Comportamentele alimentare anormale sunt cauzate de

obicei de o combinatie de factori, care includ:

- norme sociale care favorizeaza caractere delicate;
- personalitatea vulnerabila;
- distorisiuni ale perceptiei;
- supraevaluarea beneficiilor cresterii sau scaderii in greutate sau
modificarii formei;
- regimul alimentar, in special la varste critice.

Acesti factori laolalta pot duce la tulburari de dezvoltare
semnificative si la tulburari de alimentatie sustinute de insusi
bolnavul, in principal anorexia nervoasa si bulimia nervoasa.

Tulburarile de alimentatie, care incep ca un raspuns la restrictia
calorica stricta, se transforma treptat in probleme de
autoapreciere, in relatiile interpersonale si de dispozitie. Aceste
comportamente alimentare sunt sustinute de preocuparile
bolnavului in legatura cu greutatea si de o teama irationala de a
deveni supraponderal, precum si de distorsionarea imaginii
propriului organism.

Medicii specialisti trebuie sa fie capabili sa recunoasca
tulburarile de alimentatie si sa inteleaga potentialele
complicatii care includ:
- tulburari electrolitice (ale magneziului, calciului, potasiului, etc);
- suicidul in cazul bolnavilor depresivi;
- moartea datorita malnutritiei severe.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Diagnostic
3. Anorexia nervoasa
4. Bulimia nervoasa
5. Alte tulburari de alimentatie
6. Obezitatea
Diagnostic
Sus
Cu cat sunt diagnosticate mai timpuriu, cu atat sansa de vindecare
a tulburarilor de alimentatie este mai mare. Primele indicii de anorexie
sau de bulimie nervoasa pot fi subtile.

Primele posibile manifestari includ:
- scaderea in greutate, datorita infometarii sau exercitiilor fizice in
exces;
- amenoreea (lipsa menstruatiei);
- scaderea apetitului sexual;
- dureri abdominale;
- distensia abdominala (marirea in volum a abdomenului);
- malnutritia (o forma severa de scaderea in greutate);
- tulburarile electrolitice;
- pierderea smaltului dintilor datorita varsaturilor repetate;
- esofagita;
- subtierea firelor de par (asemanator cu puful de pe capul sugarilor);
- fracturi datorate unor traumatisme minore din cauza scaderii densitatii
osoase;
- folosirea laxativelor, diureticelor.

Primele semne de laborator sau radiologice ale tulburarilor
alimentare includ:
- alcaloza metabolica (scaderea aciditatii normale) datorita varsaturilor
repetate;
- hipokaliemia datorita varsaturilor repetate si abuzului de laxative sau
diuretice;
- anemia (scaderea hemoglobinei in sange);
- malnutritia;
- scaderea nivelului de estrogen (hormon feminin);
- scaderea nivelului de testosteron (hormon masculin);
- scaderea nivelului de hormon eliberator de gonadontropina;
- scaderea nivelului de gonadotropina (hormon feminin)
- hiperprolactinemia (hormon feminin cu rol in lactatie), care poate duce
la infertilitate;
- osteopenia.

De exemplu, femeile pot prezenta initial amenoree datorita scaderii
ponderale sau fracturi osoase datorita scaderii densitatii osoase, sau
esofagita sau piederea smaltului dentar, datorita varsaturilor repetate.
Cand bolnavii cu tulburari de alimentatie se prezinta la medic,
acesta trebuie sa ia in considerare si alte boli care determina scadere
in greutate, cum ar fi:
- hipertiroidismul;
- diabetul zaharat;
- malabsorbtia;
- diverse cancere.

Cu toate acestea, teama excesiva si irealistica a pacientilor cu anorexie
nervoasa, ii diferentiaza de alte boli medicale sau psihiatrice care pot
determina scaderea in greutate.
Supraponderea (greutatea crescuta) este un factor de risc pentru
multe boli importante cum ar fi:
- hipertensiunea arteriala;
- hipercolesterolemia;
- diabetul zaharat;
- carcinomul endometrial (in cazul femeilor).

