Sunteți pe pagina 1din 17

1.

NOTIUNE DE OBLIGATIE
Conform CCRM art512 alin (1) obligatia este definite drept
acel raport obligaional, in virtutea caruia ,creditorul este n drept
s pretind de la debitor executarea unei prestaii, iar debitorul
este inut s o execute. Prestaia poate consta n a da, a face sau a
nu face.
ntr-un sens larg, termenul de obligaie nglobeaz orice
ndatorire juridic: general (ndatorirea de a respecta drepturile
absolute reale sau personale nepatrimoniale ale fiecruia) sau
particular (care incumb anumitor persoane). ntr-un alt sens,
mai restrns, prin obligaie se nelege raportul juridic
obligaional, privit n ansamblu, ca latur activ i latur pasiv
(sens utilizat n titlul art. 512). ntr-un al treilea sens, i mai
restrns, termenul de obligaie este utilizat pentru a desemna
latura pasiv a raportului obligaional. n fine, ntr-un al patrulea
sens termenul de obligaie desemneaz un titlu de credit
mobiliar, o valoare mobiliar pe care o pot emite anumite tipuri
de societi comerciale.
Obligaia este o legtur juridic ntre dou sau mai multe
persoane, n virtutea creia, o parte, numit debitor, se oblig fa
de alta, numit creditor, la executarea unei prestaiuni pozitive
sau negative, adic la un fapt sau la o absteniune.
Obligaia este raportul juridic n temeiul creia o persoan
este inut s dea, s fac sau s nu fac ceva n favoarea unei
alte persoane.
Raportul juridic de obligaie poate fi definit ca acel raport n
baza cruia o persoan, numit creditor, poate pretinde altei
persoane, numit debitor, efectuarea unei anumite prestaiuni.
Obligaia este raportul juridic n temeiul cruia o persoan,
numit creditor, are dreptul de a pretinde de la alt persoan,
numit debitor, o anumit prestaiune, pe care acesta este
ndatorat a o ndeplini.
Obligaia este raportul de drept civil n care o parte, numit
creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte pri, numit
debitor, s execute o prestaie sau mai multe prestaii, ce pot fi de
a da, a face sau a nu face , de regul, sub sanciunea constrngerii
de stat.
Obligaia este raportul juridic n temeiul cruia o persoan
numit debitor este inut fa de alta, numit creditor, la datoria
de a da, de a face sau de a nu face ceva, sub sanciunea
constrngerii de stat n caz de neexecutare de bun voie.
Obligaia este acel raport juridic n temeiul cruia o
persoan numit creditor poate s pretind unei alte persoane
numit debitor s-i fac o prestaie pozitiv sau negativ, iar
n caz de nendeplinire s-o poat obine n mod forat.
Obligaia n sens larg este, aadar, acel raport juridic n
coninutul cruia intr dreptul subiectului activ, numit creditor,
de a cere subiectului pasiv, denumit debitor i cruia i revine
ndatorirea corespunztoare a da, a face sau a nu face ceva, sub
sanciunea constrngerii de stat n caz de neexecutare de
bunvoie.
n raport de definiiile enunate, putem defini obligaia civil
ca fiind raportul juridic n baza cruia creditorul are dreptul
s pretind debitorului s execute prestaia corelativ de a
da, a face sau a nu face ceva.

2.ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC
OBLIGATIONAL.
Prin obligatie se intelege raportul juridic in virtutea caruia
creditorul este in drept sa pretinda de la debitor executarea unei
prestatii ce poate consta in a da , a face sau a nu face
ceva.Elementele raportului juridic obligational:1) subiecte-pot fi
atit persoanlele fizice cit si cele juridice.Subiectul active se
numeste creditor,subiectul pasiv-debitor, deoarece datoreaza o
anumita prestatie creditorului.In cadrul rapoturilor de obligatie
unilaterale o parte poate fi numai creditor iar cealalta numai
debitor. De exemplu, in cazul obligatiei de recuperare a daunelor,
calitatea de creditor o poate avea numai pagubitul, iar cea de
debitor o poate avea autorul faptei ilicite.Marea majoritate a
rapoturilor obliagtionale au un character complex, si subiectele
lor au o dubla calitate(si creditor si debitor). De exemplu, in
cazul vinzarii cumpararii, vinzatorul este creditor al pretului si
totodat debitor al obligatiei de transferare a dreptului de
proprietate si de predare a lucrului vindut.La rindul sau,
cumparatorul este concomitant creditor al prestatiei de predare a
bunului cumparat si debitor al obligatiei de plata a pretului.2)
Obiectul il constituie prestatia adica conduit pe care creditorul o
poate pretinde de la debitor sip e care acesta este obligat so
indeplineasca. Prestatia poate consta in a da, a face sau a nu
face.Prestatia de a da inseamna indatorirea debitorului de a
constitui sau a transmite un drept real (obligatia vinzatorului de a
transminte cumparatorului dreptul de proprietate asupra bunului
vindut). Obligatia de a face- obligatia predarii material a bunului
vindut . Prestatia de a nu face consta intr-o conduita negative,
adica in abtinerea debitorului de la ceva c ear fi putut face daca
nu sar fi obligat fata de dreditor (obligatia autorului care a
incheiat un contract de editare cu o anumita editura de a nu ceda
altei edituri dreptul de reproducere si difuzare a operei sale).3)
Continutul-este format din 2 componente correlative:dreptul
creditorului de a pretinde de la debitor indeplinirea prestatiei care
o datoreaza si indatorirea debitorului de a executa prestatia
respective. 4)Sanctiunea- posibilitatea recunoscuta de legea
creditorului de a recurge la forta de constringere a statului in
cazul in care debitorul nusi indeplinetse obligatia.

