Psihologia: psyche-suflet(psihic)~logos-

studiu=studierea psihicului.



Psihologia-stiinta care studiaza psihicul (procese, insusiri, stari,
conditii, mecanisme psihice), utilizand un ansamblu de metode
obiective, in vederea desprinderii legitatii lui de functionare, in scopul
descrierii, explicarii, integrarii, optimizarii si ameliorarii existentei
umane.
Etapele aparitiei psihologiei


Prestiintific
a
Filosofica
Stiintifica

Behaviorismul
Neobehaviori
mul
Freudismul
Gestaltismul
Genetismul
Psihologia
umanista
Psihologia
activitatii

Ramurile psihologiei

Metodele de baza in psihologie:
Orientarile contemporane
ale psihologiei







Autotrainingul
Traininguri de
grup
Interventiile
psihoterapeutice
Cantitative(stati
stice)
Calitative(analiz
a)
Observatia si
autoobservatia
Experimentul
Met.psihodiagnos
tice
Analiza
prod.activitatii
Metodele
biografice
Metoda
comparativa
Metoda
longitudinala
Metoda complexa
Metode
organizati
onale
Metode
empirice
Metodele
de
corectie
Met.de
prelucrare
a datelor
Criterii de clasificare a
metodelor:
o grad de
generalitate
o grad de puritate
o grad de adecvare
la fenomenul
abordat
Tipuri de experimente



















Experimentul const n
observarea i msurarea
efectelor manipulrii unei
variabile independente
asupra variabilei
dependente ntr-o situaie n
care aciunea altor factori
(prezeni efectiv dar strini
studiului) este redus la
minimum (Festinger, Katz,
1963, apud Zlate, 2000,
p.125)
Natural si
artificial
Simultan si
succesiv
Explorator
si de
confirmare
Functional
si factorial
Provocat
sau
invocat
Observaia ca metod
de cercetare const n
urmrirea
intenionat i
nregistrarea exact,
sistematic a
diferitelor manifestri
comportamentale ale
individului (sau ale
grupului) ca i a
contextului situaional
al comportamentului
(Zlate, 2000, p.118)
Metodele psihometrice
vizeaz msurarea
capacitilor psihice ale
individului, n vederea
stabilirii prezenei sau
absenei lor i mai ales a
nivelului (gradului) lor de
dezvoltare (Zlate, 2000,
p.141)
Metodele
psihologiei au
caracter:
o instrumental,
o de intervenie,
o de informare,
o de
interpretare
o aciune (Zlate,
2000)

,,Metodologia este teoria tiinific a metodelor de cercetare i
interpretare, cuprinznd concepia i principiile cluzitoare
ale unei discipline (Zlate, 2000, p.152)

Metodele psihologiei au caracter:
o instrumental,
o de intervenie,
o de informare,
o de interpretare
o aciune (Zlate, 2000)



Principiile de baza in psihologie
Principiul relationarii neuropsihice
Principiul determinismului extern
Principiul reflectarii si al modelarii informationale
Principiul actiunii si al unitatii constiinta-activitate
Principiul genetic si al istorismului
Principiul sistemicitatii

Reprezentarile


Senzatia Gindirea

Reprezentarile Memoria
Perceptia Imaginatia

Metodele psihologiei
au caracter:
o instrumental,
o de intervenie,
o de informare,
o de interpretare
o aciune (Zlate,
2000)

Procesul cognitiv-senzorial de semnalizare a
insusirilor concrete si caracteristice ale
obiectelor si fenomenelor,in absenta actiunii
directe a acestora asupra analizatorilor.
Functiile reprezentarilor
















CLASIFICAREA REPREZENTARILOR






Functia de
prezentare
Punct de plecare in
evolutia gindirii

Functia de
concretizare
Functia cathartica
Permite gindirii sa prelucreze o
multitudine de date ale experientei
anterioare.
Pregateste si usureaza generalizarile
din gindire.Reprezinta suportul
intuitiv pentru desfasurarea sirului de
rationamente in vederea rezolvarii
unei probleme.
Descrierea starilor complexe cu
ajutorul metaforelor.
Catharsis-purificare.Il utilizam in
situatiile cind isi asuma rolul de a
diminua o stare de
tensiune,disconfort.
Dupa
analizatorul
dominant
Dupa tipul de
activitate
Dupa gradul de
generalitate
Procesul
psihic implicat
Prezenta\absen
ta actului
voluntar
Dupa
provenienta
Auditive,
vizuale
Literare,te
hnice,mate
matice..
Generale si
individuale
Ale
memoriei
si ale
imaginatiei
.
Voluntare si
involuntare
Pe baza
senzatiilor si
preceptiilor

SENZATIILE



SENZATIILE INTERIORECEPTIVE(CHINESTETICE)




SENZATIILE EXTERIORECEPTIVE


Auditive
Verbale
Muzicale
Vizuale
Cromatice
Acromatice
Gustative
Sarat,amar
Acru,dulce
Olfactive
Placute,
aromatice
Neplacute,
respingatoare
Cutanate
Termice
Tactile
Procesul psihic cognitiv care consta
in reflectarea insusirilor separate ale
obiectelor,fenomenelor lumii
inconjuratoare,atunci cind acestea
actioneaza asupra organelor de
simt.
Zgomotel
e
De durere
In legatura cu
trebuintele:foame,sete.
Provocate de boli,durere. Functionarea organelo
interne:bataile
inimii,respiratia.
Provocate de
excese:greutate in
stomac,greata.


SENZATIILE PROPRIORECEPTIVE
Somatostoezia





Chinestezia Senzatii statice

Functiile:
Sunt prima sursa a cunostintelor despre lumea inconjuratoare si
cea interioara a omului.Pe baza lor apar si celelalte procese
psihice cognitive.
Au functia de orientare si protectie in viata unui om,sau a unui
animal.
Mentin echilibrul informational intre organism si mediu.Regleaza
informatia ce vine de la creier,pastrind-o la nivelul adecvat
organismului.


Legile,legitatile si neregularitatile
senzatiilor
Pozitia
membrelor si
a corpului




PROPRIETATILE
Calitate

Intensitate Durata senzatiei


Topognozia Tonul afectiv

Prag minimal absolut
Prag absolut maxim
Legea pragurilor
absolute si
diferentiale
Contrast succesiv-cresterea
sensibilitatii pentru excitant
Contrast simultan
Legea
contrastului
senzorial
Legea adaptarii-
modificarea sensibilitatii
analizatorilor in functie de
intensitatea si repetarea
stimulilor.
Legea interactiunilor
analizatorilor-o senzatie
ce se produce in analizator
influenteaza producerea
senzatiilor pe alti analizatori
intensificindu-le sau
diminuindu-le.
Legea semnificatiei-
semnificatia mai mare a unui
stimul inseamna ca are loc
cresterea sensibilitatii fata de
el.

