Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoaca

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala

Specializarea Antropologie
Anul III de studiu








Spatiul de joaca: element esential in dezvoltarea copilului













Grupa 19:
Burduf Amelia-Dobrita
Cistelecan Ioana Gabriela
Dancu Lia Magdalena
Dolha Iulia-Cristina
Argument:

Am ales ca locaii (arii de joaca) Parcul Central i Parcul Primaverii, parcul de
copii din zona catedralei ortodoxe din cartierul Manatur.
Parcul Central a fost un spaiu de joaca nca din perioada comunista, parcul din
Manatur fiind amenajat , n schimb, ca urmare a necesitaii unui spaiu de joaca pentru
copiii din zona, n care acetia sa fie n sigurana.
Parcul Central a fost reamenajat de mai multe ori , urmarind standarde tot mai
nalte cu ajutorul unor sponsorizari ale unor firme cunoscute (Coca-Cola, UPC) n
colaborare cu autoritaile locale clujene, ceea ce a atras un numar tot mai mare de copii,
precum i stabilirea unor mici ntreprinzatori ce au adus forme de divertisment destinate
copiilor (carusel, trambulina). Au fost aduse diferite mijloace de amuzament precum
hinte, calui cu arc, tobogane (in diferite modele : spiralate, drepte, de nalimi diferite) .
n urma popularii parcului central au aparut i vnzatori ambulani care comercializeaza
vata de zahar i diferite obiecte de joaca pentru copii (baloane, jucarii gonflabile, mingi,
cte-un titirez, . a.).
Parcul de copii din cartierul Manatur (Parcul Primaverii) este amenajat recent, cu
ajutorul unor firme cunoscute n colaborare cu autoritaile locale ntr-un spaiu care era
puin probabil de utilizat ntr-un asemenea scop, avnd n vedere amplasamentul acestuia
(zona de blocuri cu trafic intens dar n care prezena copiilor este un factor semnificativ).
Parcul este amenajat cu echipamente moderne , multe dintre acestea fiind din lemn si
plastic dur, materiale care sunt rezistente n timp, dar care prezinta i un grad crescut de
sigurana pentru copii.
n aceasta lucrare dorim sa facem o analiza comparativa a evoluiei acestor doua
amplasamente i a influentei acestora asupra perceptiei pe care si-o dezvolta copilul
despre locurile de joaca si despre semnificatia lor.





1. Ipoteza:
Perceptia copilului despre spatiul de joaca are un rol major in dezvoltarea sa
comportamentala si psihologica si, in consecinta, asupra relationarii cu ceilalti actori
sociali.

2. Delimitarea terenului de cercetare

Dezvoltarea psiho-motorie si comportamentala a copilului este influentata intr-o
foarte mare masura de spatiul in care acesta creste, atat familial cat si extrafamilial,
copilaria fiind etapa in care se stabilesc anumite valori, comportamente sociale, in care se
imprima pattern-urile culturale ale societatii de apartenenta asupra personalitatii si
cognitiei umane.
De aceasta dezvoltare depinde modul in care individul va stabili relatii cu
persoane din cercurile apropiate si cu cei straini, in aceasta perioada se stabilesc normele
societale comportamentale dupa care el se va forma si conform carora va actiona in
viitor.
Astfel, am considerat ca spatiile de joaca publice sunt cruciale pentru dezvoltarea
fizica, mentala, creativa a copilului, parcurile reprezentand locuri de intalnire cu alti
copii, de socializare, de invatare, dar si locuri in care copilul se obisnuieste sa respecte
anumite reguli (reguli de joaca sau de politete/respect), in care trebuie sa imparta lucrurile
sale cu ceilalti copii daca vrea ca acestia sa il accepte in joaca lor (formarea grupului).