3.CLASIFICAREA OBLIGATIEI.
Dupa izvorul avem: 1) obligatii izvorite din acte juridice(din
contracte sau acte juridice unilaterale).2) obligatii izvorite din
fapte juridice(licite si ilicite). Dupa obiect: obligatii de a da, de a
face si de a nu face.Dupa obiect: 1) obligatii positive, care
presupun o prestatie pozitiva din partea debitorului (obligatia de
a da, de a face) 2)obligatii negative, care presupun prestatia
creditorului de a se abtine de a face sau de a da ceva(obligatia de
a nu face). Dupa obiect: 1) obligatii determinate (pbligatii de
rezultat) sunt acele indatoriri juridice care au ca obiect
procurarea de catre debitor a unui rezultat determinat in folosul
creditorului(obligatia vinzatorului de a transmite cumparatorului
bunul vindut) 2) obligatii de prudenta si deligenta(obligatii de
mijloace) sunt acele obligatii in care debitorul are indatorirea de
a pune in valoare toate mijloacele de care dispune si intraga sa
deligenta pentru a obtine un anumit rezultat, insa fara indatorirea
de a realiza sau a garanta acel rezultat. Sunt obligatii de mijloace
aobligatia medicului de a trata pe un bolnav in vederea
insanatosirii sale sau obligatia unui om de stiinta de a face
cercetari pentru a realiza o decoperire intr-un anumit domeniu.
Dupa sanctiune: 1) obligatiile civile (perfecte) este acea obligaie
care se bucur integral de sanciunea juridic, n sensul c, n caz
de nevoie, creditorul poate obine concursul forei coercitive a
statului pentru executarea ei.2) Obligaia imperfect ( natural)
este acea obligaie, a crei executare nu se poate obine pe cale
silit, dar, n msura n care ar fi executat de bunvoie de ctre
debitor, acesta din urm nu are dreptul s pretind restituirea
prestaiei. Obligatiile natural se subclasifica:1) obligatiile civile
degenerate sunt acele care si-au pierdut prin prescriptive
extenctiva dreptul la actiune cu care erau initial inzestrate.
CC(281) acorda debitorului dreptul de a refuza executarea
obligatiei dupa implinirea termenului de prescriptive.2)
obligatiile civile avortate sunt acele obligatii care sau nascut de
la bun inceput fara a fi insotite de dreptul la actiune in justitie.
Fac parte din aceste obligatii, obligatiile izvorite din jocuri si
pariuri(altele decit cele premise de lege), cele izvorite dintr-un
testament nevalabil, obligatiile de intretinere de rude care nu au o
astfle de indatorire lagala.Dupa opozabilitatea avem: 1) obligatii
obisnuite se caracterizeaza prin aceea ca subaspectul
opoxabilitatii urmeaza toate regulile care guverneaza drepturile
relative.2) obligatiile reale se infatiseaza ca accesoriu al unui
drept real, ca veritabile sarcini reale ce revin titularului unui
drept real privit la un anumit bun.3) obligatii opozabile tertilor se
caracterizeaza prin faptul ca sunt strins legate de posesiunea unui
lucru incit creditorul nu poate obtine satisfacerea dreptului sau,
decit daca posesorul actual al lucrului va fi obligat sa respecte
acest drept desi nu aparticipat nemijlocit la perfectarea rapotuui
juridic obligational.

4.IZVOARELE OBLIGATIILOR.
