Sunteți pe pagina 1din 5

Dictionar de logopedie

Afonemie = pronuntarea eliptica, fie prin absenta unui sunet sau a mai multor sunete , ceea ce
determina o vorbire incorecta, stirbita de inteles semantic si de expresivitate
Agramatism = tulburare de vorbire si scris in care nu mai sunt respectate regulile gramaticale
si in consecinta, exprimarea devine incorecta. Este frecventa in oligofrenie, encefalopatii
cronice post traumatice; agramatismul este cauzat de leziuni ale scoartei cerebrale
Alalia = lipsa sau slaba dezvoltare a vorbirii; sindromul de nedezvoltare a vorbirii sau afazie
congenitala; audimutitate. Persoanele dispun de auz normal si de dezvoltare intelectuala
comuna, deci nu pot fi incadrate in sindromul debilitatii mintale. Alalia se datoreaza unor
disfunctii ale zonelor corticale ale vorbirii si este de trei feluri: motorie, senzoriala si mixta. In
terapia logopedica este posibila educarea vorbirii mai ales cand auzul nu prezinta o scadere.
Afazia = tulburare in mecanismul psiic al vorbirii si consta in imposibilitatea de a exprima
sau de a intelege cuvintele spuse sau scrise. Afazia este un sindrm neuropsiic ce consta in
tulburarea sau pierderea functiilor psiice, orale sau grafice. Este insotita de tulburari
intelectuale corespunzator unor leziuni cerebrale localizate.
Balbismul(balbaiala) = tulburare a vorbirii, frecventa la copii, mai rara la adulti, rezultata din
defectuasa reglare a limba!ului si se manifesta prin dezordine intermitenta a pronuntiei: a. prin
repetari a inceputului cuvintelor, uneori convulsive sau b. prin bloca!e a unor foneme,
indiferent daca sunt vocale sau consoane. Au loc emisiuni precipitate, in rafale urmate de
momente de dificultate in articularea unor cuvinte, ceea ce face ca aceste, dupa eforturi, sa fie
adesea articulate incorect. "e distind # forme de balbism: a. clonic, manifestat prin repetitii ale
silabelor initiale si b. tonic, se manifesta invers prin imposibilitatea articularii primei silabe,
ceea ce presupune ciar si unele grimase sau crispari.
Bradifazie = greutate, taraganeala, incetineala in vorbire, cuvintele silabisite
Bradifemie = tulburare de ritm a vorbirii, viteza scazuta, frecventa in bolile psiice in care
exista o inibitie psio$motorie, cu incetinirea procesului ideativ, ea fiind expresia verbala a
bradipsiiei
Bradifrenie = incetinirea ritmului de desfasurare a proceselor psiice, mai ales in realizarea
unei conduite
Bradilalia = vorbirea anormal de lenta, cu intervale mari intre cuvinte, avand ca forma
extrema bradifazia
Disfemie = modificarea timbrului vocal; survine in tulburarea de pronuntie a cuvintelor in
logonevroza
Disfonemie = este o forma simptomatologica a dislaliei , caracterizata prin distorsiunea
fonetica, adica, prin denaturarea articularii fonemului, care reprezinta partea acustica a
fonemului, adica ceea ce auzim cand se rosteste o vocala sau o consoana; altfel spus
disfonemia reflecta redarea invelisului sonor al fonemului, necomforma cu tiparul fonetic al
acestuia, stabilit in baza de articulare a limbii. Aceasta dislalie, prin distorsiune fonetica se
datoreaza nerespectarii punctului de articulare.
Disfonie = modificarea timbrului vocal. Poate fi de natura organica in afectiunile ipofizei,
care aduce modificari somatice, metabolice si psiice, cu repercursiuni semnificative asupra
vocii, vorbirii si cantului. Emisia vicala este slabita, vocea ingrosata, rugoasa, cu modulare si
grade diferite de disartrii; uneori vocea este mai putin inteligibila, pronuntia dificila, in special
determinata de macroglosie. %ocea oboseste usor, este monotona si frecvent se vadeste
lentoare, datorita, pe de o parte, tulburarilor mecanice si pe de alta parte modificarilor psiice.
&isfonia functionala a copilului se deosebeste de cea organica, fiind produsa de o utilizare
incorecta a vocii fara defectiuni laringostropostopice. Poate fi determinata de un torace stramt
care micsoreaza volumul respirator; copilul cata sa o suplimenteze printr$o tensiune a
musculatorii laringiene si perilaringiene, fapt care duce la o voce ragusita; poate fi o glota
ovalara care evidentiaza disfonia ipocinetica in evolutie; poate fi prezenta vegetatiilor
adenoide care dau rinolalia incisa, care altereaza vocea. &isfonia poate persista toata viata
daca nu este corectata printr$o reeducare potrivita.
