Sunteți pe pagina 1din 13

GI ORGI O STREHLER

1
Cele patru ceti ale teatrului de art
2
Giorgio Strehler a vorbit pentru ultima dat\ `n public la
Vieux-Colom bier, teatru unde Jacques Copeau a `nceput lupta pentru
teatrul de art\ `n Fran]a. El a trasat itinerariile teatrului de art\ `n
ultima sut\ de ani, oferind, f\r\ s\ [tie, testamentul s\u artistic. Strehler
a definit atunci orizontul teatrului de art\, invocnd termenul german
intraductibil streben, a tinde c\tre, cuvnt care, printr-o simpl\
schimbare de liter\, devine sterben, a muri. Uitasem pn\ la ce punct
`n streben zace ca o funebr\ a[teptare cuvntul sterben. Destinul lui
Strehler mi l-a revelat.
G.B.
11
1
Giorgio Strehler (1921-1997) Regizor de teatru [i de oper\, a fondat
[i condus Piccolo Teatro din Milano.
2
Am ales ortografia teatrul de art\ atunci cnd se face referire la
concept [i Teatrul de Art\ de cte ori este vorba despre denumirea unei
institu]ii (nota ed., A.M.).
Am fost invitat aici, la teatrul Vieux-Colombier, teatru pe care
l-am cunoscut `n tinere]ea mea [i pentru restaurarea c\ruia m-am
zb\tut, ca s\ vorbesc despre Piccolo Teatro ca teatru de art\. V-a]i
adunat aici de dou\ zile pentru a discuta despre aceast\ problem\,
despre aceast\ realitate. Dorin]a e legitim\, la fel cum ast\zi e legitim
s\ te ocupi de teatrul public. Teatru de art\, teatru public problemele
par diferite. {i, totu[i, ele sunt apropiate. Este chiar de dorit, mai
ales ast\zi, s\ le reunim pentru a ne gndi la amndou\. E o manier\
de a formula `ntreb\ri despre meseria noastr\ `n rela]ia sa cu prezentul
[i, `n acela[i timp, de a ne pune `ntreb\ri despre public. Publicul este
personajul principal `n teatru [i trebuie s\ ne gndim la el [i s\-l
inform\m c\ oamenii de teatru se gndesc la el. Publi cul trebuie s\
[tie c\ nu-l uit\m.
~ntruct ne apropiem de sfr[itul secolului, ne sim]im, vrnd-ne -
vrnd, obliga]i s\ facem un bilan]. Toat\ lumea trece prin asta, face
un bilan] politic, social, uman Noi, bie]i oameni de teatru, trebuie,
desigur, s\ vorbim despre teatru. Meseria noastr\ e legat\ de colec -
tivitate, suntem cei mai sensibili la raporturile dintre arta noastr\ [i
societatea `n care tr\im. To]i arti[tii stabilesc un raport cu societatea
`n care tr\iesc, dar posibilitatea de a vorbi despre via]\ a[a cum o vedem
se prezint\ diferit pentru un pictor sau un muzician, care lucreaz\
singuri, spre deosebire de echipa de actori [i regizor, acompania]i
de un scenograf, de un light-designer care se adreseaz\ `mpreun\
unui grup de persoane ce vin seara `ntr-o sal\ de teatru s\ `i priveasc\.
Aceste dou\ grupuri comunic\ `ntre ele, de aceea suntem foarte sen -
sibili la problemele colective.
Cnd facem bilan]ul secolului, descoperim c\ teatrul de art\ a
fost unul dintre centrele de interes puternice din ace[ti o sut\ de ani.
12
TEATRUL DE ART
Dac\ l\s\m deoparte toate e[ecurile, toate gre[elile, toate rat\rile, pe
scurt, dac\ facem o selec]ie, descoperim o gr\mad\ de comori, de
pietre pre]ioase, de oameni eroici Ei apar]in cu to]ii teatrului de art\,
a[a cum `l concep eu. ~ntre spectacole, piese [i arti[ti se stabile[te un
schimb, iar noi trebuie s\ contribuim pentru ca el s\ continue. Aceasta
este menirea principal\ a Uniunii Teatrelor din Europa.
