PROCESELE PSIHICE sl ROLUL LOR N DEZVOLTAREA

PERSONALITII
Cine sunt eu? Cum am devenit ceea ce sunt? Cum pot fi sigur ca ceea ce stiu despre mine
este adevarat? - sunt ntrebari pe care ni le punem adesea. Majoritatea oamenilor au o
imagine superficiala despre ei nsisi. Nu-si cunosc ndeajuns calitatile si defectele,
capacitatile si limitele. Daca ne-am cunoaste mai bine - att pe noi nsine, ct si pe cei cu
care intram n relatie n fiecare zi - viata noastra ar fi cu siguranta mai usoara. Numai
cunoscndu-ne cu adevarat putem si actionam eficient n diferite situatii de viata.
ngajata n efortul de cunoastere a omului concret, confruntat cu diferite situatii de viata
si aflat mereu n interactiune cu ceilalti, psi!ologia ne poa "#$"#p%&%'( te oferi
raspunsuri la multe dintre aceste ntrebari, cul de conduita si procesele psi!ice angajate
n el reprezinta un sistem unitar ce constituie o baza sigura pentru cunoasterea obiectiva a
vietii psi!ice. )entru a ntelege modul de comportare al unei persoane, reactiile ei n
conte*te diferite este nevoie sa fie cunoscute procesele psi!ice simple, primare, pentru a
se ajunge apoi, treptat, la cunoasterea celor comple*e, n decursul activitati sale, omul
trebuie sa receptioneze, sa stoc!eze, sa prelucreze si sa transforme informatia. )entru
aceasta are nevoie de mecanisme senzorial-perceptive, mnezice, logic-rationale. De
asemenea, omul trebuie sa-si sustina energetic activitatea, sa si-o orienteze catre un scop,
sa o regleze n functie de mprejurari. )oate realiza acest lucru prin mecanismele
motivatiei, afectivitati si ale reglajului voluntar.
ceste procese psi!ice Constituie baza formarii si dezvoltarii personalitatii.
1. Senzatii si pe!eptii
1"1. Senzatiile si pe!eptia
Ce credeti, daca am ajunge pe o alta planeta, ntr-o alta lume, am putea vedea culori
total diferitede cele cunoscute? +unteti siguri ca, atunci cnd auziti ceva, toata lumea
aude exact ceea ce auziti si voi?
C#n!epte !$eie
"Sa analizam cazul unui matematician american vrsta de 33 de ani : el dispunea de capacitatea extraordinara
de a gusta mncarea si apoi de a numi toate ingredientele folosite. Aceasta aptitudine nu depindea att de gustul
sau, ct, mai mult, de simtul foarte dezvoltat al mirosului, ntr-o seara, a fost lovit usor de o masina n timp ce voia
sa treaca strada. atematicianul a cazut pe spate si s-a lovit la cap, pierzndu-si cunostinta. A!ia la spital si-a dat
seama de gravitatea accidentului : si-a pierdut simtul mirosului " #ustul nu i era alterat $ el mai putea sa-si dea
seama daca mncarea era sarata, amara, acra sau dulce, dar si pierduse definitiv capacitatea de a identifica
MN,- D.
)+/01-12/.
ingredientele din mncare. De fapt. fara miros, mncarea parca nu mai avea nici gust.
,nii dintre dumneavoastra ar putea sa spuna ca o astfel de pierdere, c!iar daca de
nedorit, nu provoacaun !andicap major unei persoane. .i bine, gnditi-va nsa ce s-
a ntmplat mai departe cumatematicianul nostru3 era ct pe ce sa fie ucis ntr-
un incendiu pentru ca nu simtise de lanceput mirosul de ars si era ct pe ce sa faca o
lo*iinfectie alimentara pentru nu si-a dat seama cnd a consumat alimente alterate4
5Dupa 6.7. c8erman, 4Career development and transition ofmiddle-aged 9omen4,
in Psychology of women quarterly, %#, %::;, pp. &%$-&$;<.
Cazul de mai sus ilustreaza consecintele grave ale pierderii oricaruia dintre simturi, c!iar
si aunuia caruia i acordam de obicei o importanta mai mica =mirosul<. Sistemul senzo-
rial este astfel alcatuit nct ne pune n contact cu lumea nconjuratoare si cu greu ne
putem imagina comple*itatea lui deosebita. >iecare dintre organele noastre de
simt ne conecteaza cu anumite aspecte ale mediului e*terior. ?orbind despre modul n
care receptam ceea ce se afla n jurul nostru, psi!ologii disting ntre senzori si perceptie.
Senzatiile definesc captarea i transformarea energiei din mediu n energie nervoasa,
recunoscuta ca atare de sistemul nostru nervos.
.le reprezinta astfel etapa n care noi nregistram informatiile din jur.
%erceptia se refera la interpretarea acestor informatii, la modul in care noi ii acordam un nteles.
