Interviu cu Catalin Ionita, singurul pilot roman de la compania

Emirates


Cum ai ajuns la Emirates?
In primul rand trebuie sa va spun ca aviatia este o trasatura de familie. Tatal meu a fost cu viziunea,
el fiind si pilot la Jet Airways (India) pe ATR (anterior a fost la TAROM pe Airbus A310). Cat despre
fratele meu, el este comandant la Blue Air.
Am terminat liceul si la un an dupa, am dat la Academia de Aviatie. Stii cum e cu matematica si
fizica, daca nu dadeam atunci, intr-un an de zile se cam duc. Eu voiam avioane, dar nu mai era
promotia, asa ca m-am dus la elicoptere. Mai bine decat nimic, nu? Spre surprinderea mea, faptul ca
m-am dus spre elicoptere a fost una dintre cele mai inspirate decizii luate pana acum.
Prima data am zburat pe Eurocopter 120 Bravo si Eurocopter 155. Am mai dat si la Politehnica, in
acelasi timp. Am fost acceptat la ambele, am mers asa vreo 3 ani de zile, pana am terminat
Academia, dupa care m-am angajat la Blue Air. Asa am facut trecerea de la elicoptere la avioane.
Au fost si multe accidente de elicopter in perioada respectiva si am considerat ca este mai bine asa.
La Blue Air m-am angajat pe 1 decembrie 2007 si am plecat de la ei in noiembrie 2012. Primii 2-3
ani au fost extraordinari, atat din punct de vedere al colegilor pe care i-am avut, cat si al oamenilor
cu care am colaborat. A fost o atmosfera frumoasa, relaxanta, am multe amintiri placute din acea
perioada.

Ce m-a determinat sa plec? In primul rand, instructorii de la Blue Air au plecat, unii in tara, altii in
afara. Apoi incepuse si declinul economic si nu eram sigur cum se prefigureaza lucrurile la
companie. In aceste conditii, eu nu ma mai regaseam acolo si am decis sa fac o schimbare. In
momentul in care am implinit 2.000 de ore de zbor pe Boeing 737 la Blue Air (pana am intrat
la Emirates am acumulat 3.000 de ore) am zis: Asta e, vreau altceva!. Din momentul in care am
aplicat online la Emirates, pe site-ul lor, si pana am terminat training-ul, a durat doi ani si jumatate.

Interviul la Emirates a constat in doua parti: prima, la Londra pe simulator, si a doua in Dubai.
Dupa ce am aplicat online, am primit, la un moment dat, un e-mail de la Emirates ca intre datele X
si Y sa ma prezint la Londra, pentru probele pe simulator. Nu le-am spus nici mamei, si nici tatalui,
practic nu a stiut nimeni. M-am dus relaxat si increzator in mine.
Am nimerit la interviu cu inca doi piloti, un belgian si un norvegian, unul dintre ei fiind pe 757 UPS
(avion cargo al firmei de curierat UPS), daca imi amintesc bine. Foarte aroganti, se uitau la mine cu
un aer de superioritate. Nu le-am dat atentie. Ne-au intrebat care vrea sa fie primul la simulator, asa
ca m-am oferit, ceilalti doi se codeau. Comandantul care ne evalua era un tip super OK. In plus, am
avut si noroc ca am picat pe subiect, adica m-au testat pe Boeing 737. Exact tipul meu de avion pe
care am zburat in ultimii 4 ani de zile.

Puteam sa mai nimeresc pe Boeing 777 sau pe Airbus A330. Mi-au dat sa fac un tur de pista: am
decolat in doua motoare, ne-am oprit la 1.500 de picioare, viraj dreapta, apoi am aterizat. Totul a
decurs perfect, fara pilot automat, fara autothrottle, a fost un zbor curat. A doua proba: cedare de
motor la decolare, am luat-o intr-o parte, a trebuit sa fac un PA (anunt catre pasageri), dupa care am
efectuat un radial catre un VOR. Apoi am venit, m-am configurat si am aterizat.
Comandantul m-a felicitat, mi-a zis ca totul a fost ok, dar mi-a spus ca trebuie sa mai lucrez putin
la engleza. Cat despre ceilalti doi piloti, au picat. Dar nu din cauza mea, ci din cauza faptului ca nu
au fost pregatiti. A contat si atitudinea, cat de calm am fost, si alte aspecte, cei de la Emirates s-au
uitat foarte atent si la aceste detalii.

