Pacatul

Pcatul este o infidelitate si o nedreptate fat de Dumnezeu si

semenii nostri. Pcatul este desprirea de Dumnezeu, ieirea din
comuniunea cu El, este ndeprtarea de viaa dumnezeiasc i venic
pentru care a fost creat omul. Pcatul este o stare nenatural, el nu ine
de fiina omului pentru c Dumnezeu nu l-a fcut pe om pctos. Sfnta
Scriptur numete pcatul "frdelee", "nedreptate", "cdere",
termeni care presupun o stare primordial dreapt i bun a omului.
!uvntul recesc pentru pcat, "amartia", are sensul oriinar de ratare a
intei, de rtcire ntr-o direcie reit, artnd apucarea pe calea
morii n locul cii vieii i scond n eviden caracterul pcatului de
eec e"istenial. #mul a fost creat dup c$ipul lui Dumnezeu n vederea
a%unerii la asemnarea cu El, de aceea omul nu se mplinete dect n
Dumnezeu, in comuniunea cu El.
Pcatul este tot ceea ce e n afara lui Dumnezeu, este cutarea
mplinirii n afara lui Dumnezeu a dorului dup venicie sdit de Dumnezeu
n om i care nu poate fi mplinit dect n Dumnezeu. De aceea pcatul nu
ne mplinete.
Pcatul a e"istat de cnd este omenirea, e"ista si va e"ista ct va
dura omenirea. &ndiferent de civilizatie, stiint sau te$nic, interiorul
omului, cu pcatele sau virtutile lui, a rmas acelasi. Pcatul facut cu
'.((( de ani n urm este acelasi cu cel pe care-l facem noi oamenii azi.
)eliia, de-a lunul mileniilor, a avut rolul acesta de a-l disciplina pe om,
de a-l feri de pcat. *n aceleasi pcate poate cdea si un simplu cersetor
sau un muncitor, ca si un savant sau mare demnitar. Pornirile spre a
pctui e"ist n acelasi fel la toti oamenii, datorit alterrii fiintei
umane n urma pcatului lui +dam. Deci, cu nclinatia spre pcat, se naste
enealoic fiecare om muritor de pe acest pmnt. &ns disciplinarea
,ioloicului, sc$im,area traiectoriei tentatiei, canalizarea eneriei
nmaazinate n fiinta noastr pot fi foarte usor controlate cu a%utorul
$arului Du$ului Sfnt din Sfintele -aine ale .isericii noastre #rtodo"e.
Deci numai .iserica, prin Sfintele -aine, cu a%utorul preotului, poate
salva omenirea. /ici o stiint sau te$nic nu poate aduce moralitatea,
dimpotriv contri,uie foarte mult la deprtarea omului de Dumnezeu, de
tot ceea ce este natural si firesc. +rtificialul creat de om l or,este, l
duce ntr-un automatism stereotip, l desfiureaz si l ro,otizeaz.
!redinta n Dumnezeu tine de structura intim a persoanei umane,
precum si de fondul moral ancestral, n virtutea cruia omul nzuieste
spre ,ine, dreptate etc., si cnd le realizeaz are multumire, satisfactie
de natur moral. Diavolul, care urste pe om foarte mult, i falsific
aceast realitate si l manevreaz cum vrea. /ici un om nu poate s spun
c nu stie ce este si ce nu este pcat. 0iecare avem constiinta moral,
care nu este altceva dect lasul lui Dumnezeu n om si care ne spune
totdeauna cnd facem un lucru dac e ,ine sau ru. !el mai important
este s ascultm de aceast constiint moral si Dumnezeu ne va feri de
pcat. Pcatul a avut urmri rave de la nceputul creatiei. Dup ce +dam
a pctuit, Dumnezeu att de mult s-a mniat pe el, nct pedeapsa s-a
repercutat nu numai asupra lui ca om, ci si asupra !reatiei. -ot asa,
pcatul fcut azi de fiecare ins n parte se rsfrne nu numai asupra
celui care l-a fcut, ci si asupra familiei, casei, copiilor, ospodriei etc.,
deci are urmri rave asupra tuturor.
De cele mai multe ori cand resim, noi ne-am o,isnuit sa cautam
circumstante atenuante in %urul, in afara noastra1 cautam imperfectiunile
din e"terior, responsa,ile de reseala noastra, si invocandu-le ne scuzam
cumva pacatul. Si uneori ni se pare ca le asim pentru ca imperfectiunea
lumii in care traim ne permite sa dam atat de usor vina pe altceva sau pe
altcineva. 2a inceput, insa, nu a fost asa3 Primul pacat n-a putut sa se
%ustifice pentru ca, simplu de tot, toate erau "foarte ,une"3 Si aceasta
nu era altceva decat realitatea. Pacatul nu are nici o %ustificare, aparitia
lui nu poate fi pusa pe seama lucrurilor din e"teriorul nostru.
Pacatul distorsioneaza realitatea, pacatul este cel care,
indemnandu-te de fiecare data cand cazi sa cauti responsa,ilitatea in
afara ta si remediul in interior, te conduce intelient si ireversi,il spre
propria ruina.
P+!+-42 5+/D)&E&
5andria este primul din cele sapte pcate capitale, dup cum
smerenia este cea mai mare virtute. *ns att de comple", de am,iuu,
de perfid si viclean, de nociv si distrutor este acest pcat, nct pn
si marii sfinti au fost ispititi de el. /u este om pe fata pmntului care
s nu fie ispitit de acest diavol1 de la copilul cel mai mic, pn la omul cel
mai n vrst, de la cel mai simplu om, pn la ce mai nvtat. Pcatul
mndriei este auto-supra-dimensionarea persoanei noastre. Suntem
mndri si facem acest pcat al mndriei atunci cnd6 ne atri,nim unele
merite sau daruri care de fapt nu sunt ale noastre, cnd ne ludm n
fata oamenilor pentru ce am fcut, fr s ndim c Dumnezeu ne-a
nvrednicit s le facem, cnd ne suprm pe oricine si din orice motiv,
cnd ne facem pu,licitate pentru orice fapt ,un, pe care poate nici n-
am facut-o, cnd inorm si rdem att pe ,un dreptate, ct si pe
nedrept de cineva, cnd invidiem si urm pe cineva care este mai ,un
dect noi, cnd vor,im pe cineva de ru indiferent dac este adevrat
sau nu, cnd ne m,rcm n diferite $aine tentante pentru a place
oamenilor sau pentru a fi n centrul atentiei, cnd spunem aproapelui
faptele ,une pe care le-am facut etc. )eversul acestui pcat este
virtutea smereniei.
Din acest pcat se nasc toate celelalte. -oat viata tre,uie s luptm
mpotriva acestui pcat si sa fim constienti c-i putem cdea prad n
orice moment al vietii. /umai ntelepciunea ne poate a%uta s discernem
acest pcat, s sesizm aparitia lui n mintea noastr.