Sunteți pe pagina 1din 1

Staia de metrou Piaa Roman. Am trecut pe lng ea fr mcar s o observ.

Am
atins din greeal mna stpnului ei i pentru o secund, am forat-o s se mite. Dar
fr pic de nepsare s-a aezat n acelai loc de dinainte ca i cum fiina mea nici nu ar
fi existat.

"Ct neruinare!", mi-am zis.

Deranjat de aceest mic "incident", mi-am deschis cartea s m rentorc n
universul lui Sir Walter Scott. Vine metroul. nchid repede cartea i m postez ct mai
aproape de raza de aciune a uilor ca nu cumva la oprirea mainriei s fiu strivit,
(ca de obicei), din cauza gabaritului meu depit de oarece indivizi, (sau individe),
dornici s ncap cu orice pre n sus menionatul mijloc de transport. i atunci am
vazut-o pentru prima dat. Era acolo, minunat i inocent, fr mcar s-i realizeze
propria frumusee i profunzime. i pentru patru minute lungi, ct a inut cltoria de
la Roman la Unirii, am putut s m bucur de aceast mic existen ce mi-a nseninat
ziua.

Cobor ct pot de repede i mi aintesc privirea n jos spernd s aib acelai drum
ca al meu. Victorie!!! Merge spre pasaj!!! Trec cu un aer studiat i nepstor pe lng
ea dar rmn doar la un pas s o pot observa mai bine. Dar vai! Pe cnd era totul ct
se poate de minunat au aprut scrile n faa mea. M-am ntors doar pentru o clip, dar
nu a contat.

Dispruse. M-am uitat peste tot, dar n zadar. Minunata mea pereche de papucei
viinii dispruse.