprafaa si
exfiltraiile din apa subterana, se acumuleaz ca apa in lacuri si ruri. Totui nu toata apa
provenita din scurgere ajunge in ruri. O mare parte a acesteia se infiltreaz in sol. O
parte din aceasta apa rmne in apropierea suprafeei solului si se poate infiltra napoi in
corpurile de apa de suprafaa (si in ocean) sub forma de scurgere de apa subterana
(descrcare acvifer). O parte din apa subterana gsete fisuri in suprafaa pmntului i
iese la suprafa sub forma de izvoare cu apa dulce. Apa din acviferul freatic (apa
subterana de adncime mic) este asimilata de rdcinile plantelor si se ntoarce napoi
in atmosfera prin evapotranspiraia de pe suprafaa frunzelor. O alta parte a apei
infiltrate in pmnt ajunge la adncimi mai mari si remprospteaz acviferele de
adncime (zona subterana saturata), care nmagazineaz cantiti imense de apa dulce
pe perioade ndelungate. Totui, n timp, aceasta apa se deplaseaz, o parte urmnd s
reintre in ocean, unde circuitul apei "se termina". i "rencepe".
Institutul de Cadastru Geologic din Statele Unite (U.S. Geological Survey - USGS)
a identificat 15 componente ale circuitului apei:
1. Apa inmagazinata in oceane
2. Evaporare
3. Apa din atmosfera
4. Condensare
5. Precipitaii
6. Apa inmagazinata in gheata si zapada
7. Scurgerea de apa provenita din topirea zapezii in rauri
8. Scurgerea de suprafata
9. Scurgerea apei prin albia raurilor
10. Apa inmagazinata in rauri si lacuri (apa dulce)
11. Infiltraie
12. Descrcare acvifer (scurgerea de ap subteran)
13. Izvoare
14. Transpiraie
15. Apa nmagazinat n acvifer
n fiecare moment Soarele nclzete o parte a continentelor i oceanelor
datorit energiei calorice pe care o trimite pe Pmnt. Variaiile termice sunt provocate
de micarea de revoluie, micarea de rotaie i sfericitatea Terrei. Soarele provoac
astfel o transformare nencetat a apei lichide i solide n vapori. Procesele sunt

6

Hidrologie Curs nr. 2
nsoite de un anumit consum energetic. Acetia din urm, transportai de vnt,
circul nestnjenii n atmosfer. Atunci cnd o mas de aer umed se rcete, vaporii
pe care-i conine se condenseaz i formeaz norii. Picturile de ap de dimensiuni
microscopice, care alctuiesc formaiunile noroase, se agreg n picturi din ce n ce
mai mari pn cad pe pmnt sub form de ploaie. n timpul iernii, n apropierea polilor
sau la altitudini ridicate, formaiunile noroase sunt alctuite din cristale de ghea
care cad sub form de zpad. Stabilitatea climatic este n funcie de factorii
generali i locali: uscat-ap, covor vegetal, vnturi, albedo etc. Ploaia i zpada se
transform apoi n cursuri de ap sau pot alimenta, prin intermediul infiltraiilor,
pnzele subterane. Apele pot stagna un timp n lacurile sau rezervoarele create de
om, dar mai devreme sau mai trziu, ele ajung tot n mare. Acestea sunt, pe scurt,
marile etape ale ciclului apei n natur.

Fig. 6. Circuitul apei n natur
Sursa (Institutul Naional de Hidrologie si Gospodrire a Apelor/U.S. Geological Survey,
http://ga.water.usgs.gov/edu/watercycleromanian.html)

Problema de baz n cadrul bilanului hidrologic este partajarea apei care cade
sub form de precipitaii, pe de o parte, apoi evacuarea i scurgerea, pe de alt parte.
Prima ecuaie general a bilanului hidrologic aparine lui Perrault (1674):
P = E + Q,
unde:
P = ploaie;
E = evaporare i transpiraie;
Q = scurgere.

7

Hidrologie Curs nr. 2
Dac aceast ecuaie este valabil la scar global, nu poate fi real pe un ecart
de timp scurt. Exist o stare latent ntre momentul cderii ploii pe sol i cel al
reapariiei n ciclul hidrologic sub forma evaporrii sau scurgerii. Formula
operaional a bilanului hidrologic trebuie s in cont de variaiile sezoniere. n
acest caz ecuaia practic valabil n orice spaiu devine:
P = E + Q + R,
unde:
R = variaia rezervelor n ap. Rezervele n ap conin, pe de o parte, apa
prezent n partea superioar a solului, care asigur alimentarea cu ap a vegetaiei
("rezerva hidric", Ru), i pe de alt parte rezerva hidrologic (Rh), care asigur
scurgerea (Cosandey, Robinson, 2000).
ntruct volumul total de ap de pe uscat, suprafee oceanice i atmosfer este
constant, doar distribuia sa spaial la momente diferite este variabil, procesul
circulaiei apei se consider ca un sistem nchis, motiv pentru care se mai numete i
ciclu hidrologic (erban et al, 1989).




Fig. 7. Ciclul global anual al apei (Vladimirescu, 1978)
Modul de circulaie a apei n ciclul global, ct i procentele afectate diferitelor
spaii, se efectueaz n felul urmtor (fig.7):
1. Evaporri din cadrul hidrosferei E
o
= 84%;
2. Precipitaii n spaiul hidrosferei P
o
= 77%;
3. Evaporri din spaiul litosferei, zona umed E
lu
= 10%;
4. Precipitaii n spaiul litosferei, zona umed P
lu
= 17%;
5. Evaporri din spaiul litosferei, zona arid E
2u
= 6%;
6. Precipitaii n spaiul litosferei, zona arid P
2u
= 6%;
7. Vapori transportai de curenii de aer din hidrosfer n litosfer 9%;

8

Hidrologie Curs nr. 2
8. Vapori transportai din zona umed n zona arid 2%;
9. Vapori transportai din zona arid n hidrosfer 2%.



Fig.8. Diferitele faze ale bilanului apei n decursul anului hidrologic:
a-sfritul verii; b-nceputul iernii;
c, d - reconstituirea rezervei hidrologice (Rh)
(Cosandey, Robinson, 2000)

Prin circulaia ei n natur, apa efectueaz un sistem de circuite, din care dou locale
mai importante: local oceanic (sau oceanic) i local continental (sau hidrologic).


Fig. 9. Schema circuitelor locale: Zo = apa evaporat de pe
suprafaa oceanelor; Z
c
=apa evaporat de pe suprafaa
continentelor; Xo = precipitaiile czute pe suprafaa
oceanelor; X
c
=precip1taiile czute pe suprafaa uscatului
(Buta, 1983)


9

Hidrologie Curs nr. 2
Prin evaporare, apa de pe suprafaa oceanelor se va ridica n atmosfer unde,
prin condensare, va precipita i sub influena gravitaiei, cea mai mare parte a ei, se
va rentoarce n oceane: acesta este circuitul local oceanic (fig. 9). De pe suprafaa
Oceanului Planetar se evapor anual cca.447.900 km
3
(448.000) de ap din care
411.600 km
3
se rentorc n ocean, n timp ce 36.300 km
3
(37.000) sunt transportai de
curenii de aer deasupra continentelor.
Fenomenul descris se repet i deasupra suprafeelor de uscat, cu deosebirea
c aici procesul evaporaiei este complicat de neomogenitatea suprafeelor
continentale precum i de modul diferit de nclzire i de rcire a uscatului fa de
ocean. Fenomenul se repet la scar continental determinnd apariia circuitului local
continental (fig. 9) De pe suprafaa continentelor se ridic anual 63.000 km
3
(72.000)
ap, n timp ce cantitatea de precipitaii czut pe aceeai suprafa este mult mai
mare, i anume de 99.300 km
3
(109.000); diferena de 36.300 km
3
provine din
vaporii transportai de curenii de aer de deasupra oceanelor.
Dup ce ajunge la suprafaa uscatului, apa provenit din precipitaii (99.300.
km
3
, adic 63.000 km
3
evaporare de pe continente + 36.300 km
3
ap adus de pe
oceane) urmeaz ci diferite: o parte (35.000 km
3
) se scurge n Oceanul Planetar,
constituind astfel procesul scurgerii de suprafa sau scurgerea superficial (S); o alt
parte se infiltreaz n scoara terestr (1.300 km
3
) unde ntlnete un strat
impermeabil nclinat, curge prin porii rocilor n direcia nclinrii suratelor, constituind
acumularea i scurgerea subteran care, uneori ajunge pn la oceane i mri; o alt
parte se evapor (E
u
= 63.000 km
3
). Astfel, prin intermediul scurgerii de suprafa i a
celei subterane, apele se ntorc din nou n ocean: acesta este circuitul universal sau
mare al apei. El este mult mai complex dect cele locale, cuprinzndu-le i pe
acestea.

Proprietile generale ale apei
Apa sau oxidul de hidrogen (H
2
O) se afl rspndit n natur sub cele trei forme
de agregare: vapori, solid, lichid.
Molecula apei i structura ei. Compoziia procentual a apei: 88,89% oxigen i
11,11% hidrogen. Reacia de formare a apei din cele dou elemente se petrece cu
o mare degajare de cldur (reacie exoterm):
H
2
+ 1/2 O
2
= H
2
O +68,4 Kcal.
Masa molecular a apei este egal cu suma maselor atomice ale
componentelor. Dac masa atomic a hidrogenului este 1, iar a oxigenului 16, rezult
c masa molecular a apei este 18. Molecula apei are o form angular; unghiul
format din dreptele care unesc atomii de hidrogen cu atomul de oxigen, este de
104,5;n stare natural apa nu este o substan pur ci o soluie care conine un
amestec de substane solide i gazoase pe care le dizolv n contact cu rocile i aerul.

10

Hidrologie Curs nr. 2
Fig.10. Diagrama moleculei
apei n stare lichid
Proprietile organoleptice. Aprecierea acestor proprieti se face cu ajutorul
simurilor: gustul i mirosul.
Gustul apei.n stare natural apa este lipsit de gust;
datorit amestecului pe care-1 conine, apa are totui
gust care poate fi definit prin:
plcut - cnd conine cantiti reduse de Ca, Mg,
CO
2
;
neplcut - concentraii mari de substane dizolvate;
dulceag - cantiti mari de substane organice;
srat - concentraii mari de NaCl;
amar - prezena MgSO (sarea amar);
acru - prezena alaunilor (sruri de potasiu);
slciu - srcirea n sruri minerale;
gust nedefinit.
Mirosul apei n stare natural apa nu are miros. Acesta se determin numai
pentru apa nefiart i se apreciaz cu:
lipsete;
sttut;
de putrefacie.
Mirosul se poate datora substanelor n descompunere sau microorganismelor vii (alge,
protozoare etc.) sau prezenei unor substane chimice provenite din apa uzat sau
industrial (fenoli, crezoli etc).
Proprietile fizice ale apei n stare lichid
Temperatura. Este un factor influenat de mediul nconjurtor i se modific
odat cu temperatura aerului. Aceasta variaz de la 0C n regiunile cu temperaturi
coborte tot timpul anului, pn la valori ridicate n zonele vulcanice sau cu alimentare
din ape termale. Moleculele de ap pot fi dispuse diferit n funcie de temperatur (fig.11).
Temperatura variaz i n funcie de latitudine (mai
ridicat la ecuator i mai cobort la poli), altitudine
(media de coborre este de 6,4C la 1.000 m, adic
0,6C la 100 m), cu expoziia bazinelor hidrografice,
valabil mai ales pentru apele superficiale (mai mari
pe versanii sudici, adic pe "faa muntelui", dect
pe cei nordici, adic pe "dosul muntelui"), cu
adncimea (chiar i apele subterane sunt supuse
unor variaii diurne i periodice pn la o anumit
adncime, de unde aceasta rmne constant i egal
cu temperatura medie anual a locului respectiv; zona
n cauz se numete neutr. Sub aceast zon temperatura crete cu 1C pentru fiecare 33 m

Fig.11. Dispoziia moleculelor
de ap n funcie de
temperatur

11

Hidrologie Curs nr. 2
adncime - treapt geotermic normal, sau cu 1C pentru adncimi mai mari de 33 m -
treapt geotermic anormal).
Totodat, regimul termic al apelor este condiionat de categoria i specificul lor:
curgtoare, stttoare etc. Apele curgtoare sunt mai reci dect cele curgtoare.
Apele Oceanului Planetar nmagazineaz lent mari cantiti de cldur, pe care le
degaj treptat, fr o scdere drastic a temperaturii. Extremele de la suprafaa
oceanului oscileaz ntre -2C n apele polare i 34-40C n Marea Roie i Golful
Arabo-Persic.
n adncime, temperaturile coboar de la suprafa pn la cca.500m unde
se nregistreaz 5C; de la aceast valoare temperatura se pstreaz cam la aceeai
limit pn la cele mai mari adncimi.
Culoarea. Apa este incolor doar n strat subire; cnd el depete 6 cm
grosime are un aspect albstrui. Existena culorii se datoreaz unor substane
dizolvate (compui ai manganului, oxizi fenici, acizi humici etc).
Pentru exprimarea culorii apei se folosesc urmtoarele calificative:
incolor;
slab glbuie;
glbuie;
cafenie;
albastr;
lptoas.
Prezena srurilor acide de fier dau o culoare verde-glbuie, a clorurilor o culoare
albstruie, a substanelor humice o culoare glbuie pn la cafenie etc.
Stabilirea culorii se face prin
comparaie cu o scar colorimetric
etalon alctuit din clorur de
platin i cobalt ntr-o anumit
proporie.
Transparena. Aceasta
reprezint grosimea stratului de ap
exprimat n centimetri, prin care se
poate distinge, n anumite condiii de
iluminare, conturul unui obiect.
Valoarea transparenei se
determin prin scufundarea n ap a
unui disc special (discul Secchi) i
msurarea adncimii de la care acesta
nu se mai poate distinge.

Fig.12. Ptrunderea radiaiilor solare n ap

12

Hidrologie Curs nr. 2
Transparena este n funcie direct cu turbiditatea. Radiaiile solare, potrivit lungimii
de und, ptrund n ap la adncimi diferite (fig.12).
Turbiditatea. Reprezint concentraia suspensiei de silice (SiO
2
) fin dispersat n ap;
se exprim n miligrame pe litru (mg/l). Aprecierea turbiditii se face comparativ cu soluia
etalon, n scara silicei (1 mg silice fin dispersat la 1 litru ap distilat reprezint 1 grad
turbiditate). Turbiditatea este n funcie de cantitatea substanelor minerale dizolvate i de
prezena sau lipsa substanelor organice.
Conductibilitalea electric. Reprezint proprietatea apei de a conduce electricitate;
apa pur este foarte slab conductoare de electricitate; apa natural, cu un anumit coninut
de sruri dizolvate, este bun conductoare de electricitate. Conductibilitatea electric se
determin, de obicei, prin msurarea rezistivitii. Unitatea de msur a conductivitii
specifice este (
-1
x cm
-1
). Pentru
apa obinuit conductibilitatea
specific poate varia de la 33*10
-5

la 1,3
- 3
(
-1
xcm
-1
), iar pentru apa
pur de 4*10
-8
(
.-
1 x cm
-1
).
Densitatea. Reprezint raportul
dintre mas i volum, la presiunea
de 1 atm. i temperatura de 4C i
este egal cu unitatea (1 g/cm
3
; 1
kg/l).
Densitatea apei lichide crete de la
0C la 4C, cnd atinge valoarea
maxim, dup care coboar.

Fig.13. Variaia densitii apei n funcie de temperatur
Tabel 4. Densitatea apei pure la diferite temperaturi
Temperatura C Starea Densitatea kg/m
-3
-2 Solid 917,2
0 Solid 917,0
0 Lichid 999,8
4 Lichid 1000,0
10 Lichid 999,7
25 Lichid 997,1

Vscozitatea. Reprezint
rezistena la curgere datorat frecrii
interioare. Mai este denumit i
vscozitate dinamic (); aceasta
variaz odat cu temperatura avnd la
20C o valoare egal cu 1 centipoise,
care la rndu-i reprezint a suta parte

Fig. 14. Variaia vscozitii n funcie de temperatur

13

Hidrologie Curs nr. 2
dintr-un poise (dup numele lui Poiseuille).
Proprietile fizice ale apei n stare solid
Denumirea generic a apei n stare solid este aceea de ghea. Ea cristalizeaz n
sistemul hexagonal i prezint urmtoarele caracteristici:
punct de topire: 0C la presiunea de 760 mm Hg.;
masa specific; 0,917 g/cm
3
;
cldura latent de topire a gheii i ngheare a apei: 79,55 kcal/kg;
cldura specific sub presiune constant: 0,5 kcal/kg/grad;
rezistena la rupere prin compresiune: 35 kg/cm
2
;
rezistena la rupere prin ncovoiere: 20 kg/cm
2
;
rezistena la forfecare: 10 kg/cm
2
;
Apa n stare solid poate cpta diferite forme: chiciur, brum, zpad, ghea.

Apa n stare de vapori
Apa se transform n vapori la temperatura de 100C i presiunea de 760 mm Hg.;
procesul are loc cu absorbie de cldur egal cu 539 kcal/kg ap. Volumul vaporilor
rezultat esle de 1.651 ori mai mare dect cel corespunztor masei lichide. Presiunea
vaporilor de ap crete cu temperatura. n stare de vapori apa reduce transparena aerului i
procesul evaporaiei. Gheaa, apa i vaporii pot coexista n echilibru doar la presiunea de
4,6 mm Hg i temperatura de
=0,007C.

Proprietile chimice
Utilizarea apei pe scar industrial
i consum casnic este n funcie de
proprietile sale chimice.
Reziduu fix. Reprezint totalitatea
substanelor solide, minerale i
organice, existente n ap. Acesta
se obine prin nclzirea apei la
temperatura de 104,5C n
momentul cnd se realizeaz
evaporarea complet (se exprim n
mg/l).

Fig.15. Variaia presiunii vaporilor de ap n funcie de
temperatur
Duritatea apei Reprezint coninutul de sruri de magneziu i calciu existent n
soluie. Aceste sruri pot fi carbonai, sulfai, cloruri. Se exprim n grade de duritate
germane, franceze, engleze.
Duritatea apei variaz n timp i spaiu n funcie de aciunea de dizolvare a rocilor
de ctre ape.

14

Hidrologie Curs nr. 2
Un grad de duritate reprezint 10 mg CaO sau 1,42 mg MgO la 1 1 de ap, adic 1 grad
german.
1 grad german = 17,9 grade franceze = 1,25 grade engleze.
Caracterizarea apelor dup gradul de duritate:
foarte moi 0 - 4;
moi 4 - 8;
semidure 8- 12;
destul de dure 12- 18;
dure 18-30;
foarte dure >30.
Apa potabil nu trebuie s depeasc 12. n acelai timp duritatea apei poate fi:
total (suma srurilor coninute n soluie);
permanent (coninutul de sruri solubile de calciu i magneziu - sulfai, cloruri
etc. care nu dispar prin fierbere);
temporar (reprezint diferena dintre duritatea total i cea permanent care
este determinat de coninutul de carbonai, care prin fierbere pierd dioxidul de
carbon i precipit sub form de carbonai insolubili, fcnd s dispar aceast
duritate).
Aciditatea. Reprezint capacitatea unor substane aflate n compoziia apei, de a lega o
cantitate echivalent de baz tare. Ea este condiionat de prezena n ap a anionilor care
sunt echilibrai cu ioni de hidrogen, cu cationii bazelor slabe, ndeosebi ai metalelor grele.
Aciditatea se exprim prin expresia pH, care reprezint inversul concentraiei ionilor de
hidrogen. Aciditatea sau alcalinitatea apei, considerat n funcie de valoarea pH-ului, se
prezint astfel:
pH<7 ap acid;
pH=7 ap neutr;
pH>7 ap alcalin.
Valoarea pH-ului se determin cu ajutorul unor substane cunoscute sub denumirea de
indicatori de pH a cror culoare se schimb n funcie de concentraia ionilor de hidrogen.
Agresivitatea. Reprezint proprietatea unor ape de a ataca chimic i n mod permanent
materialele prin care circul sau cu care vin n contact.
Puterea agresivitii depinde de coninutul de sruri dizolvate, de coninutul de acizi,
temperatur, vitez de circulaie etc. Agresivitatea apei potabile este condiionat numai de
prezena gazelor dizolvate (O
2
i CO
2
).
Proprietile biologice i bacteriologice. Pentru determinarea calitii apelor, din punct de
vedere igienic, se efectueaz numeroase analize bacteriologice i biologice ce au ca scop
determinarea substanelor organice coninute de masa acvatic.

15

Hidrologie Curs nr. 2
Analiza biologic poate semnala existena unui proces de impurificare, precum i
intensitatea acestuia prin stabilirea componenei calitative i cantitative a populaiei din apa
studiat.
Analiza bacteriologic pune n eviden ncrcarea apei cu bacterii; acest lucru se afl n
strns legtur cu impurificarea ei.
Grupele de bacterii identificate n apele superficiale:
saprofite (fac parte din microflora normal a apei i nu produc mbolnviri ale
organismului uman);
patogene (provoac boli hidrice: febra tifoid, holera, dizenteria);
coliforme (indic contaminarea cu ape uzate de canalizare, particule de sol etc).

Compoziia apei marine
Fa de apa dulce, cea marin este diferit. n orice studiu hidrologic trebuie s se
in seama, i s se cunoasc, diferena dintre cele dou lichide. Se cunoate faptul c apa
mrii este srat. De fapt, ea constituie o soluie complex unde se amestec un foarte mare
numr de ioni. De regul, compoziia sa rmne aceeai n toate oceanele; analizele de
mare finee demonstreaz i o oarecare variaie local a acesteia.

Tabel 9. Elementele de mare importan existente n apa mrii
Cantitatea total de sruri, pe Elemente Concentraia mg/litru Masa total n oceane,
tone
care o conine apa mrii, poart
Clor 18980 29,3 miliarde
denumirea de salinitate; ea se
Sodiu 10540 16,3 miliarde
Magneziu 1350 2,1 miliarde
exprim n % sau n medie,
Sulf 885 1,4 miliarde
apa marin deine un procent de
Calciu 400 0,6 miliarde
Potasiu 380 0,6 miliarde
96,5% ap pur i 3,5% sruri
Brom 65 0,1 miliarde
(3,5g sruri la 1 litru ap).
Carbon 28 0,04 miliarde
Strontiu 8 12 milioane
Specialitii prefer exprimarea
Azot 0,5 780000
salinitii n , de unde i
Fosfor 0,07 110000
Iod 0,06 93000
media de 35 (35 mg sruri
Zinc 0,01 16000
la 1.000 ml de ap). Prin Fier 0,01 16000
Aluminiu 0,01 16000
urmare, salinitatea reprezint
Cupru 0,003 5000
Uraniu 0,003 totalitatea srurilor care intr n 5000
Nichel 0,002 3000
compoziia apelor.
Magneziu 0,002 3000
Argint 0,0003 500

Aur 0,000004 6

16
Hidrologie

CURS NR. 3

NOTIUNI DE HIDROGEOLOGIE (APE SUBTERANE)

In cadrul ciclului hidrologic, o parte din precipitaii ptrunde in sol prin procesul de
infiltraie. De asemenea, o parte din vaporii de ap existeni in atmosfera situata in imediata
vecintate a solului condenseaz si ajung in sol. Aceasta apa ptruns in sol prin infiltraie
sau condensare se mic prin fisuri sau golurile rocilor, urmnd, in virtutea ineriei linia de
cea mai mare panta iar in momentul in care, aceste ape, ntlnesc in drumul lor straturi
impermeabile formeaz straturi acvifere.
Hidrogeologia este tiina care se ocup cu studiul apelor subterane; ea studiaz
originea apei, modul de alimentare, rocile cu rol acvifer existente n scoara terestr,
structurile geologice, tipul de zcmnt, condiiile de stocare, modalitile de scurgere ale apei
prin acestea, rspndire, proprietile fizico-chimice ale ntregului complex, gradul de poluare
etc. n acelai timp, ea se preocup de conservarea i exploatarea apei subterane.
Studiile hidrogeologice vizeaz managementul teritorial, estimarea corect a resurselor
de ape subterane (potabile, minerale, geotermale), optimizarea exploatrii acestora,
combaterea efectelor negative asupra exploatrilor miniere, a construciilor etc. (Zamfirescu,
1997).
Apele subterane au reprezentat tot timpul o importan vital. Primele fntni pentru
ap potabil au fost spate n Egipt i China antic.
Apele subterane reprezint ape de origine endogena si exogena care exista in
litosfera, se deplaseaz prin golurile sau fisurile existente intre particulele de roci avnd
proprieti fizico-chimice diferite de apele de suprafa.
Din punct de vedere hidrologic, prezint importanta cunosterea nivelului apelor
subterane, variatia acestora, adancimea panzei de apa, directiile de scurgere, viteza si
debitul apelor subterane, precum si unele proprietati fizice si chimice ale acestora.
Studiul apelor subterane se realizeaza prin :
prospectiuni hidrogeologice (puturi sau foraje) ;
prin analiza planurilor reprezentand pozitia in sol a apelor subterane prin izofreate
1

sau hidroizohipse
2
.
In functie de originea lor, apele existente in litosfera sunt:
ape de origine vadoasa (de infiltratie), provin din infiltratia precipitatiilor atmosferice
sau din condensarea vaporilor de apa din atmosfera; reprezinta principala sursa
pentru rezerva de apa subterana;

1
Izofreate-izolinii ce unesc punctele de egala adancime ale panzei de apa subterana formata deasupra primului
strat de impermeabil de teren.
2
Hidroizohipse-izolinii exprimand cotele absolute ale suprafetelor apelor subterane .


1
Hidrologie Curs nr. 3

ape magmatice (juvenile), formate prin condensarea subterana a vaporilor de apa
proveniti din degazeificarea magmelor ; este cazul apelor minerale, cu un continut
mare de saruri ;
ape vetrice (fosile sau de zacamant) care se prezinta sub forma unor straturi acvifere
aflate sub presiune si care sunt legate de zonele de formare ale petrolului .
ape de origine cosmica, reprezinta apa din moleculele mineralelor din meteoriti.
Factorii care influenteaza infiltratia apei in litosfera: factori meteorologici (cantitatea,
durata si intensitatea precipitatiilor), factori morfologici (panta terenului, forma reliefului),
factori geologici (natura terenurilor, structura si textura lor), factori biologici (vegetatia,
fauna, impactul antropic).

a. Proprietatile hidrologice ale terenurilor
Litosfera este formata din roci care prezinta o serie de pori, fisuri sau alte goluri prin
care circula apa provenita din infiltratie. Rocile se comporta diferit fata de apa datorita unor
proprietati hidraulice : permeabilitate, porozitate, capacitate de absorbtie.
1. Permeabilitatea reprezinta proprietatea pe care o au rocile de a permite apei sa circule
prin porii acestora (sau viteza cu care apa strabate roca).
Permeabilitatea unei roci este in functie de modul in care sunt dispuse granulele din
componenta rocilor, de marimea golurilor din roci (marimea porilor).
Clasificarea rocilor in functie de permeabilitate se intalnesc 3 categorii de roci :
Roci permeabile in care apa circula liber datorita fortei gravitationale (cazul
nisipului si a pietrisului) ;
Roci semipermeabile in care circulatia apei este partial ingreunata de natura si
consistenta rocii (cazul unor roci de sedimentare);
Roci impermeabile in care circulatia este extrem de redusa, aproape inexistenta
(cazul rocilor cristaline fara fisuri) .
2. Porozitatea
3
rocilor exprima raportul care exista intre volumul golurilor dintre particulele
solide ale unei roci si volumul total al rocii respective.
Clasificarea rocilor in functie de porozitate 2 tipuri de roci :
Roci poroase care prezinta in masa lor goluri: pietrisurile, bolovanisurile, argilele,
marnele;
Roci compacte in care patrunderea apei nu se poate face decat in cazul in care
aceste roci apar fisuri, mai ales spre paturile superficiale unde apare, de regula,
un proces de alteratie: roci sedimentare, sisturi cristaline, roci eruptive.
3. Capacitatea de absorbtie a rocilor reprezinta proprietatea ce o au unele roci de a primi si
retine o anumita cantitate de apa . Cantitatea de apa retinuta depinde de structura si
compozitia granulometrica a rocilor precum si de gradul lor de tasare .