Disgrafia = este o perturbare a limba!ului scris, a folosirii alfabetului limbii si al cuvintelor
codificate sub forma grafemelor. Atat scrierea, adica elaborarea si producerea grafemelor, cat
si receptionarea si intelegerea sintezei grafemelor, nu respecta cerintele auzului fonematic si
ale limba!ului oral, nici ale motricitatii si orientarii spatiale. 'a copilul cu dezvoltarea
normala, disgrafia se datoreaza unor insuficiente motorii sau contractii musculare exagerate si
adesea unor tulburari emotionale. In sindromul disgrafic, pe langa componenta motrica si
psiica este incriminata si componenta neurologica, mintala, intelectuala. 'a copilul normal
psiic se constata ca in formarea si dezvoltarea abilitatilor de scris citit nu este suficienta
numai perceperea corecta a limba!ului si grafemelor, dupa cum nici reprezentarea si ordonarea
lor in spatiul paginii nu contribuie la realizarea actualului lexic pe deplin.
Disgramatism = inccapacitatea de a formula gramatical actul vorbirii (in special, dupa ) ani*,
prin nerespectarea cerintelor morfologice si sintactice ale limbii orale si scrise. "unt in atentia
logopezilor modul de folosire al declinarilor, con!ugarilor, acordurilor gramaticale si regulilor
ortografice.
Dislalia = este cea mai frecventa tulburare intalnita, provocata de afectiuni organice sau
functionale a elementelor periferice ale vorbirii; consta in imposibilitatea emisiei corecte a
unui sunet sau a unui grup de sunete. Ea cuprinde deformarea sunetelor, substituirea,
omiterea, inversarea lor spontana sau reprodusa, ceea ce scimba structura cuvantului si
aspectul semantic, intelesul. Intalnita pana la ) ani nu este forma patologica, intrucat depinde
de ritmul propriu al dezvoltarii, deci are o natura fiziologica. &upa +$, ani are aspect
patologic atat din punct de vedere etiologic, cat si psiofiziologic. In functie de aspectele
cantitative si calitative, de fonemele implicate morfostructural, de gradul de extindere, putem
vorbi despre dislalie simpla si totala, generala. %arietatea lor depinde si de specificul
etiologiei, de specificul limbii, cat si de existenta altor andicapuri si particularitati psio$
individuale ale persoanei. &upa modul de deficienta a aparatului verbo$motor se disting:
dislalia organica anomalii ale organelor periferice ale aparatului vorbirii: dintii, limba, bolta,
buze, maxilare* si dislalia functionala, cauzata de functionarea defectuasa a verbo$aparatului
articulator: atrofia muscilor buzelor, limbii, obra!ilor, valului palatin, maxilare deformate si
muscatura deformata, inervatie neterminata, respiratie superficiala etc, cat si o insuficienta
dezvoltare a auzului fonematic si a atentiei auditive. Pot fi frecvente si dislalii de cuvinte prin
alterarea unor silabe: cu diftongi, triftongi sau grupe de consoane.
Dislalia audiogena (otopatica) = de natura organica, cauzata de un deficit auditiv, prin
leziuni la diferite nivele ale analizatorului acustic; ca urmare nu permit receptia normala a
vorbirii, nici un autocontrol al propriei articulari. 'eziunile ariilor corticale si subcorticale
(talamus*, cailor talamocorticale, dau o ipoacuzie de perceptie.
Dislalia centrala (de evolutie) = consta in incapacitatea de a pronunta concret anumite sunete
sau grupe de sunete si se manifesta prin alterarea, inlocuirea sau omiterea unor forme in
structura silabelor sau a cuvintelor. -ermenul .de evolutie/ indica caracterul ei regresiv,
spontan sau dupa un tratament logopedic. Are un caracter dismaturativ care se verifica prin
faptul ca scade invers proportional cu varsta si in mod deosebit in terapia logopedia si psio$
pedagogica. Aceasta duislalie este favorizata de doua tipuri de conditii: intrinseci
( manifestate printr$o labilitate neuropsiica, consecutiva unui factor ereditar sau dobandit* si
extrinseci (intalnite in cadrul unor tulburari din limba!, din mediul ambiant sau a
bilingvismului, inainte de constituirea limba!ului in limba materna*.