Obezitatea morbida, care consta in greutate de 2 ori mai mare decat
normalul, poate duce la boli cardiopulmonare, posibil
fatale. Obezitatea este, de obicei, multifactoriala.

In plus fata de mancatul in exces, factorii comuni care contribuie la
aparitia obezitatii sunt:
- predispozitia genetica;
- norme sociale;
- disponibilitatea si densitatea nutritionala;
- boli coexistente medicale, neurologice sau psihiatrice.

In general, cu cat obezitatea este mai severa si apare mai devreme, cu
atat mai probabil factorii genetici sau medicali sunt implicati.
Tulburarile de "dispozitie alimentara" (pofta excesiva) sunt prezente la
aproximativ 25% din persoanele obeze.
Studiile efectuate demonstreaza ca, paradoxal, disponibilitatea
alimentelor din tarile dezvoltate pot provoca aceste reactii severe.
In special incepand din anii 1950, in tarile dezvoltate, populatia si-a
modificat parerile despre normele "greutatii ideale". Aproximativ 75%
din femei "se simt" supraponderale, in timp ce doar 25% sunt intr-
adevar supraponderale. De asemenea, si barbatii au fost afectati de
aceste norme, si au devenit din ce in ce mai preocupati de aspectul
exterior.

Cazurile de anorexie si bulimie nervoasa raportate in SUA, Canada si
Europa sunt in crestere in ultimele decade, atat datorita incidentei in
crestere, cat si datorita acuratetei diagnosticelor.
Aproximativ 0.51-1% din femeile din aceste tari sufera de sindromul
complet al anorexiei nervoase. Intre 2% si 4% dintre studente intrunesc
criteriile pentru bulimia nervoasa, iar 5% din studente sufera de un
sindrom atipic sau partial al acestor 2 afectiuni. Numarul femeilor
afectate este de 6 ori mai mare ca al barbatilor.

Organismul uman regleaza in mod obisnuit aportul de nutrienti cu o
sensibilitate extrem de fina care mentine greutatea stabila. Cand nu
exista tulburari medicale sau psihologice sau constrangeri de norme
socioculturale, persoanele care se decid sa consume alimente sarace in
grasimi sau dulciuri concentrate, care fac exercitii regulat si care fac fata
rezonabil stresului de zi cu zi, isi pastreaza greutatea constanta. Rolul
factorilor genetici in definirea greutatii este demonstrata de studiile
facute pe gemenii sau copii adoptati.
Tulburarile de alimentatie pot fi diagnosticate prin simptome si semne
relativ specifice. Desi cauzele fundamentale ale acestor tulburari sunt
necunoscute, acestea pot fi diagnosticate cu mai multa acuratete decat
multe alte boli medicale pentru care exista la dispozitie testele de
laborator specifice.
Anorexia nervoasa
Sus
Exista doua clase majore de pacienti cu anorexie nervoasa:
- cei care isi restrictioneaza drastic aportul alimentar - tipul restrictiv
- cei care abuzeaza de alimente pentru o perioada de timp dupa care isi
provoaca varsaturile sau abuzeaza delaxative sau diuretice - tipul
bulimic
Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase tipul restrictiv sunt:
- infometarea pana la scaderea greutatii cu cel putin 15% fata de normal
- teama excesiva si irationala de a deveni supraponderal
- hipogonadismul manifestat la femei prin lipsa a 3 menstruatii
succesive, iar la barbati prin scaderea apetitului sexual si tulburari ale
functiei organelor sexuale.

Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase, tipul bulimic sunt:
- toate criteriile pentru tipul restrictiv
- exces alimentar timp de 3 luni in medie
- exces de laxative sau diuretice sau varsaturi repetate sau exercitii
fizice excesive pentru a evita cresterea in greutate.

