1.

Poporo nafiune, putere de stat, puteri publice

categoria cel mai des int6lnit6 in teoria gi practica sistemelor constitulionale
este categoria
putere, categorie cheie in organizarea
statald a societ6{ii.
Aceasta apare in exprimari
precum:
putere de stat,
Puteri Politice.
Constitulia domdniei la art. 2 stabilegte c[ "suveranitatea
nalionald aparfine
poporului
rom6n, care o exercitd prin organele sale reprezentative,
constituite
prin alegeri libere,
periodice qi
corecte precum gi prin ,.ef"renlum."
Alin.(2) al aceluiaqi articol prevede, expresis verbis' cd niciun
grup
$i
ni"io p"ttoand nu pot exercita suveranitate
in nume propriu'
Din aceast[ pr.\r.d".. constituJionald
rezultd cel pulin dou[ constatiri:
- legdturile dintre categoriile
gi fenomenele
popor, naliune,
putere de stat, puteri publice;
- formuldrile extrem de nuan{at"
",, "-.'r"
opl..urd
p.""r- cele de putere, suveranitate'
suveranitate na{ionald sau cele deoorezidddin
naliunl",o'apa\inenaliunii",
ooaparline
poporului"'
2. Relafia popor
-
stat
Noliunea de stat cunoagte doud accepliuni, larg utilizate
qi la fel de corecte din punct de
vedere gtiinlific:
;;l;;;;;"""ptiune
mai largd, politici
9i
sociologic6,
prin stat se inlelege suma a trei elemente
distincte gi anume: teritoriulipopulalia
(naliunea) gi suveranitatea.
in aceastd accepliune statul este
sinonim cu
lara,
acesta inctuzand civilialia, ,"suisel", oamenii, teritoriul, frontierele, autorit[tile'
etc.
Uiint-o accepliune mai restrdnsd prin stat se inlelege forma otganizald a puterii, mecanismul sau
aparatul statal.
Drept urmare edihciul statal se exprimi astfel: poporul, na{iunea delin puterea politicd pentrl
exercitarea c6reia poporul
qeeazd
stati ca un unru*blu sistematizat de organe de stat deseori
denumite autoritdti statale sau publice.
3. RelaJia stat
-
putere (puteri) de stat, puteri publice
Statul este organi zarea stalalii a puterii poporului, este institulionalizarca
acestei
puteri'
Dac6 vorbi*t"rpr" stat sau pui"r" (puieii) de stat vorbim despre acelaqi lucru exist6nd
prin
urrnare identitate gi intre noliunile de autoritdli statale
gi autoritili ale puterii.
in ceea ce privegte exprimdrile
puteie politicd gi putere de stat acestea pot evoca aceleaqi
noliuni dar pot fi folosite gi cu nuanle diferite, neconfundabile,
in sensul in care termenul de
,.politic"
desemneazd caracierul sociaf al puterii, dar poate desemna
qi caracterul
puterii unor
formaliuni gi partide politice, asocialii, etc. in timp ce termenul de "putere
politicd" desemneazd
puterea poporului, naliunii.
Tr6s6turile puterii politice se regisesc in puterile statului, dar trdsdturile statului nu se
regdsesc, in totalitate, in ansamblul puterii politice.
Puterea statala r eprezintdforma de organizare statalS a puterii poporului.
dac6 intr-un sistem democratic orguiitur"u statali a
futerii
politice se realizeazd
prin mai
multe organe ale statului, cu funclii gi trisdturi clar definite
gi caractetizate
prin autonomie, atdt
organizatoric6 cdt gi funcJionala,
precum gi prin echilibru reciproc
ai
colaborare;
intr-un sistem
I
totalitar, organizarea statald a puterii se realizeazd de mai multe organe de stat cu functii
gi trdsdturi
clar definite, dar caracterizate prin organizare gi funcfionare centralizati-concentrat,
putdndu-se
astfel vorbi despre unicitatea puterii.
Trdsdturile generale ale puterii de stat sunt urmdtoarele:
a) caracterul de putere
-
este esenla noliunii gi exprimi ideea cd puterea este o putinfi efectivd de a
exprima gi realiza voin{a ca voinld obligatorie pentru intreaga societate.
b) puterea de constrdngere
-
elementul de constrdngere este definitoriu pentru putere ca putere de
stat deoarece in momentul in care ar dispare constrAngerea ar dispare chiar statul. Aceasta se
exercitd insd doar in ultimd instan!6 atunci cdnd vointa de stat exprimatd prin legi nu este respectatd
de bund voie.
c) puterea sociald
-
a apdrut ca putere a unor forte sociale (grupuri, clase sociale) gi a fost folositd la
consacrarea qi protejarea intereselor acestora. Prin caracterul social al puterii se analizeazd
9i
se
explic6 drumul parcurs de organizarea statalI de la despotism la democra[ie.
d) puterea de a exprima
Si
realiza voinla ca voinld de stat.