3
Metodele pentru determinarea porozitatii rocilorlaborator

2
Hidrologie Curs nr. 3

b. Forme si stari ale apei din litosfera
Apa care a patruns in porii rocilor poate exista in forme si stari diferite si anume :
Apa in stare de vapori se gaseste in aerul existent in porii rocilor unde prin racire si
condensare trece in stare lichida sau prin incalzire poate trece din nou in stare de vapori
(se inregistreaza ziua o circulatie a vaporilor de apa din teren spre atmosfera si, invers,
noaptea, vaporii de apa condenseaza transformandu-se in picaturi ;
Apa higroscopica (fig.1) in jurul unor granule de roci apa este retinuta pe suprafata
acestora sub forma de pelicula continua. Capacitatea rocilor de a retine pe suprafata lor
sau a porilor o pelicula de apa higroscopica poarta denumirea de higroscopicitate .
Cantitatea de apa higroscopica din porii rocilor este proportionala cu umiditatea
atmosferica (maxima la saturatie completa a umiditatii aerului atmosferic). Apa
higroscopica nu poate fi indepartata din porii rocii decat atunci cand se ating temperaturi
egale cu +105
o
C. Apa higroscopica fierbe la 100
o
C si ingheata la -78
o
C. Cantitatea de
apa higroscopica retinuta de o roca depinde de marimea suprafetei particulelor
componente cat si de natura rocilor. Spre exemplu, la aceleasi volume de argila si nisip,
argila retine o cantitate mai mare de apa higroscopica deoarece suprafata particulelor
componente este mai mare decat la nisip.
Apa peliculara (fig. 2) se prezinta sub forma unui alt invelis pelicular continuu care se
mentine la suprafata granulelor datorita fortei de atractie moleculara reciproca dintre
granulele de roca si moleculele de apa. Apa peliculara fierbe la +100
o
C si ingheata la -1
o
C. Att apa peliculara ct si cea higroscopica
nu prezinta importatnta economica.
Apa capilara apa care umple porii capilari si
care poate transmite presiunea hidrostatica.
Daca intre 2 puncte din masa de roca apare
diferenta de presiune, apa capilara se pune in
miscare ridicandu-se prin capilaritate cu ata
mai sus cu cat porii sunt mai mici. Un pamant
ce contine apa capilara apare ca umezit. Apa capilara fierbe la 100
o
C si ingheata la-1
o
C.

Fig. 1 Pelicula de apa higroscopica
Apa gravitationala se gaseste in porii si
spatiile mai mari din pamant pe care le
umple si se gaseste sub influenta fortei
gravitationale, deplasandu-se in directia
pantei terenului. Se comporta ca orice apa
libera, fierbe la 100
o
C si ingheata la 0
o
C in
conditii de presiune hidrostatica, transmite
presiunea hidrostatica. Aspectul este de
pamant imbibat cu apa ; apa gravitationala
formeaza depozite sau panze de apa subterana.

Fig.2 - Apa higroscopica si peliculara

3
Hidrologie Curs nr. 3

Apa in stare solida reprezinta apa gravitationala care ingheata la 0
o
C trecand in stare
solida, ceea ce duce la crestere in volum si, implicit, la marirea golurilor din pamant.

c. Circulatia apelor subterane
Apa gravitationala aflata in pamant circula prin roci. Dupa modul in care aceasta apa
circula, rocile se clasifica :
Roci acvifere, in care circulatia apei se face in voie : nisipurile, grohotisurile, pietrisuri,
gresii ;
Roci acvilude, in care circulatia apei se face mai greu datorita porilor mici : argilele si
marnele ;
Roci acvifuge, cu o porozitate redusa, in care apa nu poate circula decat in masura in
care apar fisuri la nivelul lor : roci eruptive, metamorfice si sedimentare cimentate.
In rocile granulare omogene (nisipul), cu particule de forme regulate si dimensiuni
egale, apele subterane circula formand un curent subteran cu miscare lamelara. In rocile
neomogene cu elemente constitutive neregulate si dimensiuni diferite, miscarea apelor
subterane este o miscare turbulenta. In mod liber, in straturile acvifere circulatia apelor se
face sub influenta presiunii hidrostatice, din punctele cele mai inalte spre cele mai joase
urmand linia de cea mai mare panta .
Din punct de vedere hidrologic intereseaza : directia de curgere, viteza de deplasare si
debitul apelor subterane.

Directia de curgere a apelor subterane se poate determina utilizand unele metode
practice (metoda indicatorilor si metoda grafica).
Viteza de curgere a apelor subterane se poate determina pe baza de calcul
cunoscand gradientul hidraulic si coeficientul de filtratie :


Fig. 3 - Determinarea gradientului hidraulic
Gradientul hidraulic (i), reprezinta
caderea de presiune pe unitatea de
lungime si are valoarea raportului dintre
diferenta de nivel a apei in 2 puturi (P1
si P2) si distanta dintre ele (fig. 3) ;
. Deci
l
H
i

= H H H =
2 1
Coeficientul de filtratie (K), se
determina fie pe baze experimentale, fie
prin calcul din legea lui Darcy (
cantitatea de apa ce se deplaseaza prin
sectiunea transversala a unui strat de teren este direct proportionala cu suprafata, cu
presiunea si invers proportionala cu distanta parcursa si depinde de o constanta care

4
Hidrologie Curs nr. 3

este legata de proprietatile terenului cat si de gradul de vascozitate al apei) si care se
exprima prin relatia :
l
h
K A Q =
in care Q reprezinta debitul exprimat in m
3
/s ; A sectiunea stratului exprimat in m
2
; K-
coeficientul de filtratie.
Din aceasta ultima relatie se obtine:

l
h
K
A
Q
=
stiind ca
A
Q
exprima valoarea vitezei iar
l
h
reprezinta gradientul hidraulic, vom obtine:

i K v =
Valoarea coeficientului de filtartie a fost determinat pe baze experimentale (L.K.
Davidov) sau cu ajutorul unei formule ( Hasen) :
( )
h
m
t d c K
c
24
30 , 0 70 , 0
2
+ =
in care c un coeficient care tine seama de gradul de porozitate al solului ; dc reprezinta
diametrul granulelor solului ; t timpul .
Tinand cont si de latimea stratului acvifer ( )
2
m H L A = , debitul curentului
subteran va fi : ( ) h m A i K Q 24 /
3
=

d. Repartitia apelor de infiltratie pe verticala
Repartitia apelor infiltrate in sol pe verticala unei sectiuni de teren (fig.4,5) se face
diferentiat in functie de natura si distributia rocilor componente, de structura geologica a
straturilor, de pozitia rocilor impermeabile si de alternanta rocilor permeabile .
Se intalneste, de regula la partea
superioara o zona de saturatie
incompleta, cantitatea de apa
crescand pe masura ce creste
adancimea, ajungandu-se in
apropierea stratului de teren
impermeabil la o saturatie completa
datorita acumularii de apa .
Fig 4 - Distributia apei pe verticala

a) Zona de aeratie cu urmatoarele
3 subzone:

5
Hidrologie Curs nr. 3

- Subzona de evaporare, situata in stratul superficial in care are loc schimbul de vapori
de apa intre sol si atmosfera. Adancimea acestei subzone incepe de la cativa cm
pana la 1-2 m ;
- Subzona intermediara, cu adancimi variabile unde apa de infiltratie patrunde in porii
rocilor dar nu-i satureaza ( apa nu poate fi folosita de plante) ;
- Subzona capilara, in care apa de infiltratie este intr-o cantitate mai mare.
b) Zona de saturatie, este zona situata deasupra stratului impermeabil in care porii
rocilor sunt saturati de apa de infiltratie care se inmagazineaza in timp.

Fig.5. Repartiia vertical a apelor subterane: 1- formaiune permeabil; 2-
formaiune semipermeabil; 3- formaiune impermeabil.

Intre cele doua zone de saturatie diferita exista o suprafata de separatie care poarte
denumirea de nivel freatic, apa din zona de saturatie fiind cunoscuta sub denumirea de apa
freatica. Partea superioara a apelor freatice sau a unui strat acvifer se numeste nivel
hidrostatic.
Apele de tip freatic sunt apele subterane care au legaturi permanente cu suprafata
solului si se clasifica in:
a) ape suprafreatice, existente in straturile superioare ale terenului, prezenta lor fiind
conditionata de fenomenele meteorologice ;
b) ape freatice, reprezentate de straturile continuie si permanente de apa situate
deasupra straturilor impermeabile ;
c) ape fara presiune, ape de provenienta freatica captata intre straturi de teren
impermeabil sub forma unor panze continui, fara presiune, fara caracter ascensional.


6
Hidrologie Curs nr. 3

Staturile acvifere libere, adica apele freatice reprezinta primul strat al apelor subterane
cu importanta in hidrologie deoarece reprezinta legatura apelor subterane cu cele de
suprafata.

f. Straturi acvifere captive
Aceste ape subterane sunt captive
intre 2 straturi de teren impermeabil,
dezvolta presiune in straturile superioare si
de aceea in cazul unui foraj au caracter
ascensional sau artezian (fig.6) . In conditiile
in care stratul de apa se afla prins intre doua
orizonturi impermeabile, iar alimentarea cu
ape superficile se face doar pe o suprafata
redusa, stratul se considera captiv . Deoarece
intre zona de alimentare si zona de drenare exista diferenta de nivel apa existenta in strat
este sub presiune . Evident, in cazul unui foraj, stratul acvifer se ridica spre nivelul
hidrostatic. Nivelul pna la care se ridica apa straturilor acvifere captive, in foraje, datorita
presiunii hidrostatice, poarta denumirea de nivel piezometric.
Fig. 6. Strat acvifer captiv cu caracter
ascensional (a) sau artizanal (b).

g. Legatura dintre apele subterane si suprafata terenului
Legatura cu suprafata terenului o au in mod obisnuit apele subterane de tip freatic,
care pot alimenta raurile si lacurile atat prin intermediul apelor suprafreatice, freatice cat si
prin cele fara presiune dintre straturile impermeabile . Apele de adancime pot participa, mai
rar, si artezian la alimentarea cu apa a raurilor si lacurilor .
Legatura hidraulica dintre apa raurilor si apa freatica poate fi observata urmarind graficele
de variatie a nivelurilor apelor freatice in paralel cu variatia apelor din rauri.
In lipsa legaturii hidraulice intre apele raurilor si cele freatice, raporturile dintre straturile
acvifere si rauri pot fi de mai multe feluri :
a) stratul acvifer este la un nivel superior si alimenteaza raul ;
b) stratul acvifer este la aceelasi nivel cu raul si alimentarea se face reciproc ;
c) stratul acvifer se gaseste la un nivel inferior nivelului din rau si alimentarea se face
din rau;
d) in zona meandrelor raului, uneori raul primeste apa din stratul freatic pe de o parte
iar pe de alta o cedeaza stratului freatic aflat pe malul opus .
O forma de legatura intre apele freatice si suprafata terenului o reprezinta izvoarele care
sunt iesiri concentrate de apa subterana, intalnite in mod deosebit in zone de munte si de
deal. Legaturile dintre apele subterane si zona uscatului se fac intr-un mod deosebit in
zonele de carst, modificand fisurile si grotele calcarelor, formand adevarate rauri subterane
(bazinele Crisurilor, Ariesului, Bega, Motrului, Dambovita, Ialomita)

7
Hidrologie


CURS NR. 4
HIDROGRAFIA

Hidrografia este o direcie principal a hidrologiei care se ocup cu prezentarea
general a unitilor hidrologice, ncadrarea lor geografic, analiza caracteristicilor
morfologice i morfometrice precum i a altor caracteristici definitorii. Unitile
hidrologice continentale se pot grupa n urmtoarele: bazinul hidrografic, lacurile, ape
curgtoare.
BAZINUL HIDROGRAFIC (BH)
In cele mai dese cazuri problemele practice hidrologice se refer la suprafee de
teren corespunztoare bazinului hidrografic al tuturor categoriilor de uniti hidrologice
Caracteristicile topografice, geologice, pedologice, gradul de acoperire cu vegetaie i
natura acesteia joac un rol important n activitatea sa hidrologic.
Caracteristicile topografice
Se consider bazin hidrografic o suprafa de teren de pe care apa de ploaie
care se scurge pe suprafaa sa se concentreaz i trece printr-un punct al albiei sale.
Conceptul de bazin hidrografic este legat nu numai de albie ci i de un punct sau o
seciune a acesteia. Bazinele hidrografice, uniti de baz n hidrologie, prezint un
caracter de stabilitate n timp. Cu toate acestea, pe cale natural sau artificial prin
intervenia omului, se pot nregistra modificri ale lor.
Cnd solul este total impermeabil, bazinul hidrografic corespunde complet cu
aspectul topografic al bazinului. Limita bazinului este reprezentat de linia de cumpn a
apelor, o linie situat la altitudinea maxim care divide precipitaiile czute i care, n
consecin, se scurg de o parte i de alta a liniei de cumpn. Aceast linie trece prin
punctele de cea mai mare nlime situate ntre dou bazine nvecinate (culmi de muni,
dealuri etc.) cobornd spre zona de vrsare unde se nchide. n regiunile nalte ale
reliefului cumpna apelor se poate identifica cu uurin spre deosebire de regiunile
joase unde nu poate fi stabilit practic n teren dect prin nivelment. In cazul n care solul
este permeabil, n afara liniei de cumpn a apelor superficiale mai exist i o linie de
cumpn a apelor subterane ntre un bazin i cel alturat (fig. 1).


Fig. 1. Bazinul hidrografic






1
Hidrologie Curs nr. 4

In general, diferena dintre bazinul hidrografic i cel topografic influeneaz
comportamentul hidrologic n cazul bazinelor hidrografice mici i mai puin la cele mari
unde diferenele dintre suprafaa de alimentare superficial i cea subteran se
compenseaz iar erorile sunt nesesizabile.
Caracteristicile geologice i pedologice
Natura geologic a rocilor care constituie un bazin hidrografic are o influen
hotrtoare asupra comportamentului su hidrologic. De asemenea structura i textura
solului influeneaz scurgerea, infiltraia sau evaporaia.
Gradul de acoperire cu vegetaie i natura vegetaiei existente joac un rol
important: un bazin hidrografic fr vegetaie la suprafa sa cunoate o puternic reea
torenial, prezint un grad mare de degradare, un transfer mare de aluviuni, n timp ce
un bazin acoperit cu vegetaie reine un timp mai mare apa provenit din precipitaii,
faciliteaz infiltraia iar scurgerea se face mai lent.
Caracteristici morfometrice
Studiul unui bazin hidrografic presupune cunoaterea caracteristicilor sale
morfometrice. Pentru definirea poziiei sale sunt necesare coordonatele geografice ( i
) care ncadreaz bazinul, zona geografic unde este amplasat precum i altitudinea la
care este situat.

A. Suprafaa bazinului hidrografic (BH) este reprezentat de suprafaa de
teren cuprins n interiorul liniei de cumpn a apelor. Aria bazinului se poate determina
prin mai multe metode, n funcie de gradul de precizie cerut, mijloacele tehnice de care
dispunem etc. Se folosesc:
metode grafice: metoda caroiajelor, metoda compensrilor, metoda figurilor
geometrice corespunztoare;
metode mecanice: planimetrare
Elementele morfologice importante ale unui bazin hidrografic (BH) sunt lungimea i
limea.
Lungimea bazinului reprezint distana de la vrsare pn la punctul cel mai ndeprtat
situat n zona de izvoare (se exprim n km, vezi distana AB n fig. 2). Dac bazinul este
curbat sau de o form neregulat, lungimea poate fi o curb sau o linie frnt i trebuie
amplasat astfel nct s mpart suprafaa bazinului n dou pri aproximativ egale.
Limea bazinului este reprezentat de perpendiculara pe lungimea bazinului care unete
celelalte dou maluri opuse. Limea cu dimensiunea cea mai mare exprim valoarea
maxim a limii. Limea medie se poate calcula ca raport dintre suprafaa bazinului
hidrografic i lungimea sa, cu ajutorul formulei
) (
) (
2
km L
km A
b
mediu
= . Limea medie a unui BH


2
Hidrologie Curs nr. 4

servete la prognoza viiturilor i a amplitudinii lor: cu ct limea medie este mai mic cu
att forma bazinului este mai alungit i timpul de concentrare a viiturilor este mai mare.
Pentru studiul unui BH, o importan deosebit o are modul n care se compune
suprafaa sa. In fig. 2 se prezint un bazin hidrografic, cu vi i cursuri de ape, sub-
bazinele componente, modul de realizare a graficului de dezvoltare a suprafeei sale de la
izvor pn la vrsare, precum i graficul circular de compunere a suprafeelor. ncepnd
de la izvorul rului, notat cu A, rul primete mai muli aflueni pe partea dreapt a
cursului, ale cror sub-bazine au fost notate cu 2' i 4', iar pe cei din stnga cu sub-
bazinele 1' i 3'. In afara afluenilor, cursul principal al rului are suprafee proprii ale
bazinului de recepie notate, n stnga cursului cu 1,3,5 i n dreapta cu 2,4,6.
Se planimetreaz fiecare sub-bazin precum i suprafeele proprii i se verific
dac nsumarea lor d valoarea suprafeei totale a BH.
Cu aceste valori de suprafee pariale i total se poate construim un grafic al
creterii suprafeei bazinului hidrografic al rului principal. Pe grafic se traseaz o dreapt
AB care exprim lungimea BH, precum i o dreapt orizontal perpendicular pe prima,
pe care se vor nscrie suprafeele pariale. Ambele drepte se traseaz respectnd
anumite scri alese convenabil i anume pe verticala AB lungimea bazinului hidrografic
iar pe orizontal suprafeele pariale distribuite n stnga i dreapta cursului principal. Pe
ordonat (AB) se plaseaz valorile care stabilesc deprtrile fa de gura de vrsare a
rului, punctul B, a diferitelor puncte de pe rul principal, printre care i afluenii. Pe
abscis, ncepnd cu punctul B, se acumuleaz, la scar, treptat toate suprafeele
interbazinale, plasndu-le n ordine pe cele situate n stnga i n dreapta cursului
principal. n acest mod, pe abscis, rezult suprafaa total a bazinului hidrografic
exprimat la scar



3
Hidrologie Curs nr. 4


Fig. 2 Graficul de dezvoltare i graficul circular al unui bazin hidrografic.

Corespunztor unui punct C situat pe bazin la o deprtare L
c
de gura de vrsare a
rului, cu ajutorul graficului se poate determina rapid suprafaa bazinului n amonte sau
aval total sau suprafeele situate la stnga i la dreapta.
Planimetrnd cu precizie suprafeele interbazinale i calculnd procentele acestor
suprafee n raport cu suprafaa total se poate realiza i un grafic circular al bazinului
(fig. 2) Dimensiunile BH au un rol deosebit n producerea i evoluia proceselor
hidrologice:
pentru BH mici, scurgerea i concentrarea apelor se face concomitent cu precipitaiile,
efectul topirii zpezilor i al precipitaiilor torenial se resimte imediat cu grave
consecine
pentru BH mari, situaia este mult mai lent, astfel de bazine regulariznd scurgerea;
zonele de la suprafaa Pmntului foarte srace n scurgere superficial se numesc
regiuni endoreice, cu o reea hidrografic slab dezvoltat, cu predominana scurgerii
subterane. Ex: podiul Anatoliei, zone cu clim arid (lacuri srate i sraturile);
teritoriile slab brzdate de ape curgtoare, cu reea hidrografic slab dezvoltat se
numesc semiendoreice.

B. Forma bazinului are un rol deosebit de important din punct de vedere hidrologic,
deoarece influeneaz producerea i evoluia fenomenelor hidrologice. Forma bazinelor
hidrografice este imprimat de poziia i orientarea limitei bazinelor. De forma bazinului
depinde att lungimea traseului apelor curgtoare, din amonte spre aval, ct i
posibilitatea de dezvoltare i aportul de ap al afluenilor. Exist o strns legtur ntre
cantitatea de precipitaii, evaporaie, debitele de ap i altitudinea bazinului analizat.
n fig 3 sunt prezentate 2 bazine hidrografice cu suprafee egale dar cu forme
diferite.


4
Hidrologie Curs nr. 4


Fig. 3 Bazine hidrografice de forme diferite i suprafee egale

Timpul de concentrare a apelor rezultate din aceeai cantitate de precipitaii
czute concomitent pe cele dou bazine va fi diferit. n bazinul a timpul de concentrare a
apelor n punctul A, este mai mic dect timpul de concentrare a apelor din precipitaii
scurse pe bazinul b, n punctul B. n acest caz i comportamentul celor dou bazine
urmrit cu ajutorul izocronelor
1
, n cazul unor ploi toreniale sau viituri, este
diferit.Pentru exprimarea formei bazinului hidrografic se folosesc mai muli indicatori:
coeficientul de compacitate (k
c
), denumit i coeficientul lui Gravelius, exprim relaia
ce exist ntre perimetrul BH i lungimea cercului de suprafa egal cu suprafaa
bazinului (A
cerc
= A
BH
).
cerc
BH
c
L
P
k = dar ,
2
c cerc
R A =

cerc
c
A
R = , iar
c c
R L = 2
Deci
A
A A
L
cerc cerc
c
= = =

2 2 2
2

cerc
BH
c
A
P
k =
2
1
dar , 282 , 0
2
1
=

deci
cerc
BH
c
A
P
k = 282 , 0

gradul de alungire Ki a bazinului, care se exprim astfel:
L
b
k
mediu
i
= dac raportul este subunitar atunci BH are o form alungit i cu ct
valoarea se apropie de unitate atunci forma se apropie de un cerc.
coeficientul de dezvoltare a bazinului, exprim un raport ntre suprafaa sa i
suprafaa ptratului care are latura egal cu lungimea bazinului:
2
L
A
k
d
=

1
Izocronele - izolinii care unesc puncte de pe un bazin n care scurgerea lichid ajunge n aceeai unitate de timp


5
Hidrologie Curs nr. 4

Cu ct valoarea acestui coeficient este mai mare cu att BH are forma mai puin alungit
i se vor nregistra amplitudini mari ale viiturilor.
coeficientul sau indicele de asimetrie (a), care se stabilete n funcie de suprafeele
situate la stnga sau la dreapta vii sau rului principal i se exprim cu ajutorul
relaiei:
A
A A
A A
A A
a
dr stg
dr stg
dr stg
) ( 2
2

=
+

=

Tipurile de bazine
Bazinele hidrografice, cu toat marea lor varietate, au fost grupate n 5 tipuri (Buta,
1983):
Tipul I, include bazinele hidrografice dezvoltate mai mult n cursul mijlociu: Criul
Negru, Trotu, Someul etc.
Tipul II, unde bazinele hidrografice se dezvolt n cursul superior: Jiu, Ialomia,
Buzu etc.
Tipul III, unde bazinele hidrografice se dezvolt n cursul inferior: Arge, Someul Mic
etc.
Tipul IV, este caracteristic bazinelor hidrografice dezvoltate uniform: Arie, Vedea,
Criil Alb, Bega etc.
Tipul V, este tipic pentru bazinele care se ngusteaz n cursul mijlociu: Olt, Trnava
Mare etc.
Clasificarea de fa este destinat a avea scopuri practice deoarece, n funcie de
dezvoltarea bazinelor, se pot desprinde cteva caracteristici ce privesc geneza i
dezvoltarea viiturilor:
- bazinele dezvoltate uniform, pe toat lungimea lor, nu genereaz viituri brute ci
numai creteri progresive i atenuri treptate;
- bazinele dezvoltate n cursul inferior favorizeaz scurgerea brusc deoarece
apele din precipitaii se vor aduna rapid la ieirea din bazin;
- bazinele dezvoltate mult n cursul superior vor genera viituri a cror amploare va
scdea cu ct se apropie de cursul inferior.

C. Relieful bazinului hidrografic reprezint un alt aspect fundamental al
comportamentului hidrologic al unui BH. Relieful unui BH este foarte bine i sugestiv
reprezentat pe hri prevzute cu curbe de nivel de pe care extragem o serie de date
sintetice pe care le prezentm apoi, sub o form mai simpl, prin curba hipsometric i
graficul de repartizare a suprafeelor pe trepte de altitudine.


6
Hidrologie Curs nr. 4

Pentru stabilirea acestor informaii sintetice s presupunem c un bazin
hidrografic cu o suprafa total de 2500 km 2 prezint variaii ale altitudinilor ntre 600-
1800 m. Alegem o treapt de altitudine, exemplu 200 (in funcie de ecartul de variaie a
altitudinilor) i planimetrm suprafeele pariale pe fiecare treapt de nivel, obinnd
urmtoarele rezultate:
a
1
(600-800 m) = 70 km
2
, reprezentnd 2,8 % din suprafaa total;
a
2
(800-1000 m) = 847,5 km
2
, reprezentnd 33,9 % din suprafaa total;
a
3
(1000-1200 m) = 1115 km
2
, reprezentnd 44,6 % din suprafaa total;
a
4
(1200-1400 m) = 355 km
2
, reprezentnd 14,2 % din suprafaa total;
a
5
(1400-1500 m) = 67,5 km
2
, reprezentnd 2,7 % din suprafaa total;
a
6
(1600-1800 m) = 45 km
2
, reprezentnd 1,8 % din suprafaa total;
Curba hipsometric i curba de frecven a altitudinilor se poate prezenta nscriind
ntr-un sistem de axe de coordonate valorile altitudinilor pe ordonat, suprafaa BH pe
abscisa inferioar i procentele pe abscisa superioar (fig. 4).