MEMORIA





Functiile memoriei


Are functia
cognitiva
Este un proces de
cunoastere,avind
rolul de a oferi
continuturi
proceselor
cognitive
superioare
Are functia
adaptiva
reglatorie,jucind
un rol important
in echilibrul vietii
psihice a omului.
Fara memorie nu
ar fi posibil
fenomenul de
cunoastere
Realizeaza
ancorarea omului
in
trecut,capacitatea
de a rezolva
situatiile
prezente,resurse
pentru
anticiparea celor
viitoare.
Este un process psihic care consta in
intiparirea,cunoasterea si reproducerea
senzatiilor,sentimentelor,miscarilor,cunoaste
rilor din trecut.

Caracteristicile memoriei




ceea ce inseamna ca
pentru a tine minte mai
bine si pentru a
reproduce mai usor,
omul se serveste de o
serie de instrumente
care au rol de autentice
mijloace de memorare.
Primele memorari
constau in memorarea
lucrurilor cu ajutorul
lucrurilor (P. Janet,
1928).
Memoria este
mijlocita
deoarece presupune
intelegerea celor memorate
si reactualizate, organizarea
materialului memorat dupa
criterii de semnificatie.
Unele laturi ale ei implica
judecata, sistematizarea,
clasificarea, fapt care asigura
nu doar legatura memoriei
cu gandirea, ci si caracterul
ei logic, rational, constient,
inteligibil.
Memoria are un
caracter inteligibil




Procesele memoriei:
I. MEMORAREA INFORMATIILOR:
Memorarea mecanica
Memorarea logica
Memorarea involuntara
Memorarea voluntara


materialul care se stocheaza in
memorie provine din contactul
organelor de simt cu realitatea,
evidentiind relatia memoriei cu
procesele senzoriale; memoria nu
inseamna doar acumularea si
stocarea informatiilor, ci si
prelucrarea si interpretarea lor ceea
ce inseamna ca ea face apel la
gandire, la operatiile ei specifice; nu
se retine si nu se reactualizeaza orice,
ci ceea ce produce placere,
corespunde unor dorinte, aspiratii,
fapt care evidentiaza relatia dintre
memorie si mecanismele afectiv
motivationale
Memoria umana este
in stransa legatura cu
toate celelalte procese
psihice
sudeaza elementele anteriaore de cele
care vor urma, da posibilitatea
reactualizarii unor date anterioare ale
cunoasterii, supunerii acestora unui
examen critic, decelarii a ceea ce este nou
de ceea ce este perimat, impingand
cunoasterea mai departe.
asigura continuitatea,
consistenta,
stabilitatea si
finalitatea vietii
psihice a individului.
Factorii facilitatori sau inhibitori ai memorarii
Dupa particularitatile materialului de memorat:
Natura materialului
Organizarea materialului
Omogenitatea sau heterogenitatea materialului
Volumul materialului
Alte particularitati (familiaritatea, semnificatia,
caracterul agreabil sau dezabreabil)

Dupa particularitatile subiectului care memoreaza
Gradul de implicare in activitate
Gradul de semnificatie a materialului pentru
subiect
Modul de invatare
Nivelul reactivitatii sistemului nervos
Repetitia(de detaliat in cadrul seminariilor)

II. STOCAREA, PASTRAREA INFORMATIILOR
SI FENOMENUL UITARII uitarea se refera la
pierderile produse in pastrare si care fac imposibile
procesele de reactualizare. Uitarea poate fi:
Totala
Partiala,lacunara
Reproducerile eronate, inadecvate care au la
baza greseli de decodare informationala

III. REACTUALIZAREA: fixarea si conservarea
informatiilor, a experientei de viata,
creeaza posibilitatea recunoasterii si a
reproducerii lor ulterioare.

Formele memoriei
Memoria senzoriala:vizuala,auditiva.
Memoria cognitiva, afectiva si motorie
Memoria senzorio motorie, sociala si
autistica:
Memoria senzorio motorie sau biologica
Memoria sociala
Memoria autistica
Memoria in functie de durata stocajului:
o Memoria de foarte scurta durata
o Memoria de scurta durata
o Memoria de lunga durata
Mecanismele memoriei

Codarea Pastrarea Extragerea

Perceptia



Este o reflectare subiectiv plus o imaginare
conform cu aceasta n contiina omului a
faptelor, obiectelor i fenomenelor din realitatea
obiectiv care acioneaz direct asupra organelor
de sim. n context organele de sim sunt
categorisite ca analizatori.


FUNCTIILE

Informationala Adaptiv reglatrie
Scrisul
Cititul
Manipularea unui vehicul
Instalatii complexe

Tipuri de perceptie
Dupa analizator:
perceptii gustative
perceptii vizuale
perceptii tactile
perceptii auditive
Dupa forma existentei materiei:
perceptia timpului:obiectiva,subiectiva
perceptia spatiului:corecta si egocentric




GNDIREA
Caracteristici
Informational-
operationala
Mijlocita
Generalizat-
abstracta
Actionala

L
e
g
i
t
a
t
t
i
l
e

p
e
r
c
e
p
t
i
e
i

principiul fon-figura sau
principiul selectivitatii
principiul similaritatii si
proximitatii (apropiere)
tendinta de grupare a
elementelor identice sau
asemanatoare de catre
agentul perceptiv
principiul
integralitatii,creierul stie sa
continue,sa umple golurile
Este un proces psihic cognitiv
superior,trasatura distinctive cea mai
importanta a psihicului uman,definitorie
pentru om ca subiect al cunoasterii
logice,rationale.
Indeplineste un rol
central in sistemul
psihic uman

Are un caracter
social-cultural

Dispune de cea mai inalta forma posibila de
autoorganizare si autoreglare


OPERATIILE GINDIRII

TIPURI DE GINDIRE
DUPA ORIENTARE:
Directionata: 1.sistemica si logica
2.deliberata si intentionata
3.ghidata de scop
Nedirectionata:1.miscarea libera
2.spontana a gindurilor
3. fara scop plan
DUPA TIPUL OPERATIILOR PRESUPUSE:
ANALIZA SINTEZA
GENERALIZAREA
ABSTRACTIZAREA
CONCRETIZAREA
LOGICA
COMPARATIA
Algoritmica
Euristica
DUPA FINALITATE:
Reproductiva
Productiva
DUPA SENSUL DE EVOLUTIE:
Divergenta
Convergenta


DUPA DEMERSURILE LOGICE:
Inductiva
Deductiva
Analogica

DUPA CARACTERUL LEGATURII CU MATERIALUL:
Concreta
Abstracta
DUPA VALOARE:
Pozitiva
Negative
DUPA NUMARUL PARTICIPANTILOR LA GINDIRE:
Individuala
Colecttiva

NOTIUNEA






Concrete Abstracte Empirice Stiintifice
Model informational care integreaza selectiv
informatii despre insusirile esentiale,comune si
generale ale unei clase de obiecte,fenomene,relatii.