-
exprimi ra{iunea de a fi a puterii
organizatd, statal. Voinla indivizilor, grupurilor sociale, poporului exprimatd prin lege nu este suma
aritmetici a voin{elor membrilor lua{i individual sau a grupurilor. in lege, in sens generic, se
exprimd interesele fundamentale ale categoriei guvernan(ilor iar raportul lege
-
voin{d este in directd
legdturd cu caracterul democratic al statului.
e) caracterul organizal
-
puterea de stat existd gi se exprimd sub forma unui aparat, mecanism,
autoriteti.
fl
suveranitatea - exprimd suprema{ia
gi independenla puterii in exprimarea
gi rcallzarca vointei
guvernantilor ca voin{6 de stat. Aceasta se analizeazd sub denumirea de suveranitate de stat pentru a
fi deosebitd de suveranitatea poporului qi suveranitatea nationald.
4. Separafia puterilor, echilibrul
gi colaborarea puterilor
-
origine gi evolu{ie
Teoria separa{iei puterilor este o teorie celebr6, de largd audientd
gi frecvent invocatd.
Apdrut6, mai curdnd readusd in aten{ie gi dezvoltatd, in Secolul Luminilor, aceasta a fost
indreptati impotriva obscurantismului feudal, a inchistirii medievale gi impotriva abuzului de
putere. A fost de asemenea o reactie impotriva monarhiei absolute, formd de guverndmdnt in care
regele concentra in m6inile sale puterea supremd.
Teoria separatiei puterilor a stat la baza elabordrii constituliilor, in accep{iunea modemd a
termenului, Declara{ia drepturilor omului gi cetdteanului din FranJa
-
1789
-
stipula ci o societate in
care garanlia drepturilor nu este asiguratd gi nici separaJia puterilor nu este determinatd, nu are o
constitu{ie.
Aceasti teorie a incercat sd creeze cele mai bune mijloace susceptibile de a stabili un
guverndmAnt moderat - care si fie atdt pe placul celor guverna\i, cdt pi pe cel al guvernan{ilor.
Degi paternitatea principiului separaJiei puterilor este impdrfitd de Locke, carc a enuntat
teoria separafiei puterilor in lucrarea sa, din 1690,
,,Tratat
asupra guvemdmdntului civil" qi /
Montesquieu, cel din urmd fiind cel care a dezvoltat-o
gi fundamentat-o mult mai profund, in
lucrarea sa din 1748,
,,Despre
spiritul legilor", acest principiu igi gdsegte originile in antichitate.
Astfel, istorici precum Herodot, Tucidide, Xenofon sau filosofi precum Platon, Aristotel ne-au
transmis prin intermediul scrierilor lor refleclii despre organizarca puterilor gi inceputurile divizdrii
ei in Sparta gi, mai ales in Atena. Astfel, Platon, in lucrarea Republica, identificd 4 forme de
guvernimdnt, avdnd drept criteriu
-
caracterul celui care preia frdele puterii, gi anume: timocrafia
sau timarhia, oligarhia, democratia qi tirania. Spre deosebire de acesta, Aristotel, in lucrarea Politica,
considerfl cd existd trei forme de guverndmdnt care corespund celor trei constitutii pure: regalitatea,
aristocralia gi republica, precum gi alte trei forme de guverndmdnt care deviazd de la primele,
respectiv: tirania, oligarhia gi demagogia. Criteriul folosit de Aristotel in identificarea acestor tipuri
de guverndmdnt este
,,reparti{ia
ordonatd a puterii, care se imparte totdeauna intre asociali, fie
potrivit cu insemnltatea ior particulard, fie potrivit oricdrui principiu de egalitate obgteascd", iar
aceastd repartilie nu este altceva decdt Constitulia.
