3.

8 Stabilizatoare de tensiune
Stabilizatorul este un dispozitiv electronic cu impedanta variabila, comandata de variatia
unei marimi electrice (tensiune, curent) de la intrarea sa, astfel incat aceasta variatie este compensata
prin variatia caderii de tensiune pe impedanta, la iesirea stabilizatorului marimea electrica respectiva
pastrandu-si o valoare constanta.
Stabilizatoarele se pot clasifica , diferite criterii, astfel:
a. Dupa parametrul electric stabilizat:
- Stabilizatoare de tensiune
- Stabilizatoare de curent
b. Dupa metoda de stabilizare:
- Stabilizatoare parametrice
- Stabilizatoare prin compensare
- Stabilizatoare cu reactie
c. Dupa modul de conectare a elementului de stabilizare
- Stabilizatoare serie
- Stabilizatoare paralel
Pentru a caracteriza eficienta unui stabilizator, se defineste factorul de stabilizare in tensiune,
ca raport intre variatiile relative ale tensiunii la intrare, respective la iesire:

De asemenea, se pot utiliza coeficientul de stabilizare, definit astfel:

In cele doua relatii U
in
este tensiunea la intrarea stabilizatorului, iar U
s
cea de la iesirea acestuia,
adica tensiunea la bornele rezistorului de sarcina.



3.8.1 Stabilizatoare parametrice
Stabilizatoarele parametrice folosesc in component lor elemente neliniare, caracterizate printr-
un parametru variabil in functie de tensiunea la intrare. Un astfel de element este diode Zener, schema
unui stabilizator de tensiune parametric utilizand o diode Zener fiind data in figura 3.11.

In figura 3.11.a este prezentata schema de principiu a stabilizatorului, alcatuit numai din diode
Zener si rezistorul de ballast, R, in figura 3.11.b este data schema echivalenta a stabilizatorului, iar in
figura 3.11.c este prezentata caracteristica liniarizata a diodei Zener la polarizare inversa, pe care sunt
reprezentate punctele de functionare A, la tensiune minima si B, la tensiune maxima. Sursa de
alimentare (redresorul) furnizeaza tensiunea continua U
r
si are rezistenta interna R
r
.
Analizand figura 3.11.c, se poate constata ca, la variatii mari ale curentului prin diode Zener,
intre I
z max
si I
Z min
, are loc o variatie foarte mica a tensiunii U
z
, de la U
z max
la U
z min
, ca urmare a pantei
foarte abrupte a caracteristicii diodei Zener. Astfel, chiar daca punctul de functionare se deplaseaza
destul de mult (de la A la B sau invers, ca urmare a variatiei rezistentei de sarcina sau a tensiunii U
r
),
variatia curentului I va fi preluata in cea mai mare parte prin diode Zener. Se poate scrie:

Calculand coeficientul de stabilizare, se obtine:

Se poate constata ca pentru a obtine o stabilizare mai buna, adica un coefficient de stabilizare
mai mare, trebuie sa creasca rezistenta de ballast, R, ceea ce duce insa la o pierdere de energie in circuit,
deci la o utilizare ineficienta a acesteia.
3.8.2. Stabilizatoare cu compensare
In figura 3.12 este prezentata schema bloc a unui stabilizator cu compensare, in variant serie
(figura 3.12.a), respective paralel (figura 3.12.b).

Functionarea are loc astfel: detectorul de eroare, DE, este un dispozitiv care compara
permanent tensiunea de la intrarea stabilizatorului, U
in
, cu o tensiune de referinta, U
ref
, de valoare cat
mai constanta , furnizata de un dispozitiv electronic (poate fi o diode Zener polarizata invers, ce
functioneaza la tensiunea de strapungere). Diferenta dintre cele doua tensiuni este amplificata de
amplificatorul de eroare, AE, tensiunea obtinuta la iesirea acestuia aplicandu-se elementului de reglaj,
ER, cu rezistenta variabila, in functie tocmai de aceasta tensiune. Caderea de tensiune pe elemental de
reglaj compenseaza variatia tensiunii de intrare, astfel incat la iesirea stabilizatorului se obtine o
tensiune practice constanta.
In schemele mai simple, amplificatorul de eroare poate sa lipseasca, diferenta dintre cele doua
tensiuni comparate comandand direct elemental de reglaj. Acest tip de stabilizator este mai efficient
decat cel anterior, utilizand energia sursei de tensiune cu un randament sporit dar are dezavantajul ca
nu reactioneaza decat la variatiile tensiune de intrare, nu si la cele ale rezistentei de sarcina.
3.8.3 Stabilizatoare cu reactie
Cele doua variante constructive, serie si paralel, ale schemei-bloc a stabilizatorului cu reactie
sunt prezentate in figura 3.13.a, respective 3.13.b.

Se poate constata asemanarea cu schema stabilizatorului cu compensare, doar ca tensiunea de
referinta U
ref
este comparata direct cu tensiunea U
s
, semnalul rezultat din aceasta comparare si
(eventual) amplificare fiind aplicat elementului de reglaj.
In acest caz, procesul de stabilizare are loc indiferent de cauza ce produce variatia tensiunea de
iesire, adica si in cazul variatiei tensiunii de intrare si in cel al variatiei rezistentei de sarcina, efectul de
stabilizare fiind deci mult mai eficient.