JUDECATILE


Individuale Particulare Generale Veridice False


CALITATILE GINDIRII

Reflectare a legaturilor dintre obiectele si
fenomenele realitatii sau dintre insusirile si semnele
lor caracteristice.








Vastietatea
Activismul
Elasticitate
a
Rapiditatea
Flexibilitatea
Mobilitatea
Independenta
Spiritul
critic
Originalitatea
Evidentierea
esentialului
IMAGINATIA




I. DEFINIREA IMAGINATIEI. ACCEPTIUNI

Activitatea umana nu se limiteaza la prelucrarea,
inregistrarea si prelucrarea informatiilor prezente. Pentru a
fi eficienta, activitatea psihica trebuie sa anticipeze, sa
prevada viitorul existential. Acest lucru este posibil datorita
intrarii in functiune, pe langa celelalte procese psihici, a
imaginatiei care are rolul de a transforma, a modifica
informatiile actuale si trecute, si mai mult de a crea noi
informatii.
Studiile intreprinse in domeniul cercetarii imaginatiei, au
impus cateva acceptiuni ale termenului avut in vedere:
Imaginatia ca formare sau producere de
imagini: imaginatia este capacitatea omului de a produce
imagini, ea insemnand fie simpla reproducere a senzatiilor in
lipsa obiectelor care le-au provocat, fie creatia libera a
fanteziei umane: "Termenul de imaginatie desemneaza, in
limba franceza, o activitate mintala de productie de imagini,
reprezentari sensibile, care se disting atat de perceptiile
exterioare, cat si de conceptualizarea ideilor abstracte."
(Wunenburger, 1995, p.3) In aceasta acceptiune, imaginatia
este redusa la simpla senzatie sau la transpunerea
informatiilor intr-o realitate care nu provine din simturi, dar
conserva raporturile de situatie si de calitate.
Imaginatia ca mobilitate a spiritului: Gaston Bachelard
in lucrarea "Aerul si visele", referindu-se la imaginatie
spunea: ".cercetarile asupra imaginatiei sunt tulburate de
falsele lumini ale etimologiei. Vrem totdeauna ca imaginatia
sa fie facultatea de a forma imagini. Or, ea este mai curand
facultatea de a deforma imaginile oferite de perceptie, ea este
656h71g mai ales facultatea de a ne elibera de primele
imagini, cea de a schimba imaginile. Daca nu exista
schimbare de imagini, unire neasteptata de imagini, nu exista
imaginatie, nu exista actiune imaginanta." (Bachelard, 1997,
p. 5) Ceea ce exista, sustine autorul, este perceptie, amintirea
unei perceptii, memoria familiara, obisnuinta. Imaginatia
estemobilitatea spiritului si nu doar simpla construire de
imagini, deoarece imaginile, o data constituite, se fixeaza, se
stabilizeaza, se incheaga, inlaturand posibilitatea
imaginatiei de a actiona. "Pentru o psihologie completa,
imaginatia este , inainte de toate, un tip de mobilitate
spirituala, tipul celei mai mari mobilitati spirituale, al celei
mai vivace, al celei mai vii (Bachelard, 1997, p. 6)
Imaginatia ca experimentare mintala: Jeanne Bernis
considera ca imaginea trebuie interpretata in dublu sens: pe
de o parte, sub forma ei cea mai simpla, saracacioasa,
debarasata de calitatile obiective, in cadrul perceptiei
individuale, caz in care este lipsita de originalitate, iar pe de
alta parte, sub forma ei complexa, implicata in momentul
creatiei mintale si practice sub forma intelegerii, actiunii si
inventiei. "Imaginatia este experimentarea mintala, spiritul
orientat catre previziunea apropierilor sau a excluderilor pe
care el are puterea sa le prezinte inainte de a le justifica."
(Bernis, 1958, p. 97)
Imaginatia ca o combinatorica mintala: Paul Popescu -
Neveanu considera ca abordarea imaginatiei trebuie sa
porneasca de la "dinamismul ei, potentialul combinatoric si
transformativ ce duce la aparitia de noi imagini" (Popescu -
Neveanu, 1977, p. 359) Una din functiile importante ale
combinatoricii imaginative o reprezinta functia analitico -
sintetica. Astfel, imaginatia reuneste stimulii dispersati,
coreleaza diferite laturi ale vietii psihice umane si
proiecteaza noi dimensiuni ale acesteia. Prin caracteristicile
ei (depasirea necunoscutului si a limitelor posibilului,
construirea anticipata a viitorului etc), imaginatia "se
instituie ca o zona a libertatii si disponibilitatilor, ca o latura
constructiva inovatoare, creatoare a sistemului psihic uman,
ca un mod de a fi al personalitatii umane. " (Popescu -
Neveanu, 1977, p. 382)
Sintetizand cercetarile realizate in spatiul psihologiei
romanesti privind imaginatia, M. Zlate arata ca trei definitii
ale imaginatiei se detaseaza:
Prima definitie apartine lui P. Popescu- Neveanu dupa care:
"Imaginatia este procesul psihic de operare cu imagini
mintale, de combinare sau constructie imagistica tinzand
spre producerea noului in forma unor reconstructii
imagistice, a unor tablouri mintale, planuri iconice sau
proiecte." (Popescu -Neveanu, Dictionar de psihologie, p.
324). Celelalte doua definitii apartin cercetatorilor de la
universitatea din Bucuresti, si anume: imaginatia este
procesul de combinare si recombinare a datelor din
experienta anterioara in vederea dobandirii unor imagini noi
fara un corespondent in realitate sau in experienta noastra
personala sau imaginatia este procesul de creare a noului in
forma ideala.
Sintetizand, cele trei definitii fac referire la: tipul de actiune
psihica implicat de imaginatie( acesta fiind constituit din
combinarea, recombinarea, crearea informatiilor, spre
deosebire de gandire, unde actiunile psihice sunt reprezentate
de operatiile ei, sau de memorie, unde actiunile psihice sunt
reprezentate de memorarea, stocarea si reactualizarea
informatiilor ), forma rezultata ( obtinerea noului, spre
deosebire de memorie unde forma rezultata este de ordin
reproductiv), sensul formei rezultate (noul obtinut poate fi
nou atat pentru individ cat si pentru societate; de aici avem -
imaginatia reproductiva si imaginatia creatoare). Definitiile
formulate depasesc modul de concepere a imaginatiei in
psihologia traditionala, care o leaga direct de actul elementar
al reprezentarii reproductive, si unde imaginatia aparea doar
ca fixare si evocare vie a unei experiente in forma imaginilor.
II. CARACTERISTICILE IMAGINATIEI
Desi exista unii cercetatori care afirma ca imaginatia este un
proces psihic intalnit si la unele specii animale (vezi A.
Cosmovici, 1996!), marea majoritate a psihologilor afirma
caracterul profund uman al imaginatiei aratand ca:
- Ea este trasatura distinctiva a reflectarii constiente,
intalnita numai la om, indeosebi a laturii proiective si
creatoare a constiintei;
- Se realizeaza cu instrumente specific umane (gandirea si
limbajul). Ribot considera imaginatia creatoare si gandirea
ca fiind procese solidare si analoage, iar pana la un anumit
punct, chiar identice. Wallon nu putea concepe imaginatia in
afara unor operatori verbali. Exemple convingatoare despre
imposibilitatea conceperii imaginatiei in afara limbajului
sunt aduse de Vigotski. El arata ca acei copii la care
dezvoltarea limbajului este intarziata sunt inapoiati si in
ceea ce priveste imaginatia. La fel, copiii la care dezvoltarea
limbajului urmeaza o cale anormala (este vorba de surzi, care
din aceasta cauza sunt si muti, incapabili de a comunica prin
limbaj) manifesta o pronuntata saracie, limitare, iar uneori
un caracter rudimentar al imaginatiei. Concluzia lui Vigotski
este aceea ca imaginatia este legata nu numai de aparitia