Fig. 4 Curba hipsometric i curba de frecven a altitudinilor bazinului hidrografic

n studiul morfometric al bazinelor hidrografice se folosete noiunea de rectangul
echivalent care presupune c acelai bazin se comport din punct de vedere hidrologic n
mod analog cu un rectangul care ar avea aceeai suprafa i perimetru (acelai
coeficient al lui Gravelius, aceeai distribuie a altitudinilor, aceeai curb hipsometric).
- pornind de la curba hipsometric se poate calcula altitudinea medie a bazinului
hidrografic,
aceast valoare ncadrnd BH ntr-o anumit zon de relief. Altitudinea medie se poate
calcula fcnd semisuma altitudinilor extreme:
2
min max
H H
H
mediu
+
=


7
Hidrologie Curs nr. 4

Pentru un bazin hidrografic cu o distribuie a nlimilor mult mai neregulat, altitudinea
medie se calculeaz separat pentru trepte de suprafa (ca n exemplul anterior al curbei
hipsometrice), astfel:
A
h h
a
h h
a
h h
a
h h
a
H
n n
n
mediu
2
....
2 2 2
1 3 2
3
2 1
2
1 0
1
+
+
+
+
+
+
+

=


n care: a1, a2, a3, ...a reprezint suprafeele pariale ntre curbele de nivel, ho, h1,
h2,h3 ..h
n
-altitudinile curbelor de nivel respective, A - suprafaa ntregului BH.
- panta medie a bazinului hidrografic este o alt caracteristic morfometric important
legat
de desfurarea scurgerii.
Pentru relieful de cmpie caracterizat de uniformitate a nlimilor atunci panta medie se
calculeaz:
) / (
2 min max
km m
A
H H
i
mediu

=
Pentru zone cu relief diferit, calculul pantei medii pornete de la hri cu curbe de nivel,
alegndu-se o anumit treapt de altitudine H, msurnd lungimile curbelor de nivel
(Io.,l1.. .l
n
) pentru fiecare treapt de altitudine i innd cont i de suprafaa bazinului -
A.
A
l l l l
l l
h
i
n
n
mediu
) ...
2
(
1 3 2 1
0

+ + + + +
+

=
coeficientul de acoperire a bazinului hidrografic cu lacuri, bli i mlatini (k
a
),
exprimat sub forma unui raport ntre suprafaa lacurilor i blilor i suprafaa total
(n procente):
100
) , , (
(%) =

A
mlastini balti lacuri a
k
a




8
Hidrologie


CURS NR. 5
APELE CURGTOARE
O parte din apa din precipitaii sau din legturile cu apele subterane (izvoare) se
concentreaz n anumite denivelri existente la suprafaa pmntului dup care urmnd
legea gravitaiei se deplaseaz n sensul pantei formnd apele curgtoare.
Apele curgtoare de suprafa pot fi clasificate n:
ape nepermanente alimentate de precipitaii, nedefinite ca form, nensemnate
i neregulate care urmeaz suprafaa nclinat a unui teren (apele de iroire,
torenii);
ape permanente au originea din apele subterane, din topirea ghearilor sau
zpezilor permanente sau dintr-o ap stttoare i au un caracter al scurgerii
permanent, n majoritatea timpului (praie, ruri, fluvii).
Apele de iroire
nu au un curs individualizat, dup fiecare ploaie i formeaz un nou drum;
mrimea apei de iroire depinde de cantitatea de precipitaii czut i de
intensitatea ploii;
determin eroziunea terenurilor i transport aluviuni de pe versanii formelor de
relief pozitive;
Torenii
iau natere, de regul, pe urmele lsate de apele de iroire, n cazul unor ploi
repetate i de intensitate mare;
activitatea cea mai intens are loc n cazul ploilor toreniale sau primvara la
topirea zpezilor;
albia evolueaz continuu, se individualizeaz, formndu-se la partea superioar
un bazin de recepie, un canal de scurgere i un con de dejecie n regiunea
inferioar.
au efecte mecanice asupra terenului, maximum n zona de recepie.
Praiele, rurile, fluviile
praiele sunt cele mai mici uniti de cursuri de ape curgtoare cu caracter
permanent.
rurile sunt cursuri de ap natural curgtoare, permanente, rezultate din unirea
a dou sau mai multe praie; ocup vi i albii prin care curg urmnd linia de
pant din zonele de altitudine ridicat ctre zonele de mic altitudine.
Elementele componente ale rului (din amonte spre aval):
izvorul locul de natere al rului;
albia de curgere sau cursul rului canalul prin care apele rului se scurg de la


1
Hidrologie Curs nr. 5

izvor spre vrsare. Se mparte convenional n 3 sectoare: cursul superior, cursul
mijlociu i cursul inferior:
o cursul superior este caracterizat prin pante mari ale albiei i, n
consecin, prin viteze mari ale apei, determinnd eroziuni pronunate pe
vertical, cursul fiind aproape rectiliniu ntr-o albie ngust;
o cursul mijlociu are pante i viteze ale apei reduse determinnd n special
eroziuni pe orizontal n momentul ieirii apelor din albia minor
1
.
o cursul inferior se caracterizeaz prin pante ale albiei foarte sczute care
determin depunerea aluviunilor i un curs cu albii de curgere late (puin
adnci) sau cu meandre.
vrsarea locul n care rul i vars apele ntr-o alt unitate acvatic
(excepional se pierd n nisipuri).

n studiul apelor curgtoare, din punct de vedere geografic dar si hidrologic o
caracteristica importanta o reprezint particularitile existente in zona de vrsare a
acestor ape, in special, in marile si oceanele din lume. In zonele de litoral cu altitudini
sczute, fluviile sau rurile pot forma estuare, limanuri sau delte.
Estuarul reprezint zona de vrsare a unui fluviu in mari sau oceane cu maree
puternice sau in zone care au loc micri de coborre a uscatului si care ia, de regula,
forma unui triunghi cu baza spre mare sau ocean. Lrgirea gurii de vrsare este o
consecina a aciunii mareei si de aceea adncimile in estuar scad de la vrsare spre
interior.
Se ntlnesc estuare in forma de plnie larg deschise spre mare sau ocean si estuare
de bordura a cror deschidere ctre mare sau ocean este ntrerupta de bare sau dopuri
de nisip sau mal, insule sau promotorii.
Cel mai mare estuar din lume este cel format la vrsarea rurilor Panama si Uruguay,
din America de Sud, cunoscut sub numele de estuarul La Plata.
In Europa un estuar foarte cunoscut este cel format la vrsarea rului Tamisa din
Anglia in Marea Nordului, limea maxima a estuarului este de 16 Km. Estuarul
nregistreaz nivele maxime iarna si minime vara, iar nlimea mareelor la gura de
vrsare atinge 66,5m, devenind navigabil, vasele oceanice putnd ptrunde pn la
Londra.
Limanurile reprezint vi largi situate la gura de vrsare a unui ru in mare care au
fost invadate de apele marine si apoi separate de acestea prin cordoane litorale formate
din depunerile si acumulrile succesive de aluviuni.
Se ntlnesc :
- limanurile fluviatile constituit dintr-un lac format la confluena dintre dou ruri

1
albia minor canalul de curgere a unui ru la debite medii si mici


2
Hidrologie Curs nr. 5

atunci cnd zona n care afluentul i-a barat drumul de curgere prin depuneri de
aluviuni in zona de confluen. Limanuri fluviatile se ntlnesc mai frecvent in
Cmpia Romana, in special de-a lungul Dunrii, Ialomiei, Buzului, ca de
exemplu Jirlu, Amara, Balta alb sau pe bordura vestica a Dobrogei, cum sunt
Grlia sau Oltina;
- limanuri fluvio-maritime situate la vrsarea unui ru in mare atunci cnd zona de
vrsare este barat de cordoane de aluviuni depuse succesiv de mare sau chiar de
ru. Limanurile fluvio-marine se formeaz la mrile fr maree. Au forme alungite
iar lungimea si adncimea lor creste in aproprierea barajului. Se ntlnesc mai
frecvent limanuri fluvio-maritime pe rmul nordic al Marii Negre i pot fi
exemplificate prin Limanul Nistrului sau Limanul Niprului.
Delta este o forma de relief litoral in zona de vrsare a unei ape curgtoare intr-un
lac, in mare sau ocean, care ia natere atunci cnd procesul acumulrii aluviunilor aduse
de apa curgtoare predomina asupra procesului splrii acestora de ctre maree, cureni
litorali si valuri .
Condiiile care favorizeaz formarea Deltei sunt : existenta unui elf ntins cu panta
redusa, a unui curs de apa care aduce o cantitate foarte mare de aluviuni si lipsa
mareelor sau existenta unor maree slabe.
Procesul de acumulare al aluviunilor are loc datorita scderii vitezei de scurgere a
cursului de apa si a procesului de floculaie, a particulelor fine sub aciunea apei de mare
(concentrarea particulelor fine dintr-o suspensie sau dintr-o soluie coloidala, in particule
mai mari care datorita greutii mai mari cptate, se depun).
Datorita pantei reduse de curgere, in delta are loc desprirea cursului de apa in
brae, dispuse in general sub forma de triunghi, cu vrful in amonte, form ce amintete
de cea de a patra litera din alfabetul grecesc (delta), de unde i provine i numele.
Pornind de la modul in care se formeaz, deltele au tendina de a avansa in mare
cucerind noi suprafee de teren in dauna acesteia, datorita cantitilor nsemnate de
aluviuni care se depun. Numai Dunrea, spre exemplu, transporta in medie, atunci cnd
cursul sau era liber, fr baraje, anual cca. 67,5 milioane tone de aluviuni in suspensie,
care de regula, se depun majoritar in zona de vrsare determinnd naintarea uscatului
in mare. Cea mai rapida naintare se nregistreaz in dreptul deltei secundare a braului
Chilia, care, anual nainteaz in mare cu cca. 400-600 m.
In lume ntlnim la aproape toate fluviile si rurile mari delte in zona de vrsare in
mare, acestea prezentndu-se sub forme diferite, printre care putem aminti:
- delta unilalobat, in care se distinge un canal principal si cteva canale adiacente
mai mici nesemnate ca seciune si debit, delta constituindu-se in esen din acel
canal principal. Exemplul cel mai tipic pentru acest tip de delta l reprezint rul
Tibru.


3
Hidrologie Curs nr. 5

- delta multilobata, in care vrsarea in mare se face prin mai multe brae, ca de
exemplu deltele Dunrii, Ronului, Padului etc. ;
- delta digitala, zona de vrsare este dominata de numeroase brae si canale care
prezint prelungiri n mare, cum sunt deltele fluviilor Volga si Mississippi ;
- delta in forma de semiluna, cum este de exemplu cea a fluviului Nil, care la
vrsarea in Marea Mediterana prezint doua brae principale laterale completate
cu mai multe brae secundare care au depus in timp aluviunile intr-un golf de
forma triunghiulara pe care la transformat mai nti intr-o laguna si apoi intr-o
zona mltinoasa cu lacuri si grinduri dnd deltei forma de semiluna.
Pentru noi o importanta
deosebita din punct de vedere
geografic, hidrologic, economic si
turistic prezint Delta Dunrii,
mare formaiune deltaica, cu
suprafaa de 5050 Km
2
inclusiv
Complexul lacustru Razelm-Sinoe,
din care 4340 Km
2
pe teritoriul
Romniei, restul de 710 Km
2

aparin Ucrainei.
Fig. 1 Harta Deltei Dunrii
La ceatalul Ismailului Dunrea
se mparte in doua brae Chilia si
Tulcea. Braul Chilia situat in limita
nordic a Deltei Dunrii formeaz
linia de grania dintre Romnia si
Ucraina. Este braul care
transporta cca. 70 % din debitul
Dunrii si formeaz la vrsare in
Marea Neagra o delta proprie, Delta Chiliei.
Braul Tulcea se bifurca si el, dup 17 Km, in doua brae : Sulina si Sfntul Gheorghe.
Braul Sulina, dup rectificarea si amenajarea cursului, a devenit canal navigabil pentru
vasele maritime, iar braul Sfntul Gheorghe, foarte meandrat, reprezint limita sudica a
celor trei brae ale deltei.
Delta Dunrii este o unitate de relief de data mai recent format prin colmatarea unui
fost golf marin. Este plastica, din acest punct de vedere, definiia data de geograful Emile
de Martonne pentru delt ca fiind partea cea mai tnra a unui fluviu care mbtrnete.
Vrsta si originea acestui colt de ara au preocupat foarte mult o serie de cercettori,
ncepnd cu informaiile furnizate de Pliniu cel btrn, Ptolemeu, Strabon si istoriograful
grec Herodot.


4
Hidrologie Curs nr. 5

Este sigur, dup cercetrile moderne, ca Delta Dunrii i are nceputurile cu 13
milenii n urma, fiind produsul ngemnat al micrilor tectonice si al unor ageni urmtori
situai in aluviunile Dunrii combinate cu aciunea valurilor si a curenilor marini.
Se presupune ca evoluia geologica a Deltei ar fi constituita din trei faze succesive :
- faza I-a corespunztoare teriarului, regiunea Deltei si a complexului Razelm
reprezentau depresiuni acoperite de apele marine si care comunicau intre ele
printr-un canal situat pe actuala vale Sarinasuf-Murighiol ;
- faza II-a corespunztoare Quaternarului, epoca diluviului, prezint o ridicare
nceata a terenului care iese de sub apele marine, iar cuvetele acestor depresiuni
rmn sub forma unor lacuri srate. In aceasta perioada Delta, ca atare, nu exista
iar Dunrea se vrsa in mare printr-un singur bra de-a lungul faliei Dobrogei,
situat probabil pe traseul actualului bra Sfntul Gheorghe ;
- faza a III-a corespunde perioadei in care se nregistreaz o noua tasare a
uscatului, fr ca aceasta tasare sa asigure legtura apelor prin canalul Sarinasuf-
Murighiol. In acesta perioada s-au format golfurile si limanurile Deltei prin
depunerea, in timp, a loessului.
Intr-o definire schematica Delta Dunrii este rezultatul interaciunii proceselor fluvio-
marine, petrecute cel mai devreme in Quaternar, desfurate pe un fundament
epirogenetic negativ. Fiecare dintre aceti factori majori, fluviul si marea, sau influenat
fiecare dup caracteristicele lor i au contribuit la procesul general de formare si de
evoluie a deltei. Marea Neagra a avut un rol decisiv datorita oscilaiilor de nivel, in
perioada formarii Deltei.
Un alt factor, cu un rol major, in formarea Deltei este reprezentat de tectonica locala
care a determinat si influenat contribuiile fluviului si a marii.
In acelai timp acumulrile de aluviuni aduse de fluviu cat si aportul nisipului
transportat de curenii marini au avut si ele o contribuie majora in formarea Deltei. Cele
trei brae dunrene, Chilia, Sulina si Sfntul Gheorghe, mpart delta in trei mari ostroave
complexe : Letea, Sfntul Gheorghe si Dranov. Suprafaa acestora e brzdata de
numeroase brae secundare, grle sau canale trasate artificial (rezultate prin rectificarea
unor grle) care leag fluviul cu numeroasele lacuri si mlatini din interior. Lacurile cele
mai cunoscute sunt Fortuna, Gorgova, Matia, Merheiul, Isacova, Rou, Puiu, Rosule.
Partea sudica a Deltei Dunrii aparine complexului lacustru Razelm-Sinoe, compus din
unitile lacustre Razelm, Babadag, Golovia, Zmeica, Sinoe si Tuzla.
Bogiile Deltei Dunrii sunt reprezentate de pete, stuf, producia agricola vegetala
si animala dar in mod deosebit se distinge atracia turistica a zonei pentru care vor trebui
unele perfecionri ale condiiilor de cazare transport si agrement.
***
Mai multe ruri ce se vars unul n altul formeaz un sistem de ruri. Sistemul de
ruri sau fluviatil poate fi:


5
Hidrologie Curs nr. 5

- independent i vars apele direct ntr-un lac, mare, ocean: Casimcea, Taia,
Telia.
- dependent i vars apele n alte ruri: Mure, Siret, Brlad.
n ara noastr s-a stabilit un sistem de ierarhizare innd cont c majoritatea rurilor
se vars intr-un singur colector, Dunrea. n acest sens toate rurile care se vars n
Dunre sunt ruri de ordinul I (Siret, Prut, Olt etc.), afluenii acestora (Buzu, Trotu,
Olte etc.) sunt de ordinul II, afluenii rurilor de ord. II devin ruri de ord. III s.a.m.d.
Totalitatea unitilor hidrografice dintr-un bazin de recepie (sistemele de ruri de
pe un teritoriu, cursuri permanente i temporare, lacuri naturale i mlatini) formeaz
reeaua hidrografic.
Tipuri de reele hidrografice:
- dendritic cuprinde rurile care au
reeaua asemntoare cu un arbore, cu
ramurile ramificate; afluenii rului
principal se vars sub un unghi ascuit
(rul Brlad ntre Vaslui i Tecuci);
- fluat propriu rurilor care curg prin
vile aezate ntre dou masive
muntoase; cursul rului colector este
mai drept iar afluenii care provin de pe
versanii laterali ai vii se vars direct
n rul principal sub un unghi cuprins
intre 60
0
i 90
0
(Lotru, Bistria);
Fig. 2 Reea hidrog
- radiar se ntlnete n zonele n care cumpna apelor dintre dou bazine
alturate prezint o poriune mai ridicat de unde pornesc cursuri de ap
n toate direciile (n zona munilor Climan i Harghita).


rafic
Fig. 3 Reea fluat Fig. 4 Reea radiar


6
Hidrologie Curs nr. 5

Elementele morfologice ale rurilor
Lungimea rului;
Coeficientul de sinuozitate;
Ramificarea rului;
Profilul longitudinal.
Lungimea rului reprezint distana de la izvor la vrsare urmnd cu fidelitate cursul
rului. Aceast msurtoare se poate efectua direct pe teren sau pe hri (cel mai des).
n acest ultim caz, exactitatea msurtorilor depinde de forma cursului rului.
Coeficientul de sinuozitate reprezint raportul dintre lungimea real a rului i
lungimea segmentului de dreapt care unete izvorul cu locul de vrsare (este un
coeficient supraunitar)
Ramificarea rului se exprim prin gradul de ramificare, adic raportul ntre suma
lungimilor tuturor braelor ramificate inclusiv lungimea braului principal i lungimea
braului principal (este un coeficient supraunitar).
Profilul longitudinal al unui ru este o reprezentare grafic a variaiei altitudinii
punctelor situate pe talvegul
2
rului i msurate de la vrsare spre izvor. Graficul
profilului longitudinal (fig 5) exprim n primul rnd variaia pantelor de-a lungul rului
respectiv. Pantele pot fi exprimate ca medie a unui ntreg curs de ap (i) sau pante medii
pe sectoare ale rului.
Panta medie a unui curs
ntreg de ru exprim
raportul dintre diferena de
altitudine ntre izvor i
punctul de vrsare i
lungimea rului respectiv. Se
exprim n m/km.

( ) km m
L
H
L
H H
i
AB B A
/

=

O alt caracteristic a
reelei hidrografice o
reprezint densitatea sa adic raportul dintre lungimea total a rurilor situate ntr-un
teritoriu i suprafaa teritoriului respectiv. Se exprim n km/km
2
i variaz de la un
teritoriu la alt teritoriu n funcie de condiiile de relief, sol, vegetaie, umiditate etc. Se
pot ntocmi hri ale densitii reelei hidrografice pentru teritorii mari.



Fig. 5 Profilul longitudinal al unui ru
2
talveg linia ce unete punctele de cea mai mare adncime situate pe cursul unui ru.


7
Hidrologie

CURS NR. 6
APELE CURGTOARE
(continuare)
1. Vile i albiile rurilor
2. Dinamica apei n ruri
3. Curenii din ruri

1. Vile i albiile rurilor
Vile rurilor sunt forme de relief negative pe suprafaa Pmntului, de form n
general ngust i alungit care permit apei s curg n sensul pantei. Traseul acestor vi
poate fi de la rectiliniu pn la maximum de sinuozitate.
Elemente comune:
Patul vii sau fundul bi reprezint poriunea cea mai cobort de pe cuprinsul vii.
Linia ce unete punctele cu cea mai joas cot de pe profilul longitudinal al rului se
numete talveg. Poriunea din patul vii care este n permanen sau temporar ocupat
de apa rului poart numele de albie iar versantele laterale se numesc maluri.
La un curs de ap se disting 2 tipuri de albii: o albie minor (M.N. n fig. 1).
corespunztoare acelei pri a vii acoperit permanent sau aproape permanent de apa
rului i o albie major (EF) acoperit cu ap numai n perioada apelor mari.


La albiile mai evoluate
datorit viiturilor i
depunerilor de aluviuni n
albia major se formeaz
terase (t
1
i t
2
). Dup
terase urmeaz prile
laterale ale vii primare sau
malurile primare (CF i DF)
i apoi versantele vii (AC
i BD) delimitate la partea superioar de lina de cumpn a apelor (A i B).
Fig. 1 Elementele unei vi
Adncimea vii este reprezentat de diferena de nivel dintre nivelul liniei de
cumpn a apelor i fundul vii (H). Exist o diferen iniial a vii (H1) i o adncime
actual a vii (h).
Limea vii se exprim ca limea bazinului vii (AB), limea n dreptul malurilor
primare (CD) i limea de jos a vii (EF).
n funcie de natura reliefurilor pe care le traverseaz, albiile rurilor pot fi:
- albiile rurilor de munte, mai drepte, cu multe fragmente din roca pe care au


1
Hidrologie Curs nr. 6

nfrnt-o;
- albiile rurilor de es, cu forme sinuoase, cu scderea pantei longitudinale,
scderea vitezei de scurgere a apei.
n evoluia lor, albiile rurilor dau natere unor formaii de albie: plajele, care iau
natere lng maluri (n special, cele convexe), alctuite din depuneri de nisip; praguri
transversale, care apar n puncte de inflexiune ale albiei, adic acele locuri unde se
nregistreaz treceri de la o curb a albiei ntr-un sens la o curbur n sens opus; bancuri
de nisip care apar pe cursul unui ru datorit prezenei unor obstacole n faa crora se
depun aluviunile care cresc n timp i ajung la sfrit s se transforme n insule.
Totalitatea proceselor prin care albiile rurilor se schimb este cunoscut denumirea de
procese de albie.
Dac facem o seciune n albia
unui ru cu un plan
perpendicular pe direcia de
curgere a apei, obinem profilul
transversal al rului respectiv
(fig 2). Profilul transversal este
limitat la partea sa inferioar de
fundul albiei iar lateral de
malurile albiei.
Fig. 2 Profil transversal printr-un ru
Din profilul transversal se
disting:
Nivelul maxim nivelul pn la care se ridic apa rului n albie n cazul apelor mari;
Nivelul minim nivelul cel mai sczut ce se nregistreaz n albiea rului n
perioadele de secet;
Nivelul mediu media nivelurilor apelor unui ru ntr-o anumit perioad (1 an);
Suprafaa seciunii transversale a albiei - care poate fi msurat pn la nivelul
maxim al apei, pn la nivelul mediu sau minim;
Suprafaa activ a apei curgtoare - n care se poate pune n eviden micarea apei
n toate punctele seciunii. Se
caracterizeaz prin urmtoarele
elemente morfometrice (fig. 3):
Fig. 3 Determinarea seciunii active a unui ru.

- limea rului distana
dintre limitele apei de pe
profilul transversal (B);
- adncime maxim este
cea mai mare adncime


2
Hidrologie Curs nr. 6

msurat n profilul ridicat (H
max
);
- adncime medie exprim raportul dintre suprafaa seciunii active () i limea
rului (B):
B
H
mediu

= ;
- perimetrul udat lungimea liniei fundului ntre limitele apei, este format din
segmente de dreapt reprezentnd ipotenuzele triunghiurilor dreptunghice care au
catetele reprezentate de distanele dintre dou verticale alturate; relaia de
calcul:
( )
2
2
2
2
1 2
2
2
2
1
2
1 n
h b .... h h b h b P + + + + + + =
- raza hidraulic este un element imaginar li exprim raportul dintre suprafaa
seciunii active () i perimetrul udat (P):
P
R

= ; pentru fluvii sau ruri mari a
cror lime depete mult adncimea medie, raza hidraulic poate fi nlocuit cu
adncimea medie.
- coeficientul de rugozitate au fost determinate pentru diferite tipuri de albii (tabel
1).
- Seciunea total de scurgere () se determin pe baza planimetrrii seciunilor
elementare
1
,
2
,
3
,
n
, sau analitic cu ajutorul relaiei:
2 2 2 2
1
1
2 1
2
1
1
n
n
n n
n
h
b
h h
b ...
h h
b
h
b +
+
+ +
+
+ =


- Seciunea moart sau inactiv in care micare apei este foarte redus sau apa
stagneaz.

Tabel 1 Valori ale coeficientului de rugozitate ()
pentru diferite tipuri de albii
















3
Hidrologie Curs nr. 6

2. Dinamica apei n ruri
Scurgerea apei n ruri nu se desfoar n mod uniform ci, de regul, datorit
caracteristicilor morfologice i morfometrice ale albiei rurilor, a caracteristicilor climatice
ale zonei prin care curge rul, micarea apei prezint o serie de fenomene dinamice
referitoare la: variaii ale vitezelor de deplasare, variaii ale nivelurilor, curenii i debitele
etc. a cror caracteristic este instabilitatea.
Asupra masei de ap care se deplaseaz n albia rurilor acioneaz urmtoarele
fore: fora gravitaional, forele lui Coriolis i fora centrifug.
Principala cauz care determin micarea apei n ruri este reprezentat de
gravitaie. O pictur de ap A situat pe un plan nclinat sub un unghi fa de planul
orizontal, tinde s se deplaseze pe direcia planului nclinat (fig. 4). Greutatea proprie G,
se descompune n cele 2 componente: P1 paralel cu planul nclinat, reprezentnd
direcia de micare a picturii i P2 perpendicular pe plan. Cele 2 fore au valorile:
Fig. 4 Deplasarea unei particule de ap pe un plan vertical.
P
1
= G sin
P
2
= G cos
Forta P
1
care provoac deplasarea picturii de ap pe planul nclinat ar trebui s
imprime acesteia o micare uniform accelerat, lucru care ar provoca viteze sporite ale
rurilor de la izvor spre vrsare. n realitate coeziunea dintre moleculele de ap precum
i frecarea dintre pictura de ap i teren apropie aceast micare de una uniform.
Coriolis a demonstrat c dac dou corpuri n natur se afl n micare, unul n
raport cu cellalt, atunci la cea de-a doua micare i se aplic o acceleraie suplimentar
perpendicular pe direcia sa de deplasare care modific micarea acestuia. n cazul
nostru Pmntul efectueaz o micare de rotaie de la vest spre est i atunci asupra
maselor de ap aflate n micare, n raport cu micarea Pmntului, acioneaz
suplimentar forele lui Coriolis, care abat aceste micri spre dreapta n emisfera nordic
i spre stnga n emisfera sudic. Aceast abatere spre dreapta o ntlnim n cazul
rurilor din emisfera noastr, la care se nregistreaz modificri ale pantei seciunii
transversale spre malul drept unde se exercit presiuni mai mari i ca o consecin
eroziuni i mai puternice. Datorit aciunii acestor fore i a consecinelor ei se poate
vedea n emisfera nordic c rurile au malul drept mai nalt i o tendin la ruri de
curgere spre dreapta.


4
Hidrologie Curs nr. 6

Pe cursurile de ape se ntlnesc n multe cazuri coturi sau meandre care dau
rurilor o form de arc de cerc i unde datorit micrii apei se nate o for centrifug
dat de relaia
R
v m
C
2

= n care C reprezint fora centrifug; m masa apei; v


viteza de deplasare a apei n ru; R raza de curbur a meandrului.

Datorit acestei fore, n zonele de meandru, n seciunea transversal a rului se
nregistreaz o ridicare a suprafeei apei ctre malul concav (fig.5). Aceast denivelare se
poate exprima n funcie de unghiul format de planul oglinzii apei i planul orizontal sau
prin denivelarea h, ambele valori putnd fi exprimate n funcie de fora centrifug i
elementele morfometrice ale rului cu ajutorul relaiilor:
g R
v
g m
R
v m
g m
c
tg

=
2
2
n care: g acceleraia gravitaional; h = l x tg
Toate aceste fore acioneaz concomitent asupra apei rurilor.



