Sunteți pe pagina 1din 11

PIETRE PRETIOASE

Prof. coordonator:Cristea Marinela


Sc Gim Dominic Stanca

Trioxidul de aluminiu Al2O3,numit obisnuit
oxid de aluminiu sau alumina, se gaseste in
natura cristalizat, incolor(corindon) sau
colorat de diferiteimpuritati in galben(topaz),
in rosu(rubin),in albastru (safir), in
violet(ametist), toate varietatile fiind cristale
foarte dure(duritatea de 9 in scara Mosh).
Trioxidul de aluminiu rezulta prin
deshidratarea unuia din oxizii hidrati,sau, in
industrie din bauxita, caolin sau argila,prin
diferite procedee.
Pietre pretioase
Ca o piatra sa fie considerata
piatra pretioasa ea trebuie sa
indeplineasca 3 conditii: frumusete,
raritate si durabilitate.
Pietrele pretioase clasice sunt
in numar de patru: Diamantul,
Rubinul, Safirul si Smaraldul. Dintre
acestea diamantele ocupa un loc
aparte, atat ca valoare cat si prin
fascinanta lor istorie.
Diamantul
In lume exista peste 100 de diamante celebre. Acestea sunt
celebre fie prin marime, fie prin culoare sau pentru ca s-au aflat
sau se afla in posesia unor persoane sau institutii importante.
Cel mai mare si vestit diamant a fost descoperit in anul 1905
intr-o mina din Africa de Sud. El a fost denumit Cullinan (dupa
numele presedintelui minei) si cantarea 3025 carate, adica 604,8
grame si reprezenta doar un fragment dintr-un cristal urias.

Carbonul se gaseste in natura,in stare elementara,in
urmatoarele forme alotropice: diamantul.grafitul si fuberene.
Diamantul este o piatra pretioasa al carui nume provine din
adam=imblanzitor,adamos=de neinvins,din cauza duritatii sale(in limba
greaca), sau adama=pamant (in limba ebraica).Ca substanta, este carbon nativ,
dur si pur, cristalizat.Este piatra cea mai stralucitoare,cea mai dura, insolubila
la orice agent chimic.
Diamantul poate zgaria orice corp, dar nu poate fi zgariata de
nici un alt corp.Pe scara duritatii pietrelor are duritatea cea mai
mare -10.
Diamantul taiat in fatete ascutite multiple pe toate suprafe-
le poarta denumirea de briliant.
Exploatarea diamantului a fost facuta din timpuri stravechi,
acesta gasindu-se in cantitati mari in India de rasarit.In pre-
zent se gaseste in Brazilia,in insulele Borneo si Sumatra, in
Muntii Urali, in Carolina de Nord si Georgia-SUA,in Austra-
lia si in Africa de Sud.
Cele mai celebre diamante din lume sunt cunoscute sub
denumirile: Steaua Nordului, Marele Mogul, Orlov, Regentul,
Florentin, Koh-I-Noor, Sahul, Sancy, Steaua Polara si multe altele.
Pentru a fi folosite in industrie dar si ptr ornarea bijuteriilor, prin
tehnologii specifice se produc diamantele sintetice prin
procesarea carbonului la presiune mare si temperatura ridicata.
Rubinul
Rubinului i s-a pus aceasta denumire de la latinescul ruber =
rosu, deoarece rubinul are culoarea rosie. Aceasta este data de
crom, iar la cele cu tendinta de rosu-brun de fier. Mai apoi,
ruber a devenit rubeus. Istoria acestei pietre minunate si
totodata si valoroasa este foarte veche. Pentru ca aceasta este
cea mai pretuita piatra dintre toate cele mentionate mai sus, ea
mai este numita si regele nestematelor. Romanii procurau
rubine din Ceylon si India.
Mai tarziu, celebrul calator italian, Marco Polo, avea sa confirme
bogatia de rubine a Orientului din Insula Serendib, adica din
Ceylon sau Sri Lanka de astazi. Se zvoneste ca fostul regele al
acestei insulei ar fi avut un rubin de 10 cm.
Rubinul si safirul sunt varietatile nobile ale aceluiasi mineral
corindonul.
Cea mai buna calitate o are rubinul de culoarea sangelui de
porumbel (rosu curat, cu o tendinta de albastru).
Piatra neslefuita pare mata si grasa, in timp ce cea slefuita are
aproape stralucirea diamantului. Cele mai mari zacaminte se
gasesc in Burma, Thailanda, Ceylon si Tanzania.
Rubinele mari sunt la fel de rare ca diamantele. Cel mai mare
rubin slefuit cantareste circa 400 carate (ct) si a fost gasit in
Burma si taiat in trei parti. Exemplele de pietre mari, de o
frumusete deosebita, sunt: rubinul Eduard, care neslefuit a avut
167 ct si care se afla la British Museum; Rooser Reeves, 138,7 ct,
care se afla la Smithsonian Institution din Washington, si rubinul
Long, de 100 de ct, care se afla la American Museum of Natural
History din New York.
Inca de la inceputul secolului XX s-au facut imitatii de rubin, care
seamana, din punct de vedere al calitatilor chimice, fizice si mai
ales optice, cu cele naturale. Imitatiile se recunosc dupa impuritati
si prin faptul ca, spre deosebire de cele naturale, dau o culoare
violet intr-o tratare cu ultrascurte.
Safirul
Cuvantul sapphirus, cu sensul de albastru, era folosit pana in
Evul Mediu pentru a desemna o alta piatra, lapis-
lazuli.Termenul a patruns in lumea apuseana prin intermediul
formei latinizate a grecescului sapphirus.
Culoarea albastra a safirelor este data de mici cantitati de fier si
urme de titan. Safirele violete contin urme de vanadiu, iar cele
verzi si galbene, mici cantitati de fier, mult mai mici decat in
cazul safirelor alabastre.
. O cantitate prea mare de fier da safirelor o culoare
albastra mult prea intensa, neplacuta. Safirele roz-
portocalii (de culoarea florii de lotus) isi datoreaza culoarea
prezentei cromului si fierului, precum si unor defecte in
reteaua cristalina.
Cele mai apreciate si mai valoroase sunt cele de culoare
albastra-azurie pura, albastru de Kashmir. Safire se mai
gasesc in India, Burma, Sri Lanka, Thailanda, Vietnam,
Laos, Australia, Brazilia si Africa.
Exista si safire albe, incolore, numite leucosafire. Safirele
naturale cu o culoare frumoasa si lipsite de impuritati sunt
extrem de rare.
Datorita proprietatilor sale, intre care duritatea are un rol
foarte important, corindonul sintetic este folosit nu numai
ca substituent al pietrelor pretioase naturale, ci si in
industrie (din safir sintetic incolor se fac geamuri pentru
unele ceasuri de lux).
Smaraldul
Smaraldul este o piatr pretioas cu
duritatea de 8. Este un compus chimic al
beriliului. Este cunoscut nc din antichitate
att pentu aspectul estetic ct i pentru
faptul c se crede c are puteri vindectoare.
i exemplarele considerate rare valoreaz
mai mult decat diamantele de greutate egal.
Se gsesc mai ales in Siberia i Columbia.
Bibliografie
Minerva - Enciclopedia Romana -
Cluj 1929
Ida Schottek - Metale si pietre
pretioase Editura RAI Bucuresti
1998
www.referate.ro