propriu -zisa a limbajului, ci si de momentele de dezvoltare
ale acestuia.
- Imaginatia este un mecanism psihic absolut necesar
pentru viata, cunoasterea si activitatea omului;
- Prin imaginatie omul proiecteaza, anticipa produsul
activitatii inainte de realizarea lui efectiva, concreta, fapt
care elimina sau diminueaza incercarile si erorile,
prescurtand procesul activitatii;
- Imaginatia permite elaborarea unor planuri sau ipoteze
in mersul rezolvarii problemelor; fara asemenea ipoteze
activitatea subiectului ar fi la intamplare. Prin ipotezele sale
realizabile individul se apropie de nemarginirea cunoasterii,
se adapteaza anticipativ la ceea ce va urma, creandu-si
posibilitatea de a primi confirmarea din partea practicii
sociale;
- Prin intermediul imaginatiei omul isi proiecteaza in
viitor traiectoria propriei sale vieti, isi stabileste in legatura
cu ea o imagine care capata valente mobilizatoare si
stimulatoare pentru activitatea practica;
- Imaginatia adauga o noua dimensiune vietii psihice -
reflectarea viitorului, a posibilului -contribuind in felul
acesta la desavarsirea contituitatii ei; daca procesele
senzoriale reflecta prezentul, cele mnezice trecutul,
imaginatia, prin reflectarea viitorului, inchide ciclul
temporal. (De stabilit relatia dintre imaginatie ca proces
psihic si conceptia lui C. G. Jung privind functia psihica a
intuitiei!!! )
- Imaginatia, prin toate functiile ei ne adapteaza la
realitate. John Dewey considera ca imaginatia nu se
preocupa de ireal, de fictiv, ci ea serveste la extinderea si
completarea realului. Permitandu-i individului elaborarea de
solutii noi, dandu-i posibilitatea de a se incadra in contexte
noi, imaginatia contribuie la dezvoltarea capacitatilor
adaptative ale personalitatii umane. Astfel, prin imaginatie,
omul se poate adapta nu numai la realitatea actuala,
prezenta, ci si la realitatea posibila, viitoare, nu numai la
modificarile produse deja, ci si la cele care urmeaza a se
produce intr-un viitor apropiat. In acest context, merita a
aminti trasaturile adaptative stabilite de Jeanne Bernis:
Compensarea -instinctele si tendintele care nu pot fi
realizate in viata reala se descarca in starile de vis si reverie
aflate la marginea vietii constiente;
Autismul -prin refuzul de a comunica, de a-si schimba
opiniile, visatorul inchis in propriile sale vise devine un
caracter dificil si atipic; totusi, refugiul gasit in reverie
procura placerea naturala care se ataseaza jocului de
imagini. Daca viata fictiva ramane subordonata vietii reale,
ea serveste ca aparare si eliberare a efortului cotidian al
psihismului ramas normal;
Iluzia dorintelor zadarnice -dand o anumita forma
obiectelor dorintelor, prin imaginatie putem anticipa
dificultatea lor, si totodata, posibilitatea de depasire a lor;
Inventia morala -imaginatia il detaseaza pe individ de
restrictiile cu caracter moral, il orienteaza spre o viziune
superioara celei pe care morala pozitiva o declara ca fiind cea
mai buna;
Intentia -este o forma de imaginatie care presupune
iesirea din sine a eului si amplasarea in fata lui ca obiect;
pentru artist, proiectul este izvorat din propria sa inspiratie
si se impune ca opera ce trebuie realizata;
Arta posibilului -imaginatia ii pune subiectului problema
valorii, fiind conditia esentiala a succesului; cei care au o
imaginatie slaba sunt defavorizati deoarece au sentimentul
de a fi inchisi in propriile lor limite, pierzand gustul de a-si
incerca aptitudinile sau de a le cultiva;
Epurarea pasiunilor -un asemenea proces are loc mai ales
prin arta: pasiunile inceteaza a mai fi virulente, purificandu-
se de elementele perverse si plasandu -se sub semnul
eternitatii;
Sursa de bunatate -viata imaginativa intensa il face pe
om mai bun, ii ofera posibilitatea de a se raporta la altul cu
simpatie, de a empatiza;
Influentarea personalitatii -imaginatia exercita o
puternica influenta asupra formarii diferitelor componente
ale personalitatii, si chiar asupra personalitatii ca intreg.
III. FUNCTIILE IMAGINATIEI
In analiza functiilor imaginatiei vom apela la trei criterii
care sintetizeaza punctele de vedere ale psihologiei
traditionale, ale pespectivei psihanalitice si ale psihologiei
contemporane:
1. Din perspectiva psihologiei traditionale, Meyerson (in G.
Dumas, Nouveau trat de psychologie, 1932) traseaza
functiile imaginatiei, tinand cont de dublul aspect al imaginii:
concret si semnificativ:
Functia de ilustrare -imaginatia ilustreaza continuturile
constiintei care prin natura lor pretind figurarea concreta,
intuitiva;
Functia de realizare -consta in materializarea
abstractului, astfel, imaginatia intoarce gandirea spre
concretul pe care conceptul il indeparteaza;
Functia de indicare -imaginatia marcheaza un continut,
il delimiteaza, il asociaza cu altele, il opune unuia sau altuia;
Functia de semnificare -imaginatia explica, rezuma,
precizeaza, serveste gandirii care generalizeaza, marcheaza
fluiditatea gandirii, continuitatea experientei personale,
evoca, anticipa si retine ceea ce este semnificativ
2. Din perspectiva psihanalitica, Blazer (1964) identifica
urmatoarele functii ale imaginatiei:
Descarcare tensionala
Proiectare
Substituire
Compensare
3. Din perspectiva psihologiei contemporane sunt
evidentiate urmatoarele trei functii:
De expresie a realului, simtit sau gandit;
De deformare a realului, fie pentru a-l stimula, fie pentru
a-i explora posibilitatile,
De relevare a unui real ascuns.
IV. PROCESELE IMAGINATIEI
In combinarea si recombinarea informatiilor, impresiilor,
ideilor din experienta anterioara, imaginatia utilizeaza o
serie de procedee, cum ar fi:
Aglutinarea -contopirea intr-un intreg a diverselor
elemente disparate. Acest procedeu este intalnit in mitologie
unde intalnim figuri precum: Sirena, Centaurul, Ianus cu
doua fete etc;
Amplificarea sau diminuarea unor trasaturi fizice sau
morale. Procedeul este intalnit in basme si literatura
romantica in figuri reprezentative ca: Fat -Frumos, Zmeul cel
rau, Ileana Cozanzeana, pitici etc;
Diviziunea sau rearanjarea -impartirea in elemente a
unor obiecte, procese sau schimbarea ordinii lor (asa cum se
intalnesc acestea in arta);
Adaptarea unui obiect sau principiu functional la
situatiile concrete (de exemplu, in domeniul instrumentelor
electro -casnice);
Modificarea unor insusiri -forma , marime, culoare;
Substitutia -inlocuirea unor obiecte cu altele (in
domeniul constructiilor);
Schematizarea din domeniul stiintelor exacte sau din
domeniul artei -de exemplu caricaturile;
Analogia -tranpunerea solutiei gasite intr-un domeniu de
activitate, in alt domeniu; (Gordon a descris urmatoare le
forme de analogie: personala -identificarea creatorului cu
obiectul de studiu, proiectarea lui in datele
problemei;directa -raportarea obiectului cercetat la un altul,
dintr-un domeniu invecinat; simbolica -considerarea
problemei sub forma de imagini globale; fantastica -
inlocuirea realului cu fantasticul, magicul);
Multiplicarea si omisiunea elementelor componente
(balaurul cu sapte capete, trenurile suprapuse);
Tipizarea -redarea generalului prin intermediul
individualului (se intalneste in literatura, unde se propun
personaje -tip).
V. FORMELE IMAGINATIEI.