3. Descrierea densa a terenului de cercetare

Parcul Central:
Oaza de verdeata se afla in centrul orasului, in apropierea raului Somes, cu copaci
mari, umbrosi, adapostind adulti linistiti si melancolici, indragostiti transpusi, tineri
agitati si zgomotosi, parinti care isi supravegheaza odraslele. Arbori si arbusti, alei largi,
cu dale dar si poteci inguste, ca de munte, banci, locuri de joaca pentru copii, felinare ,
nelipsita fantana arteziana si un lac cu forma neregulata, pe care plutesc barci sau
hidrobiciclete, sunt elementele care alcatuiesc imaginea acestui "plaman verde" clujean si
loc favorit de plimbare al localnicilor.
In centrul lacului este o insulita la care se ajunge traversand niste podete arcuite,
construite intr-o combinatie lemn - metal. Tot langa lac este amplasata cladirea Casino
Chios, avand frumoase ancadramente la ferestre, linii simetrice si armonioase, fiind
amplasata strategic in acest parc urban.
Spatiile verzi reprezinta o categorie functionala n cadrul localitatilor sau aferenta
acestora, n zona nconjuratoare, al carei specific este determinat, n primul rnd de
vegetatie si in al doilea rand in cadrul constituit, cuprinzand dotari si echipamente
destinate activitatii culturale, educative, sportive sau recreative a populatiei.
Zonele verzi reprezinta o conditie indispensabila a unei vieti urbane normale si
ocupa un loc de prim plan in echilibrul fizic si psihic al aglomerarilor urbane. In primul
rand, spatiile verzi indeplinesc un rol important in atenuarea poluarii atmosferice, fiind
astfel preferate pentru gazduirea spatiilor de joaca pentru copii, oferindu-le o alternativa a
jocului pe calculator sau a programelor TV care contin din ce in ce mai multe scene de
violenta fizica (chiar si desenele animate).
In ceea ce priveste Parcul Central Chios este amenajat atat pentru joaca cat si
pentru recreatie. Sunt prezente echipamente special amenajate pentru copiii de diferite
varste cum ar fi leagane, tobogane, balansoare, insa populatia care frecventeaza acest
parc impreuna cu copiii nu este pe deplin multumita, precizand ca edilii orasului ar putea
imbunatati spatiile de joaca pentru ca cei mici sa se poata juca in tihna fara a fi supusi
unor factori de risc (agenti poluanti, trafic intens, interactiuni cu adolescenti sau gasti de
cartier care deterioreaza mobilierul din parc si de la care copiii isi formeaza deprinderi
negative).
Multi parinti sunt foarte deschisi la ideea supravegherii copiilor si de catre agenti
de paza / jandarmi pentru ca siguranta sa fie sporita, sa fie asigurata linistea publica.
Acest program de imbunatatire a linistii publice si de protectie a copiilor a fost pusa in
functiune in incinta si in imprejurimile scolilor. Asfel, a fost redus in mod semnificativ
accesul persoanelor straine in scoli primare, generale si in licee, copiii putandu-se
desfasura in siguranta in timpul recreatiilor.
Insa multe dintre locurile de joaca au devenit spatii ocupate de gastile de cartier si
adapost pentru oamenii strazii sau pentru nevoiasi, situatie care duce la degradarea
echipamentelor de joaca facute special pentru copii si care au presupus investitii
importante.

Parcul Primaverii

Parcul Primaverii a aparut in cartierul Manastur din necesitatea infrumusetarii
unui loc pestrit si lipsit de culoare care sa le ofere copiilor un spatiu de joaca propice
dezvoltarii lor.
Fiind un cartier muncitoresc ridicat in perioada socialista, cartierul Manastur nu a
avut foarte multe locuri de joaca special amenajate pentru copii. Astfel, Parcul Primaverii
este mobilat conform cerintelor unui astfel de loc de joaca: leagane, tobogane, bancute si
alte utilitati noi colorate vesel, pe placul celor mici, in favoarea dezvoltarii armonioase si
lipsita de pericol a copilului. Este situat intr-o zona cu trafic intens, aglomerata fiind
aproape de strada principala, ceea ce ii determina pe parinti, bunici sau ingrijitori sa isi
supravegheze mai de aproape copiii. Parcul amenajat in apropierea blocurilor ii atrage
zilnic pe cei mici la joaca insa multe dintre scaunele sunt desprinse si scartaie ingrozitor
spre nemultumirea locatarilor din zona, iar leaganele nu mai prezinta gradul de siguranta
initial, sau unele au fost chiar devastate in intregime. Ramane la alegerea parintilor sau a
insotitorului in care leagane sau alte echipament de joaca trebuie sa se dea copilul.
Un alt inconvenient il reprezinta cainii care sunt plimbati pe spatiile verzi din parc
(oricum putine), deoarece prezinta un risc mare de imbolnavire sau expunere la diferite
boli.
Spre deosebire de Parcul Central, Parcul Primaverii a fost infiintat ca urmare a
relatiilor care s-au stabilit intre copii (aceste relatii au dus la amenajarea unui spatiu
public de joaca destinat satisfacerii nevoilor copiilor, un spatiu care ii incurajeaza sa
interactioneze cu alti copii, sa comunice cu acestia, sa socializeze, dar care aminteste si
importanta majora pe care sportul o are in dezvoltarea fizica armonioasa vezi prezenta
terenului de basket).
Astfel cele doua parcuri se materializeaza in doua spatii de joaca prielnice in care
copiii isi petrec timpul liber si sunt supravegheati de parintii sau de ingrijitorii lor.

