1.1.

CONSIDERAII GENERALE:
ALATURI DE COAGULARE, FILTRAREA APEI INFLUENTEAZA ESSENTIAL NIVELUL ALUMINIULUI DIN APA TRATATA IN SCOP
POTABIL.
PRIN FILTRAREA APEI SE INTELEGE TRECEREA APEI PRINTR-UN STRAT POROS (NISIP, ANTRACIT) CU COMPOZITIE GRANULOMETRICA SI
GROSIME ADECVATA, IN SCOPUL RETINERII PARTICULELOR AFLATE IN SUSPENSIE. ACESTEA POT PROVEN DIN APA BRUTA SAU POT FI
GENERATE IN CADRUL PROCESULUI DE TRATARE. OPERATIA DE FILTRARE REPRODUCE UN FENOMEN FOARTE DES INTALNIT IN NATURA
SI ANUME TRECEREA APEI PRIN STRATURI PERMEABILE, DE ORIGINE SEDIMENTARA SI CARE ARE CA EFECT IMBUNATATIREA CALITATII
APEI.
FILTRAREA ESTE O OPERATIUNE DE MARE IMPORTANTA, IN CADRUL ANSAMBLULUI DE PROCEDEE, CARE SE APLICA APELOR DE
SUPRAFATA IN VEDEREA POTABILIZARII LOR. DIN PUNCT DE VEDERE VALORIC, FILTRELE REPREZINTA PESTE 30 % DIN INVESTITIILE
TOTALE, AFERENTE STATIILOR DE TRATARE A APEI.

CAP I :FILTRAREA METODA DE POTABILIZARE A
APEI
1.2. ASPECTE ISTORICE
Utilizarea metodei de filtrare a apei in scopul potabilizarii acesteia este
prezentata pentru prima data in 1791, cand James Peacock obtine in Anglia un
patent pentru tratarea apei prin filtrare pe un strat de nisip. Pe baza acestui
patent, John Gibb construieste, in anul 1804, primul filtru pentru limpezirea apei,
la Paisby, in Anglia. In anii urmatori s-au mai construit in Anglia si alte filter
pentur limpezirea apei, dintre care se remarca cel realizat in anul 1829 de
James Simpson, primul filtru cu functionare continua.
Adoptarea metodelor chimice de tratarea a apei, incercata in 1827, dar utilizata
curent din 1881, a permis schimbari importante in conceptia si functionarea
filtrelor, asigurand dezvoltarea filtrelor rapide, cu o utilizare mai larga in SUA.
Multe statii functioneaza in prezent cu viteze marite de filtrare in perioadelede
consum sporit.
Totusi in ultimii 75 de ani s-au construit mai ales filtre rapide, debitele din ce in
ce mai reclamate de consumatori eliminand treptat din competitie, aproape cu
desavarsire filtrele lente. Utilizarea pe scara larga a filtrelor rapide, a impus
efectuarea unor studii pentru o mai buna cunoastere a modului de desfasurare a
fenomenelor de retinere a suspensiilor. S-au elaborate numeorase studii care s-
au referit la cunoasterea mai aprofundata a mecanismului filtraraii apei, la
elaborarea de modele matematice ale filtrarii apei.



1.3. EVOLUTIA METODELOR DE FILTRARE A APEI
:

In ceea ce priveste evolutia metodelor de filtrare ,
directiile principale urmarite au fost: modul de
alcatuire a stratului filtrant, sensul de circulatie a apei,
marimea vitezei de filtrare.
In scopul maririi gradului de utilizare a stratului
filtrant, au fost elaborate diverse tehnici de filtrare, din
care fac parte:
filtrele multistrat
filtrele cu dublu sens
filtrele ascendente
filtrele de contact