3. Curenii din ruri
Datorit configuraiei deosebite a albiei
rurilor n diferite seciuni, a existenei unor
praguri sau obstacole, precum i datorit variaiei
vitezelor de deplasare a apei n diferite puncte ale
seciunii transversale, n apa rurilor se formeaz
o serie de cureni care prezint direcii diferite, n
funcie de cauzele care-i determin.
n apa rurilor se ntlnesc cureni de
suprafa i cureni de adncime.
Datorit valorilor diferite ale vitezelor de
deplasare care sunt mai mari spre mijlocul apei i
mai mici spre maluri, datorit frecrii, curentul
Fig. 5 Fore centrifug i influena ei asupra suprafeei rurilor
Fig. 6 Curentul superficial
convergent


5
Hidrologie Curs nr. 6

superficial din ruri prezint o particularitate i anume, este convergent spre mijlocul
rului ceea ce determin existena unui cumul de ap n zona de convergen i, n
consecin, ridicarea nivelului apei n acel loc (fig. 6)
Curentul superficial convergent determin existena a doi cureni de profunzime
circulari, ce apar n mod natural n seciune sub forma unor cureni divergeni (fig. 7). La
rurile cu adncimi mai mari i cu viteze de deplasare relativ mari ale apei se semnaleaz
i prezena unor cureni de profunzime convergeni, care sunt mpini de la maluri spre
mijlocul apei (fig. 8)
Curenii de profunzime divergeni sau convergeni, datorit deplasrii apei rurilor
cureni elicoidali, longitudinali (fig. 9).
n zonele de curbur ale ruri
capt i o micare de translaie n sensul de scurgere a rului i dau natere unor
lor, la meandre, curenii de suprafa i cei de
adnci
care se scurge pe lng mal i care
resping
se folosesc flotorii liberi iar
rurilor nguste se instaleaz
r
Fig. 7 Cureni de profunzime Fig. 8 Cureni de profunzime
convergeni
me capt o direcie unic spre mal (fig. 10).
Pe malul concav se formeaz o pelicul de ap
e cea mai mare parte a curentului spre malul opus.
Pentru determinarea direciei curenilor de suprafa
metodele de lucru depind de
limea rului.

La
la anumite intervale,
perpendicular pe direcia de
scurgere a rului, mai multe
cabluri gradate. Se lanseaz
flotorii i se urmrete cu ochiul
liber deplasarea flotorilor
ii. La rurile late, pentru aceeai
operaie se folosesc aparatele optice (teodolitele), msurnd unghiurile i distanele.
Fig. 9 Cureni elicoidali (longitudinali)
nregistrnd la fiecare cablu gradaiile pe unde trec floto


6
Hidrologie Curs nr. 6

Pentru efectuarea acestor
msurtori se recomand un
timp calm, fr vnt i se
cere s se msoare i panta
rului. Cronometrnd timpul
n care s-a efectuat
deplasarea flotorului se
determin i viteza
curentului.
Fig. 10 Curenii superficiali i de fund n zonele de
curbur ale rurilor.
Aceste msurtori efectuate se trec pe planul de situaie a rului cu poziiile flotorilor
nscrise.


7

Hidrologie


CURS NR. 7
APELE CURGTOARE
(continuare)

4. Hidrometria nivelurilor. Hidrogradul
5. Msurarea adncimilor apei din ruri
6. Msurarea vitezei rului

4. Hidrometria nivelurilor .
Nivelul apei dintr-un ru reprezint poziia planului oglinzii apei raportat la un alt plan
de referin ales arbitrar sau la nivelul 0 al Mrii Negre. n toate unitile hidrologice se
nregistreaz o permanent variaie a nivelurilor datorit variaiei volumelor de ap
existente la timpi diferii sau datorit unor factori exteriori de influen (vntul,
evaporaia, seiele). De regul, n timpul primverii, perioad corespunztoare topirii
zpezilor i precipitaiilor abundente, se nregistreaz niveluri ridicate. n timpul verii i
nceputul toamnei cnd precipitaiile sunt reduse i evaporaia puternic, nivelurile scad.
Nivelurile apelor din orice unitate hidrologic prezint variaii permanente de la civa
mm pn la civa metri, amplitudinea anual putnd fi mai mare sau mai mic, n
funcie de cantitile de ap ce intr sau ies din unitatea respectiv.
Mira hidrometric
1
este instalaia hidrometric folosit la msurarea nivelurilor apei
cu aria cea mai larg de rspndire. Citirea la mira hidrometric stabilete poziia
planului oglinzii apei n
raport cu planul 0 al
mirei (n centimetri).
Deoarece acest plan 0
al mirei se poate
schimba, n cazul unor
ape foarte sczute, s-a
adoptat un al doilea
plan de referin
planul 0 grafic, plasat
cu 0,5-2,5 m sub
nivelul planului 0 al mirei (fig. 1). Ambele planuri de referin se stabilesc n raport fa
de un reper de nivelment situat n apropiere fa de care se efectueaz periodic
msurtori de control.
Fig. 1. Determinarea nivelului instantaneu la mir cu ajutorul
planurilor 0 mir i 0 grafic al reperului de baz

1
Mira hidrometric i alte instalaii hidrometrice pentru msurarea i nregistrarea nivelurilor vor fi prezentate la laborator.

1

Hidrologie Curs nr. 7


Valoarea citit la un moment dat de observator la mira hidrometric sau nivelul
determinat la un moment dat reprezint un nivel instantaneu, corespunztor momentului
citirii. n calculele hidrologice nu se pot folosi valorile de nivel instantaneu ci se lucreaz
cu valori ale nivelului mediu sau cu valori extreme: nivel maxim sau nivel minim.
Calculele pornesc de la determinarea valorii nivelului mediu zilnic (2 msurtori la orele 7
i 19 dac variaiile nivelului au fost mici sau mai multe msurtori dac variaiile
nivelului sunt mari).
Calculul nivelului mediu se face prin:
- metoda analitic;
- metoda grafoanalitic;
- metoda grafomecanic.
Metoda analitic const n calcularea mediei aritmetice a valorilor de nivel msurate
ntr-o zi i se aplic atunci cnd nregistrm variaii mici de nivel ce nu depesc 10 %
din amplitudinea anual.
Metoda grafoanalitic se aplic atunci cnd, ntr-o zi, s-au efectuat mai multe
msurtori de nivel, deci variaiile de nivel au fost mari i, pe baza msurtorilor
efectuate la mir, prin interpolare, se calculeaz nivelele la intervale de 2-3 ore, se
calculeaz pentru ziua respectiv valoarea nivelului mediu fcnd media aritmetic a
tuturor valorilor de nivel extrase.
Metoda grafomecanic presupune realizarea pe baza msurtorilor fcute a graficului
orar sau la intervale de 2 sau 3 ore a variaiei nivelurilor, planimetrarea suprafeei
acestui grafic i apoi mprirea suprafeei planimetrate la baz (durata celor 24 ore).
Att suprafaa ct i baza se exprim la aceei scar. Acest ct va exprima nlimea
medie a figurii planimetrate, adic nivelul mediu din ziua respectiv.
Cu ajutorul nivelelor medii zilnice se pot calcula celelalte niveluri caracteristice:
nivelul mediu lunar i nivelul mediu anual.
n
h
H
n
ic ln zi mediu
lunar mediu

=
1

12
12
1

=
lunar mediu
anual mediu
H
H
Valorile de nivel maxim i minim lunar i anual se extrag din irul de valori
instantanee, notndu-se data la care s-a nregistrat nivelul respectiv.
Distribuia scurgerii pe un ru, n special sub aspectul nivelurilor nregistrate, exprim
regimul sintetic al scurgerii pe acel ru. Prezentarea evoluiei nivelurilor pe un ru, pe
perioada unei viituri, reprezint un aspect important, cu valorile de niveluri nscrise n
ordonat i timpul (n zile sau ore) n abscis se constituie hidrograful viiturii.

2

Hidrologie Curs nr. 7


n afara nivelurilor caracteristice, pentru studierea regimului nivelurilor, se aplic
calcule i se ntocmesc graficele de prezentare a frecvenei i duratei nivelurilor.
Frecvena exprim numrul de zile n care s-a nregistrat o anumit valoare de nivel, ntr-
un anumit interval de timp (o lun, un sezon, un an) iar durata nivelurilor permite
determinarea numrului de zile n care nu s-a cobort sub o anumit valoare.

Hidrogradul reprezint a zecea parte din amplitudinea nivelurilor calculat pe o
perioad mai ndelungat, ntr-un post sau o seciune oarecare de ru. Amplitudinea de
variaie a nivelurilor pentru o perioad de timp definit reprezint diferena dintre
valoarea maxim a nivelului nregistrat i valoarea minim.
( ) cm
H H
Hg
min max
10

=
Cunoaterea valorii hidrogradului caracterizeaz variaia nivelurilor pe diferite
sectoare ale unui ru. Existena unor niveluri echivalente cu 1-3 hidrograde exprim
staionarea acestora, variaia ntre 4 i 7 hidrograde reprezint continua cretere a
nivelurilor care pot prognoza viituri, iar valorile de 8 i 9 hidrograde prezint niveluri
foarte mari i extraordinare care se apropie de nivelul maxim nregistrat n perioada de
timp respectiv.

5. Msurarea adncimilor apei din ruri
Msurarea adncimilor la ruri completeaz datele recoltate prin msurarea
nivelurilor. Adncimea apei reprezint distana pe vertical de la suprafaa apei rului
pn la albie. deoarece att nivelul rului, ct i patul albiei se schim n timp,
adncimea apei reprezint o mrime variabil. Msurarea adncimii apei se realizeaz cu
diferite instrumente i instalaii
2
n profiluri transversale n prealabil fixate, n fiecare
vertical de sondaj dinainte stabilit i marcat pe firului unei puni hidrometrice sau pe
cabluri fixate de pe un mal pe cellalt (pentru ruri cu lime mic). la ruri cu lime
mare, verticalele de sondaj se stabilesc la distane egale msurate pe un cablu sau cu
ajutorul unui sextant, dup ce n prealabil se asigur marul alupei pe un aliniament
dinainte stabilit. Poziia i numrul verticalelor de sondaj sunt n funcie de configuraia
albiei rului precum i de limea acestuia. n tabelul 1 sunt recomandate distanele ntre
verticalele de sondaj.
Stabilirea poziiei n plan a verticalelor de sondaj se face n raport cu reperul de
control instalat pe mal n profilul transversal, de la care se msoar abscisele. pentru
determinarea limii rului n momentul msurtorii se face diferena absciselor punctelor
de adncime nul ale apei, adic diferena valorii absciselor n punctele n care oglinda
apei ntretaie malurile.



3

Hidrologie Curs nr. 7


Un caz particular l constituie rurile i fluviile
cu limi mari la care msurtorile nu mai pot
pstra regulile prezentate anterior (vezi
laborator nr. 6).
Prelucrarea datelor brute culese pe teren
const n raportarea absciselor fa de poziia
reperului de control (o baliz sau reper
natural de pe malul de unde s-a plecat cu
msurtoarea) i msurarea distanelor fa
de el, precum i determinarea poziiei
fundului albiei n raport cu nivelul apei
nregistrat la mira hidrometric. Cu datele
culese i prelucrate se poate trece la
materializarea profilului transversal pe o hrtie milimetric (fig. 2) la scar, nscriind
distanele de la reper, cotele absolute ale fundului albiei.
Limea
rului (m)
Distanele pe orizontal
ntre verticalele de sondaj
(m)
1 Din 0,10 n 0,10
1-10 10 verticale la distane
egale
10-40 La fiecare 1 m
40-60 La fiecare 2 m
60-80 La fiecare 3 m
80-100 La fiecare 4 m
>100 25 verticale la distane
egale










Graficul
profilului
transversal cuprinde materializarea pe plan a calculelor fcute asupra lungimilor i
adncimilor msurate iar sub acestea se nscriu:
Fig. 2 Profil transversal pe un ru.
- data la care s-au realizat msurtorile;
- distanele ntre punctele verticalelor de sondaj;
- distanele cumulate pornind de la reper;
- cotele absolute ale fundului albiei i malurilor;
- date asupra naturii fundului rului.
Se mai pot trece n partea superioar a graficului urmtoarele date:
- poziia mirei hidrometrice;
- planul 0 al mirei hidrometrice,
- planul 0 al graficului ;
- nivelul nregistrat la mira hidrometric n momentul efecturii msurtorilor;

4

Hidrologie Curs nr. 7


- poziia malului drept i a celui stng;
- nivelul maxim nregistrat vreodat sau aflat din relatrile localnicilor.

6. Msurarea vitezei rului
Msurtorile efectuate asupra mrimii vitezelor instantanee nu pot asigura o valoare
cert de calcul a vitezei datorit instabilitii ei. Pentru o perioad mai ndelungat de
msurare, o valoare medie a vitezelor instantanee prezint un caracter de stabilitate mai
mare n timp.
Dac efectum mai multe msurtori ale vitezelor de deplasare ale apelor ntr-o
seciune de ru vom constata o repartizare variat a valorilor msurate, att pe vertical
ct i pe orizontal.
Efectund msurtori ale vitezei de deplasare a apei la diferite adncimi pe o vertical
n seciunea rului i reprezentnd fiecare valoare msurat, la scar printr-un vector,
vom obine o reprezentare grafic a vitezelor
msurate numit epura sau hodograful vitezelor (fig.
3). Distribuia din fig reprezint epura vitezelor unei
seciuni de ru cu albia normal, n care viteza
maxim se ntlnete n apropiere de suprafaa rului,
dup care scade n valoare cu ct ne apropiem de
fundul rului, unde atinge valori minime.
Fig. 3. Repartiia vitezelor pe vertical
Hodograful vitezelor poate cpta o form diferit
dac condiiile existente n albie prezint anumite particulariti (fig. 4, 5, 6).
Cu ajutorul valorilor de viteze msurate n punctele standard din verticale, msurtori ce
se execut ntr-un numr de verticale care s acopere ntreg profilul transversal al rului,
se pot calcula prin interpolare valori echidistante ale vitezelor care pot da repartizarea
vitezelor n seciunea rului cu ajutorul unor linii numite izotahe (fig.7).









Fig. 4 Epura vitezelor n prezena
unui banc de nisip
Fig. 5 Epura vitezelor n stratului de ghea simplu i
a stratului de ghea cu formaiuni de nboi.
Din analiza izotahelor se poate vedea c poziia axei dinamice a rului este
deplasat spre suprafaa rului. Acest lucru este normal dac inem cont de rugozitatea
malurilor i fundului rului care reduce n aceste zone viteza de deplasare a apei.


5

Hidrologie Curs nr. 7










La o scurgere normal a apei prin albia rului, viteza maxim se nregistreaz la
0,15-0,20h, n punctul situat n zona axului de simetrie al seciunii de scurgere. Viteza
medie, n seciunea de scurgere, o ntlnim la adncimea de 0,557h - aproximativ 0,6h
fa de suprafaa liber i tot n zona axului de simetrie a albiei. Relaia de legtur n
v
max
i v
mediu
: v
mediu
=(0,82-0,92)v
max
Fig. 6 Epura vitezelor n condiii de vnt
Fig. 7 Reprezentarea vitezelor n seciunea rului cu
ajutorul izotahelor
n practica msurtorilor hidrometrice, pentru trasarea epurei vitezelor s-au
stabilit anumite puncte caracteristice n care se fac msurtori de vitez i anume: la
suprafa, la 0,2 h, la 0,6 h, 0,8 h i la fund.
Viteza apei se msoar ntr-un anumit numr de verticale care s acopere normal
seciunea de ru aleas. Numrul de verticale depinde de limea rului i se alege
astfel:
Plasarea verticalelor pe profil se
face astfel nct ele s acopere
egal seciunea rului.
n fiecare vertical, viteza apei se
poate msura ntr-unul sau mai
multe puncte i atunci vom spune ca msurtorile sunt:
Limea
rului (m)
2 10 50 100 500
Numr de
verticale
4-5 5-10 10-15 15-20 20
- complete, cnd msurtorile se execut n mai multe verticale i n fiecare
vertical se efectueaz msurtori n mai multe puncte;
- la 0,6 h, cnd n fiecare vertical se execut o singur msurtoare la 0,6 h:
la suprafa, cnd n fiecare vertical se execut o singur msurtoare la
suprafa;
- integrale, atunci cnd n fiecare vertical se msoar direct viteza medie prin
integrare cu morica hidrometric.
Determinarea vitezei medii pe vertical se face prin 3 metode:
metoda analitica
metoda grafoanalitic;
metoda grafomecanica.
Metoda analitic pornete de la valorile msurate n toate punctele stabilite n fiecare
vertical i n funcie de numrul de msurtori efectuate:
a. n cazul msurrii vitezei n 5 puncte:

6

Hidrologie Curs nr. 7


10
2 3 3
8 0 6 0 2 0 fund h , h , h , r sup
m
v v v v v
v
+ + + +
=
b. n cazul msurrii n 3 puncte:
4
2 2
8 0 6 0 2 0 h , h , h ,
m
v v v
v
+ +
=
c. n cazul msurrii vitezei n 2 puncte:
2
8 0 2 0 h , h ,
m
v v
v
+
=
d. n cazul msurrii ntr-un singur punct:
h , m
v k v
6 0 1
= sau
r sup m
v k v
2
=
unde, k
2
=0,80-0,90, k
1
=0,85-0,95

Pentru aplicarea metodei grafoanalitice este necesar ca pe baza msurtorilor
efectuate s se construiasc epura vitezelor la o anumit scar. Dup construcia epurei,
aceasta se mparte n fii egale, fiecare fie avnd o nlime egal cu 1/10h sau o alt
valoare convenabil. Dup mprirea epurei vitezelor n fii se msoar pe epur, la
scar, valoarea fiecrei viteze medii n mijlocul fiecrei fii (v
mi
), iar la final, v
m (mediu)

este egal cu media aritmetic a vitezelor medii msurate n mijlocul fiecrei fii:
n
v
v
n
i
mi
m

=
=
1

n cazul n care epura nu poate fi mprit n fii egale i ultima fie are o
nlime diferit de a celorlalte, procedeul de lucru se menine acelai dar pentru calculul
vitezei medii totale pe vertical se aplic urmtoarea formul:
i
n
n
i i
n
n mi
m
h
h
n
h
h
v v
v
+
+
=

=1

v
m
viteza medie pe ntreaga vertical;
v
mi
vitezele medii msurate la mijlocul fiilor egale ca nlime (hi);
v
n
viteza medie msurat la mijlocul ultimei fii;
h
n
nlimea ultimei fii;
h
i
nlimea fiilor egal mprite.
Metoda grafomecanic const n construirea epurei vitezelor pe baza msurtorilor
efectuate n punctele standard din vertical, construcie realizat la scar, n
planimetrarea suprafeei epurei de mai multe ori pentru obinerea unui rezultat ct mai
corect i apoi n divizarea suprafeei msurate prin mrimea verticalei (h), rezultatul
reprezentnd viteza medie

7
Hidrologie

CURS NR. 8
APELE CURGTOARE
(continuare)
7. Hidrometria debitelor
Debitul unui ru poate fi definit ca fiind cantitatea de ap ce se scurge printr-o
seciune de ru n unitatea de timp. Dac considerm o seciune de ru AB reprezentat
ca n fig. 1. i vitezele de scurgere ale apei msurate n 4 verticale (V
1
, V
2
, V
3
, V
4
) i
reprezentate la scar sub form de vectori, rezult c ntr-o secund prin seciunea
respectiv se scurge un volum de ap reprezentat de corpul geometric alturat, mrginit
de 2 fee plane (planul seciunii transversale i planul oglinzii apei) i o suprafa curb
delimitat de vectorii vitezelor msurate n
fiecare punct din vertical.
Tot din aceast figur se poate observa c
modelul debitului total este format din
tronsoane delimitate de planurile verticalelor
de vitez i a epurelor delimitate de vectorii
vitezelor. Un asemenea tronson detaat din
model reprezint modelul matematic al
debitului parial cuprins ntre verticalele 1 i 2
(fig. 2). Pentru a calcula volumul de ap
cuprins n acest tronson este necesar ca modelul debitului parial s capete forma unui
paralelipiped mrginit de suprafee
plane, lucru posibil dac n locul
epurelor vitezelor din V
1
i V
2
figurm cte un dreptunghi cu
aceleai nlimi h1 i h2 dar cu
limi egale cu vitezele medii
calculate pentru fiecare vertical.
(v
m1
i v
m2
). Prin aceast
modificare volumul rmne
neschimbat doar corpul capt o
form regulat al crui volum se
poate calcula mai uor. Volumul
corpului din fig. 2 este:
Fig. 1 Modelul matematic al debitului
t t l
Fig. 2 Modelul matematic al debitului parial.
( ) ( )
2
2 2 1 2
2
b x
h x v h x v
V
m m
+
=


1

Hidrologie Curs nr. 8


Folosind acelai raionament se calculeaz debitul parial pentru fiecare tronson n
parte, debitul total fiind reprezentat de suma debitelor pariale.
Msurarea debitului lichid pe ruri reprezint una din cele mai importante activiti
hidrometrice ce se ntreprinde n staiile hidrometrice. n funcie de condiiile locale, de
gradul de precizie ce se cere precum i de mijloacele tehnice ce la avem la ndemn,
msurarea debitului pe ruri se poate face prin una din urmtoarele metode:
a. ridicarea profilului transversal pe ru i msurarea elementelor hidrometrice
(viteze) sau a elementelor hidraulice (panta i coeficientul de rugozitatea);
b. volumetric, prin msurarea direct a volumului de ap ce se scurge pe ru;
c. chimic sau metoda diluiei;
d. pe baza construciilor hidrometrice sau hidrotehnice.
Pentru aplicarea primei metode de determinare a debitului este necesar, n primul rnd,
alegerea unui sector de ru care s ndeplineasc anumite condiii:
a. s aib malurile drepte i paralele pe o lungime de cel puin 10 ori limea rului;
b. pe aceeai lungime rul s aib un curs ct mai rectiliniu i fr coturi;
c. albia s aib un profil ct mai regulat, fr zone accidentale;
d. s se evite zone cu vegetaie, cu brae moarte sau cu eroziuni ori depuneri prea
puternice;
e. s existe n sectorul ales o mir hidrometric la care s se poat citi nivelul.
f. n perioada de iarn, dac sunt formaiuni de ghea, sectorul rului trebuie s fie
acoperit cu un strat uniform de ghea i continuu, fr formaiuni de zpoare sau
ghea spongioas.
Trasarea i msurarea elementelor profilului transversal se execut dup regulile
prezentate n cursurile anterioare. n verticalele stabilite n profilul transversal se
msoar cu ajutorul moritii hidrometrice valorile vitezelor i se vor calcula vitezele
medii n fiecare vertical folosind una din urmtoarele metode:
- analitic;
- grafoanalitic;
- grafomecanic;
- izotahelor sau metoda Kuhlman.
Metoda analitic de msurare a debitelor de ap este o metod destul de precis, larg
folosit n practica hidrometric. Aplicarea acestei metode presupune realizarea pe teren
a profilului transversal, fixarea poziiei (pe cablu, pentru ruri mai mici) a verticalelor de
vitez (1,2 etc.) i msurarea vitezelor cu ajutorul moritii. Cu datele rezultate din
executarea profilului transversal: distanele de reper la oglinda apei i dintre verticale i
cu adncimile msurate, prin sondare, n toate verticalele (h
1
, h
2
, h
3
etc.) se execut
reprezentarea grafic la scar a profilului transversal (fig. 3).



2

Hidrologie Curs nr. 8



Fig. 3 Profilul transversal al rului i elementele










Se calculeaz valorile vitezelor medii (v
m1
, v
m2
v
mn
) n fiecare vertical, precum i
vitezele medii ntre verticalele de msurare ca medii aritmetice ntre verticalele alturate:
2
2 1
2 1
m m
m
v v
v
+
=


2
3 2
3 2
m m
m
v v
v
+
=

2
4 3
4 3
m m
m
v v
v
+
=

Pentru zonele de margine, reprezentate de dou triunghiuri, viteza medie se calculeaz


cu relaiile (innd cont de distribuia aproximativ parabolic a vitezei medii pe vertical
n aceste zone):
1 1 0
3
2
m m
v v =


4 5 4
3
2
m m
v v =

Trebuie reinut faptul c la executarea msurtorilor este necesar ca distanele i


adncimile s fie msurate n metri iar vitezele n m/s.
Dup calcularea vitezelor medii ntre verticale se trece la calcularea suprafeelor pariale
ntre verticalele de sondaj, suprafee care pot fi asimilate n extremiti unor triunghiuri i
unor trapeze la interior:
2
1 1
1
xh b
=
2
2 1
2 2
h h
b
+
=
2
3 2
3 3
h h
b
+
=
2
4 3
4 4
h h
b
+
=
2
4 5
5
xh b
=
Dup aceste evaluri se trece la calcularea debitelor pariale ca rezultat al produselor
dintre seciunile pariale i vitezele medii respective:

3

Hidrologie Curs nr. 8


1 1 1
3
2
=
m
v q
2
2 1
2
2

+
=
m m
v v
q
3
3 2
3
2

+
=
m m
v v
q
4
4 3
4
2

+
=
m m
v v
q
5 4 5
3
2
=
m
v q
Prin nsumarea debitelor pariale se obine debitul total Q (m
3
/s).
Calculul celorlalte elemente caracteristice ale seciunii se face astfel:
- seciunea vie total:
( )
2
1
m
n

=
- adncimea medie:
B
H
med

=

- viteza medie de deplasare a apei pe seciune:
( ) s / m
Q
v
medie

=
Aceast metod de calcul se poate prezenta i sub form tabelar:
n cazul msurtorilor de viteze efectuate numai la suprafa sau numai la 0,6h,
valori ce se consider viteze medii n fiecare vertical ordinea calculelor este aceeai cu
singura deosebire c debitul calculat cu aceste valori reprezint, de fapt, un debit fictiv
care trebuie corectat cu un coeficient de trecere care este subunitar cu valori cuprinse
ntre 0,8 i 0,9.