4. Constructia problemei de cercetare (a planului de cercetare):

Rolul social al spatiului de joaca
Parcurile urbane, reprezentari ale naturii, trebuie sa promoveze o societate mai buna.
In acest scop, la fel ca si orasele, parcurile constituie obiectul modernizarii. O parte din
sectiunile acestora, devin segmente specializate in vederea desfasurarii anumitor
activitati.
Aceste schimbari socio- spatiale sunt mijloace prin care conceptia privind contributia
parcurilor la evolutia societatii, poate fi schimbata. Cand vorbim despre modernizare,
avem in vedere urmatoarele aspecte : eficienta, fiabilitatea, calitatea, ordinea, gradul de
siguranta pe care il ofera indeosebi in cazul copiilor si al femeilor neinsotite. Dezvoltarea
parcurilor, trebuie sa aiba ca obiectiv si cresterea numarului de beneficiari, apartinand
unor categorii diferite de varsta.
Progresele, atat in ceea ce priveste designul cat si siguranta, sunt marcate si prin
crearea in aceste spatii, a unor zone din materiale care diminueaza ranile provocate de
eventualele caderi; dar si prin faptul ca acum aceste locuri sunt mult mai accesibile
persoanelor cu dezabilitati.
Socialibilizarea copiilor intr-un spatiu care sa le permita o desfasurare libera are un
impact direct asupra intregii societati; se intaresc relatiile interumane.

Rolul acestuia in dezvoltarea sanatoasa a copilului (fizic si mental)
Se accentueaza neccesitatea unor spatii de joaca pentru copii care sa le dezvolte
imaginatia, creativitatea, care sa ii faca sa se simta in siguranta, in care sa nu se simta
ingraditi si care sa le faciliteze / incurajeze o dezvoltare armonioasa atat fizica , cat si
mentala, sa le dezvolte abilitatile practice dar si pe cele comunicative, un spatiu in care
copii sa poata interactiona nestanjeniti, in care sa se alipeasca unui grup. Este subliniat
aportul important pe care comunitatea trebuie sa il aiba in amenajarea unor astfel de spatii
de joaca.
Parcurile sunt considerate a fi surse de sanatate. In primul rand ofera un grad
ridicat de relaxare, un aer pur care este cel mai important deoarece oxigenul eliminat de
catre plante mentine calitatea mediului si, de altfel, calitatea vietii noastre. Ele servesc ca
aparate de ventilatie pentru poluare existenta in orasele puternic industrializate si nu
numai.
Locurile de joaca pentru copii reprezinta o alta sursa de sanatate nationala.
Deoarece expertii considera copilaria ca fiind momentul de inceput pentru construirea
unei rezerve psihice ei spun ca locurile de joaca special amenajate pentru copii reprezinta
mediul propice pentru dezvoltarea acestora.
Unul dintre obiectivele locurilor de joaca pentru copii este ca acestea sa devina
centre de instructie igienica si sa creeze conditii de viata propice pentru stimularea
normala a proceselor psihologice ale organismului.