Filtrele multistrat.
Sunt alcatuite din material granulate de nature diferite : nisip de cuart, antracit granulat, cocs, carbine activ, boabe de sticla, mase
plastic. Au aparut pentru prima data in Anglia in anul 1928. Aparuta sub forma filtrelor cu dublu strat mai ales antracit granulat si
nisip de cuart - tehnica respective a cunoscut o extindere apreciabila, astazi fiind utilizate experimental si filtre cu cinci straturi.
Sistemul prezinta avantaje importante, mai ales in cazul utilizarii unor viteze mai mari de filtrare. In utilizarea acestei metode este
necesar sa se tina seama de urmatoarele aspect:
stabilirea inaltimii fiecarui strat:
alegerea dimensiunii granulelor:
controlul calitatii floculelor.
In principiu, filtrele cu strat dublu sunt filtre obisnuite, a caror incarcatura este constituita din doua straturi si anume: in partea
inferioara un strat de nisip curators, iar in partea superioara un material de granulatie mai mare si mai usor decat nisipul, cu
propietati de material filtrant, care are rolul unui filtru preliminary grosier. Cel mai folosit in acest scop este antracitul.

Filtrarea in dublu sens
A fost aplicata pentru prima data in Anglia sub forma unor filtre sub presiune, realizate de firma Candy in anul 1922, dar
punerea la punct a acestui system a fost realizat in URSS in anii 1949-1951 la Academia de Gospodarie Comunala. Modul de
repartazare a debitelor intre cele doua sensuri de curgere a apei depinde de rezistentele hidraulice intampinate pe fiecare din cele
doua sensuri. Rezistentele hidraulice vor fi determinate de modul de alcatuire al stratelor filtrate si de reteaua de sistributie si
colectare a apei. Productivitatea unui filtru cu dublu curent este mult mai mare decat a filtrelor cu curent ascendant, deoarece la
conditii egale de functionare se pot realize viteze mai mari de filtrare.

Filtrarea ascendenta.
A fost utilizata in jurul anului 1930 in Australia, iar mai tarziu aceasta metoda de filtrare bazata pe o noua conceptie a coagularii
prin contact a fost aplicata in URSS, incepant cu 1954. Limpezitoarele de contact sunt destinate pentru filtrarea apei cu un continut
de suspensii nu mai mare de 150mg/l. Apa de limpezit impreuna cu coagulantul si adjuvantul, se introduce printr-un sistem de
drenaj de mare rezistenta sub stratul de pietris si circula de jos in sus, strabatand apoi stratul de nisip.
Pentru evitatarea pericolului fluidizarii stratului, firma IMACTI a propus un filtru Immedium cu grillaj de bare, care impiedica
miscarea ascendenta a nisipului in timpul procesului de filtrare. Astfel, viteza de filtrare poate fi marita in cazul tratarii cu coagulant
la 6-10m/h.


CAP II: TEHNOLOGIA FILTRARII
In functie de viteza de filtrare, filtrele se impart in filter lente si rapide.
Filtre lente : au fost primele filter folosite in potabilizarea apei. Au aparut in Anglia in secolul XIX. Datorita vitezei
mici de filtrare ( 10-12,5 cm/h) debitul de apa filtrate este foarte mic (2,5-3 m
3
/m
2
suprafata filtranta pe zi). Durata unui
ciclu de filtrare poate varia intre 1 si 6 luni in functie de calitatea sursei de apa si de viteza defiltrare. Atunci cand
colmatarea ajunge la o limita datorita vitezei de trecere a apei prin porii membrane biologice, acesta se rupe. Filtrul
trebuie scos din functiune, pentru curatire, inainte ca membrane biologica sa se fi rupt.
In cazul filtrelor lente, nu este necesara coagularea prealabila a apei si de multe ori nici sterilizarea apei dupa filtrare.
Ruperea membranei biologice are efecte negative asupra unei functionari a filtrelor.
Cresterea interesului pentru filtrele lente din ultimul timp este data de numeroasele cazuri de aparitie in apa a G.
lamblia, la comunitatile unde apa nu este filtrata corespunzator. Filtrele lente reprezinta o tehnologie simpla care nu
necesita cunostiinte de coagulare si sunt foarte avantajoase pentru instalatiile mici de tratare a apelor de suprafata.
Filtrele rapide: se folosesc in mod curent pentru limpezirea finala a apei tratae in scop potabil. Avantajele fata de
filtrele lente sunt: ocupa spatiu mai redus pentru aceeasi capacitate de productie, viteza de filtrare este mai mare, debit
de filtrare mare. In procesul de filtrare rapida, retinerea suspensiilor are loc in toata masa nisipului filtrant, dar intr-o
masura mai mare in partea superioara. Lipsa membranei biologice face necesara introducerea operatiunii de dezinfectie
a apei. Pentru functionarea in bune conditii a filtrelor rapide este necesara si coagularea si decantarea prealabila a
suspensiilor din apa.
Pe masura functionarii filtrului, acesta se colmateaza si trebuie scos din functionare si trecut in faza de spalare. Spalarea
are drept scop indepartarea cat mai complete a impuritatilor care s-au depus in porii stratului filtrant pentru a restabili
capacitatea de filtrare a filtrului. Spalarea filtrului rapid consta in expandarea stratului de nisip filtrant, in proportie de 30-
50% fata de grosimea stratului, cu ajutorul unui current de apa si unul de aer, care circula in sens invers functionarii
normale a filtrului.
Filtrele rapide inchise (sub presiune) se utilizeaza in special atunci cand presiunea disponibila dupa filtrare face
posibila alimentarea alimentarea unui rezervor de inaltime, situate la cota convenabila, de unde se poate distribui
gravitational, apa la consumatori. Modul de functionare este acelasi ca si la filtrele rapide deschise: apa decantata intra
pe sus si trece prin stratul filtrant de sus in jos. Spalarea filtrului se face cu contracurent de apa si aer, de jos in sus. Se
prevad cu guri de vizitare pentru a permite accesul in interior, precum si pentru introducerea si evacuarea nisipului.