Sunt considerate temeiurii de nastere a obligatilor: 1)contractele
si alte acte juridice. 2) Actele emise de o autoritate publica,
prevazute de lege drept temei al aparitiei drepturilor si obligatilor
civile; 3)hotaririle judecatoresti in care sunt stabilite drepturi si
obligatii; 4.crearea si dobindirea de patrimoniu pe temeiuri ne
interzise de lege; 5)elaborarea de lucrari stintifice, crearea de
opera literare, de arta, in urma inventilor si altor rezultate ale
activitatii intelectuale; 6)cauzarea de prejudicii unei alte
personei; 7)imbogatire fara justa cauza; 8)alte fapte ale
persoanelor fizice si juridice sau evenimente de care legislatia
leaga aparitia unor efecte juridice in materie civila.Literatura de
specialitate imparte izvoarele obligatilor in doua categorii
principale: a)acte juridice civile-sunt manifestarii de vointa ale
persoanilor fizice sau juridice indreptate spre nasterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice (ex. Contractual si
actul juridic unilateral). b)faptele juridice-actiuni omenesti licite
sau ilicite savirsite fara intentia de a produce efecte juridice,
efecte care totusi se produc in vertutia legii independent de
vointa celui care a savirsit fapta (ex. Faptele juridice
licite(gestiunia de afaceri, inbogatirea fara justa cauza)si faptele
juridice ilicite(delictele civile)).

5.NOTIUNEA DE CONTRACT CIVIL.
Contract este acordul de voin realizat ntre dou sau mai multe
persoane prin care se stabilesc, se modific sau se sting raporturi
juridice (art. 666, alin. (1) CC).
Aceast definiie legal conine elementele constitutive ale
noiunii de contract. Din definiie rezult c contractul este un act
volitiv, ndreptat spre naterea, modificarea sau stingerea unor
raporturi cu alte persoane, prin urmare, este un act juridic. Ceea
ce este esenial n contract este acordul de voin, fapt ce denot
c contractul este un act juridic bi sau multilateral, adic
reprezint rezultatul voinei concordate a dou sau mai multe
pri.
ntre noiunile de "act juridic" i "contract" este o legtur
strns. Actul juridic este categoria de gen, iar contractul este cea
de specie. Orice contract este un act juridic, ns nu orice act
juridic este un contract. n virtutea acestui fapt reglementrile
Codului civil n materie de acte juridice sunt aplicabile i
contractelor (a se vedea art. 666, alin. (2) CC). Contractele sunt
cele mai frecvent utilizate acte juridice n dreptul civil.
O conexiune strns exist i ntre noiunile "contract" i
"obligaie", ntruct contractul este principalul izvor al
obligaiilor civile. Aceste noiuni sunt interdependente. Astfel,
reglementrile cuprinse n Titlul I al Crii a treia a Codului civil,
intitulat "Despre obligaii n general", sunt aplicabile obligaiilor
contractuale, iar pe de alt parte, legea prevede c, sub rezerva
altor reglementri, dispoziiile privind obligaiile contractuale
sunt aplicabile i altor obligaii patrimoniale n msura n care,
inndu-se cont de natura obligaiei, acest lucru este posibil (art.
678 CC).

6.PRINCIPIUL LIBERTATII CONTRACTUALE.
Pentru ca acordul de voin s fie valabil i s produc efecte
juridice, el trebuie s fie exprimat liber. n doctrin s-a remarcat
c principiul libertii contractuale este o consecin pe plan
tehnic a teoriei autonomiei de voin. CCRM consacr principiul
libertii contractuale printre cele fundamentale la art. 1, alin. (1),
precum i ntr-o serie de alte prevederi legale, care se rezum la
urmtoarele:
a) prile sunt libere s contracteze sau s nu contracteze. Nimeni
nu poate fi silit s ncheie un contract dect n cazurile prevzute
de lege sau dac o asemenea obligaie a fost asumat benevol. n
prezent cazurile n care subiecii suni obligai s ncheie
contracte sunt puin numeroase. De regul, aceast obligaie este
dictat de interese publice, n vederea ocrotirii prii mai slabe
din punct de vedere economic;
b) libertatea contractual presupune posibilitatea de a alege orice
fel de contract, att prevzut de lege (contracte numite), ct i
contracte ce nu sunt prevzute de lege (nenumite) sau complexe;
c) prile sunt libere s determine prin voina lor clauzele pe care
urmeaz s le cuprind contractul i efectele pe care trebuie s le
produc. Legea doar n anumite cazuri (de regul, n interes
public) poate pre scrie coninutul unor clauze pentru anumite
categorii de contracte. Dac coninutul clauzelor este prevzut n
norme dispozitive (supletive), prile pot, prin acordul lor, s
nlture aplicarea acestor norme sau s stabileasc un coninut
diferit de cel stipulat n lege;
d) numai prile nsei prin acordul lor pot modifica sau rezolvi
un contract valabil ncheiat (a se vedea art. 668, alin. (3) CC).