Aristotel vorbeqte pentru prima datd despre o separalie a puterilor in stat pornind de la ideea
cd legea bazatdpe raliune este cea care std labaza societdlii, iar dintre toate legile,^Constitulia
este
cea care std la bazi organizdrii statale, celelalte trebuind sd i se conformezs. in acelaqi timp,
Constitulia trebuie sd deiermin e organizarea sistematicd a tuturor puterilor dintr-un stat, dar, mai
ales, a ."1"i ,urr.rune pentru c[ orice stat se considerd bine otganizat dacd este organizat in trei pdr{i:
adunarea generald
-
legislativul de astdzi
-
care delibereazd cu privire la afacerile
publice, corpul
magistra{ilor
-
executivul din prezent
-
cdruia trebuie s[ i se hotdrascd natura, atribuliunile
9i
modul
de numiie, gi corpul
judecdtoresc. Aristotel considerd cd guverndmdntul este insdqi Constitufia,
identific6nd trei forme de guverndmdnt, fiecare cu Constitulie specificd: regalitatea, aristocratia,
republica, insd in fiecare dintre acestea Constitulia trebuie sd reprezinte
,,repartilia
ordonatd a
Puterii"'n
opinia lui Aristotel statul este o asocialie de cetdleni care se supun sau nu unei Constitu{ii,
dar se intreaba dac6 virtutea care caracterizeazd orice om liber trebuie sd fie o trdsdturd
9i
a
cetd{eanului, precizand c6 in ceea ce-l privegte pe magistrat
(accep{iunea in care este folosit de cdtre
Aristotel cuvdntul
,,magistrat"
este cea etimologicd, de inalt func{ionar public, administrativ,
executiv, legislativ sau in
justilie,
in statele roman gi grec) pentru ca sd fie vrednic a guverna este
necesar sd fie totdeauna destoinic qi prudent, aceastd din urmd calitate fiind mult mai necesard
omului politic, precum este qi magistratul, decdt virtutea. Referitor la condiliile pe care trebuie sd le
indepliniascd un cetdtean pentru a face parte inclusiv din corpul magistra{ilor, Aristotel men{ioneazd
cd in statele in care puterile publice sunt bazate pe egalitatea cetdfenilor, precum sunt
9i
cele care
cunosc ca formd de-guverndmdnt republica, mai ales sub aspectul s6u de democralie,
,,toti
fiind
asemenea, fiecare are dreptul s[ exercite autoritatea la rdndul s6u". Indiferent de modul in care
stipulezi prin Constitulie-
,,repartilia
ordonatd a puterilor", flu este de ajuns sd concepi un
guverndmdnt perfect, trebuie, in primul rdnd, conceput un guverndmAnt practicabil, iar pentru ca sd
poatd fi realizat acesta este necesar ca o Constitulie s[ cuprindd, printre altele, organizarca
magistraturilor, impdrfirea puterilor, atribuirea suveranitdlii, iar legile trebuie sd fie inlelese doar
,,ca
norrna magistratului in exerci{iul puterii". Precum o vor face succesorii sdi gi Aristotel trateazil, pe
larg, mai int6i puterea legislativd
-
adunarea general[, dupd cum o denumegte acesta, iar apoi
-
puterea executivi
-
,,corpul
magistralilor". Capitolul XII din Cartea a VI-a (sau a IV-a in ediliile
ordinare) este dedicatd acestei puteri, fiind tratate aspecte precum durata mandatului, posibilitatea de
a avea mai multe mandate, modul de desemnare a magistrafilor, numdrul magistraturilor,
incercdndu-se a se identifica gi o posibild definilie a acestei puteri. Astfel:
o numdrul magistraturile trebuie sd difere in funclie de mdrimea statelor, fiind evident
cI in statele mari numdrul acestora este mare, iar in cele mici este acceptatd, din
,,lipsd
de
personal", posibilitatea ca un magistrat s[ cumuleze mai multe funclii, cu condifia ca mai
int6i si fie stabilit numdrul func{iilor indispensabile in stat qi al acelora care ftrda fi aqa de
absolut necesare, totugi ii sunt trebuincioase;
o
apreciazd c[, in medie, durata mandatului unei astfel de magistraturi este de 6 luni
-
1
an sau pufin mai mult, dar oricum in statele mari gansele ca un cetdlean sd delind mai mult
de un mandat sunt mult reduse fa!6 de cele ale unuia dintr-un stat mic, unde, din acelaqi
motiv
-,,lipsa
de personal"
-
aceastd posibilitate ar trebui sd fie acceptatd;
o
in ceea ce privegte numirea magistra{ilor, consideri cd trebuie
linut
cont, mai intdi, de
cdteva reguli, respectiv: dreptul de a numi magistra{i fie aparline tuturor cetifenilor, fie doar
unor clase speciale; dreptul de a fi ales aparfine fie tuturor, fie este un privilegiu legat de
cens, de ttagte.", de merit, etc.; modul de numire este fie prin tragere la sorfi, fie prin
\
alegere, fie printr-o modalitate combinatd
organizare a numirii magistratilor, doar
eligibilitatea prin sorfi, qi eligibilitatea prin
metode sau a se combina intre ele;
o
deSi apreciazd" cd este dificil a defini magistraturile, menfioneazd, totugi, o posibild
definilie a acestora precizdnd cd,,in general, adevdratele magistraturi sunt func{iile care dau
drept de a delibera cu privire la oarecare obiecte, de a decide gi de a ordona". Ultima
condilie este apreciatdcea mai importantd pentru cd in functie de aceasta se poate stabili
dacd intr-adevdr acel cetdtean participd la guverndm6nt in calitate de magistrat.
in secolele XVII
-
XVIII, ideile anticilor vor renaqte in incercarea de a reacliona impotriva
obscurantismului feudal, al inchistdrii medievale, al abuzului de putere, teoria separatiei puterilor
fiind consideratd ca o necesitate in lupta impotriva monarhiei absolute, formd de guvemdmdnt in
care regele concentra in mdinile sale puterea supremd, fapt sugerat cel mai bine de Ludovic al XIV-
lea atunci c6nd afirma:
,,1'6tat
c'est moi" (,,statul sunt eu").