Voi `ncepe pur [i simplu prin a spune c\ teatrul de art\ este o
problem\ capital\ pentru noi, cei care `l facem; nu [tiu dac\ e valabil
pentru teatru `n general, dar, pentru noi, da. {i asta prive[te tot acest
secol teribil de dialectic, care a produs lucruri oribile [i, `n acela[i
timp, a dat na[tere la lucruri extraordinare. Secolul XX a fost al
distrugerii [i al speran]ei deopotriv\. M\ bucur c\ am tr\it aceast\
perioad\. Nu m\ bucur c\ am f\cut r\zboiul, dar sunt bucuros c\ am
f\cut teatru `n ace[ti ultimi cincizeci de ani Genera]ia noastr\ a
trebuit s\ se confrunte cu aceste probleme, la fel ca precursorii no[tri
ru[i, francezi, nem]i. Teatrul nu a evitat zguduirile istoriei, ale vie]ilor
oamenilor care au f\cut-o. Lista reu[itelor pe care le las\ `n urma lui
la sfr[itul secolului este bogat\ `n autori, regizori A `nceput cu
Livada cu vi[ini, care este o pies\ teribil\, pe care trebuie s-o juc\m
ori de cte ori putem, dar, mai ales atunci cnd suntem capabili s\ o
vedem. To]i ace[ti oameni care nu `n]eleg c\ totul se schimb\ sunt
pu]in ridicoli, dar, `n acela[i timp, att de patetici. Angoasa lor este
enorm\. Au existat [i Pirandello, Beckett Au existat, de asemenea,
actori care au schimbat totul. Nu am v\zut-o pe Eleonora Duse, nu
[tiu ce timbru al vocii avea [i nu o voi [ti niciodat\. Dar [tiu doar ce
mi-a povestit Luchino Visconti `ntr-o zi: Eram copil, aveam [apte
sau opt ani [i p\rin]ii mei, care m\ duceau regulat la teatru, mi-au spus
`ntr-o sear\ c\ vom merge s\ o ascult\m pe Eleonora Duse. Am ajuns
13
I NTRODUCERE
pu]in `n `ntrziere [i, cnd am intrat `n loja familiei, spectacolul
`ncepuse deja. Pe scen\ era o gr\din\ [i dou\ doamne st\teau pe o
banc\. Una dintre ele ]inea `n mn\ o umbrel\ [i se juca indiferent\
cu ea, vorbind `n acela[i timp pe un ton obi[nuit, cotidian nu o
auzeam prea bine. L-am `ntrebat atunci pe tat\l meu cnd o s\ `nceap\
spectacolul. Spectacolul `ncepuse deja [i copilul nu-[i d\dea seama
c\ `ntre via]\ [i teatru nu era nici o diferen]\. A fost o mare lec]ie,
a conchis Visconti. Eleonora Duse juca cu un adev\r teribil. ~n
felul ei, ea f\cea teatru de art\. Noi nu am cunoscut-o, dar de atunci
au mai existat [i al]i actori minu na]i ce am pierdut, am pierdut, ce
am avut de v\zut, am v\zut Dar mine ce vom avea de v\zut? Ceea
ce vom avea de v\zut depinde de ceea ce trebuie s\ facem. Suntem
responsabili de asta.
