Sunteți pe pagina 1din 4

ALFABETUL, de Tudor Arghezi

Cine vine mndru i clare


i nici cal mcar nu are ? ( M )
Urechile au crescut
Pe mgarul nevzut. ( V )
Ce boros i ce fudul
i niciodat stul ! ( B )
O s-i fac o ntrebare :
Cine-i gol, rotund i mare? ( O )
Ca s-i rmie peltic
I-a rmas limba mai mic. ( F )
Mi-a venit de la prini
Un pieptene cu trei dini. ( E )
Are la baz un glon
Sau un pr cu scrlion. ( G )
Fuge dup coad
i n-o poate prinde. ( C )
Cine seamn din voi
C-un cel de usturoi ? ( D )
Deelat rsccrat,
Spune, cum te-am botezat ? ( H )
i atrn, de cldur,
Pn-n praf limba din gur. ( R )
Rma o liter tie
i numai pe ea o scrie. ( S )
Ai vzut cumva s stea
Bul drept, fr proptea ? ( I )
Cobilia din spinare
i st-n cap i nici nu-1 doare. ( T )
Vine chiop, dar umbl bine :
Aa chiop nu-i oriicine. ( N )
Trei s-a-ntors de-a-ndoasele
S-i numere oasele. ( E )
Ca s nu-i rmie goal
Inima, i-am pus pedal. ( Q )
Cine-i chior si cine are
Ochiul lui intre picioare?(A)





O furnica, de Tudor Arghezi

O furnic mic, mic
Dar nfipt, va s zic,
Ieri, la prnz, mi s-a urcat
De pe viinul uscat
Pe picioare, pentru cci
Mi le-a luat drept nite crci.
Mrunica de fptur
Duse, harnic la gur
O frm de ceva
Care-acas trebuia
Aezat n magazie
Pentru iarna ce-o s vie.
Un' te duci aa degrab
Gndul meu mhnit o-ntreab
}nc nu te-ai lmurit
C greeti i-ai rtcit?
Cu merinda mbucat
Te-ai suit pn-n cravat
i mai ai pn-n chelie
Dou dealuri i-o brbie.
Nu vrei tat s-i art
Cum iei drumul ndrt?

S-i mai pun o ntrebare
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Intr-o pagin de carte?
S-ajungi virgul trzie
ntr-un op de poezie?
M gndesc ce-i de fcut
S-o feresc de netiut,
Ingrijat de ce-o s zic
Maica stare furnic
De-o lipsi din furnicar,
i-o ateapt n zadar.
Poezia Doi copii s-au dus
Doi copii s-au dus de mana
Colindand o saptamana
Dupa scoici, dupa ghioace.
Vrand cum marea sa se joace,
Ea, pierduta-n hora ei,
Nu s-a prins la rand cu ei.
Atatata sa-si destrame
Paturile de naframe.
Se dezbraca si se-mbraca,
Singura ca sa se placa,
Fermecata sa se scalde
In sidefuri si zmaralde.
Nu stiu ce le-a casunat
Pe la ceasul innoptat,
Ca pe un drumeac stingher
S-au pierdut, intrand in cer...



Poezia O lacusta
Mi-a umblat in papadie
O goanga cu palarie
Si camase stacojie.
Avea fuste si manta
Taiate din catifea
Si pieptar cu solzi da tipla.
Captusit c-un fel de sticla.
Donmisoarei cu trei rochii-i
Lacrimau rubine ochii
Sa te-ntreb pe Dumneata,
Cum venisi in iarba mea
Si de unde, Domnisoara
De cristal si scortisoara ?
Dupa pana ce te-a scris,
Vii si tu din somn si vis.
Caci vopseli asemeni nu-s
Decit colo tocmai sus,
Unde sint intr- adevar
Pensule de-a fir-a-par
Si zugravii de o schioapa,
Mesteri scriitori cu apa,
Ce te-a suparat ? Tintarul,
Papurisul, nenufarul ?
As fi vrut sa stea s-o prind,
A venit mcoa sarind
Si-a plecat sarind intr-alte
Buruieni si mai inalte.
Si-as fi vrut sa-rni stea intii
Pe un virf si s-o mingii.
Mi-a lasat atita mic :
Bumbii goi, de papadie.

Poezia Pitigoii
Pitigoi, pitigoi,
Nu mai treci si pe la noi
Umbli prin copaci streini
Si te vad pe la vecini.
Aveam doua randunele
Si-au plecat din cuib si ele.
Va feriti de prispa mea
Parca v-am facut ceva,
Pe cind eu. mereu, destept,
Toata noaptea va astept,
Toata ziua, toata, vara,
Sa v-ascult- ciupind vioara.
Pitigoi. ma simt sortit
Sa ma stiu tot parasit.


Poezia Creion
Obrajii tai mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
In care se-oglindesc
Azurul si copacul.
Surasul tau mi-i drag,
Caci e ca piatra-n fund,
Sper care-noata albi
Pesti lungi cu ochi rotund.
Si capul tau mi-i drag,
Caci e ca malu-n stuf,
Unde paianjeni dorm,
Pe zori facute puf.
Faptura ta intreaga
De chin si bucurie,
Nu trebuie sa-mi fie,
De ce sa-mi fie draga?
v

Poezia Ploaie
N-am auzit-o, parca, de mult...
O ascult.
Nadusala noptii curge pe geamuri.
Ploua-n golurile din ramuri.
As voi sa gasesc o asemanare
Si caut in zgomote si murmure,
In viori, in naiuri si ghitare
Ecoul ndeslusit si turbure.
Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopti in fund,
Si din noapte-n noapte, noptile urzite
Cern ploaia cu nisipul marunt
Ca niste site.
Gandul, ajuns in flacara lui de ploaie tarzie,
Se face palid si descreste ca o faclie.
Fereastra e cernita de un fag
De care-atarna noaptea neagra, toata, ca un steag.
Nu-i suierul sabiilor ce se ascut
Si-al spadei ciocnite de scut.
Nu e bataia inimii.
Nu-i Turnul si ornicul lui in care timpul colinse.
E parca sufletul tuturor ostilor invinse.

Poezia Talharul pedepsit
Intr-o zi, prin asfintit,
Soaricele a-ndraznit
Sa se creada in putere
A prada stupul de miere.
El intrase pe furis,
Strecurat pe urdinis,
Se gandea ca o albina-i
Slaba, mica si putina,
Pe cand el, hot si borfas,
Langa ea-i un urias.
Nu stiuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Si-si pusese-n cap minciuna
Ca da-n stup de cate una.
Roiul, cum de l-a zarit
C-a intrat, l-a coplesit.
Socoteala sa-i mai ceara
Nu! L-au imbracat cu ceara,
De la bot pana la coada
Tabarate mii, gramada,
Si l-au strans cu mestesug,
Incuiat ca-ntr-un cosciug.
Nu ajunge, vream sa zic,
Sa fii mare cu cel mic,
Ca puterea se aduna
Din toti micii impreuna.