Astfel, degi se consider[ ci inilial accentul s-a pus pe ideea separa{iei puterilor in stat, fiind
de neconceput, la acel moment, cd puterile ar mai putea colabora sau, chiar mai mult decdt atdt, cd at
putea fi intr-un raport de echilibru manifestat prin cooperare gi control reciproc, de fapt, s-a incercat
crearea sau gisirea chiar a unui echilibru intre puterile identificate qi, in special, intre cea legislativd
gi cea executivd. S-a punctat cd pentru a evita despotismul, este obligatoriu si nu fie incredinlate
cele trei puteri
-
cele trei func{ii aceluiaqi organ, indiferent cd acesta avea un caracter individual sau
colegial, fiind necesard o specializare a acestora. S-a vorbit in acest context, despre imposibilitatea
de func{ionare a principiului non-cumulului de func{ii (Filosofii iluminigti care au contribuit la
fundamentarea acestei teorii au utilizat, in general, termenul de
,,putere"
ca sinonim pentru cel de
,,func{ie"),
principiu aplicabil inclusiv raportat la funclia legislativd gi la cea executivd. Aqadar,
aceste teorii au pus un accent deosebit pe trisdturile puterii legislative, respectiv ale celei executive,
precum gi pe raporturile dintre acestea.
Cel care i-a dat prima form[ doctrinarl, dupd Aristotel, subliniind importanla unei separdri a
puterilor statului pentru garantarea libertd{ii individuale, este filozoful englez John Locke in scrierea
sa,,Essay on Civil Government".
Considerdnd cd puterea arbitrard gi omnipotentd a suveranului este inacceptabild, J. Locke a
apreciat cd puterea politici nu poate fi absolutd, limita acesteia fiind datd de chiar drepturile naturale
ale oamenilor, drepturi pentru care, de altfel, a fost qi instituitd.
J. Locke a considerat cd existen{a societdlii este condifionatd de existenla legilor gi, pomind
de la aceastd idee, a fbcut o diferen{iere intre statul natural gi statul civil, acesta din urmd avdnd la
bazd un contract al cdrui obiect este garanfia drepturilor naturale.
,,Semnatarii"
acestui contract au
pus la dispozilia societd{ii civile dreptul de a pedepsi gi de a face dreptate. Acest drept e identificat
cu puterea judiciard
care, la r6ndul ei, este divizat[ in: puterea legislativd, care determini faptele
care incalcd regulile de convie{uire gi pedepsele corespunzdtoare; puterea executivi, care executd in
concret legile emise de puterea legislativd gi puterea confederativd, care exercitd puterea statului in
exterior in raport cu celelalte state.
Divizarea puterii in cele trei puteri a
stat nu trebuie sd fie absolutd, insd aceastd
defindtor unic al puterii dintr-un stat.
a acestora dou6. Dintre toate modurile de
doui sunt apreciate de Aristotel, anume
alegere, urm6nd a se alege una dintre aceste
Locke a mai apreciat cd este necesar
exercitate de titulari distinc{i gi independen{i,
puterii legislative.
Lucrarea lui J. Locke poate fi considerati principala sursd ideologic[ a ideilor expuse in
lucrarea sa de cdtre Montesquieu (Charles-Louis de Secondat, baron de la Brede et de Montesquieu)
-,,De
I'Esprit de lois" (,,Despre spiritul legilor"). Esenfa acestei lucrdri nu constd atdt in identificarea
celor trei puteri in stat - cea legislativd; cea executiv[ privitoare la chestiunile care
lin
de dreptul
\
fost
justificatd prin faptul cd niciuna dintre puterile in
divizare nu trebuie sd afecteze calitatea poporului de
puterea legislativd gi puterea executivd sd fie
puterea judecdtoreascd
si fie o componentd a
ca
iar
ginlilor, pe care o numegte pur gi simplu putere executivd;
gi cea executivd privitoare la chestiunile
care
lin
de dreptul civil, pe care tot acesta o numeqte putereajudecdtoreascd-, cdt in faptul cd acestea
nu pot sd fie cumulate, in special, cea legislativd cu cea executivd, gi de{inute de unul
9i
acelagi
organ.
