ISTORIC:

Pana in 1828 se credea ca substantele chimice se pot forma doar

sub influenta "fortei vitale" in corpul animalelor si plantelor.
Whler a demonstrat ca aceasta teorie este falsa prin prepararea
artificiala a ureei folosind numai materiale anorganice. Sinteza
ureei a fost esentiala pentru biochimie deoarece ea a dovedit ca un
compus cunoscut ca fiind produs numai de organisme biologice
poate fi produs in laborator, in anumite conditii, din materiale fara
viata. Pana la jumatatea secolului al XIX-lea, chimia organica s-a
limitat la substantele extrase din organismele vii. Se credea, la
vremea respectiva, ca, in corpul a tot ceea ce este viu, se afla o
forta vitala, care le diferentiaza pe acestea de substantele
minerale si care explica de ce intre organic si anorganic exista asa
mari diferente.
. Teoria fortei vitale este abandonata din momentul in care, in
anul 1828, chimistul de origine germana, Friedrich Wohler uimeste
intreaga lume prin folosirea in laborator a cianatului de amoniu
NH
4
OCN pentru sintetizarea ureei - H
2
NCONH
2
, substanta
organica prezenta in urina animalelor.

Formula chimica si structura:
Ureea este compusul organic cu formula molecular CH4ON2.
Ureea este, de fapt, diamida acidului carbonic, deci o amid. Se
numete aa deoarece se obine din acidul carbonic (sifon), printr-o
dubl reacie a acidului cu amoniacul.

Metode de obtinere:
Ureea se obtine prin sinteza directa din amoniac si
bioxid de carbon, sub presiune si la temperatura ridicata,
urmata de concentrare si granularea topiturii.