1 intrarea apei decantate; 2 conducta de apa filtrata; 3 conducta pentru apa de spalare; 4 conducta pentru
evacuarea apei de spalare; 5 conducta de golire; 6 conducta de aerisire; 7 gura de vizitare; 8 suprafata de filtrare;
9, 10 elementul filtrant.

2.1. METODE DE EXPLOATARE A FILTRELOR
RAPIDE

Din punct de vedere al marimii debitului in tot timpul ciclului de functionare, sunt posibile doua metode:
filtrarea cu debit constant
filtrarea cu debit variabil
Filtrarea cu debit constant: Problema principala a filtrarii rapide cu debit constant consta in necesitatea efectuarii unei
reglari, care sa anuleze tendinta de reducere a debitului pe masura desfasurarii filtrarii, tendinta cauzata de colmatarea
porilor stratului filtrant. Reglaraea debitului de filtrare se poate face manual, dar in genereal aceasta metoda nu este
recomandatapentru ca poate da socuri, care influenteaza negativ coeficientul efluentului. Pentru a obtine o reglare
corespunzatoare a debitului este necesara folosirea unor dispozitive automate, care sa asigure modificari instantanee ale
vitezei de filtrare sub 3-5 % din valoarea vitezei medii de filtrare. La cresteri instantanee a vitezei cu 100% , cantitatea de
suspensii spalate de filtru este de 22,5 ori mai mare decat in cazul maririi vitezei de filtrare cu 25 %. Cantitatea de
material antrenat din stratul filtrant depinde si de intervalul de timp in care se realizeaza modificarea vitezei de filtrare. La
cresteri instantanee a vitezei cu 100%, se spala din filtru de 5,2 ori mai mult material decat la o crestere in aceeasi
proportie a vitezei realizate intr-un interval de 10 minute. De aceea se recomanda ca viteza de reglare sa nu
depaseasca 5-10 % din viteza de calcul intr-un minut. De asemenea, la pornirea filtrului se recomanda ca viteza normala
de filtrare sa fie atinsa in 4-6 minute. In caz contrar, prin filtru poate trece o cantitate marita de suspensii, totalul acestora
putand atinge cifra de 5% din cantitatea totala de suspensii de filtrat in timpul unui ciclu.
Filtrarea cu debit variabil: metoda filtrarii cu debit variabil elimina aparatura de mentinere constanta a debitului,
presupunand functionarea necontrolata a filtrului din punct de vedere al reglarii debitului. Renuntarea la aparatura de
reglare a debitului se bazeaza pe un factor important si anume imbunatatirea calitatii apei filtrate prin eliminarea efectelor
negative provocate de aparatura respectiva. Prin filtrarea cu debit variabil, debitul maxim stabilit la inceputul filtrarii este
lasat sa scada pe masura colmatarii filtrului. Ciclul de filtrare este limitat, fie de atingerea unei valori minime admisibile a
vitezei de filtrare, fie de o valoare maxima admisibila a pierderii de sarcina, fie de momentul cand calitatea efluentului nu
mai este cea corespunzatoare.
Metoda filtrarii cu debit variabil prezinta o serie de dezavantaje printre care: dificultatea pentru statiile mici de a asigura
printr-un circuit rational spalarii, o variatie a debitului tratat cat mai redusa si mai apropiata de debitul mediu de tratare al
statiei. Dezavantajele metodei nu sunt totusi in masura sa anuleze superioritatea eficientei calitative si cantitative mai
mari a filtrarii cu debit variabil.