Desi aceasta afectiune este denumita anorexie, bolnavii isi pierd apetitul
alimentar doar dupa scaderea considerabila in greutate. O alta
caracteristica observata la multi bolnavi de anorexie nervoasa este
perceptia distorsionata a aspectului exterior, bolnavii crezand ca sunt
mult mai grasi decat sunt in realitate.

In mai mult de 95% din cazuri, anorexia nervoasa incepe printr-o dorinta
constienta de a scadea in greutate prin dieta, adesea combinata cu
exercitii fizice, si ocazional varsaturi autoprovocate si abuz de laxative
sau diuretice sau medicamente pentru scaderea in greutate. Tulburarea se
instaleaza definitiv in general dupa luni sau ani de cercetare atenta a
marimii si formei corpului.

Unii bolnavi incep dietele stricte datorita prietenilor sau rudelor care tin
o dieta sau care fac comentarii in legatura cu imaginea lor. Varful
incidentei debutului anorexiei nervoase este intre 14 si 18 ani. Dar
este posibil si debutul la varste de 7 sau de 70 de ani. Persoanele
predispuse sunt femeile tinere sensibile, autocritice sau cu aspecte
compulsive ale personalitatii, care provin din familii cu istorie de
tulburari depresive sau din familii cu un stil de viata "ingradit" de parinti
(copii lipsiti de libertate). Practicarea sportului, baletului, modelingului,
luptelor sau altor asemenea activitati care promoveaza aspectul slab al
omului, poate duce de asemenea la dorinta de scadere excesiva in
greutate.

Dorinta de scaderea in greutate pornita din teama excesiva si
neintemeiata de a fi supraponderal este un simptom care diferentiaza cert
anorexia nervoasa de alte tulburari psihiatrice sau medicale cate pot duce
la scaderea in greutate.

Bolnavii cu oricare dintre cele doua tipuri de anorexie nervoasa isi
organizeaza viata sociala, comportamentul si in ultima faza identitatea in
jurul dorintei de a slabi in continuare si de a nu creste in greutate.
Familiile sufera din cauza comportamentului anorexic al bolnavilor, care
nu trec peste rugamintile si amenintarile rudelor. Acest fapt determina
familiile sa se simta incapabile, furioase sau invinse, si ocazional le
poate determina sa abuzeze de proprii membrii de familie.

Stadiul final al acestei boli are doua caracteristici. Boala devine
autonoma cu modificari definitive, iar pacientul isi dezvolta o identitate
bazata pe anorexia nervoasa, un "rol de bolnav" care altereaza
dezvoltarea sociala si psihologica normala. Scaderea cronica in greutate
poate fi sustinuta de asemenea de efectele patofiziologice ale
malnutritiei, cum ar fi golirea intarziata a stomacului dupa aportul
alimentar si durerile abdominale severe.

Simptome

Pacientii emaciati (slabirea excesiva din ultimul stadiu al bolii) au
anumite semne caracteristice care includ:
- hipotensiunea arteriala;
- bradicardia (scaderea numarului batailor inimii pe minut);
- scaderea temperaturii bazale a organismului;
- pierderea tesutului gras intrabdominal (care protejeaza organele
interne) si subcutanat;
- pierderea masei musculare.

Investigatii de laborator

Radiografiile si analizele de laborator releva:
- osteoporoza ;
- tulburari nervoase;
- grade variabile de anemie;
- disfunctii endocrine (nivelurile serice de gonadotropine,
hormoni steroizi si tiroidieni sunt scazute)
- cresterea nivelurilor serice de cortizol si de hormon
somatotrop (hormonul de crestere)
Tratament
Cei mai multi dintre pacientii care intrunesc toate criteriile pentru
anorexia nervoasa trebuie tratati intraspitalicesc pentru mai multe
saptamani sau luni. Initial, sunt stabilizati din punct de vedere medical,
dupa care este inceputa reabilitarea nutritionala. Cea mai buna metoda
de a-i hrani este de a-i convinge sa accepte anumite alimente sanatoase,
recomandate de medicul specialist, cu promisiunea ca nu li se va permite
sa creasca in greutate.