Am ajuns acasa, le-am spus alor mei, m-au felicitat. O luna mai tarziu, in decembrie, am primit alt
email de la Emirates prin care imi spuneau ca ma asteapta in Dubaiintre 15 februarie si 15 martie
pentru a doua etapa a interviurilor. La Blue Air, toata lumea stia ca am luat interviul de la Londra.
Si, ca sa vezi cum sunt oamenii, nu toti s-au bucurat pentru mine. Eu am fost cinsitit cu ei: vreau
concediu in perioada respectiva pentru ca ma duc la interviu. Nu am facut nici o ghidusie, nu m-am
ascuns, am fost onest cu ei. Ce crezi ca mi-au facut? Nu au vrut sa-mi dea concediu. Mai mult, mi-
au pus simulator in perioada dorita de mine, ca sa nu-l pot schimba. M-am dus la directorul de zbor,
i-am spus ce se intampla, i-am aratat si email-urile trimise in care ii rugam, etc. Omul a fost foarte
OK, m-a ajutat, astfel ca am facut schimb si m-am prezentat in Dubai.
Interviurile de acolo au durat 6 zile, dificile si foarte obositoare. Cred ca am slabit 4 kg in acea
saptamana. In fiecare zi aveam cate un interviu, am fost intervievat fata in fata de vreo 7 persoane
de la Emirates care m-au intors pe toate partile. In ultima zi, cand trebuia sa primesc raspunsul, iti
dai seama ca tensiunea a atins cote maxime. Ma uitam pur si simplu in gol, priveam telefonul si
asteptam sa sune. La un moment dat, a sunat. Am raspuns si am auzit cuvintele: Mr. Ionita, I have
good news for you! Felicitari, ati fost acceptat la Emirates! Am inceput sa plang, m-am
descarcat. Iti dai seama ca daca picam nu dadea prea bine. Nici printre fostii mei colegi, nici cu
familia, prieteni, etc.

Pe ce aeroporturi iti place sa aterizezi?
Fara indoiala, Maldive este pe primul loc in preferintele mele.

Intr-un top al destinatiilor, pe care le-ai recomanda, care sunt primele trei?
Pe primul loc in topul preferintelor mele se afla Bangkok-ul (Thailanda), urmat de Las
Vegas si Nisa.

Unde nu prea iti place sa zbori, ca destinatie?
Daca stau bine sa ma gandesc, Dakar (Senegal). Nu ma simt deloc confortabil acolo. Tantari,
malarie, trebuie sa-ti dai cu tot felul de spray-uri sa te protejezi, etc. Apoi trebuie sa ai grija sa nu
mananci ceva ce nu-ti pica bine pentru ca pe zborul de intoarcere nu te vei simti deloc OK.
Si daca tot am ajuns la capitolul culinar, peste tot pe unde ma duc incerc preparatele traditionale,
specifice destinatiei respective, alaturi de bauturile tipice zonei. Daca ar trebui sa nominalizez
destinatia mea culinara favorita, tot Bangkok-ul ar fi.

Ai trecere mai mare in fata fetelor pentru ca esti pilot?
Imi place sa cred ca fetele ma simpatizeaza ca persoana, nu ca job. Pentru ca, pana la urma, ies cu
mine si cu felul meu de a fi, nu cu job-ul pe care-l am. De altfel, sunt unele cazuri in care prietenii ma
tachineaza cu profesia mea si nu ma simt deloc confortabil.
Spre exemplu, daca iesim intr-un grup si eu nu le spun fetelor prezente care nu ma cunosc cu ce
ma ocup, prietenii au imediat grija sa ma ia peste picior (in gluma, evident) si sa-mi spuna pilotul.