Rolul parcului in formarea comportamentului social si a caracterului/personalitatii
copilului
In contextul jocurilor specifice acestor spatii de joaca codurile verbale specifice
copiilor si comportamentele nonverbale relationate acestora, scot la iveala doua aptitudini
specifice:
1) intelegerea de catre copii a modelelor de rotatie
2) abilitatea copiilor de a ramane angajati in jocul respectiv, chiar daca nu este randul
lor
Comportamentul verbal si nonverbal al copiilor in cadrul jocurilor este un indicator
al functionarii lor cognitive unice. (cf. Kathryn M. Borman: Childrens interactions on
playgrounds).
Este absolut surprinzator modul in care copiii inteleg regulile jocurilor, modalitatea in
care trebuie sa foloseasca mobilierul din parcuri. Asa cum spunea si Huizinga in Homo
Ludens, omul face diferenta, inca de la o varsta frageda, intre joc si joaca. Jocul
presupune un set de reguli care trebuie respectate de catre toti participantii la joc, este un
comportament ludic care se perpetueaza si la maturitate, doar ca jocul capata alte forme.
Jocul implica ideea de competitie, de premiu, care de multe ori, mai ales in cazul copiilor,
consta in recunoasterea talentului unuia dintre copii, a celui care va fi privit ca cel mai
bun din grup. Tendinta copiilor in acest moment va fi sa se apropie cat mai mult de acest
mic lider , pentru a castiga popularitate. In acest fel se formeaza tabere adverse, echipe
de joc, care mai tarziu, in adolescenta, se pot transforma in gasca de apartenenta a
individului (aceasta formulare nu are neaparat o conotatie negativa). Joaca, in schimb,
reprezinta forma cea mai pura a spiritului ludic uman. Poate fi observat in special la
copiii sub 2 ani, al caror unic scop in joaca este de a se amuza cu ajutorul culorilor, al
miscarilor bruste, repetitive, al sunetelor noi. Se poate spune ca joaca reprezinta pentru ei
o modalitate de invatare a spatiului care-i inconjoara, iar odata fiind stapani pe acesta ei
se simt mult mai in siguranta, mai increzatori in actiunile lor.
Iata de ce se poate spune ca spatiile de joaca influenteaza comportamentul copilului si
ca ii formeaza personalitatea. Trebuie sa facem referire si la teoria etapelor de dezvoltare
enuntata de Zigmund Freud, care explica intr-o maniera foarte clara importanta cruciala a
copilariei in dezvoltarea individului , in formarea sa ca viitor adult. Felul sau de a fi va fi
decis de modul in care este lasat sa se dezvolte, daca este lasat sa se exprime, daca i se
acorda incredere.