4

Hidrologie Curs nr. 8


n cazul praielor care nu depesc civa l/secund sau la izvoare, determinarea
debitului se face aplicnd metoda volumetric. Aceast metod presupune concentrarea
ntregii cantiti de ap din pru spre un vas de volum cunoscut i care este gradat.
Cronometrnd timpul n care apa ptrunde n vas i msurnd dup un timp cantitatea
de ap colectat nu ne rmne dect s facem raportul ntre cantitatea de ap acumulat
n vas exprimat n litri i timpul de acumulare exprimat n secunde pentru a calcula
debitul cursului de ap respectiv.
Metoda chimic sau metoda diluiei sau amestecului este utilizat n acele cursuri de
ap n care albia are o form neregulat iar cursul de ap este turbulent cu viteze diferite
i cureni puternici provocate de pante accentuate dar variabile pe distane scurte i
presrate din loc n loc cu obstacole naturale (bolovani, stnci, buteni czui). Pentru
aplicarea aceste metode avem nevoie de o soluie concentrat de NaCl sau sulfat de
magneziu (MgSO
4
) sau bicromat de potasiu (K
2
Cr
2
O
7
). Se aleg dou profile de ru
convenabile, unul amonte i unul aval situate la o distan convenabil astfel ca soluia
lansat n apa rului s aib timp s se amestece complet. n profilul amonte se plaseaz
vasul pentru lansarea soluiei concentrate. n vas se depoziteaz soluia dinainte
pregtit, n cantitate cunoscut i cu o concentraie cunoscut (c
1
) exprimat n g/l.
Aceast soluie se lanseaz timp de 10-15 minute n apa rului cu debitul dinainte
cunoscut q
1
(l/s). n profilul aval se colecteaz la interval de 1-2 minute cte trei probe
de la suprafaa rului, cte una de la cele 2 maluri i una din mijlocul apei. Probele
colectate se analizeaz pentru a li se determina concentraia pe care o notm cu c
2
.
Notnd cu c
3
concentraia iniial a apei rului i cu Q debitul rului exprimat n l/s,
rezult urmtoarea relaie ntre elementele prezentate:
( )
2 1 1 1 3
c q Q c q c Q + = +
Rearanjnd termenii relaiei i scond Q din formul, ecuaia devine:
3 2
2 1
1
c c
c c
q Q

=
Putem neglija concentraia iniial a rului i, deci, vom obine:
2
2 1
1
c
c c
q Q

=
Dac i debitul soluiei lansate este foarte mic comparativ cu cel al rului (sub 2%)
atunci putem neglija i valoarea lui q
1
i vom obine:
1
2
1
=
c
c
Q
n anumite situaii, din cauza nivelelor i a vitezelor mici, rezultatele obinute la
calcularea debitelor ar fi eronate prin metodele menionate anterior i, de aceea, se
folosesc anumite construcii hidrometrice care permit acest lucru. Printre construciile
hidrometrice amintim: deversoare, canale hidrometrice, praguri .a.

5

Hidrologie Curs nr. 8


Cu ajutorul msurtorilor executate n profilul rului i a calculelor efectuate ulterior
cptm valoarea debitului instantaneu corespunztor momentului msurtorii.
n practica hidrometric ns sunt necesare o serie de valori caracteristice: debitul
mediu anual, lunar, sezonier, multianual, debitul maxim, minim, modul, debite cu o
anumit frecven sau durat etc. Toate aceste date nu se pot extrage sau calcula din
datele referitoare la debitele instantanee ci dintr-o serie de date de mai mare regularitate
cum ar fi datele referitoare debitele zilnice, calculate ca valori medii.
Pornind de la msurtorile de debite instantanee, executate pe o perioad mai
ndelungat n acelai post hidrometric se poate trece la calculul debitelor zilnice folosind
mai multe metode: prin interpolare sau cu ajutorul cheii limnimetrice (vezi laborator).
n cazul existenei unor construcii hidrometrice (deversori, canale) debitul zilnic se
poate determina prin efectuarea mai multor msurtori n 24 ore i calcularea mediei
aritmetice a msurtorilor efectuate.

6
Hidrologie
CURS NR. 9
SCURGEREA SOLIDA

Generalitati
Actiunile de eroziune cauzate de precipitatii, alternanta dintre inghet si dezghet
cat si de scurgerea lichida in bazinul receptie pe versanti si albiile rurilor conduc la
existenta unei cantitati importante de material solid care este transportat de ape de la
izvor catre varsare. Dupa dimensiunile particulelor erodate, acestea pot fi de diametre
mici sau foarte mici, constituind categoria aluviunilor in suspensie care, datorita
dimensiunilor fine si greutatilor mici, sunt transportate in masa apei pe distante foarte
mari sau de dimensiuni mari, bucati rupte din sol, care sunt cunoscute sub numele de
aluviuni trte deoarece, datorita greutatilor si dimensiunilor mari, sunt trte pe patul
albiei de curentul apei.
Transportul aluviunilor trte depinde de dimensiunile solului dislocat si de debitul
si viteza curentului de apa. Un rol deosebit in formarea aluviunilor il joaca si factorii
geologici. Constitutia si rezistenta rocilor care formeaza solul determina gradul de
stabilitate al acestuia, rezistenta sa la actiunile de eroziune ale precipitatiilor sau scurgeri
lichide.
Factorii de influenta difera de la un punct la altul al unui teritoriu si din aceasta
cauza scurgerea solida prezinta, de regula, un caracter azonal.
Aluviunile, de toate categoriile, transportate in cursul scurgerii superficiale ajung
si in unitatile lacustre de toate tipurile, aprovizionate cu apa din apele curgatoare, in care
datorita vitezelor mici de deplasare a apei sau in conditiile stagnarii acesteia, datorita
greutatii proprii, se depun in timp pe fundul lacului, constituind categoria aluviunilor
sedimentate. Procesul de sedimentare al aluviunilor il intalnim si pe cursul apelor
curgatoare.
In lacurile de toate tipurile si bazinele piscicole prezenta aluviunilor fine sau
grosiere este determinata si de existenta valurilor sau curentilor, care actionand asupra
malurilor sau a barajelor construite pentru retinerea apelor provoaca erozinea acestuia.
Forta de erodare depinde de frecventa si intensitatea valurilor, iar transportul
materialului erodat este asigurat de curenti. Depunerea aluviunilor pe fundul lacurilor,
bazinelor piscicole sau al rurilor determina fenomenul de colmatare, proces mult mai
evident la lacuri si care exprima gradul de imbatranire al acestora.

Masurarea aluviunilor
Masurarea aluviunilor de toate tipurile se face dupa planul stabilit de masuratori,
prin prelevara de probe si analiza acestora. ln perioadele de aflenta a apelor aluvionate

1

Hidrologie Curs nr 9
este indicat ca masuratorile sa fie executate la intervale de timp mai scurte, pentra a
putea urmari cu atentie procesul de aluvionare.
Prelevarea probelor de apa pentru masurarea aluviunilor in suspensie se
realizeaza in verticalele de rada sau pe profile la lacuri, in profilul mirei la rauri sau pe
profilele stabilite in cadrul masuratorilor expeditionare, folosind batometrele .
In cazul unitatilor in care nu exista curenti se pot folosi batometrele cu umplere
instantanee, iar pentru lacurile cu curenti sau rauri se recomanda folosirea batometrelor
cu umplere lenta.
In practica hidrometrica de la noi, pentru recoltarea probelor de apa cu aluviuni,
cu umplere instantanee se foloseste batometrul din fig. 1. Este format dintr-un cilindru
de tabla, cu capacitatea de 1-2. litri, avnd un diametru interior de 8-10 cm , deschis la
ambele capete. Se introduce deschis la ambele capete in apa, la adancimea dorita si
dupa ce apa a patruns in cilindru cele doua deschideri se inchid cu doua capace
prevazute cu garnituri pentru etansare.

Fig. 1 Batometrul Jukovski
Inchiderea celor doua capace se face automat, prin intermediul unui cablu, care
tras de pe vas actioneaza doua arcuri care tin cele doua capace deschise. Ridicat la
suprafata, batometrul plin cu proba de apa, se deschide la un capat si se goleste intr-un
vas de continutul de apa. In lipsa batometrelor, pentru preluarea probelor instantanee se
folosesc si sticle simple cu capacitatea de 1-2 litri, care se introduc cu o tija pentru
umplere la adancimea dorita. Pentru preluarea probelor de apa, in bazinele cu curenti se
folosesc aparatele de umplere lenta, de tipul sticlelor cu ajutaje (fig.2)

Fig. 2 Sticla cu ajutaje


2

Hidrologie Curs nr 9
Acest instrument este format dintr-o sticla cu capacitatea de 1 litru, prevazuta cu
ajutaje de diametre diferite si este fixata pe o tija intr-un ghidaj metalic orientat la 25 -
30 grade fata de orizontala. Sticla este prevazuta cu un gat larg si care se inchide etans
cu un dop. Patrunderea apei in sticla se face cu ajutajul orientat cu deschiderea in sensul
curentului, iar prin celalalt ajutaj, indreptat in sens opus, se face eliminarea aerului din
sticla. Ajutajele in mometul recoltarii probei de apa, trebuie sa fie situate in acelasi plan
vertical. Tija, pe care este montat ghidajul sticlei, este prevazuta la partea inferioara cu
un lest pentra a usura plasarea sticlei la adancimea dorita si lateral cu o aripa pentru
orientarea intregului angrenaj astfel ca sticla sa stea transversal pe curent si sa poata
recolta proba. La aparatele de umplere lenta viteza de patrundere a apei in sticla este
reglata prin diametrele ajutajelor si prin distanta pe verticala, dintre cele doua ajutaje.
Continutul probelor luate in mai multe puncte se toarna in sticle etichetate pe care
se noteaza data, ora si numarul profilului de unde a fost recoltata proba.
Probele transportate in laborator se filtreaza cu ajutorul unor hartii de filtru
speciale, pregatite pentru dimensiunile palniilor folosite si cntarite inainte de folosire.
Greutatea filtrului uscat se inscrie, dupa cantarire, pe fiecare filtru in parte.
Filtrarea probelor se poate face pentru fiecare sticla in parte sau pe stative special
amenajate pentru filtrare (fig 3).
Pe stativ, apa filtrata se scurge pe jghiaburi asezate inclinat, colectndu-se toata
intr-un vas. In timpul filtrarii, pe hartia de filtru raman aluviunile existente in proba de
apa. Filtrul cu aluviuni se usuca apoi intr-o etuva la o temperatura de 105C, dupa care
se cntareste din nou. Diferenta de greutate intre cele doua cantariri reprezinta
greutatea aluviunilor, din proba de apa, care se exprima in grame.



Fig. 3 Stativ pentru filtratrea aluviunilor
Pentru a se evita unele greseli la prelucrarea datelor culese este necesar ca toate
datele sa fie inscrise pe un tabel in care sa se inregistreze: data prelevarii probei,
numarul sticlei, profilul si punctul de unde s-a luat proba, greutatea hartei de filtru
inainte de filtrare, greutatea hartiei de filtru dupa filtrare si uscare si diferenta dintre


3

Hidrologie Curs nr 9
aceste doua greutati sau mai corect greutatea aluviunilor din proba, dupa care se
calculeaza si se inscrie turbiditatea apei in profil.
Aluviunile trte le intalnim, in special, in ruri si lacurile alimentate de rauri, ca
de exemplu in lacurile de acumulare in scop hidroenergetic sau pentru irigatii, in special
in zona de varsare a rului acolo unde curentul este mai puternic si poate transporta
aluviunile grosiere de fund.
Cantitatea cea mai mare de asemenea aluviuni o intalnim in timpul unei viituri
mai prelungite sau imediat dupa producere a unei viituri puternice dar de scurta durata.
Pentru recoltarea probelor se foloseste batometrul de fund (fig. 4) sau batometrul
cu sita ( fig. 5).
Instrumentele se introduc pe fundul albiei cu gura de intrare deschisa si orientata
spre curent, asteptandu-se intre doua si zece minute sa patrunda aluviunile de fund in
interior.

Fig. 4 Batometrul
a. vedere generala b. sectiune longitudinala


Fig. 5 Batometrul cu sita

Dupa acest interval de timp instrumentul se ridica la suprafata, aluviunile retinute se
rastoarna intr-un vas si apoi se spala batometrul cu un jet de apa pentru a transmite in
vas si ultimele resturi retinute in batometru.
Dupa aceste operatii aluviunile retinute in vas sunt lasate sa se scurga si apoi sa
se usuce. Probele uscate se cantaresc si apoi se reporteaza gretatea masurata la
sectiunea gurii batometrulul pentru a determina greutatea aluviunilor trte, captate pe
unitatea de lungime. Dupa cantarire asupra aluviunilor trte se fac si analize
granulometrice prin cernerea lor intr-un set de site cu ochiuri din ce in ce mai mici si care


4

Hidrologie Curs nr 9
le sorteaza pe dimensiuni. Stabilind in cadrul ecartului de dimensiuni gasite la cernere,
anumite trepte si raportand greutatea aluviunilor gasite la fiecare treapta la greutatea
totala a alaviunilor, putem afla raportul sau procentul aluviunilor pentru fiecare treapta
de dlmensiune.
Aluviunile in suspensie si cele trte aduse din bazinul de receptie de raurile
afluente sau purtate dintr-un punct in altul al lacului, de curenti, ajung la un moment
dat in zone mai linistite unde se depun, acumulandu-se in timp cantitati impotrante care
provoaca procesul de colmatare al lacului sau riului. Aceasta sedimentare a aluviunilor
este un proces firesc in viata lacurilor, colmatarea fiind in stransa depedenta cu varsta
lor.
Pentru bazinele piscicole colmatarea reprezinta un fenomen important si cu
implicatii in activitatea productiva. Depunerea aluviunilor in timp, provoaca ridicarea
cotei fundului bazinelor, scaderea fireasca a nivelului apei, faciliteaza invazia vegetatiei si
determina pierderea unor portiuni din suprafata exploatabila piscicol. Pentru studiul
aluviunilor depuse la fundul rului, lacului este necesar sa sa ia probe de fund cu ajutorul
unei drage (fig. 6) care se lanseza la apa mecanic.
Materialul recoltat cu draga se depune pe vas, se usuca, se cantareste si apoi se
trece la masurarea dimensiunilor.
Pentru matierialul grosier recoltat masurarea particulelor se poate face cu rigla,
iar materialul de dimensuni mai mici se cerne in setul de site cu ochiuri din ce in ce mai
mici.

Fig. 6. Draga-pentru recoltat aluviuni

Pe diferitele trepte de dimensuni stabilite se fac cantariri separate, rezultatele
putand fi inscrise pe o curba granulometrica. Aceasta curba poate reda greutatea fiecarei
trepte de dimensiune stablita pentru granule sau in procente daca raportam greutatea
fiecarei trepte la greutatea totala a probei recoltata.
Cantitatea de aluviuni depusa precum si intensitatea colmatarii nu prezinta o
repartizare uniforma pe toata suprafata lacurilor si mai ales la lacurile cu afluenti sau
lacurile de acumulare. La aceste tipuri de lacuri se pot distinge mai multe sectoare in
care actiunea de depunere a aluviunilor se face diferentiat. Un prim sector este


5

Hidrologie Curs nr 9
reprezentat de coada lacului in care, de regula, intalnim cursurile de apa care
alimenteaza lacul si unde prezenta aluviunilor trte sau in suspensie este notabila mai
ales in perioadele de viitura. Daca unele lacuri primesc afluenti si in alte puncte decat
coada lacului sau au unul sau mai puncte de alimentare, atunci cele mai mari depuneri le
intalnim in acele zone. Cel de-al doilea sector este reprezentat de partea centrala a
lacului unde influenta curentilor este mai redusa, deci si aportul de aluviuni este mai mic.
O alta zona caracteristica este zona malurilor unde actiunea valurilor si a sloiurilor
provoaca procese de eroziuni mai puternice si, ca o consecinta directa, in aceasta zona
depunerile de material grosier si aluviuni de dimensiuni mai mici sunt apreciabile. Un
ultim sector esta reprezentat de zona limitrofa barajului, unde adancimile sunt cele mai
mari, actiunea curentilor mica si in care inregistram cel mai scazut proces de depunere
de aluviuni.
Masuratorile privind prezenta si gradul de marime al depunerilor de aluviuni se fac
diferentiat pe sectoare, astfel ca:

a. In primul sector, cel de la coada lacului sau al punctelor de alimentare, este
indicat sa se execute ridicari topografice si masuratori batimetrice la intervale
precise si in special dupa fiecare viitura, valorile masurate sa fi
b. inscrise pe planuri si se compare rezultatele obtinute la fiecare masuratoare
pentru a uramari evolutia procesului de colmatare precum si modul in care sunt
afectate de acest proces diferitele sectoare ale zonei cercetate. La fiecare
masuratoare trebuie recoltate probe din toate tipurile de aluviuni (in suspensie,
trte sun sedimentate), care se analizeaza global cat si granulometric,
deterninindu-se greutatea, dimensinile precum si natura lor;

c. in zonele centrale si de langa baraj se executa masuratori asupra aluviunilor in
suspensie, in puncte fixe (verticalele de rada) prin prelevari de probe dupa un
program stabilit si analiza lor cantitativa Pentru aluviunile sedimentate, se
executa recoltari de probe cu draga cara sint apoi analizate din punct de vedere al
naturii sedimentelor.granulometric si prin recoltari efectuate in dlferite puncte sa
stabileste distributia depunerilor de aluviuni si concentratia in aceste zone;

d. in sectorul de mal se executa masuratori pentru determinarea gradului de marime
al proceselor de eroziune, depunerile de material erodat precum si transportul
acestora de-a lungul malului:
Este limpede ca procesul de aluvionare la lacurile cu suprafete mai mari se petrece
intr-un timp mai indelungat si de aceea masuratorile privind aluviunile de toate tipurile se
executa pe baza unui program in care investigatiile se fac esalonat, pe tot parcursul
anului si in special in perioadele ce urmeaza viiturilor.


6

Hidrologie Curs nr 9
Pentru lacurile si bazinele mai mici, procesul de colmatare este mai intens si se
petrece intr-o perioada de timp mai scurta, mai ales cand alimentarea se realizeza dintr-
un curs de apa ce dreneaza un bazin hidrografic. Din aceste motive, masuratorile privind
cantitatea de aluviuni ce patrunde in lac, modul in care se distribuie aluviunile pe
suprafata lacului si felul in care se sedimenteaza, se fac la intervale mai scurte de timp,
iar in perioadale de golire a cuvetei lacului se executa ridicari topografice, in zonele in
care intalnim depuneri de aluviuni, precum si foraje si prelevari de probe pentru studiul
depunerilor, al evolutiei acestor depuneri si al naturii lor. Materializarea profilelor si a
bazelor de masuratori se face cu ajutorul pichetilor sau al bornelor.

Calculul turbiditatii
Deterrninarea continutului de aluviuni in suspensie existent in apa raurilor sau
lacurilor se face prin prelevarea de probe de apa cu ajutorul batometrelor, buteliilor cu
ajutaje sau a sticlelor simple odata ca operatiunea de masurare a vitezei executata cu
morisca hidrometrica si determinarea turbiditatii in punctul de luare a probelor prin
metodele studiate anterior.
Turbiditatea ( ), se exprima in grame la litru de apa sau kilograme la metrul cub
de apa.
In verticalele de viteze stabilite, sau verticalele de prelevare a probelor in lacuri,
se recolteaza probe de apa. Daca apa contine cantitati reduse de aluviuni, apa
prezentand-se la vedere suficient de limpede, se recomanda recoltarea in fiecare punct a
unei cantitati mai mari de apa (2-10 litri) pentru a putea asigura obtinerea valorii
turbiditatii mai apropiata de realitate. In alte conditii se recolteaza din fiecare punct cate
un litru de apa.
Prin filtrarea apei si cantarirea filtrelor uscate la etuva, (dupa cantarirea prealabila
a filtrelor inainte de folosirea lor), prin diferenta de greutate se obtine cantitatea de
aluviuni retinute de filtru exprimata in grame la litru prin raportul intre greutatea
aluviunilor retinute si volumul apei filtrate.

3
3
/
1000
/
1
m gr
m
grx
lsau gr
litru
gr
V
G
= = = =

Pentru calculul debitului de aluviuni valoarea turbiditatii se exprima in gr/m
3
.
Turbiditatea apei, datorita gravitatiei creste de la suprafata apei spre fundul sectiunii. Din
aceste motive in calculele ce se fac privind debitul aluviunilor in suspensie se folosesc,
similar cu valorile de viteze, turbiditati medii pe verticala.


7

Hidrologie Curs nr 9
In acest sens la masurarea turbiditatii se recolteaza probe din punctele standard,
calculul turbiditatii medii pe verticala facandu-se prin aceleasi relatii ca si la viteze si
anune:
In cazul masurarii turbiditatii in 5 puncte :
10
2 3 3
8 , 0 6 , 0 2 , 0 sup fund h h h r
mediu

+ + + +
=
In cazul masurarii turbiditatii In 3 puncte:
4
2
8 , 0 6 , 0 2 , 0 h h h
mediu

+ +
=

In cazul masurarii vitezei si a turbiditatii in 2 puncte:
2
2
8 , 0 2 , 0 h h
mediu

+
=

In cazul masurarii vitezei si a turbiditatii intr-un singur punct, la suprafata sau 0,6 h:
1 sup
*k
mediu
=

2 sup
*k
mediu
=

In aceste relatii coeficientii de corectie k
1
si k
2
au valori ce se determina pe baza
raportului intre valorile turbiditatii realizate pe baza masuratorilor complete si cele
masurate la suprafata si respectiv 0,6 h :
sup
1

complet mediu
K

=

h
complet mediu
K
6 , 0
1


=

Pentru simplificarea operatiunilor de calcul, pe baza de masuratori complete ale
turbiditatii si debitelor de apa si masuratorile corespondente la 0,6 h si suprafata se
pot construi grafice de corelatii ale coeficientilor de trecere K
1
si K
2
pe baza relatiilor:

pentru turbiditate:
( )
h med
f
6 , 0
=

( )
sup
f
med
=


In afara metodei analitice, prezentata mai inainte pentru determinarea turbiditatii
medii pe verticala se mai pot folosi, la fel ca si Ia determinare vitezelor medii, metoda
grafoanalitica si grafomecanica. Pentru aplicare acestor metode este necesar sa se
construiasca, la scara,epura turbiditatii, pe baza masuratorilor facute in punctele


8

Hidrologie Curs nr 9
standard, dupa care calculul turbiditatii se face aplicand aceleasi metode ca in cazul
determinarii vitezelor medii.

Calculul debitului de aluviuni in suspensie
Debitul de aluviuni in suspensie exprima cantitatea de aluviuni in suspensie care
trece printr-o sectiune de rau in unitatea de timp. Acest debit se noteaza cu litera R, se
exprima in kg/sec sau tone/an.
In mod analog ca si la calcularea debitului lichid,operatiunea incepe cu masurarea
pe teren si transpunerea pe un grafic, la scara, a sectiunii raului unde se executa
masuratoarea, respectand sistemul de lucru indicat anterior pentru aceasta operatiune.
In practica masuratorilor hidrometrice, pentru calculul debitului de aluviuni in suspensie,
turbiditatea nu se masoara in toate verticalele de viteza si de regula probele de apa se
iau din doua in doua verticale sau chiar mai rar. In orice caz aceste verticale se aleg
astfel nct sa se asigure recoltarea de probe la cele doua maluri si la mijlocul sectiunii
raului si se mentin aceleasi toata perioada de timp.
Masuratori complete se fac la anumite intervale pentru control.
In fig. 7 se prezinta o sectiune de riu in care s-au stabilit un numar de 5 verticale.

Fig. 7 Schema de calcul al debitului de aluviuni in suspensie intr-o sectiune de riu

Masurarea debitului lichid se efectueaza prin masuratori de viteze complete, in toate cele
5 verticale stabilite, in timp ce, pentru masuratoarea debitului de aluviuni in suspensie
se stabileste prelevarea de probe pentru aluviuni numai in trei verticale si anume
verticalele 1, 3 si 5.
La fel ca si in cazul debitului lichid si calculul debitului de aluviuni in suspensie se poate
efectua printr-una din cele trei metode cunoscute si anume:
a. metoda analitica;
b. metoda grafoanalitica;
c. metoda grafomecanica.



9

Hidrologie Curs nr 9
Pentru aplicarea metodei analitice, dupa trasarea sectiunii raului si stabilirea elementelor
geometrice ale acesteia, se preleveaza probe de apa pentu aluviunile in suspensie in
verticalele 1, 3 si 5 in fiecare din acestea, in functie de adincime siprogramul stabilit, in
5, 3, 2 sau un singur punct.
Cu ajutorul acestor probe de apa se trece la calcularea turbiditatii in fiecare punct
masurat. Valoarea turbiditatii () se exprima in gr/litru si se transforma in gr/mc.

Metodologia de calcul al debitului de aluviuni in suspensie prevede urmatoarele:
a. determinarea debitului unitar de aluviuni in suspensie ( ) care reprezinta
cantitatea de aluviuni, masurata in grame sau kilograme, car trece in unitatea de timp
(secunde), prin unitatea de suprafata (cm
2
sau m
2
). Valoarea se obtine multiplicand
turbiditatea cu fiecare viteza din fiecare punct de masurare si se exprima in gr/sec.cm
2
sau kg/sec. m
2
.
In cazul masurarii vitezelor si turbiditatii in 5, 3 sau 2 sau 1 punct valorile debitelor
unitare sunt urmatoarele:
- in cinci puncte:
er uper r
Vs
sup sup
* =
() m/sec x gr/m
3
= gr/sec.m
2
)
h h h
V
2 , 0 2 , 0 2 , , 0
* =

h h h
V
6 , 0 6 , 0 6 ,, 0
* =

h h h
V
8 , 0 8 , 0 8 ,, 0
* =

fund fund fund
V * =

- in trei puncte:
h h h
V
2 , 0 2 , 0 2 , , 0
* =
( m/sec x gr/m
3
= gr / sec.m
2
)
h h h
V
6 , 0 6 , 0 6 , , 0
* =

h h h
V
8 , 0 8 , 0 8 ,, 0
* =

- in doua puncte:
h h h
V
2 , 0 2 , 0 2 , , 0
* =
( m/sec x gr/m
3
= gr / sec.m
2
)
h h h
V
8 , 0 8 , 0 8 ,, 0
* =



10

Hidrologie Curs nr 9
- intr-un singur punct
h h h
V
6 , 0 6 , 0 6 , , 0
* =
( m/sec x gr/m
3
= gr / sec.m
2
)
r uper r
Vs
sup sup
* =

aplicandu-se in aceste ultime doua cazuri si coeficientii de corectie respectivi.
b. determinarea debitelor unitare medii pe verticale(
m

) cu ajutorul valorilor debitelor


unitare ( ) aplicand principiul de calcul al vitezelor medii pe verticala:
- in cazul calcularii debitului unitar in 5 puncte;
10
2 3 3
8 , 0 6 , 0 2 , 0 sup fund h h h r
m

+ + + +
=

- in cazul calcularii debitului unitar in 3 puncte;
4
2
8 , 0 6 , 0 2 , 0 h h h
m

+ +
=

- in cazul calcularii debitului unitar in 2 puncte.
2
8 , 0 2 , 0 h h
m

+
=

- in cazul calcularii debitului unitar intr-un singur punct, fie cel de la suprafata sau 0,6h
acest debit se considera ca fiind debit unitar mediu.

c. determinarea debitelor unitare medii intre verticale .
Deoarece in exemplul ales, masuratorile de aluviuni in suspensie s-au realizat in
verticalele 1,3,si 5 rezulta ca acest calcul se va efectua intre aceste verticale, deci:
1 1 0
3
2
m m
=


2
3 1
3 1
m m
m

+
=


2
5 3
5 3
m m
m

+
=


5 0 5
3
2
m m
=



d.determinarea sectiunilor partiale de rau (), care se vor exprima in m
2
1 0 1
*
2
1
h b =


11

Hidrologie Curs nr 9
) (
2
2 1
3 1
2
b b
h h
+
+
=
) (
2
4 3
5 3
3
b b
h h
+
+
=

5 5 4
*
2
1
h b =


e. se calculeaza debitele partiale de aluviuni in suspensie (R) (gr/sec. m
2
x m
2=
gr/sec)
2
3 1
2
*
2


m m
R
+
=
3
5 3
3
*
2


m m
R
+

4 5 4
*
3
2

m
R


f. se calculeaza debitul total de aluviuni in suspensie (R)
R
gr/sec
=

4 3 2
4
1
1
R R R R R + + + =


Acest calcul al debitului de aluviuni in suspensie se poate prezenta, cu aceleasi date, sub
forma tabelara:

Calculul debitului de aluviuni in suspensie
Tabel 2
Verticala de
viteza
Debitul unitar
mediu
( gr/m
2
)
Debitul unitar
mediu intre
verticale
(gr/sec.*m
2
)
Suprafata
intre verticale
(m
2
)
Debite partiale
R
(gr/sec)
Debitul
total de
aluviuni in
suspensie
R (gr./sec)
1 2 3 4 5 6
0 0
1
3
2
m

1
1
3
2
m
*
1

1
1 m

2
3 1 m m
+

2
2
3 1 m m
+

2

3
3 m

2
5 3 m m
+

3
2
5 3 m m
+

3

5
5 m

5
3
2
m

5
5
3
2
m

4
R=


4
1
R



12

Hidrologie Curs nr 9
Dupa calcularea debitului de aluviuni in suspensie (R) se calculeaza, de regula si valoarea
turbiditatii medii pe profil, cu ajutorul relatiei:
Q
R
med
=
In care: R - reprezinta debitul total de aluviuni in suspensie; Q - debitul total de apa in
profilul respectiv.
Turbiditatea medie pe profil se exprima in grame/litru sau Kg/ m
3
, dupa cum sunt
exprimate R si Q.
Calculul debitului de aluviuni in suspensie prin metodele grafoanalitica si grafomecanica
comporta in general aceleasi operatiuni ca si la calculul analitic prezentat cu singurele
deosebiri ca:
a. daca masurarea vitezelor si a turbiditatii in verticalale stabilite si dupa calculul
debitelor unitare de aluviuni in suspensie, cu aceste valori se construiesc la scara
epurele respective
b.determinarea vitezelor medii, a turbiditatii medii si a debitelor medii de aluviuni pe
verticala, se face prin planimetrarea epurelor respective (metoda grafomecanica) sau
prin calcularea suprafetei epurei prin metode analitice (metoda grafoanalitica).
Suprafetele planimetrate sau calculate se impart la adancimea raului in verticala
respectiva sau se imparte in fasii egale calculandu-se valorile medii .
c.dupa calcularea debitelor elementare de aluviuni in suspensie pe fiecare verticala,
debitelor unitare medii, cu aceste valori se construiesc epurele respective care se
planimetreaza sau se calculeaza marimea suprafetei.
In rest se respecta acelasi procedeu ca la determinarea debitului de aluviuni prin
metoda analitica.