Pentru a reveni la teatrul de art\ `n secolul XX, a[ `ncepe prin
a comenta un articol care mi se pare magnific, scris de Franois
Regnault [i ap\rut `n revista Le Thtre en Europe, nr. 9, din 1986. Se
intituleaz\ Povestea celor trei cet\]i. Primul (om de teatru) a[tepta
totul de la teatru, pentru cel de al doilea, teatrul nu era nimic altceva
dect teatru, pentru cel de al treilea teatrul era teatru, dar mai era [i
altceva. Primul, Jacques Copeau, cel de-al doilea, Louis Jouvet, f\r\
`ndoial\ c\ nu formeaz\ cu cel de-al treilea, Bertolt Brecht, nici un
trio, nici un grup, [i nimeni nu i-a v\zut vreodat\ `mpreun\. Al
doilea a fost elevul primului [i cel de al treilea venea, pentru Fran]a,
din alt\ parte. ~n acela[i timp, ne vom `nchipui c\ ei `ncarneaz\ ar
trebui spus: primul `ncarneaz\, cel de al doilea dez`ncarneaz\, cel
de al treilea demonstreaz\ trei poluri diferite, opuse, ale unei
concep]ii despre locul teatrului `n societate. Ne vom ocupa, deci, de
caracterizarea celor trei poli `n cetate, nu att din punct de vedere al
14
TEATRUL DE ART
unor principii generale, empirice sau ra]ionale, nici din punctul de
vedere al dramaturgiei sau al jocului actorului, ci mai degrab\ dup\
jocul acestei geometrii variabile, locul fizic al teatrului `n cetate, `n
societate. Pornind de la acestea, Regnault `ncepe s\ vorbeasc\ pe rnd
despre fiecare dintre cei trei. Repro[ul pe care i-l fac este c\ uit\ prima
cetate, cea a lui Stanislavski, care, din cte [tiu, nu e singur. Cu el este
[i Nemi rovici-Dancenko, a[a cum nici Marx nu e singur, Engels e `ntot-
deauna al\turi de el. Da, `n acest secol exist\ patru cet\]i `n aceast\
poveste legat\ de teatrul de art\. Ele s-au n\scut pe t\rmul mult mai
vast, contradictoriu [i disperat, bogat `n posibilit\]i, care este teatrul.
Teatrul porne[te de la dorin]a de a se regrupa pentru a propune
un produs artistic unui anume public. De-a lungul istoriei sale,
obi[nuin]ele transmise din genera]ie `n genera]ie reglau activitatea:
Mama mea juca a[a, tat\l meu juca a[a, eu am `ncercat s\ fac ca ei.
Poate c\ la `nceput bunicul juca foarte bine, apoi tat\l a fost mai
pu]in bun [i nepotul `nc\ [i mai pu]in bun. De-a lungul timpului,
acest teatru familial se deterioreaz\. E amenin]at de degra dare. Atunci,
ideea teatrului de art\ a `ncol]it `n mintea unui actor Stanislavski
era actor [i `n a lui Nemirovici-Dancenko, care era director de teatru,
regizor, dar nu [i actor. Ei se aliaz\ pentru a restaura teatrul, pentru
a-l face mai bun dect tot ce v\d `n jur, pentru a descoperi ceva diferit.
{i au o [ans\ enorm\, pe care nici un alt maestru al celorlalte cet\]i,
`n afar\ poate de Brecht, nu a avut-o: au avut un scriitor, un scriitor
uria[, pe Cehov.
Rela]iile nu au fost dintre cele mai comode. Autorul nu e nici -
odat\ mul]umit, pe scen\ e prea mult zgomot, e prea mult din asta,
prea pu]in din cealalt\, nu se rde, nu trebuie s\ se plng\ Dar, `n
acela[i timp, aceast\ colaborare agitat\ m\ tulbur\ enorm. Mi-l
15
I NTRODUCERE
imaginez pe Stanislavski, care `n Pesc\ru[ul `l juca pe Trigorin, ca pe
un scriitor pu]in dulceag, fermec\tor, `mbr\cat `n alb, picurnd
cuvintele cu non[alan]\. La sfr[it `l `ntreab\ pe Cehov ce p\rere
are: Hmmm, pe Trigorin `l v\d mai degrab\ cu pantaloni `n carouri.