Reteaua de relatii care se stabileste intr-un spatiu de joaca, pe o durata de timp
anume:
Sherri Oden analizeaza in cartea sa, Childrens peer relations: the roles of
families, networks and communities, relatiile din cadrul grupului, poate cele mai
importante dintre interrelationarile nonfamiliale ale copilului. Ea nu se axeaza atat de tare
pe legaturile dintre casa si scoala, ci pe modul in care familia si alte contexte sociale
nonfamiliale afecteaza competentele sociale ale copiilor si dezvoltarea sociala a acestora
in cadrul unui grup, accentuand importanta apartanentei la un grup in adolescenta asupra
evolutiei biologice, culturale, economice si mentale a copilului.
In toate spatiile de joaca, fie ele inchise sau deschise, copilul intra intr-o
colectivitate cu care este obligat sa interactioneze. In aceste spatii el este nevoit sa
comunice cu ceilalti copii, pentru a se putea juca impreuna, pentru a vorbi, pentru a-si
exprima ideile. Sunt spatii in care vorbim despre constructia retelelor de relatii sociale.
Dezvoltarea relatiilor in cadrul grupului de copii este influentata de procesele
familiale . Problemele pe care copiii le au in cadrul caminului le influenteza foarte mult
comportamentele extra-familiale si pot duce la competenta sociala inadecvata si chiar la
apartenenta la unele grupuri problematice, in special in timpul adolescentei , cand pot
adopta comportamente specifice delincventei juvenile. In acest sens educatia formala in
gradinite, scoli, chiar si camine/crese joaca un rol capital in preventia unor astfel de
comportamente.
Inca din primele momente in care copiii sunt dusi intr-o astfel de institutie , sunt
invatati sa fie respectuosi, ascultatori, altruisti, sa imparta lucrurile cu ceilalti copii, li se
insufla un comportament civilizat. Acestea ar fi imposibil de realizat fara aportul personal
al educatorilor/profesorilor, coordonatorilor.
Atat in cazul gradinitei/scolii, unde intalnim forme de joaca organizate,
coordonate, cat si in cazul jocului din parc , vorbim de inchegarea unor relatii de
prietenie, antipatie, respect sau indiferenta. Aceste relatii se stabilesc in mai multe
directii:
Copii copii: relatii amicale sau conflictuale
In parcuri, copiii se grupeaza in functie de varsta, sex si interese comune. Exista
grupuri adverse, aliate sau copii care prefera sa stea separat de ceilalti. Se formeaza astfel
spatii de discriminare, inca de la aceasta varsta timpurie. Multi parinti afirma ca e
important pentru copii sa petreaca mult timp in aer liber, in spatii care le pun la incercare
creativitatea si in care au posibilitatea de a interactiona cu alti copii de varsta lor sau de
varste diferite, pentru a si dezvolta o personalitate puternica si pentru a se obisnui cu
regulile pe care trebuie sa le respecte.
Aceste antipatii sau atractii dintre copii sunt bazate, in general, pe interese comune
(jocuri), atitudini similare , obiecte asemanatoare, care le permit sa se organizeze intr-un
grup. In general, joaca de la groapa de nisip se transforma intr-o prietenie buna.
Antipatiile se formeaza din micile egoisme ale copiilor, in general din partea celor care
nu au frati si care nu sunt obisnuiti sa imparta jucariile cu alti copii care, au poate frati si
cred ca fiecare jucarie e a tuturor copiilor, ca toti au dreptul sa se joace cu ea. Este aici o
chestiune de egoism / altruism. Dar parintii care scot copiii la joaca in parcuri, alaturi de
alti copii au observat ca dupa o anumita perioada de timp, copiii se obisnuiesc unii cu
altii, se obisnuiesc sa isi imparta jucariile sau chiar si mancarea, pentru ca altfel ei sunt
exclusi de la joaca.
Cercetarile efectuate asupra copiilor de varsta prescolara, au aratat ca acest
comportament agresiv se manifesta atat la copiii sanatosi cat si la copiii cu deficiente, fie
ele de ordin fizic sau psihic. Cercetarile precedente au aratat ca in aproximativ 61-73%
din cazuri, antecedentele imediate ale unui comportament agresiv, au la baza un conflict
privind proprietatea, in special proprietatea asupra jucariilor. Acest tip de comportament,
in cazul copiilor fara deficiente, mai poate fi determinat si de faptul ca : fie copiii nu sunt
accceptati intr-un grup, sau nu sunt lasati sa participe la o anumita activitate ; fie se
blocheaza in timpul desfasurarii unei activitati. In cazul copiilor cu deficiente, simtul
proprietatii este mult mai dezvoltat, ei jucandu-se in mare masura singuri, iar ca urmare,
conflictul cu alti copii privind proprietatea este mult mai puternic.
Modul in care parintii, ingrijitorii si profesorii, raspund la comportamentul agresiv al
copiilor, poate diminua probabilitatea ca acesta sa continue. Precedentele cercetari au
aratat, ca atat in cazul copiilor cu dezabilitati cat si fara, comportamentul agresiv si furia,
este consecinta conflictului de proprietate care se naste intre ei si alti copii. Joaca de unul
singur accentueaza intensitatea sentimentului de proprietate si prin urmare conflictul este
mult mai intens, iar comportamentul mai agresiv.
Agresiunea poate fi atat fizica, manifestandu-se prin :palmuiri, zgarieturi, imbranceli,
ale celuilalt / ceilalti copil/copii. Agresiunea verbala se manifesta prin injurii, tipete,
adresarea de expresii jignitoare.
Copiii pun mare pret pe integrarea in cadrul unui grup, ei simt nevoia sa se apropie de
cei din jurul lor, sa vorbeasca, sa se joace, sa se simta confortabil.