+pre e*emplu, razele luminoase - de fapt energia pe care ele o poarta - va
stimuleaza oc!ii si dau nastere la senzatii. Dar, atunci cnd pe baza acestor senzatii va
spuneti 4l vad acum pe colegul meu4, va e*primati perceptia, n practica, este greu
sa distingem ntre senzatii si perceptii. +untem att de obisnuiti cu perceptiile noastre,
nct nu mai avem acces la senzatii, mai ales pentru ca acestea din urma actioneaza
simultan si combinat =de e*emplu, atunci cnd vedem o floare, i percepem simultan
forma, culoarea, mirosul, dar &i conte*tul n care se gaseste, astfel nct este greu
sa 4simtim4 doar forma<
@raim ntr-o lume plina de stimuli - forme de energie care afecteaza ceea ce simtim si
facem.
1c!ii, urec!ile si alte organe senzoriale contin receptori, celule specializate care
convertesc energia stimulilor n impulsuri nervoase, ntr-un anume fel, sistemul nervos
4construieste4 o reprezentare interna a lumii nconjuratoare. Cum? )si!ologia are
rolul de a raspunde la aceasta ntrebare. )rezentam vazul si auzul, considerate cele mai
importante dintre simturi.
1.%. &#'aea senzatiil#
&A'()
)utem foarte usor sa cadem n capcana de a ne imagina ca n interiorul creierului nosti se
formeaza o 4imagine n miniatura4 a ceea ce vad oc!ii nostri, ca si cum am avea aco un
mic ecran de proiectie pe care este reflectata imaginea lumii e*terioare. )si!ologiiA
demonstrat nsa ca aceasta reprezentare este departe de adevar.
%*+,-S-)- %S./.,- S. *+)() )+* .0 1-'&+)2A*-A %-*S+0A).2A2..
eprezentarea unui stimul vizual tn creierul nostru nu are nevoie de nici o asemanare
fizica cu ceea ce vedem, la Cel cum reprezentarea mirosului unei flori nu seamana prin
nimic cu floarea n sine. Mai mult, ceea ce noi traim subiectiv nu este la fel cu ceea ce se
petrece 4acolo afara4. Daca afara lumina devine mai intensa, noi descriem ceea ce vedem
ca fiind 4mai stralucitor4, dar stralucirea nu este acelasi lucru cu intensitatea luminii.
+imilar, daca lumina si sc!imba lungimea de unda, noi vedem o sc!imbare n culoare,
nsa culoarea nu este acelasi lucru cu lungimea de unda a razei luminoase. !xperientele
noastre nu copie " lumea exterioara# ele sunttraduceri ale acesteia su$ diferite forme.
tunci cnd ne referim la lumina, de fapt mentionam doar o foarte mica %mr%c ti l l
spectrul electromagnetic. Spectrul electromagnetic cuprinde toate frecventele cuciBglul
radiante, de la razele gama si razele C, care au lungimi de unda foarte scurte, razele
ultraviolete, razele luminoase si cele infrarosii, pna la radiatiile folosite n transmisiile
radio &% @?, care au lungimi de unda foarte lungi.
Ce face ca lumina sa fie 4vizibila4 ? 6aspunsul este simplu3 receptorii nosiri pcuiru
lumina, care se gasesc n oc!i, pe retina si sunt pregatiti sa raspunda doar la lungimi de
unda cuprinse ntre #;; si D;; nm. Daca am avea receptori diferiti, am vedea lungimi do
unda diferite, deci aspecte inedite ale lumii n care traim. lbinele, spre e*emplu, vad
raE.e electromagnetice cu lungimi mai scurte de $&; nm, care pentru oameni sunt
invizibile, dur nu vad razele cu lungimi de unda mai lungi, care apar ca rosii pentru cei
mai mulFi dintre noi. Nu vom intra n detalii de anatomia oc!iului, pentru ca psi!ologii
sunt mai curnd interesati de modul n care oamenii interpreteazainformatia senzoriala
=perceptia<, deefll de aspectul fiziologic al receptiei ei.
A('()
Ca si vazul, auzul ne informeaza despre obiectele din jur prin intermediul unor forme de
energie numite unde sonore. +enzatia subiectiva care apare atunci cnd receptionam
undele sonore poarta denumirea de sunet.
+unetele provin din vibratii ale aerului sau ale obiectelor. +pre e*emplu, cnd un difuzor
vibreaza, el face ca si aerul din preajma sa sa vibreze n acelasi mod. stfel, el comprima
aerul n 4valuri4 care se deplaseaza pna ajunge la urec!ile noastre. >ara aer =sau un alt
mediu de transmitere<, nu ar e*ista unde mecanice. >ara un organ de simt receptor nu ar
e*ista sunete =interpretarea subiectiva a undelor sonore care reprezina o pane din undele
mecanice<.