In clasificarea imaginatiei sunt utilizate mai multe criterii.
Dintre acestea enumeram:
1. Dupa prezenta sau absenta intentiei, a efortului voluntar in
actul imaginativ avem: imaginatia voluntara, cu scop
si imaginatia involuntara, fara scop. Imaginatia voluntara este
superioara celui involuntare, este mai productiva deoarece
determina focalizarea si concentrearea constiintei intr-o directie
prestabilita. Dar, in acelasi timp, imaginatia voluntara este mai
saracacioasa, mai schematizata deoarece tinde sa urmareasca
modelele cognitive standardizate (apeleaza mai ales la procedeele
algoritmice ale gandirii). Din aceasta cauza este mai putin
originala fiind constransa in respectarea regulilor, normelor
impuse de gandire si de domeniul de activitate in care ea se
manifesta. Imaginatia involuntara se caracterizeaza prin
spontaneitate, aplelarea la resursele inconstientului, are un grad
mai mare de flexibilitate si libertate.
In imaginatia voluntara avem urmatoarele
forme: imaginatia reproductiva (in care produsul obtinut este
nou doar in raport cu experienta individului); imaginatia
creatoare (produsul creat este nou pentru societate); visul de
perspectiva (visare activa cu ochii deschisi, dirijata prin
proiecte realizabile, in acord cu puterile subiectului si cu
cerintele societatii).
In imaginatia involuntara avem: visul din timpul
somnului (bazat pe slabirea reglajelor constiente si pe
asociatii care au la baza structura inconstientului personal)
si reveria (visarea pasiva cu ochii deschisi, relaxarea
gandirii, proiectarea fantezista in viitor).
2. In functie de calitatea produsului imaginativ, Osborn
(1959) stabileste trei forme principale , si anume:
Formele absurde sau imaginatia deviata : halucinatiile,
delirul, complexul de inferioritate, complexul de martir, visul
din timpul somnului, reveria, frica anxioasa.
Formele abia constructive: imaginea vizuala (imaginea
mentala a dorintelor), imaginatia speculativa (sau intuitiva),
imaginatia reproductiva (reconstruirea spontana a unor
imagini din trecut), vizualizarea structurala (constituirea
unei imagini cu sens pornind de la un desen), imaginatia
substitutiva (transpunerea in locul sau in rolul altora, avand
la baza relatia simpatetica).
Formele foarte constructive: imaginatia anticipativa
(incearca sa prevada ceea ce se va intampla in viitor, pe baza
datelor de care dispune), imaginatia expectativ -creatoare
(anticipatia realizata tinde de a fi pusa in aplicare),
imaginatia creatoare propriu -zisa ( inventia).
3. In functie de domeniul de activitate in care este implicata
putem delimita urmatoarele forme imaginative:imaginatia
artistica, literara, stiintifica, tehnica, muzicala etc.