Datoritd efectelor pe care le-a produs in sistemele politice existente la acea vreme asupra
normelor cuprinse in constitufiile nord-americane de la sfdrqitul secolului al XVIII-lea, inclusiv in
Constitulia Statelor Unite ale Americii de la 1787, precum qi in constitufiile majoritdlii statelor
moderne, teoria lui Montesquieu asupra separaliei puterilor statului a devenit un principiu
constitu{ion al de bazdin orice stat de drept, iar autorul acesteia a fost considerat
,,adevdratul
pdrinte"
al teoriei.
Montesquieu consider6 cd
,,puterea
judecdtoreascd prin care principele sau autoritatea
pedepseqte infracliunile gi judecd
litigiile dintre particulari este oarecum inexistentd", important
fiind, agadar, modul de organizare al celorlalte doud, precum gi a raporturilor dintre acestea. Astfel,
puterea legislativd trebuie sd reprezinte voin{a generald a statului pentru cd,,,in temeiul ei principele
sau autoritatea fac legi, le indreapti qi le abrogt', iar puterea executivd trebuie sd tealizeze
executarea acestei voin{e generale pentru cd in virtutea ei
,,principele
sau autoritatea declard rdzboi
sau incheie pace, trimite sau primegte solii, ia mdsuri de securitate, preintdmpin[ ndvdlirile".
Referitor atdtlaputerea executivi, cAt gi la cea legislativd Montesquieu mai aprecia cd pot fi
incredinfate unor dregdtori permanenfi sau unor corpuri permanente, insd in niciun caznrJ trebuie sd
fie exercitate de popor. De asemenea, acesta sus{inea cd ar fi mai bine ca puterea executivd sd
aparlind unei persoane, cum era monarhul in acea perioadd, pentru cd exercitarea acestei puteri poate
sd impund luarea unor decizii prompte. insd, in niciun caz puterea executivi nu putea fi incredinlatd
unor persoane aare sd provind din puterea legislativd pentru c[ astfel ar exista un dublu risc - fie
deciziile sd fie luate doar de puterea legislativd, cazin care
,,statul
ar cddea in anarhie", fie deciziile
ar fi luate doar de puterea executivd, cazin care aceasta ar deveni absolutd.
Sub aspectul atribu{iilor pe care le-ar avea puterea executivE, Montesquieu ia-n considerare
urmdtoarele: aceasta trebuie sd fie cea care sd stabileascd data gi durata convocdrii puterii legislative;
trebuie sd aibd dreptul de a se impotrivi ini{iativelor legislative pentru cI altfel puterea legislativi ar
deveni despoticd; monarhul, dacd deJine puterea executivd, nu trebuie sd
judece
litigii, dar trebuie sd
aibd dreptul de a numi
judecdtorii.
Montesquieu consider[, de altfel, c[ exercitarea acestor atributii
se poate face pe o perioadi determinatd pentru cd
,,in
orice dregdtorie, intinderea puterii trebuie sE
fie compensatd prin scurtimea duratei sale", dar qi cd nu trebuie confundat Consiliul principelui cu
puterea executivd pe care o reprezintd monarhul pentru cd cel dintAi este
,,prin
natura sa depozitarul
vointei momentane a principelui".
Montesquieu nu numai cd nu aprecizat despre cele trei puteri identificate faptul cd ar trebui
sd se organizeze qi sd func{ioneze ca fiind separate intre ele, ci, din contr6, a subliniat cd ar trebui s[
se controleze reciproc, pentru a se evita ca vreuna sd devind despoticd. in acest sens, au fost
identificate gi mijloacele prin care acest control poate fi realizat. Astfel, Montequieu a menfionat cd
puterea executivd ar trebui sd aibd dreptul de a se impotrivi inifiativelor legislativului, mai mult
decdt at6t ar trebui sd participe la legiferare prin exercitarea unui drept de veto pentru ca astfel sd nu
fie lipsitd de propriile prerogative. Dreptul de ini{iativi legislativd aparfin0nd executivului nu trebuie
sd fie un drept absolut tocmai pentru cd existen{a acestui veritabil drept de veto i-ar da dreptul de a
respinge acele propuneri cu care nu este de acord. ins6, aplicarea legilor trebuie sd fie o atributie
exclusivd a executivului, legislativul neputdnd nici sd le aplice, dar nici sd ingrddeascd tocmai
aplicarea lor pentru cd executivul ac{ioneazd limitat prin realizarea unor acliuni prompte. Totugi
legislativului i se recunoagte
,,dreptul
si aibd imputernicirea de a examina in ce chip au fost puse in
aplicare legile pe care le-a fbcut ea", controldnd, astfel, activitatea executivului. in urma realizdrii
acestui control, legislativul nu are dreptul de ajudeca persoana care a greqit, aceasta trebuind sd fie
inviolabild,
,,dar
cum cel investit cu puterea executivd nu poate aplica rdu nicio lege ftrd sd aibd
sfbtuitori pornili spre r[u, ce urdsc legile ca minigtri, degi ele ii socotesc ca oameni, aceqtia pot fi
ancheta{i gi pedepsili", dar numai de puterea judec6toreascd.