Dislexia = tulburare a acizitiei normale a lecturii si a limba!ului scris. 0onstatarile
cercetatorului acestui sindrom lexico$grafic citeaza convergenta elementelor neurologice cu
.elemente afectiv sociale/. Actiune corelata auditiv vizual motora este transmisa in
zonele corespunzatoare ale scoartei cerebrale pentru perceperea imaginii literei in timp ce
miscarile globului ocular in directia randurilor din text formeaza o transmisie in lant datorita
analizatorului motor. Analiza si sinteza actului lexic este si o urmare a auzului fonematic.
Actul texic are loc prin cele trei mecanisme de receptie nervoasa, avand localizarea parieto$
occipitala temporala, iar prin lexarea acestei zone se produce dezintergrarea cititului
manifestata diferit. &islexicul are dificultati prin inversiune de litere, silabe, cuvinte, cifre,
unele stabile altele labile. &e obicei sunt insotite de disgrafii si disortografii. &islexia poate fi:
fonematica, optica, literala si verbala, iar din punct de vedere genetic poate fi
constitutionala, de evolutie si afectiva.
Dislogie = tulburari de vorbire si limba! atat sub aspectul formei cat si al continutului,
consecutive tulburarilor de gandire, de logica, fara un substrat neurologic evident. "e
manifesta prin alterarea caracteristicilor esentiale ale comunicarii verbale ( caracterul
adresativ, situativ, stereotip, saracie lexicala, absenta controlului real asupra emiterii de
raspunsuri, dezorganizarea limba!ului, dificultati de inteleere siale aparatului verbo$motor*.
"ub diferite aspece se intalneste in nevroze, dementa presenila, psioze si psiopatii.
Disprozodia = este o afazie de intonatie. Aceasta tulburarea de vorbire consta in alterarea
molodicitatii (la afazici*, care au un baga! de cuvinte relativ important pastrat. &in aceasta
cauza, ei dau impresia ca vorbesc cu accent de limba straina. -ulburarea apare si in nevroze,
logonevroze, epilepsie, demente, ca si in bizareria discursului scizofrenic.
Embolofazie = este o tulburare de limba! caracterizata prin aparitia unui fonem sau cuvant
fara sens in cadrul vorbirii. Embolofazia survine in encefalopatie, scizofrenie si dementa.
Emerofonie = tulburare de vorbire caracterizata prin bloca! verbal aparuta in timpul noptii.
Apare in nevroze, stari anxioase, scizofrenie.
Fonastenie = voce lipsita de energie, slabiciune, vorbire lipsita de modulatii, miscare a
buzelor fara sunet.
Gamacism si paragamacism = tulburare de comunicare verbala constand in dificultatea de a
propunta consoanele g si, respectiv 1, cat si inlocuirea lor cu alte consoane.
deoglosie = vorbire neinteligibila datorita frecventelor omisiuni, intervertiri si substituiri de
sunete sau repetitii de cuvinte, devenind de neinteles de catre interlocutor. Este specifica
oligofreniei, dar si in dislaliile pe fond normal, in cele polimorfe si la copiii anxiosi.
diolalie = limba! neinteligibil, inventat, care caracterizeaza formele grave ale tulburarilor de
limba! (afazie, alalie, dislalie, !argonofazie*
!ogopedie = disciplina psio$pedagogica care se ocupa cu educarea, in special cu reeducarea
terapia corectiva a limba!ului. "tudiaza natura si formele de manifestare a defectelor,
tulburarilor de limba! si vorbire, propunand metode si procedee de corectare adecvate
logopatilor, cat si particularitatilor individuale si de varsta.
"argonofazie = tulburare de limba! care consta intr$o exprimare neinteligibila, formata din
sunete, silabe fara semnificatie, lipsita de mesa!. "unt substituite unele cuvinte prin altele; in
deformarea lor, discursul rezultat este incompreensibil. Este frecvent intalnita in afazia
motorie, in demente, in afazii de receptie cu leziuni localizate in lobul temporal stang.
"argonografie = tulburare a expresiei grafice, de ordin caligrafic si psiografic, cu
substituirea sau deformarea cuvintelor, care isi pierd semnificatia, mesa!ul fiind
incompreensibil. Este specifica afaziei motore si de receptie, cat si dementelor.
!alatiune = faza prelingvistica constand in emisii vocale fara semnificatie intentionala. Apare
in !urul varstei de 2 luni, dupa faza de gangurit si conduce spre faza de verbia!.