Intubarea nazogastrica (introducerea unui tub prin nas pana in stomac
prin care sa se introduca alimentele) este arareori necesara, mai ales ca
hiperalimentarea parenterala (prin acest tub) poate duce la potentiale
complicatii. Alimentarea poate determina dureri abdominale si edeme
periferice usoare (umflarea usoara in principal a membrelor superioare
sau inferioare) datorita diversificarii alimentelor. In rare cazuri, apare
distensia stomacului (cresterea volumului stomacului).
Educatia si sustinerea din partea familiei si medicului, face pacientii
sa isi inteleaga boala si necesitatea de tratament.
Reabilitarea nutritionala este doar preludiul tratamentului final.

Modificarile de la nivelul sistemul nervos central ii determina pe
pacienti sa vada diferit aspectul exterior al organismlui si necesitatile
nutritionale si sa inteleaga ca boala a preluat controlul asupra vietii lor.
Tratamentul este indreptat, de asemenea, spre identificarea si tratarea
tulburarilor coexistente, care includ tulburarile de dispozitie,anxietatea,
tulburarile de personalitate si abuzul de alcool sau alte substante. Dupa
ce greutatea pacientilor este readusa la o limita sanatoasa, antrenarea
intensiva intr-un model de viata sanatos consolideaza eficienta
tratamentului.
Tratamentul pacientilor cu varsta sub 18 ani are succes doar daca
este inclusa intreaga familie.

Perioada de convalescenta (perioada de recuperare completa) dureaza de
obicei 2-3 ani si include tratamentul individual, al grupului sau al
familiei.
Rata de mortalitate a anorexiei nervoase este de aproximativ 18% in
primul rand datorita complicatiilor medicale si suicidului. Cei mai multi
pacienti care supravietuiesc, fac progrese de obicei, dar acestea apar
dupa o perioada lunga de timp de la ani pana la decade.

Tulburarile psihiatrice coexistente, in special tulburarile de dispozitie, de
personalitate si abuzul de substante, necesita cel mai mult timp si sunt
cele mai dificil de tratat. Mortalitatea poate fi redusa prin stabilizarea
medicala prompta a scaderii in greutate si
a hipokaliemiei (hipopotasemiei) si prin recunoasterea si tratamentul
tulburarilor depresive aparute concomitent (in 30-50% din cazuri). Din
fericire, cu un tratament eficient (acut si de prevenire a recaderii),
aceasta suferinta este curabila, nu doar ameliorabila.
Bulimia nervoasa
Sus
Bulimia nervoasa reprezinta un sindrom care include 2 elemente:
- aportul alimentar excesiv;
- autoprovocarea varsaturilor si abuzul de laxative (sau alte metode
pentru a scadea in greutate).

Criteriile de diagnostic a bulimiei nervoase sunt:
- exces alimentar timp de 3 luni in medie;
- exces de laxative sau diuretice sau varsaturi repetate sau exercitii fizice
excesive pentru a evita cresterea in greutate;
- teama irationala de a creste in greutate;
- greutate normala sau crescuta;
- perceptia distorsionata a aspectului exterior.

Aproximativ 20% nu isi autoprovoaca varsaturi sau nu abuzeaza de
laxative si diuretice, dar dupa perioada de exces alimentar urmeaza o
perioada de infometare.
Un criteriu caracteristic pentru bulimie sunt episoadele de exces
alimentar (in medie de doua ori pe saptamana timp de 3 luni) in timpul
carora pacientii simt ca nu isi pot controla aportul alimentar.
Purgatia (excesul de laxative sau diuretice) nu este esentiala pentru
diagnostic, dar apare in 80% din cazuri.