Copii adulti: in general conflictuale
Relatiile dintre copii si parinti, in special cele cu parintii, sunt de natura conflictuala.
Copiii pot fi foarte persuasivi, incapatanati, mai ales daca parintii accepta comportamente
obraznice din partea lor, doar pentru a avea liniste in jur, si sunt , uneori, capabili sa faca
orice doar pentru ca micutul sa taca si sa aiba o preocupare care sa il tina concentrat.
In parc situatia ia amploare. In prezenta altor copii ei nu se mai stapanesc, uita ca
trebuie sa asculte de parinti / bunici / ingrijitori si sunt captivati in totalitate de ceea ce
parcul le ofera sau de jucariile noi ale colegului de joaca; acestea sunt adesea mai
frumoase , mai atractive, doar pentru ca sunt ale altcuiva. Copiii se plictisesc repede de
jucariile proprii, in schimb sunt fascinati de cele ale celorlalti.
Datorita acestor impulsuri apar discutii conflictuale intre parinti si copii , de genul:
de ce vrei jucaria lui Andrei, ca doar ai si tu jucarii destule, nu te duce la groapa cu
nisip ca te murdaresti, uita-te cum stii sa te joci: esti ca un purcel; altadata nu mai
venim in parc. Aceste tipuri de afirmatii nu fac decat sa inversuneze copilul mai tare
impotriva adultului, care isi afirma autoritatea intr-un mod oarecum agresiv.
Copiii hiperactivi si agresivi, trebuie astfel educati incat sa respecte normele politetei,
ale respectului, indiferent de tipul de activitate desfasurat , sau de obiectul pe care il
poseda.
Comportamentul ideal in relatia cu copilul, atunci cand nu ne convine ceva este
atentionarea acestuia asupra faptului ca nu este un lucru bun ceea ce face, ca el stie sa se
comporte frumos si ca suntem fericiti atunci cand este cuminte si ascultator.

Adulti adulti: amicale sau conflictuale
Datorita interactiunilor dintre copii (in special in parcurile din cartiere) se incheaga
relatii sociale intre parintii copiilor (sau adultii care ii supravegheaza). In timp ce copiii
se imprietenesc parintii devin mai deschisi unii fata de ceilalti, fiind interesati de evolutia
copiilor, de dezvoltarea conditiilor din spatiile de joaca, de metodele prin care sa ii
convinga sa adopte anumite comportamente sau sa respecte anumite norme culturale (ale
societatii de apartenetenta).
In general, relatiile dintre adulti sunt amicale, discutiile referindu-se la subiecte ce
vizeaza bunastarea copiilor si imbunatatirea conditiilor de joaca a acestora, dar apar si
situatii de conflict, atunci cand copiii au un comportament agresiv, cand isi iau unul altuia
lucrurile sau chiar mancarea, dar aceste conflicte se aplaneaza repede avand in vedere
motivele superficiale .




Parcul ca spatiu sigur:
Joaca este un lucru natural pentru copii, care le dezvolta imaginatia si ii invata sa
interactioneze cu ceilalti. O amenajare buna a spatiilor de joaca le ofera copiilor
oportunitati excelente pentru o buna crestere si dezvoltare.
Din pacate insa, in ultima vreme sunt din ce in ce mai ingrijoratoare statisticile
privind numarul de cazuri in care copii au nevoie de ingrijiri medicale ca urmare a ranilor
provocate de amenajarea si echipamentele prezente in spatiile de joaca. Asadar spatiile de
joaca au devenit zone in care au loc accidente si care adesea provoaca rani grave, fapt
care duce la o ingrijorare a Asociatiei Pentru Protectia si Siguranta Consumatorilor in
ceea ce priveste siguranta locurilor de joaca si a echipamentului cu care acestea sunt
dotate.
Spatiile de joaca si echipamentul existent in acestea, trebuie astfel amenajate incat
copilul sa se poata muta usor de la un echipament la altul fara a exista riscul unei caderi
datorate alunecarii sau impiedicarii si astfel va fi incurajata desfasurarea unei activitati in
siguranta.
Unele zone ale spatiului pot fi amenajate in vederea desfasurarii unor activitati
speciale ; spre exemplu un camp deschis destinat jocurilor cu mingea, in care copii pot
alerga nestingheriti si feriti de pericole.
Echipamentul existent in spatiile de joaca, poate fi extrem de diversificat, el luand
diferite forme :de la echipamentul traditional ales din cataloage de manufactura pana la
echipamentul din casa sau din curte, instalat de parinti sau de staff-ul centrelor de
ingrijire. Trebuie insa avut in vedere si faptul ca foarte multe accidente care au loc in
cadrul spatiilor de joaca, se datoreaza modului in care este folosit echipamentul, manuirea
gresita care are ca rezultat cedarea anumitor componente ale acestuia.Copii sunt foarte
creativi, adesea ei folosesc echipamentul in cu totul alte scopuri decat acelea pentru care
a fost creat.
Prin insasi natura sa, jocul implica un anumit grad de risc asumat din dorinta de a
experimenta, a copiilor inconstienti de consecintele actiunilor lor. Adesea,
responsabilitatea privind siguranta in spatiile de joaca, cade pe umerii parintilor, a
dascalilor, a supervizorilor, care trebuie sa le supervizeze cu mare atentie jocul.