!aliofobie = teama patologica de a vorbi, !ustificata oarecum la persoanele care prezinta
balbism, sigmatism, dizartrie, elemente afazoide, capata caracter net patologic la persoanele
dizarmonice, grevate de timiditate, complexe de inferioritate, la care actul vorbirii are
semnificatia unui act de mare cura!.
!alopatie = orice forma de tulburare de vorbire si limba!
!ogofobie = teama de a pronunta gresit un cuvant. Apare frecvent in logonevroza si este
determinata de esecurile repetate
!ogolalie = deficienta de vorbire manifestata prin intarzierea sau nedezvoltarea limba!ului,
poate avea o determinanta neuropsiica sau un deficit in dezvoltarea intelectuala.
!ogonevroza = balbaiala nevrotica, forma clinica a nevrozelor motorii, cuprinzand un
complex de tulburari functionale determinate psiogen, caracterizate prin dereglarea
coordonarii musculaturii fonoarticulatorii
!ogoplegie = tulburare a limba!ului vorbit, caracterizata prin imposibilitatea exprimarii,
pronuntarii (ciar la )$+ ani* silabelor si cuvintelor, corelate cu scaderea capacitatii de
intelegere a limba!ului scris si vorbit, asociata cu tulburari primare sau secundare ale
capacitatii intelectuale.
!ogoree = tulburare a expresiei verbale, in sensul iperactivitatii, constand intr$o crestere
exagerata, necontrolata a ritmului si debitului verbal. Poate fi tematica (axata pe o tema
principala*, dezordonata sau disperata. "e produce asociat cu o excitatie psiomotorie,
agitatie, excitabilitate patologica. Intr$o forma ameliorata se manifesta si la normali, aflati
intr$o stare de surescitare provocata de evenimente stresante.
#utacism = manifestare deliberata, voluntara a unei persoane de a refuza comunicarea,
datorita unei stari afective negative acute, de dispret, de opozitionism. "e intalneste la copii si
tinerui normali, ca o manifestare de protest sau ca atitudine de supraestimare a valorii propriei
persoane. 0auze care determina mutacismul: neincrederea, reticienta, protestul.
#utism = suprimare brusca, temporara a comunicarii verbale, in mod voluntar sau nu, in
absenta oricaror leziuni nervoase centrale sau periferice ale aparatului fonator. In aceste
cazuri, subiectul a folosit anterior limba!ul. 3enomenul se petrece in situatii de trac, la
subiectii emotivi sau anxiosi. "e distinge de afazie sau mutenie, lipsind leziunea organica.
Poate fi deliberat; poate fi consecinta unei inibitii patologice.
$alilalie = tulburare a limba!ului ce consta in repetarea spontana, involuntara a unor silabe
sau cuvinte dintr$o fraza.
%inolalia = se defineste ca functie instrumentala a organelor de vorbire, prin modificarea
tubului fonoarticulator, fie datorita .unei obstructii nazale/, fie datorita .unei comunicatii
intre rezonatorul oral si cel nazal/. -imbrul saustructura de supraton, denumita adesea
.nazalitate/, este rezultanta unei rezonante care se dega!a in pasa!ul de trecere naso$faringian,
marcand pe o scara larga in iper sau ipo, limitele. Aceasta intonatie aparte a vocii care se
formeaza din cauza unei sonoritati anormale este denumita .fonfaire/, tulburare ce provine
din cauza directiei inadecvate a curentului de aer pe cale orala, fie in urma unor defecte
mecanice, ale activitatii nazale, cerului gurii moale si tare.
%otacism = aspect al dislaliei consoanelor, cu specific a consoanei .r/ care poate fi intalnita
sub urmatoarele forme omiterea totala a sunetului din cuvant pronuntarea uvulara sau
velara a sunetului care da graseierea pronuntarea monovibranta a sunetului realizata printr$o
singura bataie, lovire a varfului limbii, spre deosebire de pronuntarea polivalenta, realizata
prin mai multe batai decat cele necesare pronuntarea labiala a sunetului prin vibrarea
buzelor pronuntarea interdentala a sunetului .r/ inlocuirea sunetului cu .l/, dislalie numita
pararotacism. Pronuntarea corecta a sunetului este cea linguo dentala apicala.
&a'ifemie = forma patologica de iperactivitate verbala ce consta in accelerarea exagerata a
debitului verbal, ritmul ingreunand mult preensibilitatea comunicarii. 0u toata ritmicitatea
grabita nu se constata defecte de ordin sintactic si nici fonetic