Termenul de "nervoasa" a fost adaugat de curand la numele bolii pentru
a accentua caracteristicele comune cu aleanorexiei nervoase, in primul
rand preocuparea excesiva asupra scaderii in greutate si teama morbida
de crestere in greutate. Pacientii cu bulimie pot avea o greutate scazuta,
normala sau crescuta, greutatea normala fiind cea mai frecventa.
Diagnosticul anorexiei nervoase ia locul celui de bulimie, in cazul in
care, greutatea este mai putin de 85% fata de normal.

La fel ca si anorexia nervoasa, bulimia nervoasa incepe printr-un regim
alimentar. Acestia se indreapta mai degraba spre bulimie decat spre
anorexie, atunci cand foamea invinge incercarile lor de restrictie a
alimentatiei si ei incep sa manance excesiv, aceasta actiune nefiind prin
ea insasi anormala dupa o perioada de deprivare alimentara atunci cand
este pus in fata unei mese bogate.

Tulburarile clinice apar atunci cand teama morbida de crestere in
greutate se consolideaza si pacientii sufera psihologic din acest motiv
sau cand apar complicatiile medicale dupa episoadele de abuz alimentar
urmate de purgatie, si in special atunci cand abuzul alimentar este
determinat de suferintele emotionale, mai mult decat de foame.
Abuzul alimentar este sustinut de restrictionarea meselor din timpul zilei
(de exemplu lipsa micului dejun, iar pranzul consta intr-o salata) astfel
ca apetitul este inhibat pana dupa masa sau chiar pana seara tarziu, cele
mai frecvente momente in care se desfasoara abuzul alimentar. In
cazurile extreme, pacientii consuma intre 10.000 si 30.000 de calori
pe zi.

Viata sociala a bolnavilor este organizata, tintita asupra acestor abuzuri
alimentare secrete si asupra episoadelor de purgatie, care necesita
momente programate de plecari si reveniri.
Intr-o minoritate substantiala de pacienti, comportamentul bulimic este o
parte a comportamentului anormal, impulsiv, care include, de
asemenea, abuzul de bauturi alcoolice, de droguri, promiscuitate sexuala
si furturi.
Bulimia poate debuta la orice varsta, incepand de la varsta de scolar
pana la varsta de 50 de ani, cu varful incidentei putin mai ridicat decat al
anorexiei nervoase, si anume intre 18 si 20 de ani.
Jumatate din pacienti cu bulimie au suferit anterior de anorexie
nervoasa sau au avut un episod asemanator anorexiei. Bulimia poate
alterna cu anorexia cu repetabilitate neregulata timp de mai multe
decade.

Bulimia are diverse complicatii:
- tulburarile gastrice nespecifice (legate de golirea intarziata a
stomacului dupa alimentare);
- tulburarile ale tranzitului intestinal (tranzit intestinal
intarziat, constipatie);
- regurgitarea alimentara repetata (ascensiunea alimentelor si secretiilor
gastrice din stomac in esofag);
- alcaloza hipokaliemica sistemica;
- afectarea renala
- convulsii.

Tulburarile gastrice si ale tranzitului intestinal pot determina distensia
abdomenului (marirea in volum) care agraveaza perceptia distorsionata a
marimii organismului si augmenteaza dorinta de purgatie.
Regurgitarile alimentare repetate erodeaza smaltul de pe fata
linguala a dintilor (fata interna).