J.J. Rousseau, plecdnd de la constatarea ci puterea, suveranitatea dupi cum o numea acesta,
este inalienabild gi indivizibild, susJine cE aceasta nu poate fi divizatd,, impdrfitd in mai multe alte
puteri.
Identificdnd doud cauze ce produc orice acliune uman6: una morald reprezentatd de voin{6 gi
care determind actul gi una fizicd" reprezentatd de putere gi care indeplineqte actul, Rousseau le
intdlnegte gi atunci cdnd se vorbegte despre corpul politic, forfa fiind cunoscutd sub numele de putere
legislativd, iar puterea sub cel de putere executivd.
Rousseau apreciazd c[ puterea legislativd aparfine poporului, ins[ puterea executivd nu poate
aparline acestuia pentru cd fo(a publici pentru a fi pusi in ac{iune gi pentru a fi uniti potrivit
directivelor voin{ei generale in vederea credrii legdturii dintre stat gi suveran (acesta este de fapt
titularul puterii, s.n.) are nevoie de un agent. Acest agent este reprezentat de fapt de guvernimdnt
care nu de{ine, agadar, puterea qi care este un corp intermediar, plasat intre supugi qi suveran, corP
care este insdrcinat cu aplicarea legilor qi menlinerea libertdfii civile gi politice. Acest guverndmdnt,
numit gi administralie supremd, presupune exercitarea legitimd a puterii executive, din cadrul sdu
trebuind sd facd parte gi regele sau monarhul, iar
,,principe
sau magistrat va fi numit omul sau corpul
insdrcinat cu aceastd administralie". Pentru cd suveranul este cel care guvemeazil, guvernim6ntul
primegte ordine de la acesta, ordine pe care, la r6ndul siu, le transmite poporului pentru ca statul sd
aibd un echilibru, iar existenta acestuia din urmd este conditionatd de existenla unui echilibru intre
puterea guverndmdntului gi cea a cet[{enilor
,,care
sunt pe de o parte suverani gi pe de altd parte
supuqi".
Referitor la puterea executivd Rousseau mai precizeazd cd aceasta trebuie sd fie separatd de
puterea legislativS, principele sau magistratul care o reprezinti pe cea dintdi va putea primi din
partea suveranului dreptul de a cere sd se facd ceea ce el nu face tocmai pentru cd
,,cetdtenii
fiind
!o!i
egali prin contractul social, ceea ce sunt cu tolii obligali sd facd poate fi ordonat de citre to{i".
Insd, Rousseau menlioneazl, contestAnd existenta guverndmdntului reprezentativ, cd este
,,limpede
cd in puterea legislativd poporul nu poate fi reprezentat, dar el poate gi trebuie sd fie reprezentat in
puterea executivd, care nu este dec0t fo4a addugatd legii".
Separarea dintre legislativ gi executiv nu trebuie sd fie interpretatd ca o independen{d a unuia
fali de celdlalt. in acest sens Rousseau subliniazd cd" puterea executiv[ trebuie sd depindd de cea
legislativd, orice
,,defect
de proporfie prin divizarea guvem[mdntului" trebuie sd fie inldturat
imediat. Mai mult decdt at6t acesta consideri cd pot fi instituili niqte magistra{i intermediari care sd
foloseascd
,,doar
la cumpdnirea celor doui puteri gi la men{inerea drepturilor respective" gi care sd
contribuie la temperarea guverndmdntului. De asemenea, Rousseau apreciazd cd dacd este necesar,
pe l6ngd aceastd formd de control, pot fi instituite qi tribunale pentru a fi inldturati orice afectare a
guverndm6ntului.
In ceea ce privegte aparilia guverndm6ntului, Rousseau sustine cd pot fi identificate doui
momente: stabilirea acestuia prin lege de citre suveran, pe de o parte, gi, pe de altdparte executarea
acestei legi, adicd numirea gefilor care sd fie insdrcina{i cu guvernbmdntul care a fost stabilit.
Actul prin care se instituie executivul nu este un contract, ci o lege pentru cd
,,depozitarii
puterii executive nu sunt stdpAnii poporului, ci slujbaqii lui, c5 el ii poate numi qi destitui cdnd ii
place, cd nu e vorba ca ei sd contracteze, ci sd asculte; gi c[ asumdndu-gi funcfiunile impuse lor de
cdtre stat, ei nu fac altceva decdt s6-gi indeplineascS datoria de cet6{eni
,
frrd, a avea in niciun chip
dreptul sd discute asupra condiliilor".