Echipamentul ar trebui atent selectat, montat dupa toate regulile referitoare la
siguranta pe care trebuie sa o ofere si constiincios pastrat. In alegerea lui se au in
vedere :durabilitatea, costul, gradul de siguranta pe care il ofera si nu in ultimul rand
varietatea acestuia. Un alt aspect extrem de important este legat de categoria de varsta
careia este destinat, astfel daca echipamentul este prea avansat, are ca efecte provocarea
sentimentului de frustrare, care duce la provocarea accidentelor.

5. Metodologia folosita
covert observant participation
Am optat pentru aceasta metoda de cercetare calitativa pentru ca am considerat ca
astfel, validitatea si fidelitatea datelor obtinute au fost mai relevante pentru subiectul
cercetat (tendinta copiilor de a se ascunde de persoanele straine). Comportamentul
subiectilor nu a fost astfel modificat, ei nefiind influentati de prezenta noastra in
parcuri in calitate de observatori / cercetatori.
Interviul semistructurat
In urma observatiilor realizate in decurs de 2 luni am stabilit principalele directii
ale cercetarii noastre. Astfel, am intocmit un interviu semistructurat, bazat pe un ghid
general, avand ca arii de interes interactiunile socio-umane din parcuri , gradul de
siguranta conferit de mobilierul din parcuri , precum si implicarea autoritatilor in
procesul de modernizare al acestor spatii publice de joaca.