Alcaloza hipokaliemica duce la aparitia aritmiilor cardiace. In cazul in
care bolnavii folosesc pentru a isi provoca varsaturile, tinctura de Ipeca,
emetina continuta de aceasta poate determina afectare miocardica,
similara cu omiocardita virala.
Cele mai multe decese in randul pacientilor de bulimie se datoreaza
aritmiilor sau suicidului. Chiar si dupa succesul tratamentului psihologic
in a stopa abuzul alimentar urmat de purgatie, pacientii pot avea o boala
esofagiana de reflux (regurgitarea mai sus mentionata) care poate
provoaca varsaturi involuntare timp de mai multi ani.
Tratament
Dupa stabilirea diagnosticului si tratamentul initial, multi pacienti cu
bulimie nervoasa pot fi tratati in continuare ambulatoriu odata ce gradat,
scad frecventa si severitatea episoadelor de abuz alimentar si de
purgatie. Insa, unora dintre pacienti trebuie sa le fie intrerupte brusc
aceste comportamente in timpul spitalizarii, in special in cazurile severe
si greu de tratat sau acompaniate de planuri de suicid sau in cazurile cu
complicatii medicale.
Pacientii bulimici sunt, de obicei, surprinsi si usurati de
descoperirea faptului ca 3 mese pe zi in cantitati moderate nu
determina cresterea in greutate, asa cum se temeau.

Dupa ce episoadele de abuz alimentar si de purgatie au fost intrerupte si
toate complicatiile medicale tratate, tinta tratamentului este inhibarea pe
termen lung a acestor comportamente cu ajutorul terapiei cognitive si
comportamentale. La fel ca si in tratamentul anorexiei nervoase, medicul
trebuie sa recunoasca tulburarile psihiatrice coexistente. In aproximativ
50% dintre cazurile de bulimie, medicamentele antidepresive sunt
eficiente.Exercitiile fizice moderate sunt de ajutor, atat in
ameliorarea stresului cat si in promovarea unei stari de sanatate.

Atata psihoterapia cognitiva cat si cea interpersonala au efecte mult mai
benefice semnificative si de mai lunga durata decat terapia antidepresiva
singura. Aceasta afectiune are o evolutie favorabila daca este tratata cu
rigurozitate.
Alte tulburari de alimentatie
Sus
Acestea includ tulburarile alimentare in cazurile unor pacienti nu
intrunesc toate criteriile pentru anorexia si bulimia nervoasa. De
exemplu, pacientii pot scadea mai putin de 15% fata de greutatea
normala sau pot face abuz alimentar pentru o perioada de la cateva
saptamani pana la 3 luni, dar fara alte manifestari sau tulburari. Aceste
suferinte sunt denumite tulburari de alimentatie atipice. Tulburarea de
alimentatie cu abuz alimentar (dar neurmata de exces delaxative,
diuretice, provocarea varsaturilor, etc. ca in cazul bulimiei nervoase)
este o tulburare de alimentatie atipica comuna.
Tulburarile de alimentatie pot fi complicatii ale altor boli medicale
sau psihiatrice:
- pacientii cu depresie majora scad substantial in greutate;
- schizofrenia poate determina scadere in greutate in cazul pacientilor
care au halucinatii legate de faptul ca sunt otraviti prin alimentatie;
- pacientii cu dementa din cadrul anumitor boli, cum ar fi boala
Alzheimer, sufera de o incapacitate cognitiva progresiva care ii
impiedica sa se alimenteze;
- pacientii cu tulburari de anxietate, care dezvolta fobii sociale in
legatura cu mancatul sau varsaturile in public, vor scadea in greutate
datorita evitarii alimentelor din cauza acestor fobii.

Un numar de boli medicale determina scaderea in greutate,
incluzand pacienti care de fapt isi cresc aportul caloric:
- hipertiroidismul;
- diabetul zaharat insulinodependent (tip1);
- malabsorbtia;
- tuberculoza;
- parazitozele intestinale;
- tumorile hipotalamice - pot determina atat cresteri cat si scaderi ale
apetitului alimentar.