Contestatd de mul1i, consideratd demodatd, propun6ndu-se chiar gi inliturareaacesteia, teoria
fundamentati de Montesquieu a supravie{uit de-a lungul secolelor, fiind qi astdzi unul dintre
fundamentele regimurilor politice contemporane, stAnd chiar la baza clasificdrii acestora in regimuri
care practicd confuzia puterilor (fie in favoarea legislativului, fie in favoarea executivului) qi
regimuri carc realizeazd separalia puterilor.
I
a
Apreciem cd, in primul rdnd, constituJia oric[rui stat modern
,,nu
este altceva decdt reparti{ia
ordonatd a puterii", motiv pentru care ar fi exagerat a se vorbi despre separa{ia
celor trei
puteri in
stat, fiind d" ne"on"efut o Lputare absolutd a acestora, o lipsd totald de colaborare
intre acestea sau'
altfel spus, independenla acestora. De altfel in majoritatea
actualelor constitutii
este fie inscris
expresis verbist principiul separa{iei
qi echilibrului
puterilor in stat, fie organizarea
puterilor2' mai
precis a autoritdlilor care exercita cele trei puteri in stat, este reglementatd
in eoncordan![
cu acest
principiu, interpretarea textelor constitulionale
prin metode specifice
permi@nd
identificarea
existentei
qi acliunii acestui principiu
qi in aceste cazluri'
Aqadar puterea politicd este una ,ingura, indivizibild,
ce aparfine unui
popor' Modul de
organizareconceput
prin intermediul
principi.rlui'separaliei 9i
echilibrului
puterilor in
:l?t Ttl":t:;
de fapt, aceastd p.rto., nefiind vorba aqadar de existenla
mai multor
puteri intr-un stat' ct a mat
multor autorit6li care exercit[ cele trei funclii fundamentale
dintr-un stat
-
cea legislativa'
cea
executiva
qi cea
judecatoreasca, dar
9i
a altor funclii. noi, precum funclia de deliberafe
a
parlamentului; funclia de control u u."i uiu asupra activitafi eiecutive,
funcJia de directivare
a
politicii nalionale gi de administrare
u oigun"tol. executive,
in special a guvernului, etc' Va trebui sd
linem
cont gi de faptul c6la momentul
dndamentdrii
acestei teorii nu existau
partidele
politice, iar
aparilia acestora a influenlat-o, farb nici un dubiu, dar, in nici un caz' nrL a determinat
inlocuirea
separa(i^ei puterilor cu confuzia acestora'
In acest context, consideram
c5, mai mult ca oric6nd, sunt valabile cuvintele
lui J'J'
Rousseau
potrivit cdrora dacd puterea legiuitoare este hi..? statului,
puterea executivd
este ffeierul
care pune toate pdrfile in miqcare, iorbe ce exprimd o concluzie
anticipatd
a realitdlilor
constitu{ionale,
politice, economice
9i
nu numai referiloare,
in general, la executiv
gi' in particular'
la guvern, potrivit cdrora rolul acestora a crescut in primul rdnd in detrimentul
legislativului'
Teoria clasic6 a separaliei puterilor stipuleazd cd in orice societate organizatd
in stat existd
trei funclii: de edictare de reguli
juridice
-
sau hrnclia legislativd; de executare a acestor reguli
-
sau
func{ia executivd; i"
3uAeJare
a litigiilor
-
sau
lnclia
jurisdiclional6' Fiecare dintre aceste
puteri/func{ii are organe distincte de exercitare a funcliilor care ii revin, respectiv:
adundrile
reprezentative,
guvernul gi organele
judiciare'
La inceput teoria sepaialiei
puterilor in stat interziceadoar
ca cele trei func{ii si fie executate
de acelagi organe. concepiul era ini6 abstract
qi limitat intrucdt nu stabilea raporturile
dintre aceste
puteri, iar exercitarea lor complet independentd
9i
separatd
putea conduce la imposibilitatea
func{iondrii statului, motiv pentru care avorbi doar d"rpr" separalia puterilor in stat ar f in opinia
noastrS, eronat.