Pe langa aviatie, ce alte hobby-uri mai ai?
Sunt mort dupa sporturile de iarna. Imi plac la nebunie. Sa schiez, sa ma dau cu snowboard-ul,
absolut tot ce tine de domeniul asta. Evident, la un moment dat vreau sa-mi iau si un avion mic, fix
pe gustul meu, pentru zboruri de agrement.

Ce-ti lipseste cel mai mult in Dubai?
Pe langa familie si prieteni, verdeata! Daca va uitati la o poza cu apartamentul meu din Dubai
Marina veti vedea ca verdele predomina. Iar cand vin in Romania, ma delectez cu preparatele
culinare specifice pe care mama mi le pregateste cu multa dragoste: sarmale, ciorba de porc, mici,
pastrama, etc.

Cum arata o zi din viata ta ca pilot?
Cu putine exceptii, in seara dinaintea cursei imi pregatesc totul: camasa, costumul, imi pun tag-urile,
zici ca sunt Robocop. Imi place sa le am aranjate pe toate pentru ca astfel pot dormi in plus
dimineata.
Soferul vine sa ma ia cu 2 ore si 15 minute inaintea cursei. In general, eu ma trezesc cu 3 ore 3
ore si 10 minute inainte sa decolez. Ma trezesc, pun cafeaua la foc, intru in dus si pana ies s-a facut
si cafeaua. Beau cafeaua in timp ce ma imbrac si fumez trei tigari. Dupa care plec. Ajung la
aeroport, fac formalitatile necesare, briefing-ul si ma urc in avion, unde ma ocup de checklist-uri, etc.
Ajuns la destinatie, layover-ul (timpul petrecut acolo pana la urmatoarea cursa) este de minimum 24
de ore.

Care a fost cel mai lung zbor de pana acum la Emirates, fara escala?
Dubai Sao Paulo. 15 ore si 15 minute la dus, respectiv 14 ore si 10 minute la intoarcere. Evident,
am fost doua echipaje la bordul aeronavei si ne-am schimbat. In aceste conditii, zborurile de 4,5 ore
pana la Bucuresti, atunci cand vin acasa, mi se par o plimbare in parc.

Daca ai avea un baiat, l-ai indruma sa fie pilot?
Evident ca mi-ar placea sa urmeze aceeasi cariera, dar nu l-as forta sa faca asta. Spre exemplu,
tata nu mi-a spus niciodata ca vrea sa-i calc pe urme. La fel si fratele meu, mai mare cu 7 ani decat
mine, nu m-a impins de la spate sa fac asta. A venit natural, iti dai seama ca nu aveam cum sa nu
fiu pasionat de aviatie din moment ce aveam deja doi piloti in familie.

Ce sfaturi le dai celor care vor sa devina piloti?
Sunt doua perspective din care poti privi lucrurile. Daca vrei sa devii pilot doar pentru ca
este cool sau pentru ca ai vazut ce face Denzel Washington cu avionul in filmulFlight, mai bine
te lasi.
Daca insa esti pasionat de aviatie si vrei sa traiesti din meseria de pilot, sa-ti urmezi visul, atunci
trebuie sa fii pregatit sa faci numeroase sacrificii. Sa stai departe de familie, de prieteni, sa muncesti
mult, sa nu-ti pierzi cumpatul in situatii dificile, etc.
Si le mai recomand ceva: daca au posibilitatea, sa faca scoala in afara Romaniei. Este mult mai
eficient acolo si termini mult mai repede, fara bataie de cap. La noi, cunosti situatia: birocratie,
nepotisme, etc. Ajungi sa faci aici in 3 ani de zile ceea ce in afara ai face intr-un an. In plus, acolo ai
alta deschidere dupa ce ai terminat cursurile.