Alterarea constientei, abuzul de cocaina sau amfetamine si multe alte
droguri, pot determina scaderea in greutate. Dar, spre deosebire de
pacientii cu anorexie nervoasa, pacientii cu scadere in greutate datorita
altor boli, percep faptul ca sunt subponderali (slabi) si nu manifesta nici
un fel de teama sau fobie.
Obezitatea
Sus
La unii oameni, obezitatea este genetic determinata. Acesti indivizi, in
mod tipic, devin progresiv supraponderali si ulterior obezi, chiar inainte
de varsta adolescentei, si au o istorie familiala de obezitate extrema.
Patofiziologia in cazul acestor pacienti si rolul factorilor genetici in
formele comune si moderate de obezitate care se dezvolta mai tarziu in
timpul vietii, sunt in continuare putin intelesi.

Atunci cand ambii parinti sunt obezi, sansa copilului de a fi
supraponderal la randul lui este de 90%. In cazul in care unul dintre
parinti este obez, sansa este de 40%. Exista cateva sindroame de
hiperfagie (mancat excesiv) hipotalamica congenitala, cum ar fi de
exemplu sindromul Prader Willi, in care copilul dezvolta obezitate
severa,hipogonadism si anumite grade de retardare mentala.
De cele mai multe ori, obezitatea usoasa pana la moderata apare tarziu in
timpul vietii. In plus fata de predispozitia genetica, formele comune de
obezitate se datoreaza in principal "traiului bun", excesului de calorii,
asociate cu sedentarism si o proasta managerizare a stresului.

Primul pas esential in tratamentul pacientilor cu obezitate usoara-
moderata aparuta la varsta de adult este abordarea fara a judeca
pacientul, identificarea patogenezei multifactoriale, si decizia critica
daca pacientul necesita scadere in greutate sub orice forma sau necesita
un program de exercitii fizice care sa determine o scadere mai usoara in
greutate.
In cazul in care greutatea in exces nu determina sau nu
agraveaza diabetul zaharat, hiperlipidemia (cresterea grasimilor in
sange) sau hipertensiunea arteriala, nu se stie cert daca pacientii cu
obezitate usoara-moderata necesita scaderea in greutate. Unele studii au
demonstrat ca ciclurile repetate de scadere si apoi de crestere in greutate
pot favoriza bolile cardiovasculare, mai mult decat ramanerea la
greutatea crescuta moderat, dar stabila.

Singurele metode de a trata eficient si sigur, pe termen lung, obezitatea
usoara-moderata sunt cele in care se combina schimbarea regimului
alimentar intr-unul cu mai putine calorii si exercitiile fizice.
Tratamentele cu medicamente care suprima apetitul alimentar, fie
prescrise de medic, fie luate fara prescriptie medicala (cele mai multe
contin cafeina sau fenilpropolamina), sunt urmate de crestere in greutate.
In plus, multe din componentele acestor medicamente pot cauza
complicatii medicale si psihiatrice semnificative. Similar, preparatele pe
baza de hormoni tiroidieni nu au eficienta pe termen lung, dar au riscuri
substantiale, in special in cazul pacientilor cu boli cardiace. In mod
particular, atunci cand pacientii sunt motivati, de exemplu in cazul
diagnosticarii hipertensiunii arteriale sau in cazul decesului unor rude
obeze, medicul poate institui o dieta si un program de exercitii eficiente
si care vor fi respectate cu strictete de acestia.

Pacientii cu obezitate morbida (mai mult decat de 2 ori greutatea
normala) pot suferi complicatii amenintatoare de viata, cum ar
fi insuficienta cardiaca. Pentru unii dintre acesti pacienti, o abordare mai
agresiva este justificata.
Din nefericire, terapiile comportamentale singure sunt rar
eficiente. Chirurgia gastrica prin reducerea dimensiunilor stomacului cu
ajutorul unor inele, inlocuieste procedurile de bypass intestinal practicate
pana acum, care ducea la complicatii in 50% din cazuri. Chirurgia
gastrica este adesea eficienta la pacientii cu obezitate morbida, fiind o
procedura complexa, dar cu mai putine complicatii.