2.2. SPALAREA FILTRELOR.

Problema refacerii capacitatii de retinere a incarcaturii filtrante reprezinta unul din spectele cele mai importante ale functionarii
corecte a filtrelor, influentand essential intregul regim tehnologic.
Operatia ajutatoare, spalarea influenteaza mult asupra alegerii principalilor parametrii pentru proiectarea filtrelor: viteza de filtrare,
inaltimea si compozitia stratului filtrant. Cresterea vitezei de filtrare duce la micsorarea duratei dintre spalari, deci la o solicitare
intensive a instalatiei de spalare.
Din experienta multor statii de tratare, s-a observant ca spalarea insuficienta si facuta in conditii necorespunzatoare este cauza
unor serii de problem, care pot duce chiar la scoaterea din functiune a filtrelor.
Printre neajunsurile cele mai des intalnite se numara:
acumularea treptata a impuritatilor remanente in stratul filtrant;
formarea de crapaturi si circuite preferential in interiorul stratului filtrant;
modificari ale compozitiei granulometrice a incarcaturii in sensul sortarii si eliminarii fractiunii fine;
formarea unor palnii in incarcatura;
deplasarea straturilor de sustinere de pietris;
Se considera ca realizarea unor eficiente ridicate a spalarii se poate asigura prin:
intensitatea suficienta a contracurentului de apa sau de apa si aer;
uniformitatea distributiei si colectarii apei de spalare;
declansarea operatiei de spalare la momentul potrivit;
Sistemul de spalare numai cu current invers de apa are numeroase neajunsuri:
neuniformitati in distributia apei de spalare;
aparitia de bule de impuritati in stratul filtrant;
formarea unui nor de impuritati la suprafata stratului de nisip, care nu poate fi eliminate de apa de spalare indifferent de intensitatea
intrebuintata.
Pentru a elimina aceste dezavantaje s-au elaborate tehnologii de spalare si dispositive care sa mareasca randamentul in eliminarea
impuritatilor.
Printre cele mai eficace metode sunt:
spalarea cu un current ascendent de apa si agitare de suprafata mecanica
spalare cu contracurent de apa si aer sub presiune.
2.3. NOI STRATEGII DE FILTRARE

Filtrarea directa: reprezinta procesul de tratare a apei de
suprafata care include adaosul de coagulant, amestecarea
rapida, flocularea si filtrarea. In unele cazuri bazinele de floculare
sunt omise, procesul numindu-se coagulare pe filtre cu
flocularea avand loc impreuna cu filtrarea.
Din 1970, filtrarii directe a inceput sa I se acorde o atentie din ce
in ce mai sporita. Costurile sunt mult mai reduse doarece nu sunt
necesare bazinele de decantare. Dozele de coagulant utilizate
sunt, in general, reduse avand scop formarea unor flocule de
dimensiuni mai mici, filtrabile, nu largi, sedimentabile.
Exista si p serie dedezavantaje ale filtrari directe, cum sunt:
eficacitate redusa in cazul unor ape cu turbiditate si/sau culoare
ridicata, necesita un timp de raspuns scazut in cazul unor
modificari bruste ale calitatii sursei de apa si un timp de dtectie
redus pentru modificarile sezoniere de gust si miros.
ANEXE