Fumeaz\ trabucuri [i are o gaur\ `n pantofi. Stanislavski r\mne
perplex [i Cehov se `ndep\rteaz\ f\r\ s\ mai adauge nimic Autorul
a distrus cu aceste cteva detalii imaginea pe care Stanislavski i-o
crease lui Trigorin. I-a trebuit ceva vreme regizorului pentru a `n]elege
c\ Cehov voia s\-i sugereze c\ tragicul lui Trigorin vine din faptul c\
nu e, `n fond, dect un personaj imperfect, pu]in vulgar, vanitos.
Un scriitor pe care nimeni nu-l cite[te `n afar\ de Nina, care `l
ador\. V\znd gaura din pantofi, pantalonii `n carouri, `n]e legem c\
ea se `n[al\. Se `n[al\ a[a cum te po]i `n[ela `n dragoste. Trigorin nu
este cel pe care `l crede ea oare nu ne-am leg\nat [i noi `n iluzii
legate de cel sau cea pe care o iubim? Despre aceast\ eroare tragic\
voia Cehov s\-i vorbeasc\ lui Stanislavski, a c\rui [ans\ a fost aceea
de a fi avut un scriitor.
Copeau nu a avut un autor, el a trebuit s\ fac\ un ocol pe la
clasici. Dar, slav\ Domnului, Fran]a e plin\ de scriitori. ~n locul
unui autor contemporan l-a ales pe Molire, cum ar fi putut, la fel
de bine, s\-l ia pe Corneille sau pe Racine. Atunci a `nceput s\ fac\
teatru `mpotriva tipului de teatru din vremea aceea. Copeau a fost
de o cruzime extrem\ fa]\ de teatrul-marf\. ~l revoltau cei care veneau
la teatru dup\ o mas\ bun\ ca s\ rd\, s\ se amuze. Nu, cred c\ nu
avea dreptate. Nu cred c\ astfel de oameni sunt `ntru totul de
dispre]uit. Ei intr\ `ntr-o sal\ de teatru ca s\ vad\ `mpreun\ cu al]i
oameni cum joac\ actorii care poate joac\ prost personaje sau
situa]ii care nu sunt neap\rat foarte interesante, nici foarte artistice.
16
TEATRUL DE ART
Dar ei fac efortul s\ ias\ din cas\, s\ scape de acea teribil\ ma[in\rie
care ne ]intuie[te `n cas\, televiziunea, pentru a intra `ntr-un spa]iu
[i pentru a spune Ah, [i prietenul meu e aici! sau, dimpotriv\, s\
`ntlneasc\ pe cineva [i s\ petreac\ un moment `mpreun\. E un lucru
minunat. Publicul este misterul teatrului. De ce vine? De ce au ales
ei, spectatorii, s\ fie `n acel loc, `n seara respectiv\, s\ se cunoasc\,
poate chiar s\ se iubeasc\ pu]in? Nu po]i sta al\turi de cineva ore `n
[ir f\r\ s\ stabile[ti un contact cu vecinii apropia]i. Nu [tim de ce tip
sunt aceste rela]ii, dar ele se creeaz\ `n mod cert. C\ci teatrul este o
manier\ de a renun]a la singur\tate pentru a se reg\si `ntr-o colec -
tivitate. ~nainte, mersul la teatru p\rea mai normal dect ast\zi, cnd
tenta]iile s-au `nmul]it ast\zi, dragostea de teatru nu vine de la
sine. Spun asta ca s\ nu uit\m c\ teatrul e o no]iune mai vast\ dect
teatrul de art\. Mi-e team\ c\ Jacques Copeau uita acest lucru. El
spunea c\ trebuie s\ ie[i din teatru pentru a-l putea sluji mai bine.