Prevederi care au menirea s asigure realizarea principiului
libertii contractual: privind nulitatea actelor juridice ncheiate
n anumite mprejurri n care libertatea, exprimrii voinei este
afectat: actele ncheiate prin eroare (art. 2270, doi (art. 228),
violen (art. 229), leziune (art. 230), nelegerea dolosiv dintre
reprezentantul unei pri cu cealalt parte (art. 231).
Libertatea contractual, ca i orice alt libertate, nu poate fi
nelimitat. Limitele sunt impuse de lege n vederea ocrotirii
intereselor altor indivizi i ale societii n ntregime. n literatur
s-a menionat c limitarea libertii contractuale urmrete a)
protejarea prii mai slabe a contractului, care ncepe la etapa
ncheierii contractului i se finalizeaz prin executarea lui sau
prin rspunderea pentru neexecutare;
b) aprarea intereselor creditorilor. n rile cu economia n
tranziie aceast finalitate se nvedereaz, spre exemplu, n
protejarea bncilor care acord credite "firmelor-fantom", pe de
o parte, precum i a cetenilor care au ncredinat fondurile lor
bneti unor instituii creditare similare, pe de alt parte;
c) aprarea intereselor statului, care reprezint ntr-o form
concentrat interesele societii.

7.ROLUL, FUNCTIILE SI EVOLUTIA CONTRACTULUI.
Contractul este acordul de vointa realizat intre 2 sau mai multe
personae prin care se stabilesc,se modica sau se sting raporturi
juridice(666).Din definitia rezulta ca contractul: 1) este un act
volitiv, indreptat spre nasterea, modificarea sau stingerea unor
raporturi cu alte persoane.2)este un acord de vointa, fapt ce
denota ca contractul este un act juridic bi sau multilateral.
Pentru ca acordul de vointa sa fie valabil si sa produca efecte
juridice, el trebuie sa fie exprimat liber.CC consacr principiul
libertii contractuale printre cele fundamentale: 1)prile sunt
libere s contracteze sau s nu contracteze. Nimeni nu poate fi
silit sa incheie un contract dect n cazurile prevzute de lege sau
dac o asemenea obligaie a fost asumat benevol. 2)libertatea
contractual presupune posibilitatea de a alege orice fel de
contract, att prevyut de lege(contracte numite),ct i contracte
ce nu sunt prevzute de lege (nenumite)sau complexe. 3)prile
sunt libere s determine prin voina lor clauzele pe care urmeaz
s le cuprind contractul i efectele pe care trebuie le produc.
4)numai prtile prin acordul lor pot modifica sau rezolvi un
contract ncheiat. Libertatea cotractuala, ca si orice alta libertate
nu poate fi nelimitata. Legea stipuleaza ca prile contractante
pot ncheiea n mod liber contracte i pot stabili coninutul lor n
limitele normelor imperative de drept. Contractele care contravin
normelor imperative sunt nule. Normele imperative constituie
limitri ale libertii contractuale, deoarece reprezint reguli
obligatorii de la care prile nu pot deroga. Limitrile libertii
contractuale pot fi: 1) negative acele limitri instituite de lege
prin care se interzice posibilitatea ncheierii unor categorii de
contracte de ctre anumiti subieci.Conform legii instituiilor
financiare bncile nu pot ncheia contracte de credit bancar cu
funcionarii lor dect n limitele stabilite de Banca National.
2)pozitive acele limitari care constau n obligaia de a ncheia
anuite contracte de ctre unele categorii de subieci.De exemplu,
dac deine o poziie dominant pe pia, una dintre prile
contractante este obligat sa contracteze in acest domeniu. n
afar de normele imperative, libertatea contractual este limitat
de ordinea public si bunele moravuri.Aceast rezult din CC
:,,actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau
bunelor moravuri sunt nule,,.Ordinea publica este totalitatea
dispoziiilor legale imperative de drept public si de drept privat
ce urmresc ca finalitate aprarea instituiilr i valorilor
fundamentale ale societii, ocrotirea social a tuturor
persoanelor, a drepturilor i libertilor omului, precum i
dezvoltarea economic a rii.Bunele moravuri reprezint
regulile de moral social considerate ca fundamentale pentru
ordinea societii. Contractul constituie principalul iyvor de
obligaii. Pe parcursul istoriei umanitii coninutul
social-economic al contractului a evoluat n funcie de dezvltarea
raporturilor sociale care erau reglementate prin
contract.Categoria de contract era cunoscut nca de drepul
privat roman.Termenul contract are origine latin si provine de
la cuvntul contrahere, ceea ce nseamn a lega, a constrnge. n
dreptul roman contractul era privit n trei ipostaze: ca izvor de
aparitie a raportului juridic, ca raport juridic propriu-zis si ca
form pe care o mbrac acest raport juridic. Perioada dreptului
roman clasic se caracterizeaz prin formalismul contractelor.