6. Concluzii
Legatura dintre viata copiilor in cadrul familial si extra familial, odata cu
evolutia sociala a devenit extrem de importanta pentru familii si
comunitati.Contextele nonfamiliale afecteaza competenta copiilor si dezvoltarea
acestora. In procesul de socializare, pe langa familie, un rol major il au comunitatea
, programele pentru copii si adoscenti, factorii culturali si economici.
Jocul este frumusetea copilariei, el pare a fi expresia vietii in sine.Muncim
pentru ca este necesar, ne jucam pentru ca este natura noastra.Schiller si Spencer
sustin ca jocul este o adevarat sursa de energie. Jocul este un instict care serveste
la pregatirea educationala .
Joaca, ca si alte miscari sociale si educationale au intrat treptat sub controlul
public, astfel azi putem vorbi despre o responsabilitate publica in ceea ce priveste
spatiile de joaca, care implica de o forma de educatie fundamentala.Amenajarea
spatiilor de joaca difera in functie de varsta copiilor, de la un oras la altul sau chiar in
cadrul aceluiasi oras in functie de zona . Adesea copiii cresc si devin timizi,
nesociabili si plictisiti si toate acestea datorita lipsei spatiilor de joaca comune . Daca
exista jocuri educative, vom avea si o dezvoltare psihica , inteligenta ridicata,
dezvoltarea unui habitus social .
Intre socialism care ar putea furniza totul si anarhism care ar putea furniza
nimic , este o mare si considerabila diferenta de opinii . Astazi avem de-a face cu o
tendinta de expansiune , a functiilor guvernului peste tot in lume, iar pentru ca un
guvern sa poata fi salvat oamenii trebuie sa fie multumiti si fericiti .Oportunitatile
soiale de a interactiona cu ceilalti membrii ai comunitatii duce la dezvoltarea unui
spirit de prietenie si sociabilitate , dezvoltarea sanatatii, a musculaturii, a emotiilor si
a intelectului .
Modernizarea unui parc , implica prezenta plantelor ornamentale, zone de
joaca pentru copii, zone pentru atletism destinate tinerilor si adultilor. O
caracteristica a societatilor urbane moderne , este tendinta spre complexitate prin
intermediul segmentarii si specializarii . Adesea parcurile propun o viziune asupra
suferintelor orasului, provocate de viciile sociale : in mod special saracia, crimele,
coruptia politica. Problemele sociale duc la probleme de mediu . Perceptia la nivel
politic a mediului este cauza iar ordinea sociala reprezinta efectul . Aceasta
problema a perceptiei asupra mediului vine din alienarea locuitorilor mediului urban
de la natura. Cand societatea urbana va fi pusa din nou in contact cu natura, foarte
multe din aceste probleme vor fi evitate.
Cand vorbim despre parcuri moderne urbane, ne referim la acele parcuri
care reprezinta inrt-un mod fidel natura. Statisticile arata ca in spatiile unde nu exista
astfel de spatii de recreere si de relaxare, rata mortalitatii este mult mai ridicata decat
in orasele care poseda astfel de locatii.
7. Bibliografie relevanta:
American, S. : The movement for playgrounds, The American Journal of
sociology, sep. 1898, pp. 159-170
Hofer Jerome A., The playground as a social center, Annals of the American
Academy of political and social science, mar. 1910, pp. 129-133
Wishy W. B., Muscles and morals: organised playgrounds and urban reform,
Journal of interdisciplinary history, dec. 1984, pp. 715-717
Borman K., Childrens interactions on playgrounds, Theory into practice, oct.
1959, pp. 251-257
Young, T., Modern urban parks, Geographical review, oct.1995, pp.535-551
Oden, S., Childrens Peer Relations: The roles of families, networks, and
communities, Educational Researcher, dec. 1993, pp. 27-28















Grila de interviu:

1. De ce va place sa aduceti copiii in parc?
2. Ce parere aveti despre mobilierul din parcuri? Sunt acestea amenajate
corespunzator?
3. Sunt spatiile de joaca un loc sigur pentru copii?
4. In ce fel afecteaza joaca din parc dezvoltarea copilului dumneavoastra?
5. Cum relationeaza copilul Dvs cu ceilalti copii? Se integreaza usor in grupurile de
copii?
6. Cum priviti gradul de implicare al autoritatilor in amenajarea spatiilor publice de
joaca pentru copii?

Cuantificarea datelor:
Majoritatea respondentilor sunt de parere ca autoritatile nu se implica suficient de
mult in amenajarea unor spatii de joaca pentru copii care sa le ofere un grad de siguranta
crescut si un mobilier adecvat nevoilor acestora: este un risc mare atunci cand vin cu
baiatul meu in parc, insa sunt tot timpul cu ochii pe el; leaganul este desprins din suruburi
si in orice clipa se poate desprinde. Nu pot nici sa nu-l scot afara pentru ca vine zapada si
oricum stam mai mult in casa, in fata televizorului sau a calculatorului. E vina edililor
care nu au grija de locurile de joaca . (Monica B., 28 ani, agent turism)
In urma interviurilor am constatat o stare generala de nemultumire fata de
eforturile reduse ale autoritatilor locale pentru alocarea de fonduri in crearea de noi spatii
de joaca sau pentru modernizarea celor existente. Parcurile pentru copii sunt insuficiente
si sunt amplasate , de cele mai multe ori, in zone cu trafic destul de intens. Astfel, copiii
sunt nevoiti sa isi petreaca si putinul timp in aer liber inspirand noxe poluante si
suportand zgomotele puternice ale autovehiculelor din preajma parcurilor.
Multe parcuri sunt lipsite aproape in intregime de spatiu verde, acest fapt
diminuand latura naturala a ceea ce ar trebui sa reprezinte un parc (verdeata, flori, copaci
= aer curat).