ATENTIA

CARACTERISTICILE:
Orientarea precisa
Selectivitatea
Concentrarea















se definete ca funcie sau mecanism de
orientare, focalizare i fixare a contiinei
asupra unui obiect, sarcini, ntrebri,
probleme, etc.
FORMELE ATENTIEI

Volumul
Stabilitatea
Insusirile atentiei Concentrarea
Mobilitatea(flexibilitatea)
Distributivitatea








Atentia voluntara
Atentia involuntara
Atentia habituala sau
postvoluntara
Dupa natura
reglajului
Atentia externa
Atentia interioara Dupa locul
obiectului aflat in
centrul atentiei
Limbajul














FUNCTIILE LIMBAJULUI
Functia de comunicare
Functia cognitiva de integrare,conceptualizare si elaborare
Functia expresiva
Functia persuasiva sau de convingere
Functia reglatorie
Functia ludica
Functia dialectica
Functia factica(factuala)
Limbaj
verbal
nonverbal
paraverbal
extern
intern
oral
scris
solilocviu
monolog
dialog
colocviu





MONOLOGUL:
Primar sau superior elaborate
Comunicativ sau pentru sine
Normal sau pathologic
Limbajul scris mesaje,semne grafice,cuvinte,fraze.
Limbajul intern Forma automatizata:deprinderi
Forma pasiva:ascultare,intelegere
Forma anticipative:se planifica
Vorbirea interna
C
O
M
U
N
I
C
A
R
E
A

Prin gesturi
Afectiv-expresiva
Practic -operativa
Atitudinala
Limbajul oral
Prin scris
Prin simboluri
logice
Limbajul este mijlocul de vehiculare al limbii,
el presupune transformarea elementelor
limbii in elemente proprii, ori pentru aceasta
este necesara constientizarea laturii fonetice,
grafice si semantice a cuvintelor, trecerea de
la structuri semantice simple (cuvinte izolate)
la structuri semantice complexe (propozitii,
fraze, discursuri, texte ).


AFECTIVITATEA






Procese afective


Dispozitii afective Afecte Emotii Sentimente Pasiuni
D. buna Frica Teama Intelectuale Pozitive
D. proasta Groaza Surpriza Morale Negative
D.organica Furie Tristetea Estetice Extra-
Disperare Dezgustul profesionale
Veselie Furia
Mirare Anticiparea
Acceptul
Bucuria
Se refera la acele trairi specifice
datorate raportului dintre starile
interne ale subiectului vizavi de factorii
exerni cu care interactioneaza.
Procese afective-fenomene
psihice complexe caracterizate
prin modificari
fiziologice,printr-un
comportament marcat de
expreii emotionale si trairi
subiective.



Proprietatile proceselor afective




Placut-neplacut
Stenic-astenic
Polaritatea
Forta,taria
Profunzimea
Intensitatea
Emoii anticipative
Emoii curente
Emoii reziduale
Durata strii
afective
Trecerea n interiorul aceleiai triri
emoionale de la o faz la alta, fie
trecerea de la o stare afectiv la una
complet diferit
Mobilitatea
Mimica
Pantomimica
Schimbarea vocii
Modificarile de natura vegetativa

Expresivitatea
Funcia acestora este de a semnaliza
evenimentele relevante pentru
preocuprile individului, de a declana
i susine comportamente specifice
menite a ajuta n rezolvarea diverselor
probleme
Utilitatea
Rolul expresiilor emotionale
rolul de comunicare
rolul de influenare a conduitei altora n vederea
svririi unor acte
rolul de autoreglare
rolul de contagiune
rolul de catharsis(de accentuare sau de diminuare a
nsi strii afective)
FUNCTIILE AFECTIVITATII


O emotie este o stare afectiva pe care o experimentam, o
reactie subiectiva fata de mediu care este insotita de schimbari
organice (fiziologice si endocrine) ale unei origini innascute,
influentata de experienta. Emotiile au ofunctie de adaptare a
organismului nostru fata de tot ceea ce ne inconjoara. Este o
stare care vine asupra noastra deodata si brusc, sub forma unor
crize mai mult sau mai putin violente si mai mult sau mai putin
trecatoare.
Functia
timica
Functia de
echilibrare
interioara
Functia de
unificare a
vietii
Functia
expresiva
Functia de
reglare a
conduitei
Functia de
anticipare
Clasificarea proceselor afective





















Primare

Complexe

Superioare
Include si emotiile soc
(doar opinie, se considera
separat). Se
caracterizeaza prin nivel
foarte scazut de
constientizare sau
intelectualizare, ca si
traire sunt destul de
intense, slab organizate,
mai putin elaborate
cultural, tind sa scape de
sub controlul constient.
Se deosebesc
printr-un grad mai
inalt de
constientizare si
intelectualizare
Se caracterizeaza
printr-un grad mai
inalt de
intelectualizare, sunt
bine constientizate si
au o raportare
valorica, cu referinta
nu la un obiect sau
activitate, ci la nivel
de personalitate.
tonul afectiv
al
proceselor
cognitive trairile
afective de
provenienta
organica
Afectele

emotiile
curente
dispozitiile
emotiile
superioare
sentimentele
pasiunile

EMOTIILE


SENTIMENTELE
Caracteristici:
Sentimentele sunt ample structuri de tendinte si aspiratii, relativ
stabile, care orienteaza, organizeaza, declanseaza si regleaza
conduit
Mediul social are o influenta hotartoare asupra aparitiei, structurii
si evolutiei sentimentelor. n primul rnd, societatea
reglementeaza modul de manifestare a trairilor afective
Profunzimea sentimentului si intensitatea lui
Tendinte de organizare si de generalizare a sentimentelor
Varietatea sentimentelor este extrem de mare




TEAMA
Anticiparea
unei
amenintari
sau unui
pericol care
produce
anxietate,
incertitudine
si insecuritate
TRISTETE
Mahnire,
singuratate
pesimism
BUCURIE
Distractie,
euforie
gratificatie
fericire, un
sentiment de
comfort,
securitate
AVERSIUNE
Neplacere,
dezgust, de
obicei ne
indepartam
de subiectul
care produce
aversiune in
noi.
SURPRIZA
Soc, uimire,
consternare.
Este foarte
trecatoare.
Ar putea
exista o
aproximare
cognitiva
pentru a sti
ce se
intampla.
FURIE
Manie,
iritare,
resentiment
, furie,
iritabilitate

PASIUNILE

Inferioare Comune Superioare








VOINTA
Vointa
se realizeaza in stransa legatura
cu
activitatea umana
prin care se satisfactrebuinte, se
prefigureaza si se implinesc
idealuri, se tinde catre noi
aspiratii.