Contractele formale se ncheiau prin ndeplinirea unor formalitti
prestabile(de exemplu, respectarea unui ritual desfsurat in
prezenta unor martori.Contractele reale ntruneau un element
material-remiterea bunului-si unul intentional-intelegerea de
restituire a bunului. Contractele consensuale se incheiau prin
simplu consimtamint,fara formalitti. Dreptul roman n
perioada imperial se caracterizeaz prin constituirea teoriei
generale a contractelor si aparitia noilor categorii de
contracte(comerciale).n epoca medieval dreptul contractelor
este marcat prin dezvoltarea conceptelor:1)consensualismului -
contractul se incheie prin simplu acord de vointa.2)obligativitatii
contractului-contractul are putere de lege ntre parti si urmeaz a
fi executat.3)echitatii contractuale-echivalenta prestatiilor
reciproce ale prtilor .Dreptul contractelor in epoca moderna se
caracterizeaza prin afirmarea teoriei autonomiei de vointa,care
pentru prima data a ap[rut in codul civil francez.Conform acestei
teorii autonomia de vointa este unicul temei de aparitie al puterii
contractuale.Dac oamenii se oblig printr-un contract, este
pentru c au vrut acest lucru.In epoca contemporan s- a
produs evenimente importante n viata social economic, astfel
nct autorii au remarcat un declin al teoriei autonomiei de
voint, care se manifest sub urmtoarele aspecte:1)cresterea
impotantei izvoarelor obligatiilor civile de natura
extracontractuala:fapta ilicit,imbogtirea fara just
cauz,angajamentul unilateral2)interventia prin norme
imperative a statului in domeniul contractual,care are ca efect
lrgirea notiunii de ordine publica cu scopul apararii drepturilor
omului, mai ales a liberttii si propriettii
individuale.3)dezvoltarea domeniului contractelor de adeziune.
4)aparitia contractelor obligatorii. 5)limitarea substantial a
principiului consensualismului prin intermediul dispozitiilor
legale ce instituie obligativitatea formei scrise sau autentice
pentru unele categorii de contracte.In perioada regimului
totalitar dreptul contractelor se caracterizeaza printr-o limitare
rigida a principiului libertatii contractuale,prin instituirea
sistemului de contracte planificate,care dominau in toate sferele
activitatii economice.

8.CLASIFICAREA CONTRACTELOR.
Exist mai multe criterii de clasificare a contractelor: I.dup
continutul lor: 1) sinalagmatice(bilaterale) - dau nastere la
obligatie reciproce intre parti (contractul de vanzare - cumparare
in care vanzatorul este creditor al pretului si debitor al
obligatiilor de a preda lucrul iar cumparatorul este debitor al
pretului si creditor al obligatiei de a i se preda obiectul).
2)unilaterale acelea care genereaz obligatii doar pentru una
dintre prti. n aceste contracte o parte este numai creditor, iar
cealalt numai debitor. Astfel de contracte sunt: depozitul,
comodatul, mprumutul. Importanta practic a clasificrii
contractelor n sinalagmatice si unilaterale se manifest sub
aspectul deosebirii dintre regimul juridic al efectelor juridice pe
care acestea le produc: 1)exceptia de neexecutare - partea
contractului sinalagmatic este n drept s refuze executarea
propriei obligatii n cazul n care cealalt parte nu-si execut
prestatia sa relativ. 2)riscul contractual dac o prestatie din
contractul sinalagmatic devine imposibil n executare din
motive independente de prti, partea care trebuie s execute
prestatia care a devenit imposibil pierde dreptul de a cere
executarea prestatiei corelative din partea celeilalte prti.
3)rezolutiunea contractului pentru neexecutare dac o parte a
contractului sinalagmatic nu-si execut prestatiile sale cealalt
parte poate cere rezolutiunea contractului. II.dup scopul
urmrit de prti: 1) cu titlu oneros, in care una dintre parti
urmareste un folos, o contraprestatie, in schimbul aceleia pe care
o face, ori se obliga sa o faca in favoarea celeilalte parti(vanzarea
- cumprarea, schimbul, contractul de asigurare). Contractele cu
titlu oneros, se impart la randul lor in: a) comutative - sunt acelea
unde prestatia partilor este de la bun inceput cunoscuta .
b)aleatorii in care intinderea prestatiilor nu este cunoscuta de
parti la incheierea lui, deoarece depinde de un eveniment viitor si
incert. ( ex. contractul de asigurare ). 2) cu titlu gratuit, prin care
una dintre parti procura celeilalte un folos, fara a primi ceva in
schimb(donatie, comodatul).Contractele cu titlu gratuit se
clasifica la rindul lor in: a) dezinteresate-dispunatorul face un
serviciul gratuit gratificatului,dar nu-si micsoreaza patrimoniul
propriu(comodatul,mandatul neremunerat).b) b)liberaliatile-sunt
contractele prin care se opereaza un transfer de valori
patrimoniale de la dispuntor la gratificat,transfer care
diminueaza patrimoniul dispunatorului(contractual de donatie).