13
Hidrologie


1
CURS NR 11
NOIUNI DE GLACIOLOGIE

1. Consideratii generale
Apa in stare solida (zpada, gheata) este foarte rspndita pe suprafaa Globului,
ntlnindu-se aproape la toate latitudinile (chiar i in zona ecuatoriala, unde apare insa
numai la altitudini mari).
Problema zpezii si a gheii se pune insa in mod deosebit pentru regiunile in care
aceasta capt caracter de permanenta, in aa-numitele regiuni ale ngheului peren,
corespunztoare latitudinilor mari. In aceste regiuni, nveliul acvatic are ca trstur
specific tocmai predominarea in stare solida a apei, nu numai la suprafaa scoarei, ci
pn la o anumita adncime si in interiorul acesteia. nveliul permanent de zpada si
gheata ocupa in prezent cca. 20% din suprafaa globului terestru i cca. 11% din
suprafaa uscatului (16 321 100 km
2
), repartizata astfel:
regiunile polare nordice..............................2 100 000 km
2
;
regiunile temperate din emisfera nordica..... 100 000 km
2
;
regiunile tropicale .................................... 100 km
2
;
regiunile tropicale din emisfera sudica......... 21 000 km
2
;
regiunile polare sudice ... 14 100 000 km
2
.
La acestea se mai adaug si cca. 7000000 km
2
de oceane acoperite cu gheata ceea ce
face ca hidrosfera permanent ngheat s fie foarte extinsa. P. A. Sumski denumete
nveliul rece criosfer
Importanta gheii in natura, ca parte integranta a hidrosferei, este foarte mare. Ea
condiioneaz formarea unui peisaj specific, al ngheurilor venice foarte extins in zonele
circumpolare (Arctica si Antarctica) i cu caracter insular pe munii nali. Ca un produs al
climei, calotele glaciare influeneaz la rndul lor direct asupra climei, gsindu-se deci
intr-un raport de interdependen Deasupra calotelor glaciare iau natere arii
anticiclonale reci, care invadeaz. si suprafeele nvecinate, cobornd temperatura uneori
foarte brusc. Prin naintarea lor, ghearii modifica permanent relieful, avnd o puternic
aciune de eroziune, transport, iar, in zonele de topire, de depunere a materialelor
antrenate. Relieful rezultat de pe urma activitii ghearilor prezint particulariti cu
totul specifice, pe care nu le ntlnim dect in zonele actuale ale criosferei sau in cele
unde criosfera a dominat in perioadele glaciare.
Ghearii, n naintarea lor, lefuiesc rocile, distrug solurile, bareaz rurile, creeaz
excavaii n care iau natere lacuri, ca i forme convexe prin depuneri de morene.
Ghearii constituie apoi o surs permanent de alimentare a cursurilor de ap, iar
calotele glaciare de pe suprafaa oceanului dau, prin topire, un strat de ap mai dulce,
care contribuie i la formarea unora dintre curenii oceanici reci (Hudson, Groenlandei,

surs: Ion Piot, Iuliu But. 1983. Hidrologie. Ed. Didactic i pedagogic, Bucureti, p. 239-249,311-314
Hidrologie Curs nr. 11


2
Oya-ivo etc.). Ghearii i ngheul peren influeneaz, de asemenea, asupra distribuiei
florei/faunei, solurilor; limiteaz. culturile i creeaz condiii foarte grele de via omului.

2. Limita climatic a zpezilor permanente (perene)
Prin limita climatic a zpezilor perene se nelege limita deasupra creia zpada
czut n timpul unui an nu se topete n ntregime, ci numai parial, n anotimpul cald.
De-a lungul acestei limite, bilanul anual al precipitaiilor solide este egal cu zero, n
sensul c nregistreaz o egalitate ntre precipitaiile atmosferice solide czute pe o
suprafa oarecare i pierderea medie anual, prin topire i evaporare, de pe aceeai
suprafa. Deasupra limitei, bilanul este pozitiv (cantitatea de zpad czut ntr-un an
este mai mare dect cea care se pierde), iar sub ea bilanul este negativ (zpezile czute
sunt mai reduse cantitativ dect acelea ce se pot pierde prin topire i evaporaie).
n mod obinuit, aceast limit corespunde cu izoterma anual de 0C, fr ca
suprapunerea s fie exact. Oscilaiile se observ cu deosebire dea-supra bazinelor
oceanice, unde ngheul peren devine un fenomen obinuit la temperaturi mai joase de
0 C. La latitudinile mari, circumpolare, aceast limit nainteaz pe continent i se
retrage deasupra oceanelor. n Siberia central i n Extremul Orient sovietic, limita
ngheului peren coboar pn la latitudinile mijlocii (4550) pe cnd n Europa nordic
abia atinge Cercul polar de nord (66), fiind i mai ridicat n bazinul nordic al
Atlanticului, unde se simt i influenele curenilor marini calzi. Aceast limit
nregistreaz variaii sensibile i pe vertical. La latitudinile mari ncepe de la nivelul
mrii, putnd fi chiar inferioar acestuia, i crete odat cu descreterea latitudinii.
Astfel, n ara lui Franz-Josef", la latitudinea de 82, limita inferioar a zpezilor venice
coboar la 50100 m; n I-le Spitzbergen (80 latitudine)la 160 m; n Islanda (64
67 latitudine) ntre 600 i 1 300 m etc.
n emisfera sudic, unde predomin suprafeele acvatice, mai propice formrii
zpezilor venice dect pe uscat, n funcie de cantitile mai mari de precipitaii, limita
inferioar a acestora coboar la nivelul mrii (0 m) nc de la latitudinea de 62.
n regiunile temperate i calde, limitele cresc progresiv spre ecuator, fiind foarte
mult influenate de masivitatea reliefului i de expoziia versantelor, respectiv i de
cantitile de precipitaii. Cteva exemple snt foarte semnificative din acest punct de
vedere: Pirinei (42-43 latitudine nordic) = 2 6002 900 m; Caucaz (40-44
latitudine nordica) = 2 700 m (versantul sudic) i 3 700 m (versantul nordic); Alpi (46
47 latitudine nordic) = 2 7002 900 m; Himalaya (2734 latitudine nordic) = = 4
9005 000 m; Keriya i Kilimandjaro Africa (03 latitudine sudic) .= 4 4005 200
m; Anzii Cordilieri - Argentina (29 latitudine sudic) = 6 400 m.



Hidrologie Curs nr. 11


3
3. Acumularea zpezilor i formarea ghearilor
In condiiile climatice specifice latitudinilor i altitudinilor mari, respectiv n cazul
bilanului pozitiv al precipitaiilor solide, zpada se acumuleaz cu fiecare an, formnd
straturi suprapuse, care n funcie de condiiile meteorologice i de presiune (greutatea
zpezii acumulate), se transform n ghea.
Acumulrile de zpad depind, n primul rnd, de cantitatea precipitaiilor solide
i, n al doilea rnd, de formele de relief. Mai favorabile ngrmdirilor de zpad sunt
formele de relief plane sau chiar concave (cazul bazinelor de recepie fluviatile, n care se
instaleaz, n mod obinuit, ghearii montani). Acumulrile se fac fie pe cale direct, prin
suprapunerea normal a straturilor de zpad, n ordinea lor cronologic, fie indirect, prin
intermediul avalanelor (lavinelor), proprii regiunilor muntoase.
Avalanele sau lavinele sunt ngrmdiri de zpad care alunec de pe suprafeele
nclinate ale munilor. Sunt rspndite n regiunile muntoase sau prearctice, unde panta
terenurilor depete 15, iar grosimea stratului de zpad este mai mare de 0,5 m.
Dup geneza lor, sunt dou categorii: uscate i umede.
Lavinele uscate apar ca urmare a suprancrcrii versantelor cu zpad n timpul
viscolelor sau mai rezult din suprapunerea unor ninsori abundente peste straturi de
zpad mai vechi. Deoarece ntre straturile noi de zpad prfoas (ca o roc necoeziv)
i cele vechi nu exist o coeziune, zpada nou alunec, dnd natere lavinelor uscate.
Cnd n timpul dezgheului se aterne un strat de ap ntre suprafaa inferioar de
zpad, care este umezit (ca o roc semicoeziv) sau ngheat (ca o roc coeziv), i
cea superioar de zpad, se formeaz lavinele umezite sau ude.
Lavinele sunt foarte frecvente n regiunile nalte ale munilor; ele distrug totul n
calea lor. De aceea, se iau msuri de prevenire a lor, care constau n mpdurirea
versantelor de munte, terasri artificiale, instalri de parazpezi i diguri directoare etc.

4. Transformarea zpezii n ghea
Trecerea din forma de cristale fine n aceea de zpad grunoas, denumit i
firn se face prin intermediul apelor provenite din topirea stratului superficial de zpad, n
zilele calde, mai ales prin presiunea exercitat de straturile noi asupra celor de la baz
(fig. 1, a i b). Uneori particip i apa meteoric, sub form de ploaie, care nghea n
contact cu stratul de zpad, n funcie bineneles i de temperatura negativ a
acestui strat. Prin tasare continu i ndelungat, firnul i reduce porozitatea i se
transform n ghea. n diversele sale etape de transformare (zpad, firn, ghea),
eliminndu-se treptat, prin presiune, bulele de aer, fr a le ndeprta ns definitiv, se
trece de la o culoare alburiu-lptoas la una gri-albstruie i de la starea de opacitate la
aceea de transluciditate i apoi chiar de transparen (n cazuri mai rare).
Gheaa de ghear se difereniaz de cea provenit din ngheul apei prin
stratificaie (particularitate ce dispare numai n cazul presiunilor foarte mari) i
Hidrologie Curs nr. 11


4
plasticitate, adic i poate modifica forma, deplasndu-se chiar, sub influena unei fore
active, fr s se rup sau s se crape. Plasticitatea crete direct proporional cu
presiunea straturilor acumulate i n msura n care temperatura masei de gheaa se
apropie de punctul de topire. O alt trstur specific a gheii este posibilitatea sa de a
renghea, respectiv de a-i reface unitatea de bloc (n cazul c s-a compartimentat) prin
inter-mediul peliculei de ap de la suprafa.
Rezistena la tensiune a gheii nu este prea mare. n funcie de aceast
particularitate, se explic prezena crpturilor (crevaselor) n limbile de ghea n
momentul cnd diverse praguri din valea glaciar le silesc s se ndoaie.


Fig. 1. Elementele unui ghear (dup A.N. S t r a h l e r):
a n profil transversal; b n profil longitudinal; c repartiia vitezelor de
curgere n limba unui ghear.

5. Micarea ghearilor
Plasticitatea gheii condiioneaz curgerea sa n momentul cnd aceasta a depit
o anumit grosime (grosimea critic) proces ce se petrece mai uor n prezena unei
pante.
Viteza de curgere este i ea direct proporional cu presiunea (respectiv cu
grosimea masivului de ghea) i cu panta. S-a calculat c pentru o pant redus (1),
declanarea curgerii se produce numai n cazul cnd grosimea gheii atinge 6065 m, n
timp ce la o pant de 45 este suficient o grosime de numai 1,52 m.
Chiar i n cazul suprafeelor orizontale sau al unui accident, micarea gheii
continu lent, datorit plasticitii masei sale.
Hidrologie Curs nr. 11


5
S-a constatat apoi c n masa de ghea, mai ales n cazul limbilor glaciare, viteza
de curgere este inegal, fiind ntrziat de rezistena fundului i a pereilor vilor glaciare
(fig. 1, c). Ca i n cazul rurilor, punctele de vitez maxim nu corespund axei
geometrice a vii glaciare, ci unei linii sinuoase, care urmrete curburile acesteia. Viteza
crete dinspre amonte spre aval, fiind legat i de profilul transversal al vii (invers
proporional cu lrgimea ei).
n ceea ce privete valoarea vitezei de curgere, ghearii din Alpi nainteaz cu cca.
0,14 m/zi, cei din Himalaya cu 24 m/zi, iar cei de pe coastele vestice ale Groenlandei,
unde i presiunea calotei de ghea este enorm, cu 1040 m/zi. n deplasarea lor, la
trecerea peste praguri, limbile ghearilor crap transversal, iar la curburi, lateral i uor
divergent (n zonele convexe ale curburilor). Se nregistreaz uneori i crevase
longitudinale, precum i deplasri lamelare ale straturilor de ghea, n funcie de
plasticitatea sa.

6. Procesele de eroziune i de transport ale ghearilor
Ca i rurile, ghearii au o aciune de eroziune, transport i depunere, dar de un
tip specific, particular.
n locul eroziunii liniare pe vertical, caracteristic apelor curgtoare, ghearii
erodeaz lateral i pe fund. Urmarea direct este profilul transversal al vii ghearilor n
form de U.
Spre deosebire de ruri, ghearii i amplific fora de eroziune n sectoarele unde
rezistena rocilor este mai mare i se formeaz contrapante. Aa se explic, parial, de ce
profilul longitudinal al ghearilor difer de acela al rurilor, nregistrnd i contrapante
(fig.1, b).
Versantele vilor glaciare sunt lefuite i scrijelate, iar pe suprafeele largi rmn,
n urma scurgerii ghearilor, aa-numitele spinri de berbeci (roches moutonees").
Materialul antrenat de ghear n micarea sa nu se rostogolete (ca n cazul
rurilor) i, n consecin, este puin rulat, coluros, prezentnd scrijelituri provenite din
frecarea cu pereii vilor sau cu alte fragmente de roc. Dup poziia pe cre o au n
limba ghearilor, aceste morene pot fi (fig. 1, a i b): frontale (mpinse de captul limbii,
cptnd o form semilunar); laterale (antrenate prin erodarea versantelor sau
rostogolite din poriunile libere de ghea ale acestora); de fund (trte de ghear pe
fundul vii); mediane (provenite din unirea a dou limbi de gheari); de suprafa (pe
spinarea ghearilor): interioare (prinse n masa ghearilor, n urma refacerii crevaselor, n
care au alunecat morenele de suprafa).
n cazul calotelor glaciare de tipul celor din Groenlanda, morenele mai frecvente
sunt cele de fund i frontale, nlnuite ns la periferia acestora. Alturi de materialul
grosier, depozitele morenice conin i particule de nisip i ml, din care, dup dispariia
ghearilor, se formeaz, prin intermediul vntului i al apelor curgtoare, loessul.
Hidrologie Curs nr. 11


6

7. Topirea ghearilor
La un ghear se pot separa dou regiuni distincte: regiunea de alimentare, situat
n zona cu bilan pozitiv al precipitaiilor solide (deasupra limitei zpezilor eterne), i
regiunea de curgere, situat n zona bilanului negativ. n prima regiune se produce
acumularea zpezii i transformarea ei n ghea, iar n cea de-a doua dispariia prin
topire. Topirea este condiionat, pe lng bilanul negativ al precipitaiilor solido, de
temperaturile mai ridicate, n funcie de care se mrete i evaporaia, precum i de
frecvena ploilor.
Raportul dintre acumulare i pierdere poate da trei cazuri de evoluie a ghearilor:
meninerea la aceleai dimensiuni, n cazul unui raport de egalitate;
scderea sau retragerea ghearului, n cazul pierderilor mai accentuate dect aportul
din zona de acumulare;
creterea i naintarea ghearului, n caz invers (acumularea mai mare dect
pierderile).
Observaiile din ultimii ani au nregistrat o accentuat tendin de retragere a
glaciaiunii arctice, ca i a celei din regiunile montane. n' cuaternar, aceste faze de
naintare i de retragere a ghearilor s-au succedat de cteva ori, nregistrnd variaii de
mare amploare. Pentru Alpi se admit patru perioade glaciare (Gnz, Mindel, Riss, Wrm)
i trei interglaciare. Periodicitatea lor este legat de variaiile ciclice ale climei, cu
intervale foarte mari ntre fazele de nclzire i de rcire ale acesteia.

8. Procesele de acumulare
Topirea ghearilor, respectiv retragerea lor, atrage dup sine depunerea
materialului transportat n timpul naintrii masei de ghea.
La ghearii din regiunile montane, formele cele mai caracteristice rezultate din
procesul depunerilor sunt morenele frontale, cu aspect n general semilunar. Taluzul
exterior al acestor materiale acumulate haotic este mai prelung, iar cel inferior mai
abrupt. Uneori, n spatele morenelor frontale se poate acumula ap, crendu-se lacuri de
baraj morenic. n mod obinuit, ntreaga zon de topire a limbii ghearului, cu depunerile
respective, formeaz aa-numitul complex fluvio-glaciar", respectiv regiunea de trecere
de la ghear la ru. Alimentarea rurilor este foarte bogat i constant n aceste cazuri,
iar circulaia subteran, prin masa materialului morenic, deosebit de activ.
Retragerea ghearilor montani permite i depozitarea morenelor laterale, care se
pstreaz ns mai greu. n ceea ce privete morenele de fund, acestea sunt antrenate
ulterior de rul care ia IocuI vechiului ghear.
n regiunea de platform, unde predomin calotele glaciare sub form de saltea,
depunerile rmase dup retragerea acestora sunt reprezentate mai ales prin morenele de
fund, care dau natere unui microrelief specific: drum-linuri (movile longitudinale dispuse
Hidrologie Curs nr. 11


7
n iruri, pe direcia de naintare a gheii, formate n zonele terminale ale calotelor);
camesuri (movile izolate de pietriuri i mluri); ze (eskers-uri) (dealuri nguste,
longitudinale i sinuoase, cu stratificaii de nisip i pietri); cmpii de argile cu blocuri
intercalate (blouder clay), depozite glacio-lacustre, blocuri eratice (rtcitoare), provenite
din regiuni ndeprtate; zandre (cmpii de pietriuri i nisipuri, crate ulterior de ruri din
depozitele morenice etc.).
Prezena lor indic extensiunea vechilor glaciaiuni ca i intensitatea acestora.
Spaiile depresionare dintre aceste depuneri, denumite n PoIonia pradoliny, favorizeaz
acumularea de lacuri, mlatini sau formarea de turbrii.

9. Tipurile de gheari
n funcie de caracterele lor comune i de diversele particulariti, ghearii de pe
suprafaa Globului au fost mprii n dou mari categorii: continentali i montani.
1. Ghearii continentali au aspect de saltele de ghea, de felul celor care acoper
Antarctida sau Groenlanda. Joac rolul esenial n peisajul glaciar tocmai prin extensiunea
lor considerabil. Forma general a saltelei uriae de ghea este aproape plat, uor
convex i nu mai ine seama de relieful preexistent, care este complet acoperit.
naintarea se face radial dinspre centru, unde se produc mereu acumulri, spre periferie,
respectiv spre zonele de topire. Micarea este lent, n afara cazurilor cnd n vecintatea
rmului iau natere limbi glaciare. Modelarea reliefului este, de asemenea, nceat i
tinde spre o nivelare general, cu aspect de platform. Fenomenul e ns aa de lent,
nct putem vorbi mai curnd de o conservare a reliefului preexistent dect de
transformarea sa. Grosimea calotei de ghea este foarte mare de 1500 3 300 m i
chiar mai mult. Odat ajunsa la rm, calota de ghea nu mai are baz de susinere i,
subminat de valuri, se rupe, dnd uneori blocuri enorme, care plutesc spre regiunile mai
calde, unde se topesc (fig. 2). Acestea sunt bine cunoscutele aisberguri (iceberguri =
muni de ghea) i pot provoca uneori accidente n navigaie (ex. naufragiul
transatlanticului Titanic), mai ales c, datorit temperaturilor sczute, atunci cnd ajung
n zonele mai calde sunt nconjurate de cea . Pericolul este accentuat de faptul c
mrimea lor aparent este foarte neltoare, n sensul c 9/10 din corpul de ghea este
cufundat n ap i numai 1/10 rmne la suprafa, datorit blocurilor de roc
ncorporate n masa lor, care le mresc mult greutatea specific.
In cazul ghearilor continentali, se difereniaz dou tipuri:
antarctic, foarte masiv, care se extinde pn n ocean, unde d natere unor
adevrate banchize plutitoare de ghea, a cror rspndire variaz mult n cursul
unui an ;
groenlandez, care are cam aceleai trsturi, dar la periferie se canalizeaz pe vai,
sub form de limbi, pn la nivelul mrii.
Hidrologie Curs nr. 11



8
Fig. 2. Formarea gheurilor plutitoare.

2. Ghearii montani (ghearii locali) sunt mult mai redui ca dimensiuni,
mprtiai sporadic pe suprafaa Globului, n funcie de masivitatea reliefului, i au efecte
reduse n ansamblul elementelor peisajului fizico-geografic. Viteza de deplasare, legata
de pante, este ns mult mai mare, deci i modelarea reliefului mai activ. Ocup cca.
0,6% clin totalul suprafeelor terestre acoperite cu gheari. Iau natere n condiii diferite
de relief, astfel c variaz foarte mult ca form i dimensiuni.
Dup locul de cantonare, ghearii montani au fost divizai n: gheari de vale (cei
mai rspndii), gheari de circ i gheari de podi (cu rspndire redusa).
a. Ghearii de vale prezint urmtoarele tipuri:
Ghearii de tip alpin sunt caracteristici sistemului muntos alpin,unde au fost
studiai mai mult (fig. 3, a i b). Au dou pri componente:firnul sau neve-ul,
respectiv zona de acumulare a zpezilor i de transformare n ghea, care
corespunde circurilor glaciare instalate, de obicei, n bazinele de recepie ale
unor vi; limba ghearului, respectiv zona de curgere i de topire (sub limba
zpezilor venice). n Alpi, lungimea maxim a acestor limbi se menine n jur
de 1025 km (Aletsch = 26 km). n Caucaz ating lungimi i mai mari.
Ghearii de tip himalayan, cu rspndire mai larg n Pamir, Tian-an,
Himalaya, se aseamn cu cei alpini, dar sunt mai dezvoltai i au sisteme
ramificate. Ajung la lungimi mult mai mari (Fedcenko = 77 km,nilcek = 82
km etc).
Ghearii de tip scandinav, caracteristici Alpilor Scandinavici, prezint un corp
masiv, cu aspect de saltea (icefild n denumirea local), ocupnd platourile
muntoase i nenumrate limbi periferice, uor divergente, care coboar n
fiorduri pn la nivelul mrii.
Ghearii de tip alaskian sunt caracteristici n munii tineri ai Alaski i se
formeaz iniial, ca i cei alpini, cu circuri i vi glaciare. Cum limita zpezilor
eteme e foarte cobort, limbile ajunse pe cmpiile litorale de la poalele
munilor nu se topesc, ci se reunesc, alctuind saltele considerabile de ghea
(ghearul Malaspina e cel mai tipic exemplu).
b.Ghearii de circ sunt redui ca dimensiuni, prezentnd numai firnul mai bine
dezvoltat, pe cnd limbile sunt scurte i se rup de ndat ce depesc pragurile
Hidrologie Curs nr. 11


9
(verrou-rile) circurilor. Se distinge un tip pirenean, cu trsturile de mai sus, i unul
turkestan, cantonat, de obicei, n depresiuni tectonice, fr scurgere, n care alimentarea
din zpezi se face prin intermediul avalanelor sau al vntului.



Fig.3. Prile componente ale unui ghear alpin: a n plan; b - n profil.

c. Ghearii de podi sunt mai rari, apar n Pamir i pe alte platouri nalte. Au
aspecte mici de saltele de ghea, fr scurgere, de unde i caracterul de suspendare.
Importana ghearilor de munte const n special n faptul c majoritatea lor
alimenteaz, cu un debit permanent crescut n anotimpul cald, rurile care se continu de
la periferiile lor.

10. Glaciaiunea pe teritoriul Romniei
n condiiile climatului actual, Carpaii, cu altitudini maxime de 20002 544 m, nu
intr n zona zpezilor venice, dei acumularea n timpul iernii este masiv, dar vara
zpada se topete complet, alimentnd din abundent reeaua hidrografic montan.
n cuaternar, situaia climatic a fost ns diferit, astfel c masivele mai nalte
intrau n sfera de aciune a zpezilor eterne, a cror limit inferioar era la cca. 1800 m
n Carpaii Meridionali i 1700 m n Carpaii Orientali. Limbile ghearilor coborau ns, n
mod excepional, pn la 11001200 m.
Hidrologie Curs nr. 11


10
Glaciaiumea cuaternar, cu gheari de tip alpin pe versantele nordice i vestice i
de tip pirenean (gheari de circ) pe cele sudice a cuprins masivele: Retezat (dezvoltare
excepional), Parng, urianu, Fgara, Bucegi, Climani, Rodna, Maramure.
Fenomenele de nivaie au fost i mai extinse, lsnd urme evidente n masivele
Bihor, Vldeasa, Siriu etc.
Circurile glaciare, cunoscute la noi i sub denumirea de cldri sau znoage,
simple sau conjugate, lacurile glaciare, vile, cu profil transversal n form de U, custurile
(crestele ascuite dintre circuri), depozitele locale de morene etc. constituie formele
reziduale cele mai caracteristice ale glaciaiunii cuaternare de la noi.