Nu l-am cunoscut bine pe Copeau. El m-a influen]at indirect,
prin elevii s\i. L-am `ntlnit la Floren]a, cnd aveam unsprezece ani
[i el monta unul dintre cele mai interesante spectacole ale sale,
Legenda di Santa Uliva. L-am v\zut cu ochii unui copil, dar asta nu
are nici o importan]\ C\uta copii ca s\ joace `ngerii. ~i simt [i acum
degetele `n p\r: E prea negricios, m\ deranjeaz\. Am v\zut dup\
aceea spectacolul, cei trei `ngeri purtau doar o caravel\ pentru a
indica voiajul nu m\ aflam printre ei pentru c\ eram prea negricios.
Dar nu l-am uitat pe Copeau. Ani mai trziu, un str\nepot de-al s\u
a venit la Piccolo ca s\ fie ma[inist. ~mi f\cea pl\cere s\ [tiu c\ `n
culise se g\sea un Copeau. Familia era prezent\.
Pentru Copeau, teatrul este o ma[in\ infernal\ din care trebuie
s\ ie[i. De ce? Tot pentru a face teatru. Copeau nu a fugit niciodat\
17
I NTRODUCERE
cu adev\rat din cetatea teatrului. El a p\r\sit institu]ia pentru a face
un alt tip de teatru. Ce fel de teatru? Avea o concep]ie mistic\
despre tea tru, o concep]ie foarte auster\ El credea c\ teatrul este
sacru. {i ce e sacru, spunea el, nu poate fi realizat `ntr-un spectacol
p\gn de bulevard. Copeau se `n[ela, pentru c\ un strop, orict de
mic, de sacru e prezent pn\ [i `n reprezenta]ia cea mai `ndoielnic\,
cu publicul cel mai stupid Exist\ `ntotdeauna un fior, nu se poate
juca f\r\ un dram de nebunie F\r\ el nu se poate s\-]i `ncredin]ezi
inima oamenilor care privesc. Copeau visa un teatru cu adev\rat
mistic, f\r\ `ndoial\ utopic. Nu spunea el c\ s-a `ndep\rtat de teatru
pentru c\ voia s\ le cear\ actorilor ceea ce doar Dumnezeu putea s\
le cear\? To]i l-au abandonat, dar lec]ia lui a fost preluat\ de un nume
ca Michel de Saint-Denis, care a predat `n Anglia. Numero[i sunt cei
pe care i-a influen]at. Teatrul de art\ al lui Copeau a l\sat mo[tenitori.
Nu [tim ce fel de teatru voia Copeau s\ fac\ `n afara teatrului,
dar [tim c\ era vorba mai degrab\ de un teatru colectiv. De
asemenea, voia un teatru de me[te[ugari. Actorii trebuia s\-[i coas\
ei `n[i[i costumele, s\ sculpteze m\[tile, s\ se comporte ca membri
ai unei bresle de me[teri. Pentru a reu[i toate astea, el a sim]it
nevoia de a face o [coal\. Nu putea s\ conceap\ un teatru f\r\ o
[coal\. Nici eu nu pot. La `nceputul anilor 50 am deschis o [coal\ pe
care a trebuit s\ o `nchid cinci sau [ase ani mai trziu. Nu puteam s\
repet seara trziu [i diminea]a s\ revin la [coal\. Era de nesupor tat.
Acum c]iva ani am deschis din nou o [coal\. De data asta mi-am
f\cut programul asemenea lui Jouvet, care se acomoda cu exigen -
]ele cursurilor. Merg cnd pot [i apoi, dup\-amiaza, elevii vin la
repeti]ii. Atunci le vorbesc, `i invit s\ urce pe scen\ [i fac [coal\ cu
ei `n plin\ activitate teatral\.
18
TEATRUL DE ART
Numai astfel ne putem imagina un teatru de art\. Cu o [coal\.