Importanta: 1)ncheierea contractului cu titlu gratuit este supus
unor reguli mai stricte din punct de vedere al formei.
2)persoanele lipsite de capacitatea de exercitiu, precum si
persoanele deczute de capacitatea de exercitiu au o protectie
sporit, dat fiindfaptul c tutorilor sau curatorilor acestora li se
interzice s ncheie contractecu titlu gratuitin numele lor.
3)contractele cu titlu gratuit contin un element principal intuita
persona criteriul personal. III.dup modul de formare: 1)
consensuale sunt acele contracte care se incheie prin simplul
acord de vointa al partilor, fr a fi nevoie de vreo form special
de manifestare a vointei lor. 2) reale - se bazeaza pe
consimtamantul partilor , dar pe langa acordul de vointa este
necesara si remiterea bunului (contractul de gaj). 3) solemne e
acela care necesita pe langa acordul de vointa al partilor si
indeplinirea unor formalitti, prevazute de lege(contractul de
ipoteca , sau de donatie incheiate in forma autentica ). 4)
inregistrate-sunt acele contracte care,pentru a fi valabile,in unele
cazuri ,sau opozabile tertilor,in alte cazuri,trebuie safie
inregistrate in modul stabilit de lege. CC stabileste obligatia de
inregistrare a contractelor care au ca obiect bunurile imobile.
IV.dup modul de executare: 1) cu executare imediata - au ca
obiect una sau mai multe prestatii care se executa
imediat(vinzare-cumparare). 2) cu executare succesiva sunt
acele contracte care se executa treptat, in timp. Contractele cu
executare succesiv se mpart n contracte cu executare continu-
raportul obligational este permanent,continuu(locatiunea) si cu
executare esalonata-contractul se executa sub forma de prestaii
repetate(vinzarea esalonata a volumelor de enciclopedii).
Importanta: 1)n contractele cu executare imediat, n cazul
neexecutrii culpabile a obligatiei de ctre una din prti,
sanctiunea va fi rezolutiunea - care are efect retroactiv, pe cind
in contractele cu executare succesiv sanctiunea va fi rezilierea
care desfiinteaza contractul numai pentru viitor. 2)n materia
nulittii actului juridic n cayul contractului cu executare
succesiv efectele nulittii se aplic pe viitor, iar la contractele
cu executare imediat efectele se aplic si in trecut. 3)numai la
contractele cu executare succesiv se poate pune problema
suspendrii executrii prestatiei pe o anumit perioada de timp.
V.n functie de reglementarea legala: 1) numite, care
corespund unei operatiuni juridice determinate si care sunt
nominalizate in legislatia(vnzarea, schimbul, depozitul). 2)
nenumite, care acele contracte care sunt nominalizate in
legislatie. c) complexe sunt acelea care imbina elementele ale
unor contracte diferite,numite sau nenumite. VI.dupa corelatia
dintre ele avem: 1) principale,care au o existenta de sine
statatoare si a caror soarta nu este legata de aceea a altor
contracte incheiate de parti. 2)accesorii, care sunt contracte a
caror incheiere depinde de existenta altui contract.(contractul de
gaj,.de fidejusiune). VII.dupa modul in care se exprima vointa
partilor: 1)contracte negociate - partile, de comun acord,
stabilesc continutul clauzelor contractuale. 2)contracte de
adeziune- continutul este stabilit in mod unilateral, cealalta parte
poate adera sau nu la contract (de exemplu, contractul de
asigurare). 3)contracte obligatorii-sunt acele contracte a caror
incheiere si continut sunt impuse prin lege.Existenta contractelor
obligatorii in dreptul civil constituie o exceptie de la principiul
libertatii contractuale. Exemple:Daca detine o pozitie dominanta
pe piata una dintre partile contractante este obligata sa
contracteze in acest domeniu. 4)contractele autorizate-sunt acele
contracte care nu pot fi incheiate valabil sau nu pot produce
efecte fara o organizatie(accord,
permiusiunea,consimtamintul)din partea unui tert.D.e:contracte
prin care se dispune de bunurile imobile proprietate comuna in
devalmasie pot fi inkeiate numai cu acordul tuturor
coproprietarilor devalmasi VIII.dupa efectele produse:
1)contracte constitutive sau translative de drepturi reale-sunt
acelea contracte prin care se constituie sau se transfera dreptul de
proprietate,dreptul de gaj,dreptul de uzufruct,dreptul de servitute
sau de superficie.In unele cazuri aceste contracte transfera
drepturi de la data predarii bunuri,insa uneori pentru a produce
efecte,legea impune inregistrarea acestor contracte 2)contracte
generatoare de drepturi de creanta(de raporturi obligationale)sunt
toate celelate contracte civile ,care nu fac parte din categoria
precedenta.