11. Insemntatea hidrologic a ghearilor
Rezervele mari de ap n stare solid acumulate n masa ghearilor, uneori un
timp ndelungat (majoritatea ghearilor fosili dateaza din pleistocen) constituie surse
permanente de alimentare a rurilor, odat cu ptrunderea lor n regiunile de topire (cu
bilan negativ al precipitaiilor solide).
In mod obinuit, apele provenite din topirea ghearilor se infiltreaz n depozitele
morenice sau n masele de grohotiuri, de unde reapar sub form de izvoare care
alimenteaz apoi rurile. In acest caz, ghearii particip cu un procentaj mai redus, n
general sub 50%, la formarea debitului rului respectiv.
Nenumrate ruri vin ns n contact mai strns cu ghearii, n sensul c se
alimenteaz direct din acetia, existnd o circulaie de ap permanent chiar sub limba
ghearilor. In acest caz, apele provenite din masa de ghea depesc 50% din debitul
anual al rurilor.
Raportul dintre gheari i ruri apare i mai strns dac se urmresc variaiile
zilnice, sezoniere i anuale ale nivelurilor i debitelor. Rurile alimentate din gheari se
caracterizeaz prin creteri substaniale ale nivelului i debitului n timpul verii, cnd
fenomenul topirii nregistreaz maximum de intensitate. Apele mari de var, la rurile
alpine, sunt de lung durat (cca 23 luni la latitudini mijlocii) i au oscilaii zilnice de
nivel i debit nensemnate. Este i mai important contribuie a ghearilor la alimentarea
rurilor n anii secetoi, cnd aportul precipitaiilor este foarte redus, cea mai mare parte
a debitului pe rurile respective provenind din gheari i din apele subterane.
Sub aspect practic, rurile alimentate de gheari sunt foarte potrivite pentru
irigaii i amenajri hidrotehnice, datorita rolului regularizator al masei de ghea, care
acumuleaz ap. n stare solid i o reda circuitului
In stare lichid, asigurnd debite considerabile tocmai n anotimpul secetos. Acest rol se
accentueaz atunci cnd rurile alimentate de gheari strbat ulterior regiui uscate,
deertice sau semideertice (cazul lui Amudaria, alimentat din 356 de gheari, i al lui
Sirdaria, alimentat din 282 de gheari).
Hidrologie

CURS NR 12
NOIUNI DE TELMATOLOGIE


Consideratii generale
Mlatinile se formeaz n condiiile unui climat cu umiditate abundent, evaporaie
sczut i n prezena unui strat impermeabil lipsit de scurgere superficial. In aceast
situaie rezult un exces de ap care, de regul, se acumaleaza n spaiile terestre cu
forme negative de relief, unde se dez-volt o vegetaie hidrofil i higrofil ce
favorizeaz, n ultim instan, procesul de turbifiere. E. Pop (1960) consider mlatin
o formaiune biogeografic acvatic neaerisit, ale crei plante n loc s putrezeasc sau
s se mineralizeze, dup moarte se turbific aglomerndu-se, n cele din urm, la fund
sub form de zcmnt turbos". Sub influena condiiilor hidroclimatice menionate,
mlatinile se pot forma pe luncile rurilor, pe interfluvii, pe terenurile mpdurite, la baza
versanilor muntoi sau deluroi i pe spaiul lacurilor colmatate.
In luncile rurilor, datorit inundaiilor i revrsrilor, se creeaz un surplus de
umiditate care favorizeaz dezvoltarea unei vegetaii abundente higrofile. Aceasta, cu
timpul, este nlocuit de muchi i rogozuri i transformat n mlatini de lunc sau
mlatini comune. Pe terenurile mpdurite, tot ca urmare a excesului de umiditate,
rezultat din precipitaiile bogate, din meninerea unei evaporaii reduse i a unei infiltraii
aproape inexistente din cauza solurilor impermeabile, iau natere tinoavele sau mlatinile
oli-gotrofe, formate din sphagnete. Aceste mlatini mpiedic aerisirea par-terului, unde
se afl rdcinile arborilor, aa nct pdurea este distrus cu timpul. Tot sub influena
condiiilor hidrice excedentare, mlatinile se mai pot forma la baza versanilor (prin
apariia la zi a nivelului freatic), pe interfluvii etc.
O evoluie mai complex o au mlatinile care iau natere n depresiunile lacustre.
Acestea, n urma intensificrii procesului de colmatare, ncep s se acopere cu vegetaie
acvatic. Aciunea continu pn ce toat suprafaa lacului este invadat de vegetaia
hidrofil (muchi, rogoz, trestie, ppuri) i transformat ntr-o mlatina ierboas de
depresiune. Apoi, prin acumularea continu a ierburilor moarte, se transform ntr-un
zcmnt de turb, unde speciile de muchi i rogoz sunt nlocuite cu tufiuri i esene
lemnoase. n felul acesta, mlatina ierboas trece n stadiul de mpadurire sau de
tranziie. Cu timpul, vegetaia lemnoas ncepe s fie nlocuit cu muchiul Sphagnum,
iar mlatina trece n stadiul de sphagnete, avnd form convex, bombat.

Clasificare
Dup modul de alimentare cu ap, dup forma suprafeei i componena
vegetaiei, mlatinile se mpart n trei grupe: eutrofe, mezotrofe i oligotrofe.

surs: Ion Piot, Iuliu But. 1983. Hidrologie. Ed. Didactic i pedagogic, Bucureti, p. 311-314

1
Hidrologie Curs nr.12
Mlatinile eutrofe se afl rspndite pe spaiul lacurilor colmatate, n luncile rurilor
frecvent inundate i n jurul izvoarelor lor. Suprafaa lor este plan sau joas
(concav). Se alimenteaz din precipitaiile atmosferice, din apele care se revars
din albia minor a rurilor i din apele freatice bogate n sruri nutritive. Sub
influena unui substrat suprasaturat cu ap i bogat n substane hrnitoare se
dezvolt o vegetaie de balt, alctuit din numeroase specii de fanerogame:
Phragmites communis, Typha latifolia, Glyceria fliiitans, Scirpus silvaticits, Carex
vulpina, C.flava, C acutiformis, Dryopteris Hrelepteris, Equisetum palustre, E.
limosum, Potentilla tormentilla, Comarum palustre, Lythrum salicaria, Angelica
silvestris, Ranunculus flammula, Lysimachia vulgaris, Prunella vulgaris, Eriophomm
latifolium etc. Pe lng vegetaia ierboas, n cuprinsul mlastinilor eutrofe cresc i
specii lemnoase (Salix repens, S. cinerea, S. fragilis, Betula pubescens, B.
verrucosa). Mlatinile eutrofe se ntlnesc n zona climatului temperat i a
climatului subpolar de tundr. La noi n ar, apar n luncile unor ruri (Some,
Mure Crasna, Siret, Prut, Clmatui, Colentina), Delta Dunrii i n depresiunile
intramontane (Giurgeu, Ciuc, ara Brsei). Procesul de turbificare este intraacvatic
(sub nivelul apei de suprafa); de aceea turba este pmntoas.
Mlatinile oligotrofe se dezvolt n regiunile cu climat umed i rece. La noi n ar
sunt .numite tinoave" i se afl situate n regiunile carpatice i subcarpatice, ntre
500 i 1500 m. Se alimenteaz predominant din precipitaiile atmosferice, iar solul
i apa unde acestea se formeaz sunt srace n sruri nutritive. Din aceast cauz,
componena lor floristic este srac. Predomin speciile de Sphagnum fuscum, S.
rubellum, S. rnedium, S. papillosum, S. molluscum. Muchiul Sphagnum se
dezvolt sub forma unui covor cu aspect bombat, convex. Acest covor este
mpestriat i de alte specii de plante. Mlatinile oligotrofe sunt rspndite n
Europa nordic, Canada i Alaska, iar la noi n Carpaii Orientali (Munii Harghita,
Depresiunea Dornelor, Munii Maramure, Guti etc.) i Munii Apuseni (regiunea de
izvoare a Someului Rece i Someul Cald).
Mlatinile mezotrofe ocup o poziie intermediar sau de tranziie ntre cele
oligotrofe i eutrofe, att prin componena floristic, ct i prin gradul de
mineralizare a apelor.

Regimul hidrologic al mlatinilor
Mlatinile turboase ocup 87 97% apa i ntre 3 i 13% substan uscat. n
funcie de legtura care o are cu zcmntul de turb, apa se mparte n dou grupe: apa
liber, care circul sub influeria forei de gravitaie i este separat de turb, i apa
legat de zcmntul de turb. Apa liber se prezint sub forma unor lacuri, ochiuri de
ap, canale, rulee etc, alimentate din ploi, zpezi i din revrsarea rurilor.

2
Hidrologie Curs nr.12
Apa legat de zcmntul de turb apare sub form de ap capilar, coloidal,
osmotic i ap de hidratare.
a)Apa capilar circul prin golurile capilare aflate ntre fibrele i particulele de turb,
sub influena forelor capilare. Poate fi ndeprtat din zcmntul de turb prin
procesul de evaporare.
b) Apa coloidal face parte din amestecul coloidal i este compus din ap i din
particule extrem de fine de turb. Se poate rediice prin uscarea turbei.
c) Apa osmotica se afl n interiorul celulelor vegetale nedistruse i poate fi
ndeprtat numai prin distrugerea chimic a acestor celule.
d) Apa de hidratare intr n compoziia turbei ca orice compus chimic. Regimul
hidiologic al mlatinilor se caracterizeaz prin procesul de alimentare, prin circulaia
apei i prin variatiile de nivel.
Mlatinile au mai multe surse de alimentare: precipitaiile atmosferice, izvoarele i
cursurile de ap care se revars periodic. Mlatinile oligotrofe au ca surs principal n
alimentarea lor precipitaiile atmosferice. Apele de suprafa contribuie n procesul de
alimentare cu o cantitate foarte redus. Aceste mlatini se dezvolt n condiiile climatului
umed i poart numele de mlatini ombrogene. Mlatinile eutrofe se alimenteaz, fie din
apele subterane, fie din apele rurilor i izvoarele. Atunci cnd se alimenteaz n
principal din apele subterane, alctuiesc tipul de mlatini topogene, iar cnd n
alimentarea lor predomin sursele provenite din apele rurilor sau a izvoarelor,
alctuiesc tipul de mlatini soligene.
Circulaia apelor depinde de permeabilitatea zcmintelor de turb i de gradul de
descompunere a acestora. Ea are loc prin infiltrarea apelor pe vertical i prin anurile
de desecare. Infiltrarea apelor este n funcie de calitatea turbei i de grosimea acesteia.
n mlatinile cu Sphagnum (oligotrofe), cu grosimi de 1 - 2 m, viteza de infiltrare va fi
foarte activa n orizontul superior (2 - 3 cm/s) i extrem de redusa (0,005 cm/s) la
adncimea de 1 m. In cazul mlatinilor eutrofe, viteza de infiltrare a apelor este foarte
mare n stratul superior (50 - 80 cm/s) i scade brusc la adncimea de 0,4 - 1 m, unde
turba este bine tasat i se afl ntr-un grad de descompunere avansat (0,01 - 0,02
cm/s).
Nivelul apelor din mlatini variaz de la un anotimp la altul,fiind influenat de
cantitatea de ap pe care mlatinile o primesc prin sursele de aimentare i de cantitatca
de ap care sc pierde prin anurile i canalele de scurgere. Primvara i toamna cnd
cad precipitaii togate se nregistreaz ape cu nivel maxim. larna i vara cnd
temperaturile apei scad sau respectiv cresc n mlatini se semnaleaz ape cu nivel minim.

Rspndirea mlatinilor i importana lor economic
Mlatinile i turbriilor sunt rspndite pe toate continentele unde ocup o
suprafa de circa 350 mil. ha (dup N. Katz, 1941) sau o suprafa de 100 mil. ha (dup

3
Hidrologie Curs nr.12
E. Pop, 1960). Cea mai mare ntindere o au n Europa i Asia (zona de tundr i taig,
bazinul mijlociu i inferior al fluviului Obi).Turbriile prezint o importan economic
deosebit prin faptul c turba poate fi folosit n industrie, agricultur, centrale electrice
etc. Prin prelucrarea turbei se obin diverse produse chimice. De exemplu, prin distilarea
ei, se obine gudronul de turb, iar prin uscarea forat a turbei i impregnarea ei cu
petrol rezult un foarte bun combustibil. Turba se utilizeaz ca ngrmnt n
agricultur, iar n construcii este folosit ca izolator termic (la geamuri, pivnie etc), ca
aternut absorbant sau sub form de plci ori crmizi de construcie. De asemenea,
fibrele i praful de turb snt adesea utilizate la ambalajele obiectelor fragile.
Pe lng acestea, zcmntul de turb are o anumit importan i n medicin. n
acest sens, turbriile din jurul izvoarelor carbogazoase din ara noastr prezint o serie
de caliti terapeutice. Turba este utilizat mai ales ca bi de nmol din turba de
Sphagnum se fabric surogate de vat sau crbune medicinal. Valoarea terapeutic a
turbriilor de la Vatra Dornei, Borsec, Malna este bine cunoscut i deosebit de
apreciat.
Multe zcminte de turb din ar prezint o mare importan economic. Dintre
acestea, menionm pe cele de la Poiana Stampei, Pilugani, Clele, Miercurea-Ciuc,
Toplia etc.

4
Hidrologie


CURS NR. 13

NOTIUNI DE OCEANOLOGIE

Una din ramurile importante ale hidrologiei este reprezentat de oceanologie, domeniu
foarte important care se ocup de mrile i oceanele existente pe globul pmntesc.
Studiul oceanului planetar este consecina direct a importanei pe care o joac oceanul n viaa
planetei noastre.
Dei oceanul reprezint un mediu ostil i mai greu accesibil omului, el a reprezentat i
prezint un interes deosebit deoarece:
- domin prin suprafa globul pmntesc, ocupnd prin cele 36147259 km
2
ct
nglobeaz suprafaa oceanului planetar, 70,8 % din suprafaa total a planetei;
- rspunde unor nsemnate probleme referitoare la naterea i evoluia vieii pe pmnt
precum i a altor probleme de ordin tiinific;
- oceanul reprezint pentru om un rezervor bogat de resurse minerale i de hran care
trebuie cunoscute, cercetate i apoi exploatate raional;
- reprezint mijlocul de comunicare cel mai simplu ntre diferite continente sau insule i
asigur schimburile dintre oameni din diferite puncte ale globului;
Studiul oceanografic avnd ca obiect principal oceanul planetar, urmrete printre altele:
- cunoaterea componentelor acestui domeniu, adic oceanele i mrile existente n
lume;
- studierea configuraiei rmurilor i a reliefului marin;
- proprietile fizice i chimice ale apelor marine;
- dinamica apelor oceanului planetar i principiile de guvernare a micrii apelor
oceanice;
- studierea proceselor calorice i biologice care se dezvolt n apele oceanice sau
marine;
Evident c n oceanologie se folosesc pentru cercetare metodele clasice si anume:
- metoda staionar, n staii sau posturi fixe care urmresc un ansamblu de caracteristice
prin observaii i msurtori permanente;
- metoda expediionar, pe diverse trasee stabilite n care se folosesc vase de cercetare
echipate cu aparatur de specialitate i ncadrate cu personal tiinific;
- metoda experimental, folosit n laboratoare n care se simuleaz, la scar, diverse
fenomene sau manifestri marine.
Este clar c toate aceste metode, aplicat i n hidrologie n general, prezint unele
caracteristici specifice mediului marin. Istoricul cercetrilor marine se pierde n negura
vremurilor, cercettori renumii atestnd asemenea activiti nc din timpuri preistorice. Nici
antichitatea nu a ocolit acest domeniu i date i scrieri precum cele ale lui Herodot, Aristotel,
Lucretius Carus, Strabo, Ptolemeu i Pliniu cel Btrn atest aceste lucruri.
A urmat epoca marilor cltorii i descoperiri geografice, epoca Renaterii i a culminat cu
expediiile moderne i contemporane care au ntregit patrimoniul cunoaterii oceanului planetar
cu numeroase date importante.
Privind n ansamblu globul pmntesc, se poate observa c uscatul reprezentat de
continentele mari i insulele mai mici nu reprezint dect nite arhipelaguri rspndite la diferite
latitudini n oceanul planetar care este dominant. Orice studiu efectuat n ansamblul globului sau
pe emisfere scoate n eviden dominaia oceanului planetar. Comparnd ns volumele
ocupate de uscat i apa oceanic apare ns dominaia net a Pmntului. Considernd


1
Hidrologie Curs nr. 13




2
adncimea medie a oceanului planetar ca fiind de cca. 3800 m ea apare ca o valoare
nensemnat cu raza Pmntului care este de 6379 km. De asemenea, greutatea hidrosferei,
evaluat la cca. 14 x 10
8
tone reprezint sub 7 % din greutatea geoidului, iar volumul oceanului
planetar estimat la 1370 milioane km
3
reprezint 1/800 din volumul total al Pmntului care
reprezint 1096 miliarde km
3
.
Oceanul planetar, constituit din mri i oceane, prezint o serie de caracteristici proprii,
care-l deosebesc de restul hidrosferei, i anume:
- continuitatea caracteristic materializat prin faptul c din orice punct al oceanului
planetar se poate ajunge n oricare alt punct sau n punctul de plecare mergnd numai
pe ap, fr a traversa uscatul;
- independena element ce atest faptul c oceanul planetar se afl ntr-o total
independen fa de uscat, influena dominant fiind a oceanului asupra uscatului;
- coincidena suprafaa oceanului planetar coincide aproximativ cu suprafaa geoidului
terestru.
Unitile cele mai mari ale oceanului planetar sunt reprezentate de mrile primare denumite
oceane.
Se cunosc 4 uniti oceanice principale:
- Oceanul Atlantic
- Oceanul Indian;
- Oceanul Pacific;
- Oceanul Arctic.
OCEANELE LUMII
Suprafaa (mii km
2
) Adncimea (m) Denumirea
oceanului Suprafaa total
cu mrile
adiacente
Suprafaa fr
mrile adiacente
medie maxim
Atlantic 92020 73540 3700 8428
Indian 76160 62950 3900 7450
Pacific 179240 146440 4100 11034
Arctic 14910 4500 1500 5449

n multe lucrri de specialitate este specificat i o a cincea unitate oceanic, Oceanul
Antarctic sau Austral, situat la limita sudic a celor 3 mari oceane Atlantic, Indian i Pacific cu
ale cror ape se confund n jurul continentului Antarctic. Limitele acestui ocean sunt foarte
greu de stabilit ele urmnd pe de o parte linia de coast a Antarcticii iar pe de alt parte o linie
imaginar situat undeva la sud de Africa, Australia i America de Sud.
Oceanul planetar cuprinde, alturi de mrile primare, n special la bordura acestora, o
serie de uniti mai mici denumite mri.
Mrile se prezint ca nite uniti de forme, mrime i aezare foarte diferite. n funcie de
anumite criterii geografice, hidrologice, poziia fa de uscat, etc. S-au ncercat diferite
clasificri. Una din clasificri de ordin geografic i al legturilor cu oceanul planetar mparte
mrile n:
- mri independente fr nici o legtur cu oceanul planetar, ca de exemplu: M.
Caspic, M. Aral;
- mri dependente marea majoritate a mrilor care au legtur cu oceanul planetar i
care se subdivid n:
Hidrologie Curs nr. 13




3
a. mri continentale sau mediterane, nconjurate n cea mai mare parte de
mase continentale i care pot fi:
- mri interioare: M. Neagr sau M. Mediteran;
- mri nchise, nconjurate de uscat, cum sunt: M. Caraibelor, M.
Celebes, M. Sulu, M. Banda etc.
b. mri de bordur sau mrginae, situate la bordura cuvetelor oceanice i care,
la rndul lor, se mpart n:
- mri interioare, situate la marginea continentelor, bine
individualizate, fiind nconjurate de uscat, ca de exemplu: M.
Roie, M. Baltic, M. Californiei i M. Alb;
- mri nchise, situate de regul la bordura continentelor dar
delimitate de oceanul planetar de iruri de insule, cum sunt: M.
Japoniei, M. Chinei, M. Nordului, M. Iric i M. Mnecii.
Pornind de la criterii geografice, poziia fa de uscat i oceanul planetar, caracteristici
oceanografice sau fizice, geograful francez C. Vallaux mparte mrile n 4 grupe:
- mri mediterane situate la limita continentelor i delimitate de uscatul continental;
- mrile ghirlandelor insulare delimitate de iruri de insule care prin poziia lor
individualizeaz o serie de mri;
- mri de mic adncime - aezate n marea lor majoritate pe platforma continental cu
adncimi mici, cu praguri, apropiate coastelor continentale, presrate cu insule etc.
- mri care nghea - situate la mari altitudini i care o mare parte a anului sunt acoperite
cu ghea.

n sfrit, o alt clasificare, care aparine rusului S.V. Kalesnic, geograf i oceanolog
cunoscut, clasific mrile n:
- mri interioare mrile nconjurate n cea mai mare parte de uscat i care comunic cu
celelalte mri sau cu oceanul prin strmtori, ca de exemplu M. Azov, M. Neagr, M.
Baltic, M. Alb;
- mri seminchise mrginite de o parte de continente i separate de oceanul planetar
prin grupuri sau lanuri de insule sau peninsule care ptrund adnc n ocean, ca de
exemplu: M. Nordului, M. Ohok, M. Caraibelor, M. Behring, M. Japoniei etc.;
- mri deschise aezate la marginea cuvetelor oceanice i care se afl n direct
legtur cu oceanul pe o poriune larg, cum sunt: M. Barents, M. Arabiei, M. Norvegiei,
Marea Ross etc;
- mri interinsulare sunt mrile nconjurate n totalitate de insule care prin aezarea lor
izoleaz marea de restul oceanului, difereniind-o chiar i prin unele caracteristici de
ocean. Asemenea mri sunt: M. Sulu, M. Banda, M. Djawei.

RELIEFUL OCEANULUI PLANETAR

La fel ca suprafaa uscatului, relieful submarin este foarte frmntat ca consecin direct a
influenelor factorilor interni i externi care acioneaz continuu asupra sa.
Constituia i forma reliefului oceanului planetar a stat n atenia cercettorilor, care, pornind
de la anumite criterii, fiecare din ele justificat, au propus o serie de clasificri.
Realiznd o seciune transversal prin ocean (fig. 1) se poate constata c referitor la relief
se pot distinge dou regiuni: treapta continental i regiunea abisal.
Fiecare din aceste dou regiuni prezint o serie de subdiviziuni. Astfel, treapta continental
are n componena sa: zona de rm, platforma continental i taluzul iar regiunea abisal:
Hidrologie Curs nr. 13

bazinul sau cmpia oceanic, uneori ntrerupt de prezena unor dorsale sau praguri i fosele
oceanice, din care cea mai adnc este groapa Marianelor cu o adncime de 11022 m.
rmul cunoscut i sub denumirea de coast sau litoral, reprezint zona n care apa mrilor
i oceanelor intr direct n contact cu uscatul ce le nconjoar. Este zona n care, datorit
valurilor, curenilor i mareelor, ntlnim o lupt continu ntre mare i uscat, lupt care, uneori,
ia forme violente i cu urmri nsemnate.
ntlnim rmuri primare formate din uscatul continental precum i rmuri secundare,
realizate de depunerile marine, sub form de cordoane litorale sau formate de aciunile agenilor
biologici ca de exemplu recifele de corali.
Sigur c rmul se poate prezenta sub forme diferite i anume:
- rmuri nalte, ca urmare a prezenei unor blocuri continentale la linia de contact a uscatului cu
marea sau oceanul. Uneori aceste rmuri nalte lovite permanent de valuri sau cureni marini
sufer o serie de surpri succesive, n special la masivele calcaroase, formnd aa numitele
faleze.



200 m
1500 m
6000 m
11020 m
BAZINUL SAU CAMPIA OCEANICA
T
R
E
A
P
T
A

C
O
N
T
I
N
E
N
T
A
L
A

ZONA DE TARM
0 m
R
E
G
I
U
N
E
A

A
B
I
S
A
L
A

PLATFORMA CONTINENTALA
TALUZUL CONTINENTAL
FOSE (GROPI) OCEANICE
Fig. 1 Componente ale reliefului oceanului planetar

Tot n rndul rmurilor nalte ntlnim i fiordurile, care reprezint cldrile unor vechi
gheari topii i migrai spre ocean. Acum se prezint ca nite golfuri interioare n nite regiuni
muntoase, cu adncimi apreciabile.
Asemenea fiorduri le ntlnim la coasta Scandinav, Scoia, Groenlanda, America de Sus,
Insulele Maldive sau Noua Zeeland.
n zona Mrii Adriatice, la coasta Dalmaiei ntlnim rmul de tip dalmatic, care prezint o
serie de insule paralele cu rmul i care nchid nite vi longitudinale, invadate de apa mrii,
care se constituie n canale nchise ntre perei nali, adposturi sigure n caz de furtun.



4
Hidrologie Curs nr. 13




5
rmuri cu riass, reprezint o serie de vi vechi continentale care, datorit micrilor
oscilatorii negative ale uscatului, au fost acoperite de apele mrii. Asemenea rmuri se
ntlnesc n Bretania i Galicia. rmurile nalte, datorit formei lor i a adncimilor mai mari ale
apelor marine prezint unele avantaje pentru instalarea porturilor i acostarea navelor.
- rmurile joase se ntlnesc acolo unde oceanul sau marea se intersecteaz cu zone de
cmpie continental. Zona litoral are o extensie apreciabil iar linia rmului se deplaseaz n
funcie de nivelul apei marine, de valuri, cureni sau maree.
Se disting:
- rmuri de acumulare, rezultate din acumulrile de nisip aduse de valurile sau curenii
marini i depuse n timp;
- rmuri drepte, rezultate tot ca urmare a aciunii valurilor i curenilor care disloc
particule de nisip sau buci de uscat, le transport i apoi le depun n zone mai linitite,
formnd un nou rm;
- rmuri cu lagun, o zon de golf marin, de regul cu adncimi mai mici, care prin
depuneri repetate de aluviuni care formeaz cordoane litorale este desprit de mare
aproape complet, formnd o lagun;
- limanurile, constituite din vi largi situate la vrsarea unor ruri n mare, vi invadate
uneori de apele marine, purtate de valuri sau la furtuni i care construiesc praguri prin
depuneri succesive de aluviuni la gura rului sau n zona de contact cu marea i care
formeaz, n timp, o unitate hidrologic distinct.
- deltele, formaiuni construite n zonele de vrsare n mare a unor fluvii;
- baia, o sinuozitate a liniei rmului mai puin nchis dect golful i care prin depuneri
succesive de aluviuni tinde s devin un golf;
- promontoriul, proeminene ale liniei de coast care ptrund n interiorul mrii, terminat
de regul cu un cap.
La nivelul rmului n zona de contact cu apa marin se nregistreaz multiple i continui
transformri datorit unor fore i procese ce acioneaz i care conduc la modificri ale coastei
marine. Printre procesele ce au loc se pot enumera: abraziunea, micrile oscilatorii ale
uscatului, activitile vulcanice, micrile seismice, aciunile organismelor vii din mediul marin
sau ale omului.
Abraziunea, reprezint consecina proceselor de eroziune a coastei datorit valurilor,
curenilor sau mareelor i care conduc la modificarea litoralului.
Efectele valului depind de nlimea, lungimea sa de deplasare. Un val obinuit, ntlnit
i n Marea Neagr cu o nlime de 4 m i o lungime de und de 60 m, rezerva de energie
este de 360000 kgf pentru fiecare metru linear. Fora de izbire a valurilor, n timpul furtunilor
crete considerabil i poate atinge valori de 15 t/m
2
la rmul mrilor sau 30 t/m
2
la ocean.
n decursul timpului masele continentale efectueaz micri oscilatorii lente de
scufundri sau ridicri. Aceste micri au loc i la rmul mrilor i a oceanelor antrennd
att zona de rm ct i platforma continental adiacent.
Zonele cu activiti vulcanice provoac importante modificri ale zonelor de cost
influennd, prin asemenea activiti, forma i poziia sa. La fel i activitile seismice pot
provoca modificri ale poziiei i formei rmurilor dac aceste activiti au epicentrul n
apropierea coastelor.
Organismele din mri i oceane, prin depunerea excrementelor sau a resturilor lor dup
moarte i acumularea acestor depuneri, precum i omul care poate interveni direct modelnd
litoralul dup interesele sale, contribuie la modificarea rmului.
Hidrologie Curs nr. 13

O zon de mare interes pentru om este platforma continental (fig. 2), zon ce urmeaz
liniei rmului cu o extensie mai mare sau mai mic, cunoscut i sub denumirea de regiune
periferic a mrii sau elf.