Altfel, el risc\ s\ devin\ estetizant, steril chiar. Iat\ motivul pentru
care Stanislavski preda. {i to]i elevii s\i au creat o [coal\. Meyerhold,
Vahtangov, Tairov. L-au tr\dat cu to]ii, dar `n teoriile lor reg\sim,
mai presus de orice, pecetea lui Stanislavski. {i asta gra]ie forma]iei,
a [colii. Copeau a `n]eles [i el, `n felul s\u, acest lucru.
{i iat\-l pe cel de al treilea, pe Jouvet. El a fost profesorul meu.
Stanislavski a fost profesorul tuturor, chiar [i al lui Brecht, crede]i-m\.
Jouvet l-a p\r\sit pe Copeau, care spunea despre el: Nu caut\ dect
succesul. Ba, chiar mai r\u, ad\uga cu un anume dispre]: Jouvet nu
vrea dect succesul. El a f\cut carier\ cinematografic\, dar nu se
sinchisea de cinema, v-o spun eu, care l-am cunoscut pe acest maestru
dificil ca om. R\mneam a[ezat `ntr-un fotoliu la Thtre de lAthne,
nu-mi cerea s\ fac nimic, nu eram asistentul lui nu-mi spunea
lucruri ie[ite din comun, nu aveam sentimentul de a fi `ndoctrinat.
Dar ce `mi spunea acest om pe care l-am interpretat acum c]iva ani
prin intermediul lec]iilor sale de teatru, cu care Brigitte Jaques a
f\cut un spectacol, Elvire sau pasiunea pentru teatru
1
? Jouvet nu avea
sentimentul c\ trebuia s\ plece `n alt\ parte pentru a face teatru. Nici
s\ creeze o alt\ [coal\. Se ducea cu regularitate la Conservator, c\ci
cel\lalt, profesorul s\u, l-a `nv\]at c\ trebuie s\ lucreze `ntr-o [coal\.
Dar el nu a deschis o [coal\ pentru trupa sa, pe care o formase cu
19
I NTRODUCERE
1
~n Fran]a, textul a fost jucat sub titlul Elvire Jouvet 40, `n regia lui Brigitte
Jaques, `n 1986, la Thtre National din Strasbourg [i la Thtre de lAthne
Louis Jouvet din Paris cu Philippe Clevenot `n rolul lui Jouvet. Beno`t Jacquot
filmeaz\ spectacolul alb-negru `n 1986. Strehler l-a pus `n scen\ cu actri]a
Giullia Lazarini la Piccolo Teatro, la scurt\ vreme dup\ aceea, cu ocazia des -
chiderii studioului Fosatti.
timpul. Jouvet credea c\ `n teatru, dac\ ai r\bdare, sfr[e[ti prin a
`nv\]a tot. Chiar s\ `mb\trne[ti sau s\ `ntiner[ti, pu]in conteaz\
vrsta. Da, `nve]i
Jouvet, care era pu]in mistic, a creat la rndul s\u o cetate. Era
mistica scenei, a trupei, a teatrului pur [i simplu. ~mi amintesc de ziua
cnd, la Floren]a, Jouvet `[i a[tepta actorii pentru o repeti]ie cu
{coala femeilor, cu care f\cea un turneu `n Italia. Jucaser\ nu mai [tiu
cte reprezenta]ii, dar Jouvet voia s\ repete. Era singur [i a[tepta,
cnd, cu o `ntrziere de trei sferturi de or\ o or\, au sosit actorii,
scuzndu-se. Am c\scat gura prin Floren]a, pentru c\ sun tem pentru
prima dat\ aici. Atunci, el le-a r\spuns: Ce e Floren]a? Rafael,
Galeria degli Uffizi Floren]a voastr\ este aici!
Floren]a este scena Jouvet s-a `nchis `n teatru. Nu ie[ea deloc.