1
Acesta este cazul, spre exemplu, al Constitufiei Sloveniei care prevede, in art.3 alin.(2), c[ in aceasti republici
puterea
aparfine poporului, fiind exeicitatl direct de cetitenii, in moi direct
9i
prin alegeri in- conformitate
cu principiul
separatiei puterilor legislativ6, executivd
gi judecdtoreascd. Constitutia Armeniei prevede, de asemenea,
la art' 5' faptul
cd puterea de stat va h exercitat[ in conformltui"-"u constitulia
qi legile statului, avdnd la bazi
principiul separafiei
puterilor
-
legislativS, executiva qi judecdtorear"a. i"
"""r"qi
sens tiebui-e s[ fie amintit qi alin. (4) al art.l din constitufia
Rom6niei, republicat6, care mentioneaz|,faptul
cI statul se organizeaii
potrivit principiului separatiei 9i
echilibrului
puterilor
-
legislativa, executiva gi judec[toreascd
-
in cadrul democratiei constitufionale.
In constitulii,
precum cea a
Greciei, deqi nu este consacrat expres acest principiu, sunt previzute intr-un articol Lxistenla celor trei puteri, precum
9i
ce autoritl1i le exercit[ (art. 26),urmdnd ca acestJ prevederi sa fie dezvoltate prin prevederile constitutiei' Astfel art' 26
prevede ci puterea legislativ[ va fi exercitatd de Parlament qi de Preqedintele Republicii;
puterea executivi va fi
exercitati de
preqedintele
Republicii qi de Guvern;
puterea
judecdtoreasc[ va fi exercitatd de instanfele
judecltoreqti' iar
deciziile acestora vor fi executate in numele poporului grec'
2
in acest sens sunt prevederile unor constitu{ii
preJum cea a Argentinei
(Partea a II-a a-acesteia este consacrati
,,Autorit{ilor
Nafionale", iar in cadrul acesteia
primut Titlu reg]ementeazd ,,Guvernarea
federalf"
respectiv
puterea
legislativ6, puterea executivi, puterea
judecitorJasca, un capitJl distinct hind destinat Ministerului
Public );
cea a
olandei care reglementeaza in Capitolul II - Capitolul VI cele trei puteri, precum qi modul lor de organizare'
actele pe
care le emit; cea a Statelor Unite ale Americiiin care in art.l- art.3 suni prevezute reglementdrile
celor trei puteri
-
legislativi, executiv[ qijudec[toreasc[.
7
i
I
In prezent
s-a pus problema imbdtrdnirii teoriei separaliei puterilor intrucdt, prin aparilia
partidelor politice rolul lor determini ca echilibrul intre
pailament
gi Guu"* sd fie reilizat qi prin
raportul dintre maioritate formatd de partidele ?nvingdtoare in alegeri qi opozilie care agteiptd
urmdtoarele alegeri pentru
,oa-gi
lua revanga".
S-a pus in disculie gi inldturarea acestei teorii av6ndu-se in vedere mai ales faptul cd in
regimurile totalitare s-a observat cd divizarea puterii a fost inlocuitd de unicitatea.puterii de stat.
Mai mult dec6t atdt, chiar democra[iile recunoscute au relevat o inadap tare a acestei teorii la
realitdlile actuale, spre exemplu P.Pactet afirmdnd chiar cd
,,liberalismul
biitanic
fine
de alte cauze
{e9a-t
Oe separa{ia puterilor", in sistemul britanic observdndu-se o conc entrare a puterii de citre
Cabinet, acesta dispundnd, in principiu, de majoritate absolutd in Camera Comunelor. Aceasti
inadaptate a teoriei separa{iei qi echilibrului puterilor in stat este vizibil d", mai ales, in sistemele
constitu(ionale in care 2 partide politice se lupt6 pentru oblinerea puterii.
Examindnd dispoziliile Constituliei Rom6niei, republicati, putem constata ci aceasta
consacrd echilibrul puterilor in stat in conlinutul gi semnificalia sa gtiintificd gi moderni.
a) Astfel art.l alin.(4) stipuleazd: 'ostatul se organizeazdpotrivitprincipiului
ieparaliei gi echilibrului
puterilor
-
legislativd, executivd gi judecdtoreascd
-
in cadrul democraliei consiitulionaie".
b) Cele trei "puteri" clasice se regdsesc exprimate in Constitutie: legisiativul in normele privitoare la
Parlament
-
art. 6l qi urm.; executivul in normele privitoare la Preqedintele RomAniei gi Guvern
-
art 80
9i
urm.;
justiJia
in normele privind autoritatea judecdtoreascd
-
art. 124 gi urm.
c) Chiar dacd ulterior revizuirii din 2003, Constitu(ia a identificat in mod
"*pr"r
principiul separaliei
gi echilibrului puterilor in stat, ordinea reglementdrii in Constitulie a puierilor a r6mas ordinea
clasicd, fireascd.
d) Parlamentului
fiind unica autoritate legiuitoare a
prii
i se asigurd o anumitd preeminen!6 in raport
cu celelalte autoritdti statale.
e) Raporturile constitu{ionale dintre autoriteflle publice se caracterizeazd prin interdependen(e ce
semnificd echilibru prin colaborare gi control.