9.INCHEIEREA CONTRACTULUI.
Prin incheierea contractului se intelege realizarea acordului de
voint asupra clauzelor lui esentiale.Acordul se realizeaza prin
propunerea unei persoane de a ncheia un contract facut unei
alte persoane -ofert, si consimtamintul destinatarului acestei
oferte de a ncheia contractul respectiv n conditiile propuse de
ofertant acceptarea ofertei.Pentru a fi ncheiat valabil,
contractul trebuie sa intruneasca anumite conditii, care sunt:
capacitatea de a contracta, consimtmintul, obiectul, cauza si
forma.Prin capacitatea de a incheia un act juridic se intelege
aceea conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea
subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si
obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil.Prin
consimtamant se intelege aceea conditie esentiala, de fond si
generala a actului juridic civil care consta in hotararea de a
incheia un act juridic civil, manifestata in exterior.Pentru a fi
valabil, consimtamantul trebuie sa intruneasca urmatoarele
conditii: 1) Sa provina de la o persoana cu discernamant. 2) Sa
fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice. 3) Sa fie
exteriorizat. 4) Sa nu fie alterat de un viciu de consimtamant.
Sunt vicii de consimtamant: eroarea, dolul, violenta si leziunea.
Potrivit obiectul contractului este acela la care partile sau
numai una din ele se obliga. Prin urmare obiectul obligatiilor ce
se nasc din contract poate consta intr-un fapt pozitiv a da, a
face, si unul negativ a nu face. Pentru a fi valabil, obiectul
juridic civil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
Obiectul sa fie determinat sau determinabil ,Obiectul sa
existe,Obiectul sa fie in circuitul civil ,Obiectul sa fie licit si
moral,posibil. Cauza contractului este scopul urmarit de catre
parti cand se incheie contractul, adica rezultatul sau efectul catre
care tind ele prin contractul incheiat.

10.OFERTA DE A CONTRACTA.
Oferta de a contracta este propunerea adresat unei sau mai
multor persoane, care contine toate elementele esentiale ale
vitorului contract.Elementele definitorii ale ofertei sunt: 1)oferta
este un act juridic unilateral o manifestare de voint fcut cu
scopul de a produce efecte juridice. 2)oferta trebuie s fie ferm
ea trebuie sa exprime vointa nendoelnic a autorului ei de a se
obliga n sens juridic in caz de acceptare. 3)oferta trebuie s fie
precis si complet ea trebuie sa cuprind toate elementele
necesare pentru realizarea acordului de vointa. 4)oferta trebuie sa
fie univoc.Oferta nu va fi univoc atunci cind este facut cu
rezerve, fie exprimate expres de autorul ei, fie care rezult din
natura contractului. 5)oferta trebuie s fie serioas. Nu va fi o
ofert propunerea fcut n glum etc. Formele ofertei pot fi cele
mai variate. Ea poate fi fcut n scris sau prin actiuni ce denot
intentia de a ncheia un contract: afisarea unui meniu la intrarea
ntr-un restaurant.

11.OFERTA CADUCA.
Oferta devine caduca in doua cazuri: 1)daca nu a fost acceptata
in termen, adica in termenul stabilit in oferta, sau daca un atare
termen nu este stability in termenul necesar pentru ca
destinatarul sa poata exprima acceptarea si ca raspunsul sa
ajunga la ofertant conform circumstantilor cazului, practice
stabilite intre parti si uzantilor. 2)daca oferta este respinsa.
Respingerea ofertei poate fi expresa sau implicita. Un caz
fregvent al respingere implicite este un raspuns la oferta care se
prezinta ca o acceptare, dar care contine modificari substantiale
ale conditilor ofertei. In apsenta unei respingeri expresi,
declaratile sau conportamentul destinatarului ofertei trebuie sa
fie de asa natura incit ofertantul sa fie indreptatit sa creada ca
distinataru nu are nici o intentie sa accepte oferta.Legia prevede
expres ca oferta nu devine caduca prin decesul sau perderea
capacitatii de exercitiu a unei parti si nici daca una dintre parti
perde dreptul de a inchia contracte ca rezultat a transmiteri
patrimoniului ei in administrare unei altei persoanee (art.684CC)

12.OFERTA TARDIVA SI EFECTELE EI.
13.ACCEPTAREA OFERTEI SI EFECTELE EI.