Era ceva sacru `n aceast\ claustrare. R\mnea `n meserie. ~ntr-o zi,
mi-am luat inima `n din]i [i l-am `ntrebat: Ce crede]i despre
politic\? Multe lucruri, mi-a r\spuns el. Dar vota]i vreodat\ pe
cineva? Cred c\ nu vota, nu se implica de nici o parte. Era un
c\lug\r, un c\lug\r laic. Via]a sa era monahal\, nu `i era `nchinat\
lui Dumnezeu, ci teatrului. {i restul, via]a [i dragostea nimic din
toate astea nu-l interesa. Teatrul era un absolut. ~n acel moment am
`n]eles c\ `mi lipsea ceva. L-am p\r\sit pentru ca el s\ continue s\
fac\ teatru foarte bun, cinema foarte bun, iar eu m-am `ndreptat
c\tre cea de a patra cetate.
Cea de a patra cetate `i apar]ine lui Brecht. L-am `ntlnit din
`ntmplare, chiar `nainte s\ fi pus `n scen\ vreuna dintre piesele sale.
Era la Berlin. L-am abordat foarte intimidat: Maestre Nu sunt
un maestru, mi-a r\spuns el, nu fac dect propuneri. Apoi am `n -
ceput s\ vorbim [i a sfr[it prin a avea cu mine o rela]ie cum nu avea
20
TEATRUL DE ART
cu colaboratorii s\i. Mergeam des la Berlin pentru a m\ duce la teatrul
s\u. S\ r\mn al\turi de el `n timpul repeti]iilor, s\ discut\m pu]in,
o jum\tate de or\ pe ici, pe colo. M\ `nv\]a cum s\ fiu uman cu sau
f\r\ Dumnezeu, cu sau f\r\ Floren]a, cu sau f\r\ Marx. Trebuie s\
fim fiin]e umane, dar avnd `ntotdeauna idei personale, convingeri,
c\ci astfel, spunea el, putem face teatru cu adev\rat. Dac\ tu, actor
dezincarnat, cum spunea Jouvet, faci cte ceva `n via]\, abia atunci
po]i s\ te apropii de Hamlet. Dac\ intri `n lupt\, dac\ ataci [i dac\
e[ti atacat, dac\ iube[ti, dac\ `n[eli, pe scurt, dac\ e[ti `n glodul vie]ii,
po]i s\ `n]elegi [i s\ spui povestea lui Hamlet. {i asta pentru c\
dispunem de propriul nostru material, pentru c\ el este o parte din
mine, o parte din fiin]ele umane din vremea noastr\ pe care o pun
`n acest rol Brecht m-a `nv\]at, de asemenea, c\ putem `n]elege
lucrurile `ntr-un anume sens [i apoi s\ ne facem autocritica, s\
realiz\m c\ am f\cut o gre[eal\. ~n clipa aceea am `n]eles c\ pot repeta
cu `nver[unarea lui Jouvet [i m\ pot duce, `n acela[i timp, s\ votez.
Brecht m-a f\cut s\ descop\r folosirea dialecticii nu numai `n teatru,
ci [i `n via]\. El m-a `nv\]at ce e `ndoiala, curajul de a pune sub semnul
`ntreb\rii propriile mele certitudini. Cnd m\ gndesc ast\zi la el,
ce m\ doare este s\ `i v\d pe unii dintre adversarii s\i prezentndu-l ca
pe un om care de]i nea `ntregul adev\r.
Poate teatrul s\ schimbe lumea? ~n fiecare zi mi se pune aceast\
`ntrebare! spunea Brecht. Poate s-o schimbe, ca [i muzica sau celelalte
arte, cu un milimetru. Cine [tie, poate c\ nu schimb\ nimic, ci doar
pe sine `nsu[i. Pentru asta, artistul trebuie s\ aib\ curajul s\ fie el
`nsu[i, s\-[i apere ideile. {i, `n acelea[i timp, s\ le distrug\ pentru a
putea evolua. Curajul de a-[i recunoa[te gre[eala ct\ noble]e!
21
I NTRODUCERE
Dac v-a plcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre
modalitile de livrare i plat putei gsi n paginile Nemira.ro.