Fig. 2 Diviziunile platformei continentale
Limita elfului este stabilit
la adncimea de 200 m i
cuprinde 3 zone distincte:
- zona prelitoral, pn
la cota 0 m;
- zona litoral, cuprins
ntre izobatele de 0 m
i 100 m;
- zona sublitoral, cuprins ntre izobatele de 100 m i 200 m.
Platforma continental a fost prima parte a solului marin studiat de om, n special pentru
nevoile de navigaie sau de exploatare a resurselor din aceast zon (pete, alge, nisip etc.).
Are o nclinare mic a pantei terenului i prezint limi variabile. n Oceanul ngheat de
Nord, la coasta Siberiei, platforma continental atinge extinderi pn la 140 km. O asemenea
platform continental extins ntlnim i n partea de Nord Vest a Mrii Negre.
Limita corespunztoare a adncimii de 200 m aleas convenional, reprezint limita
pentru navigaia costier i pentru pescuit.
Printr-un raport al organizaiei Naiunilor Unite din 1957, ntocmit de un grup de geologi
i hidrologi, limita elfului a fost stabilit la adncimea de 300 fathomi, adic 548,40 m, un fathom
fiind egal cu 1,828 m.
Platforma continental cu limita de adncimea de 200 m, ocup 7,5 % din suprafaa
oceanului planetar dar trebuie notat faptul c ea reprezint 18 % din suprafaa total a
uscatului.
Limita platformei continentale care are o pant medie de 0
o
07 este marcat de o
schimbare de pant, care poate crete ntre 4
o
7 i care formeaz trecerea la taluzul
continental.
Panta medie a taluzului oscileaz ntre 4
o
i 7
o
dar poate ajunge uneori i la 20
o
(Platoul
Blake din Sud-Estul Peninsulei Florida).
Panta taluzului scade pe msur ce se nainteaz spre adnc, zona aceasta fiind
cunoscut sub denumirea de piemont oceanic (fig 3).
Piemontul oceanic are o lrgime care variaz ntre 100 i 1000 km i care se constituie
din dou poriuni, una superioar i alta
inferioar.



6
Taluzul continental, n totalitatea
sa, ocup o suprafa estimat la nivelul a
31,6 milioane km
2
, reprezentnd 12,1 %
din suprafaa oceanului planetar.
Zona abisal este zona cuprins
dup izobata de 1500 m, adncime aleas
ca fiind corespunztoare limitei maxime de ptrundere a razelor ultraviolete mergnd pn la
6000 m i constituind albia oceanului planetar. Are o suprafa de 201,5 milioane km
2
i ocup
77,2 % din suprafaa oceanului planetar.
Fig. 3 Subdiviziunile piemontului oceanic
Hidrologie Curs nr. 13




7
n anumite zone, abisul oceanic prezint fracturi sau fose oceanice, cu adncimi mari, unele de
peste 10000 m (groapa Marianelor 11022 m) sau poate prezenta creteri de altitudine care se
pot constitui n dorsale, praguri sau uneori depind nivelul oceanelor se constituie n insule.
Hidrologie


CURS NR. 14

OCEANELE I MRILE COMPONENTE

OCEANUL ATLANTIC (fig. 1)
Ocup o vale lung i ngust situat ntre coastele orientale ale celor 2 Americi cea de
Nord i de Sud i coastele occidentale ale Europei i Africii.
Are ca limit de nord linia pragurilor submarine dintre Capul Walsingham-Taralui Baffin i Capul
Stedland (Norvegia), linie care trece prin sudul Groenlandei. Limita de sud este reprezentat de
rmul Antarcticii.
Linia pragurilor de nord care marcheaz
adncimi reduse de cca. 500 m sau mai
mici reprezint linia de demarcaie n
raport cu Oceanul ngheat de Nord, linie
ce delimiteaz cele dou oceane prin
diferene de ordin hidrologic eseniale.
Spre est, linia de demarcaie fa de
Oceanul Indian se poate considera de-a
lungul meridianului de 20
o
longitudine
estic, care trece pe la Capul Acelor din
sudul Africii i ajunge pe continentul
Antarctic.
La vest, linia de demarcaie fa de
Oceanul Pacific o putem considera linia
meridianului de 68
o
longitudine vestic
care unete capul Horn situat n
extremitate sudic a Americii de Sud, cu
acelai continent Antarctic.
Fig. 1 - Oceanul Atlantic
ntre limitele prezentate mai sus Oceanul Atlantic ocup o suprafa de 92,02 milioane
km
2
incluznd mrile componente. Fr aceste mri suprafaa sa este de 73,54 milioane km
2
.
Cuveta Atlanticului cuprinde un volum de 337,7 milioane km
3
de ap.
Relieful submarin al Oceanului Atlantic prezint n zona sa median pe direcia nord-sud o
dorsal, de forma literei S, cu o lungime de cca. 11000 km i care se prelungete n oceanele
Indian i Pacific, nsumnd o lungime de cca. 55000 km.
Dorsala medio-atlantic delimiteaz la nord de ecuator, dou mari bazine: cel nor-
american i bazinul euro-african, iar la sud de ecuator aceeai dorsal delimiteaz bazinele
Braziliei i Argentinei, iar n partea estic bazinele Angolei, a Capului Verde i bazinul Acelor.
Toate aceste bazine se constituie din alte subbazine delimitate de subramuri ale dorsalei.
Aceast dorsal medio atlantic trece la sud de capul Acelor spre Oceanul Indian,
delimitnd spre continentul Antarctic bazinul africano-antarctic.
Un profil transversal executat prin Oceanul Atlantic la latitudinea de 5
o
N (fig. 2), ntre
coasta estic a Americii de Sud i coasta vestic a Africii scoate n eviden prezena dorsalei
medio-atlantice i delimitare unor bazine.
O privire de ansamblu asupra uscatului ce nconjoar Oceanul Atlantic, arat dominaia
rmurilor joase i, n consecin, existena n ocean a unor platforme continentale ntinse. De
asemenea, aceeai analiz demonstreaz numrul mare de fluvii care se vars n ocean,


1
Hidrologie Curs nr. 14

putnd enumera printre acestea Dvina, Vistula, Elba, Rin, Sena, Loire, Tajo din Europa, Niger,
Congo, Orange n Africa sau Sf. Laurentiu Mississippi, Amazon i Parana din America.


Fig. 3 Oceanul Pacific


Fig. 2 Profil transversal prin Oceanul Atlantic
Caracteristic pentru Oceanul Atlantic este prezena unui numr redus de insule
comparativ cu celelalte oceane, concentrate n anumite zone ale oceanului (zona central
vestic, la limita sud-vestic, n partea nordic i nord-estic). n rest apar unele insule mici,
dispuse solitar pe suprafaa sa.
n Oceanul Atlantic se ntlnesc mai multe gropi printre care se pot aminti: Meteor-
Insulele Sandwich de Sud (8428 m), Puerto-Rico (8385 m), Romanche (7758 m), Capul Verde
(7292 m), Sargaselor (6995 m), Est-Brazilia (6557 m), Iberic (6325 m).
La bordura Oceanului Atlantic de-a lungul uscatului continental, se delimiteaz o serie
de mri componente i pornind din nordul Europei se disting:
- Marea Baltic;
- Marea Nordului;
- Marea Hebridelor (M. Iric);
- Marea sau Canalul Mnecii;
- Marea Cantabric (Golful Gasconiei sau Golful Biscaya);
- Marea Mediteran cu prelungirile sale Marea Neagr i Marea Azov;
- Golful Guineii;
- Marea Sf. Laurentiu;
- Marea Bahamelor;
- Marea sau Golful Mexic;
- Marea Caraibelor;
- Marea Scoiei (M. Antilelor meridionale);
- M. Weddell.

OCEANUL PACIFIC (fig.
3) este ncadrat de coastele
estice ale Asiei i Australiei i
coasta vestic a celor dou
Americi de Nord i de Sud.

Este cel mai mare ocean al
lumii, pe acest ocean
ntlnindu-se cele mai mari
distane i cea mai mare
adncime msurate Groapa
Marianelor de 11022 m (mai
mare dect orice nlime
msurat la suprafaa
Pmntului - Everest).


2
Hidrologie Curs nr. 14

Oceanul Pacific se prezint sub form eliptic, aproape nchis la limita sa nordic i larg
deschis spre Antarctica.
Pornind de la Strmtoarea Behring n Nord i pn la Cap Adan n Sud, distana msurat
este de 15500 km (8350 Mm). Din Panama pn n Golful Thailandei sunt 24000 km (10500
Mm).
Limita nordic o reprezint Strmtoarea Behring situat pe cercul Arctic, iar cea sudic o
reprezint coastele continentului Antarctic.
Suprafaa total a Oceanului Pacific este de 179,24 milioane km
2
incluznd mrile
componente iar fr acestea suprafaa se reduce la 146,44 milioane km
2
. Adncimea medie
este de 4028 m iar cuveta oceanului cuprinde un volum de 723,7 x 10
6
km
2
de ap.
Relieful submarin al oceanului Pacific este la fel de frmntat ca cel al Atlanticului. Din
Oceanul Indian ptrunde, n Sud, Dorsala Australo-Antartic, se continu prin Dorsala
Pacificului de Sud, continuat cu Dorsala Pacificului de Est care atinge insula California. Se mai
disting pragul Noii Zeelande care se continu spre Nord cu Dorsala Lord Howe, Dorsala
Malaeziei, Melaneziei i Microneziei toate populate cu numeroase insule.
Toate aceste dorsale delimiteaz n cadrul Pacificului o suit de bazine ca de ex.: Bazinul
Pacifico-Antartic, bazinul Peruvian, bazinul Pacificului de Nord, cel de Nord-Vest, bazinul
Filipinelor, cel al Marianelor, bazinul Melaneziei etc.
Comparativ cu celelalte oceane, Oceanul Pacific are un numr important de insule. Dac
insulele Noua Zeeland, Noua Guinee, Calimantan, Honda, Djawa, Sumatra i Celebes au
suprafee mai mari, ce depesc 100000 km
2
, celelalte insule, destul de numeroase, au
suprafee mici.
Insulele sunt rspndite pe toat suprafaa oceanului, dar exist o zon tropical cuprins
ntre 10
o
latitudine Nord i 25
o
latitudine Sud unde sunt concentrate un numr mare de insule,
grupate n:
- Polinezia;
- Melanezia;
- Micronezia.
Caracteristic pentru Oceanul Pacific este i numrul mare de gropi cu adncimi mari. Se
cunosc un numr de nou gropi cu adncimi mai mari de 9000 m i dintre acestea amintim, n
afara gropii Marianelor, groapa Tonga (Fiji) 10882 m, groapa Japoniei (Ramapo) 10554 m,
groapa Kurilelor 10542 m, groapa Filipinelor 10497 m, Kermadek 10047 m, Bonin 9985 i altele.
Analiznd topografia fundului oceanului putem delimita dou zone distincte:
- bazinul Pacificului Central;
- mrile marginale
Relieful fundului bazinului central se prezint sub forma unei cmpii abisale, plan pe sute
de km, aflat la o adncime de cca. 5000 km, ntrerupt din loc n loc de dorsala care se ridic
pn la 2000-3000 m deasupra fundului oceanului uneori depind nivelul apei, constituindu-se
n insule.
n zona Pacificului de Vest i Central se ntlnesc numeroase insule vulcanice, atoli aezai
n benzi rectilinii paralele, arhipelaguri acoperind 13,7 % din suprafaa bazinului central.
Bordura bazinului central este dominat de o zon de anuri adnci n partea continental,
urmnd o serie de arcuri de insule asociate cu creste submarine care delimiteaz numeroase
mri, n special la coasta Asiei.
Pornind de la Nord, din partea vestic se disting o serie de mri ca de exemplu:
- Marea Behring;
- Marea Ohotk
- Marea Japoniei;


3
Hidrologie Curs nr. 14

- Marea Chinei de Est;
- Marea Galben;
- Marea Filipinelor;
- Mediterana austral-asiatic cu:
- Marea Chinei de Sud;
- Marea Sulu;
- Marea Sulawesi;
- Marea Makasar;
- Marea Molucelor (Maluku);
- Marea Halmanera;
- Marea Saram;
- Marea Banda;
- Marea Djawa;
- Marea Bali;
- Marea Flores;
- Marea Sawn;
- Marea Bismark (Noua Guinee);
- Marea Solomon;
- Marea Coralilor;
- Marea Tasmania;
- Marea Fiji.
n extremitatea estic a Oceanului Pacific, la coastele Americii se delimiteaz:
- Golful Alaska;
- Golful Californiei;
- Golful Panama;
- Marea Ross situat la coastele continentului Antartic

OCEANUL INDIAN (fig. 4), cu o suprafa mai mic i deosebit de oceanele Pacific i
Atlantic.
Limita sa nordic o reprezint continentul asiatic cu dominaia Podiului Tibet i al
Munilor Himalaya, cu acoperiul Pmntului Everest (8848 m). La vest se mrginete cu
coasta rsritean a Africii pn n dreptul Capului Acelor, de unde grania cu Oceanul Atlantic,
se continu pe o linie imaginar
reprezentat de linia
meridianului de 20
o
longitudine
estic care se continu pn n
Antartica. Limita estic este
reprezentat de puntea de
legtur dintre Asia i Australia
constituit din Peninsula
Malacca i lanul insulelor
Sumatra, Djawa, Sondele mici
(?), Noua Guinee pn la
Peninsula York, continundu-se
pe coastele estic i sudic a
Australiei pn la Insula
Tasmania unde se unete cu
apele Pacificului, limita sa fiind
Fig. 4 Oceanul Indian


4
Hidrologie Curs nr. 14

considerat pe linia meridianului de 147
o
longitudine estic pn la coastele Antarcticii. Relieful
fundului este brzdat de o serie de dorsale care delimiteaz o serie de bazine cum sunt: bazinul
Arabiei, bazinul Somaliei, bazinul Madagascarului, bazinul Mozambic, bazinul Crozet, bazinul
central-indian, cel Australian de vest i de sud precum i bazinul Australo-Antarctic.
Oceanul Indian prezint anumite caracteristici care-i confer unele particulariti care-l
deosebesc de Atlantic i Pacific i anume:
- este un bazin uria de ap situat aproape n ntregime n zona cald;
- prezena centurii continentale care-l nconjoar din trei pri: Nord, Est i Vest.
Aceste particulariti n aezare determin mari schimbri termice ntre uscat i ocean i
provoac existena unor vnturi periodice cunoscute sub numele de musoni. Aceste vnturi cu
sensuri diferite de drum ntre cele dou sezoane: cald i rece, provoac modificri i n
circulaia curenilor marini. La nceputul sezonului cald, masa continental se nclzete mai
uor i puternic i provoac centre de presiune sczut n raport cu masa oceanic, mai rece,
n care apar centre de presiune maxim. Este perioada cnd vnturile bat de la ocean spre
uscat i sunt purttoare de ploi puternice cu tente de ploi toreniale. Spre toamn-iarn, uscatul
se rcete puternic, formeaz centre de presiune nalt, n timp ce temperatura apei oceanice
mult mai cald formeaz centre de presiune joas. Este sezonul n care vnturile bat de la
uscat spre ocean i este clar c ne situm ntr-un sezon uscat.
Suprafaa Oceanului Indian este de 76,16 milioane km2 cu mrile componente iar fr
acestea suprafaa se reduce la 62,95 milioane km2. Adncimea medie este de 3900 m iar cele
mai mari sunt de 7450 m groapa Sondelor (Djawa), vest Australia 7001 m, groapa Afro-
Antarctic 6848 m, groapa Maldivelor 5875 m, groapa Somaliei 5824 m.
Insulele sunt rare i n general mici, cu excepia Madagascarului, care domin ca mrime i
suprafa, reprezentnd resturile unui vechi continent scufundat.
Marile componente sunt:
- Marea Roie;
- Marea Azanian (Zanzibar);
- Golful Piersic;
- Marea Arabiei;
- Golful Bengal;
- Marea Andaman;
- Marea Timor;
- Marea Arafura;
- Marele Golf al Australiei de Sud.

OCEANUL ARCTIC (fig. 5) este situat n
extremitatea nordic a globului pmntesc,
prezentndu-se ca o cuvet mediteranean i
avnd dispus aproape central polul nord.
Reprezint cea mai mare ntindere de ap
ngheat de pe suprafaa Pmntului.
Privit de sus, Oceanul ngheat de Nord se
apropie de forma unui triunghi delimitat de
Groenlanda, arhipelagul insulelor arctice ale
Americii, rmul nordic al Peninsulei Alaska,
coasta nordic a Siberiei i a zonei europene a
Rusiei, de coasta nordic i vestic a Norvegiei i
de pragurile i insulele aflate pe direcia
Groenlanda sudul Peninsulei Scandinave.
Legtura cu Oceanul Pacific se face prin
Strmtoarea Behring. Limea acestei strmtori n
raport cu dimensiunile oceanelor de 35-86 km,
Fig. 5 Oceanul Arctic


5
Hidrologie Curs nr. 14

lungimea ei de 60 km, dar mai ales adncimile mici fac ca aceast legtur s nu reprezinte un
mijloc activ de comunicare a apelor ntre aceste dou oceane.
O deschidere mai larg leag Oceanul ngheat de Nord cu Atlanticul, dar i aici pragurile
submarine separ cele dou oceane.
Regiunea Oceanului ngheat de Nord nu este nc stabilizat, uscatul nregistrnd repetate
micri, uneori separnd Oceanul Arctic de Pacific sau Atlantic iar insulele arctice s-au unit n
repetate rnduri cu continentul.
Configuraia fundului oceanului prezint anumite caracteristici, printre care amintim:
- prezena unei platforme continentale cu o larg extindere la coasta nordic a Asiei i
Europei;
- prezena unor dorsale care traverseaz oceanul din Groenlanda pn n dreptul
insulelor Siberiei care trece peste polul nord (Dorsala Lomonosov);
- existena unui ir de praguri care traverseaz oceanul n mai multe direcii;
- ntre Insula Jan Mayen i insulele Spitzbergen se ntinde dorsala Mohna;
Suprafaa Oceanului Arctic este de 14,91 milioane km
2
, adncimea medie este de 1500 m,
iar cea maxim de 5449 m.
Pe suprafaa Oceanului ngheat de Nord sunt rspndite un numr nsemnat de insule,
unele cu suprafee apreciabile ca de exemplu: Groenlanda cu suprafaa de 2,13 milioane km
2
,
Islanda cu suprafaa de 102,68 mii km
2
, precum i alte insule mai mici ca de exemplu:
arhipelagul Spitzbergen, Jan Mayen, arhipeleagul Frantz Josef, Usakov, Novaia Zemlea,
Severnaia Zemlea, Noua Siberie, Vranghel i Harald.
Marile componente sunt:
- Marea Norbegiei;
- Marea Barents;
- Marea Alb;
- Marea sau Golful Peciora;
- Marea Kara;
- Marea Laptev;
- Marea Siberiei de Est;
- Marea Ciukotka;
- Marea Beaufort;
- Marea Baffin;
- Mrea Hudson;
- Marea Groenlanda;

MAREA NEAGR (fig. 6), ocup partea de
Sud-Est a rii iar litoralul romnesc se ntinde
de la Gurile Dunrii la sud de Mangalia, la
Vama Veche.
Fig. 6 Marea Neagr


Este limitat la Nord de paralela 46
o
32, la
Sud de paralela 40
o
55, la Est de meridianul de
41
o
42 longitudine estic i la Vest de meridianul
de 27
o
27 longitudine estic i este ncadrat de
teritoriile Ucrainei, Rusiei, Georgiei, Turciei,
Bulgariei i Romniei.
Suprafaa Mrii Negre este de 412 mii km
2
,


6
Hidrologie Curs nr. 14

adncimea medie de 1197 m, cea maxim de 2245 m iar volumul de ap cuprins n cuveta
mrii este de 530 mii m
3
.
Marea Neagr dreneaz un bazin hidrografic (fig. 7) cu o suprafa de 2,405 milioane km
2
,
din care 1,975 milioane
km
2
sunt n Europa i
430 mii km
2
n Asia.
n raport cu cuveta
Mrii Negre, bazinul su
hidrografic are o poziie
asimetric. Principalele
ape curgtoare situate n
acest bazin sunt:
Dunrea, Nipru, Don,
Bug, Nistru, Cuban i
Rion care aduc anual un
aport mediu al scurgerii
de cca. 309 km
3
de ap.
Dei constituie dou
uniti diferite, Marea
Neagr i Marea Azov
formeaz un singur bazin
ce trebuie analizat
hidrologic mpreun.
Fig. 7 Bazinul hidrografic al Mrii Negre
Analiznd forma i aspectul rmului, constituia fundului i aspectul general de prezentare
se poate vedea clar c bazinul Mrii Negre se poate mpri n dou loburi printr-o ax care
trece de-a lungul meridianului de 34
o
30 longitudine estic, ax care traverseaz marea n zona
cea mai ngust, dar cu cele mai mari adncimi.
n figura 8 sunt prezentate o serie de detalii privind morfologia i morfometria Mrii Negre.
n majoritatea sa,
rmul Mrii Negre prezint
altitudini mici, n unele
poriuni fiind submersibil. n
partea nordic este foarte
crestat, unde se ntlnesc
numeroase forme de rm,
ca de exemplu: golfuri,
limanuri, limbi de nisip,
capuri etc. partea estic, n
special i cea sudic,
prezint rmuri mai nalte
i mai puin crestate.
Referitor la distribuia
adncimilor se constat
dou zone destinate: cea
nordic i Nord-Vestic, inclusiv Marea Azov cu adncimi mici, cu o platform continental
extins, izobata de 200 m situndu-se la 150-200 km de mal. Aceast platform este
consecina prelungirii cmpiei continentale din Estul Romniei i Sudul Ucrainei dar i aportului

Fig. 8 Detalii privind morfologia i morfometria Mrii Negre


7
Hidrologie Curs nr. 14

de aluviuni adus n mare de Dunre, Nistru, Bug, Nipru, cursuri de ap cu un aport nsemnat de
debite care alimenteaz Marea Neagr.
O influen deosebit oceanografic din punctul de vedere al distribuiei curenilor o joac
prezena Peninsulei Crimeea situat n nordul Mrii Negre i a curburii rmului spre interior n
zona Anatoliei n zona situat ntre meridianele de 31 i 37
o o
longitudine estic. Aceste
intrnduri separ cuveta mrii n dou loburi determinnd existena a dou ramuri de cureni
anticiclonici, una n partea estic i cealalt n partea vestic (fig. 9). Legtura Mrii Negre cu
Marea Azov se face prin Strmtoarea Kerci al crui enal navigabil are adncimea de 7 m, iar n
afara lui adncimi mai mici de aceast cifr.
Cu Marea Marmara legtura se
realizeaz prin Strmtoarea Bosfor,
cu o lungime de 33 km, limea
variind ntre 3,7 km n zona nordic
i de 2,7 km spre sud. Cea mai
ngust poriune se afl n dreptul
portului Rumel, unde pe o lungime
de cca. 4 km, limea se reduce la
550-600 m.
Msurnd distana dintre
punctele extreme Est-Vest, rezult
c Marea Neagr are o lungime de
1167 km (632 Mm). n timp ce pe
direcia Nord-Sud distana este doar
624 km (338 Mm).

Fig. 9 Harta curenilor ciclonici din Marea Neagr
Lungimea rmului Mrii Negre este de 4020 km (2170 Mm).
rmul romnesc al Mrii Negre este situat n partea sa Nord-Vestic. Limita nordic a
rmului este reprezentat de grla Mosura a braului Chilia n timp ce limita sudic se afl
undeva la sud de Vama Veche
Orientarea general a rmului romnesc este de cea de Nord-Sud, exceptnd zona
central Ciotic-Midia, care se prezint ca un arc ce ptrunde spre interior. Morfologia rmului
indic dou sectoare distincte avnd ca punct de delimitare Capul Midia.
Zona nordic, cu o extindere de 143 km de la grla Mosura la Cap Midia, reprezint un rm
de acumulare format n mod deosebit din depuneri de aluviuni de nisip sau loess, dup cum
aceste depuneri sunt de origini marine sau aduse de apele continentale. Acest sector este
constituit n cea mai mare parte din cordoane litorale, unele definite iar altele nc submersibile.
La sud de Capul Midia, pe o lungime de 67 km, rmul se prezint sub form de falez
nalt, linia rmului fiind distinct, dar supus unui proces lent dar continuu de eroziune
Reeaua hidrografic din zona de litoral, cu excepia Dunrii este foarte slab reprezentat,
numrul rurilor care se vars n mare sau al vilor cu scurgere intermitent fiind foarte mic.
Cauza major care explic aceast situaie rezid n faptul c zona adiacent a rmului Mrii
Negre are un regim deficitar de umiditate, precipitaiile anuale situndu-se la cca. 300 mm, n
timp ce evapotranspiraia anual se ridic la 700 mm.
Enumerm unele din aceste ruri sau vi, de regul cu debite mici, i cu perioade anuale de
secare i anume: Telia, Tia, Casimcea, Valea Corbului i Valea Ars.
Majoritatea acestor vi sau ruri nu se vars direct n mare ci prin intermediu unor lacuri
litorale.


8
Hidrologie Curs nr. 14

Lacurile litorale situate la rmul Mrii Negre (fig. 10) sunt constituite din limanuri fluvio-
marine i lagune. Altitudinea la care se afl aceste lacuri este, n general, n jurul cotei de 0 m
sau n apropiere de aceast cot.
La nord de Capul Midia un important complex de lacuri este reprezentat de complexul
Razelm-Sinoe, cu o suprafa de cca. 750 km .
2
Lacuri mai importante mai sunt:
- Lacul Gargalc;
- Lacul Taaul;
- Siutghiol;
- Tbcrie;
- Lacul Agigea;
- Lacul Techirghiol;
- Lacul Belona;
- Lacul Costineti;
- Lacul Tatlageac;
- Lacul Mangalia.


.
Fig. 10 Lacurile litorale de la rmul romnesc
al Mrii Negre


9