Sint legate cu
exagerarea trebuintelor
fiziologice,sint de
regula patimi cu efecte
distructive si
autodistructive.
Sint concretizate in
atasament deosebit
fata de
persoane,actiuni
extraprofesionale de
colectionar,sportive,
artistice,stiintifice.
Se caracterizeaza printr-
oinalta valoare sociala si
prin noblete spiritual.
Procesul psihic ce se manifesta prin
actiuni constiente, orientate spre
realizareaunor scopuri prestabilite
ce pornesc de la anumite motive,
implicand invingerea unor
obstacole, prin eforturi adecvate.
FAZELE VOINTEI
Actualizarea motivelor
Lupta motivelor
Luarea hotaririi
Executarea hotaririi
Evaluarea
CALITATILE VOINTEI
1. Puterea vointei
2.Perseverenta
3.Promtitudinea
4.Independenta vointei
5.Spiritul de disciplina
VOIN TA
ACTIVITATEA
UMANA
ACTIUNI
OPERATII
De natura
motrica
De natura
intelectuala
SIMPLE SI
DE SCURTA
DURATA
COMPLEXE
SI DE
LUNGA
DURATA

CARACTERUL







FACTORII FORMARII TRASATURII DE
CARACTER
Familia
Mediul scolar
Grupul de prieteni
Mediul social
Mass-media


O totalitate de insusiri
complexe ce distinge un om de
altul,conturind un portret
psihologic individual,relativ
stabil.
O insusire psihica,care consta din
totalitatea calitatilor ce le poseda
omul ce le exprima atitudinea lui
fata de tot ce-l inconjoara si se
manifesta in comportarea lui.

CLASIFICAREA TRASATURILOR DE CARACTER






















TRASATURILE
CARACTERULUI
Trasaturi
derivate
din vointa
Trasaturi
derivate
din emotii
Trasaturi
intelectuale
Trasaturi
derivate
din
temperame
nt
Trasaturi
derivate din
atitudini
-Spiritul
hotarit
-Insistenta
-
Perseverenta
-Stapinirea
de sine
-Fermitatea
-Curajul
-Spirit de
initiativa

Bunavointa
Voiosia
Rautatea
Tristetea
Sensibilitate
Impulsivitate
Flexibitatea,m
obilitatea
gindirii
Curiozitatea
Argumentarea
Spiritul critic

Echilibrul sau
dezechilibrul
comportarii
Mobilitate sau
inertie
Sociabilitate
sau
nesociabilitate
a)Atitudini
fata de
societate
b)Atitudini
fata d e
activitate
c)Atitudinea
fata de sine
insusi



Insusirile caracterului:
Buna educatie morala a caracterului
Plinatatea caracterului
Integralitatea caracterului
Determinarea caracterului
Puterea caracterului
Fermitatea caracterului
Echilibrul caracterului


Tipuri de caracter














Insusire Aptitudine Talent Geniu
Dupa predominarea
ratiunii,vointei,emotiilor
Dupa introversiune si
extroversiune
Dupa gradul de
independenta
Tipul rational
Tipul emotiv
Tipul volitiv
Tipul introvert(care
este concentrate in
sine,inchis,ginditor)
Tipul extrovert(care
este
deschis,active,sociabil)

Tipul
conformist(cade de
acord cu parea
altcuiva)
Tipul
independent(are
convingeri personale
si ia decizii
independente)

APTITUDINILE








Schema structurala a unei aptitudini











Aptitudinile reprezinta un complex
de procese si nsusiri psihice
individuale, structurate ntr-un mod
original, care permite efectuarea cu
succes a anumitor activitati
APTITUDINILE repezinta insusirile pe
care o persoana le poate proba in
mod constant in desfasurarea unei
activitati in care obtine rezultate
apreciate drept optime.

veriga
informationala
veriga procesual-
operatorie
Veriga de
reglare
veriga
dinamogena si
de autointarire
veriga executiva
una de selectare si
orientare valorica
alta de coordonare,
optimizare si
perfectionare,
reprezentata de
functia evaluativ-
critica a constiintei
si de vointa
Caracteristicile aptitudinilor

Tipuri de aptitudini:
Dupa sfera de manifestare:
- aptitudini privind sfera publica - aptitudini privind sfera privata
Dupa aspectele psiho-fizice implicate:
- senzorial perceptive- intelectuale - motorii
Dupa gradul de operationalitate in aplicare: - aptitudini generale si
- aptitudini speciale.
aptitudinea difereniaz indivizii ntre ei,
elementul principal fiind randamentul
(comportamentul eficient) cantitativ i calitativ
nu orice nsuire este aptitudine, ci numai cea
care favorizeaz desfurarea unei activiti cu
rezultate supramedii
nivelul de dezvoltare i funcionalitate a
aptitudinilor poate fi evaluat dup: rapiditate,
volum, precizie, originalitate, eficien
aptitudinile sunt att premise, ct i rezultate ale
nvrii
sunt un aliaj ntre ereditar i dobndit
(exerciiu, efort, interes, mediu)
punerea n valoare a aptitudinilor i obinerea
performanelor n activitate sunt condiionate de
participarea altor componente ale personalitii: motive,
interese, scopuri, efort voluntar, perseveren.
aptitudinile se deosebesc de alte componente ale
personalitii (cunotine, priceperi, deprinderi)
CLASIFICAREA





Aptitudini complexe
Aptitudini simple
n funcie de gradul de complexitate
n funcie de
specificul
activitii
solicitante
Aptitudini
speciale
Sportive
Pedagogice
Tehnice
Aptitudini
generale
Mnezice
Senzorial-
perceptive
Intelectuale
Cunoasterea si dezvoltarea aptitudinilor :
Aptitudinile difera de la o persoana la alta in conditii de
educatie similara unii oameni obtin performante mai ridicate
decat ceilalti;
Gradul inalt de dezvoltare a unei aptitudini = talentul
Activitatile creatoare de insemnatate istorica = geniul
Exersarea aptitudinilor si atingerea unei eficiente deosebite prin
acumularea de experienta = formarea CAPACITATILOR
In orientarea spre o profesie trebuie sa se tina cont nu numai de
dorintele, motivatiile, aspiratiile persoanei, ci si de aptitudinile
necesare respectivei sfere de activitate.
Pentru cunoasterea aptitudinilor personale se poate apela la
diverse teste psihologice, de testare a inteligentei, aptitudinilor,
etc. in vederea unei bune orientari socio-profesionale.

ACTIVITATEA








Reprezint modalitatea cea mai natural i veridic de
exteriorizare i obiectivare a organizrii psihice interne a
omului, de atestare a valenelor instrumental-creative,
temperamentale i caracteriale ale profilului
personalitii sale.

Structura activitii
Structura activitii, fiind un sistem foarte complex,
include i asemenea elemente, cum ar fi:
rezultatele;
controlul i autocontrolul;
aprecierea i autoaprecierea;
determinarea liniilor de perspectiv (planurilor de
viitor)
Cunoaste lumea
inconjuratoare
Creaza conditii
materiale
Creaza produsele
stiintei,literaturii,muzicii..
Il formeaza si transforma
pe om
Omul transforma lumea
din jurul sau.
-

imaginea contient a rezultatului
ceea pentru ce omul acioneaz SCOPUL
accentul stimulator(idei,gnduri)
mobilul, care declaneaz, susine energetic i
orienteaz aciunea
MOTIVUL
ceea ce trebuie fcut, ntreprins
interne, subiective i externe, obiective
acceptabile sau licite i inacceptabile sau ilicite
MIJLOCUL
actele de rspuns la influenele mediului, funcia
fiziologic a organismelor vii.
funciile psihofiziologice-asigurarea fiziologic
aproceselor psihice
MISCARILE
procesul, orientat spre realizarea scopului
interne,externe,obiective,voluntare,involuntare,congeni
tale,dobindite,simple,complexe
ACTIUNILE
caracterizeaz partea tehnic de ndeplinire a aciunii

OPERATIILE
sunt elemente constitutive ale activitii,
ntotdeauna orientate asupra unei sau altei activiti
practice i sunt strns corelate cu aciunile

CUNOSTINTELE
sunt elementele activitii, ce-i permit omului s
realizeze ceva de calitate superioar, de exemplu
s efectueze nite aciuni, operaii exact i corect
PRICEPERILE
componentele total automatizate,realizate la
nivelul controlului inconstient. OBISNUINTELE
sunt un element al activitii, nsuite n procesul
practicii vitale, aciuni, ce devin necesitate
DEPRINDERILE

Etapele activitatii
Determinarea scopului
Etapa planificarii
Etapa realizarii activitatii
Verificarea
Evaluarea
FORMELE ACTIVITATII

FELURILE ACTIVITATII

Dupa natura
produsului
Materiala
Spirituala
Dupa
procesul
psihic
implicat
Cognitiva
Afectiva
Volitiva
Dupa locul
ocupat
Principala
Secundara
Dupa evolutia
ontogenetica
Joc
Invatare
didactica
Creatie
Munca
productiva
Dupa gradul
de
constientizare
In intregime
constienta
Cu
comportamente
automatizate
Functional,Sportiv,Didactic,De azart,
Constructiv ,Intelectual,Colectiv,Pe roluri... Jocul
Trecerea unui sistem instruibil de la o stare de neinstruire la
una de pregatire , care permite realizarea unor obiective
specifice de reglare
Invatarea
Este o activitate de baz, cu scop bine determinat a omului, orientat
spre schimbarea i modificarea mediul extern pentru a-i satisface
necesitile sale materiale ispirituale
Munca
este angrenarea componentelor psihice i psihofizice ale creativitii
n vederea realizrii proiectului mental i obinerii produsului nou.
Creatia

CREATIVITATEA
Calitati:
Productivitatea
Utilitatea
Eficienta
Valoarea
Ingeniozitatea
Noutatea
Originalitatea
Caracteristicile persoanelor creative:

Niveluri ale creativitatii:
1.Creatia expresiva
2.Creatia productiva
3.Creatia inventiva
4.Creatia inovatoare
5.Creatia emergenta

Coeficient intelectual
(IQ) deasupra mediei
Imaginatie creatoare,
in care un rol
important il au
procesele afectiv-
emotionale
Aptitudini speciale in
domeniul in care
creeaza
Gandirea creatorului
este caracterizata prin
productie divergenta
Motivatie intrinseca.
Caracter perseverent
in munca,
chiar preferinta
pentru complex si
dificil
Prin creativitate se intelege
capacitatea sau aptitudinea de a
realiza ceva original. Actulcreator
este insa un proces de elaborare prin
inventie sau descoperire,cu ajutorul
imaginatieicreatoare, a unor idei sau
produse noi, originale de mare
valoare si aplicabile in diferite
domeniide activitate.
Factorii creativitatii





Factori nonintelectuali




Factori exterior-
conjucturali
particularitile
sociale, istorice,
clasa social, grupul
de care aparine
individul,condiiile
materiale
Factori interiori-
structurali
Intelectuali
Afectiv-emotionali
Factori de
personalitate
Factori psiho-sociali
Ambiana relaional
Climatul
psihosocial al
individului
Factori socio-
educaionali
Nivelul
educaional
Influenele
educative ale
familiei, instituiilor
de nvmnt,
colectivelor de
munc
Motivatia
nevoia de
ordonare a
complexitii,de
senzaii tari
nevoia de a
excela
tendina de
asumare a
riscului
Caracterul
puterea de munc
perseverena
rbdarea
contiinciozitatea
iniiativa
curajul
independena
nonconformismul
Afectivitatea
asigur
energizarea i
valorificarea
dimensiunilor
caracteriale, a
celor cognitive,
a aptitudinilor
speciale
Temperamentul
influeneaz mai
ales stilul
activitii
creatoare,
continuu sau n
salturi, care
poate influena
productivitatea
i eficiena
Rezonanta
intima
modul n care
experienele trite
se reflect la nivel
individual
tipulcentripetal,
orientat spre
propria
interioritate, i
tipul
centrifugal,
orientat spre
mediul exterior
Factori intelectuali
Inteligenta Spiritul perceptiv
Stilul cognitiv

Aptitudinile
creative
Imaginatia
FACTORI BIOLOGICI


FACTORI SOCIALI









Indic nivelul superior pn la care se pot dezvolta potenele creative
nnscute, dar fr a garanta, n mod obligatoriu,atingerea acestora.
Ereditatea
Creativitatea are un parcurs invers proporional cu vrsta,datorit
creterii puterii de judecat, dezinteresul sistemului colar fade
creativitate, diminuarea plasticitii, diminuarea motivaiei,scderea
puterii i rezistenei fizice, a acuitii vizuale i a strii de sntate, n
general.
Virsta
Productivitatea de tip creativ presupune o mbinare a
caracteristicilor femeilor cu cele ale brbailor,sensibilitate i
deschidere, dar i independen n gndire, deci i o divergen a
gndirii.
Sexul
Creaia are o valoare autoterapeutic,ntruct creatorul nelegnd c
poate gsi frumuseea chiar n suferin,i gsete argumente pentru a-
i forma o viziune pozitiv asupra lumii.Astfel, suferina sau boala l
pot determina pe individ s fac restructurri, reorientri,deschideri
ctre alte perspective,supracompensri, posibiliti de cunoatere noi.
Sanatatea
mentala
Condiii socio-economice i
culturale
Condiii educative
Orice personalitate
creatoare este influenat de epoca,
clasa, familia, grupurile cu care
vine in contact i din care face parte.
Astfel, putem vorbi de situaie
creativ i de climatul creativ care
cuprinde totalitatea
particularitilor ambientale, materiale
i psihosociale, ce pot influena
creativitatea.
In aceast subcategorie
sunt incluse
influenele exercitate de
dou instituii principale,
familia i coala

STADIILE CREATIVITATII
Stadiul pregatitor
Stadiul incubatiei
Stadiul iluminarii
Stadiul verificarii

















PERSONALITATEA