Acceptarea ofertei reprezint manifestarea de voint a unei
persoane de a ncheia un contract n conditiile ofertei care i-a fost
adresat.Acceptarea este n principiu liber. Nimeni nu este
obligat s accepte o ofert.n unele cazuri acceptarea este
obligatorie. ntr-un contract dintre un profesionist si un
consumtor, profesionistul nu poate refuza vnzarea unei mrfi
sau prestarea unor servcii propuse publicului.Cerintele
acceptrii: 1)acceptarea trebuie sa fie conform ofertei. Ea
trebuie sa fie pur si simpl.Orice modificare, limitare ori
coditionare a ofertei va fi considerat nu ca o acceptare, ci ca o
noua ofert(contraofert),care va face caduc oferta initial.
2)acceptarea trebuie sa fie nendoelnic. 3)acceptarea trebuie sa
parvin de la justa persoana. Dac oferta a fost adresat unei
anumite persoane, numai aceast persoan o poate aacepta.Dac
ns este cazul unei oferte publice, oferta poate proveni de la
orice persoan care doreste s ncheie contractul. 4)acceptarea
trebuie s fiefcut nainte ca oferta s fi devenit caduc sau s fi
fost revocat. Potrivit CC oferta fcut unei persoane prezente
poate fi acceptat doar pe loc, imediat. Aceast regul se aplic
si n cazul n care oferta este fcut de la om la om prin mijloace
de telecomunicatie instantanee(prin telefon). n cazul in care
oferta este facut unei persoane absente, care nu se afl n acelasi
loc si este transmis prin post, fix,telex, curiee,e-mail, sunt
posibil 2 situatii: 1)dac ofertantul a stabilit un te rmen pentru
acceptarea ofertei, acceptarea poate fi fcut doar in termen.
2)dac oferta nu contine un termen pentru acceptare, ea poate fi
acceptat doar pn in momentul in care ofertantul se poate
astepta, n conditii normale, la parvenirea raspunsului.
Acceptarea este tardiva cind intervine dupa ce oferta a fost
revocata sau a devenit caduca. In mod normal, acceptarea tardiva
nu produce efecte. Aceasta rezulta din regula generala conform
caria, pentru ca acceptarea sa produca efecte, ia trebuie sa
intervina in nauntrul termenului stabilita in oferta sau in lipsa
indicarii lui, intr-un termen rezonabil. Acceptarea tardiva este
considerate o noua o ferta. Totusi, acceptarea tardiva poate
produce efecte, daca ofertantul comunica neintirziat
acceptantului ca el considera acceptul parvenit in termen. In
acest caz contractul se va considera incheiat din momentul in
care acceptarea tardiva a parvenit ofertantului. Atit timp cit
acceptarea este tardiva din cauza ca destinatarul nu a expediat-o
in termen, este normal de a o considera fara efecte. Situatia este
diferita in cazul in care destinatarul a raspuns la timp, dar
acceptarea parvine ofertantului cu intirziere din motive
independente de vointa partilor, ex. Din cauza retinerilor
intervenitein procesul transmiterii (greva lucratorilor serviciului
postal). Pentru aceste cazuri regula este ca, daca din acceptarea
parvenita cu intirziere reiese ca a fost expediata la timp, aceasta
este considerate tardiva numai daca ofertantul comunica imediat
celeilalte parti faptul intirzierii.

14.MOMENTUL SI LOCUL INCHEIERII
CONTRACTULUI.
Momentul ncheierii contractului este acela n care se ntilnesc
oferta si acceptarea, si deci este format acordul de voint.
Importanta determinarii momentului ncheierii contractului se
manifest sub urmatoarele aspecte: 1)n functie de momentul
ncheierii contractului se apreciaz capacitatea prtilor de a
contracta. 2)n raport cu acest moment se pot constata cauzele de
nulitate a contractului, inclusiv existenta viciilor de
consimtmint. 3)momentul ncheierii contarctuale constituie
criteriul dup care se va stabili legea aplicabila n caz de conflict
de legi n timp etc. Incheierea contractului intre prezenti
momentul incheierii contractului va fi acela n care ofertantul si
acceptantul, aflndu-se fat n fat, cad de acord asupra ncheierii
contractului. Incheierea contractului ntre absenti prtile se
afl n locuri diferite, iar contractul se incheie prin
corespondent.Conform CC contractul se considera insheiat n
momentul primirii acceptului de ctre ofertant. Locul incheierii
contractului este locul unde s-a realizat acordul de voint al
partilor.Nu intilnim dificultti n ceea ce priveste stabilirea
locului ncheierii contractului ntre prezenti, locul fiind acela n
care se gsesc prtile. n cazul contractului ncheiat prin telefon
se consider c locul ncheierii este acela unde se afl
ofertantul.n cazul contractelor ncheiate ntre absenti, regula
consacrata de legea noastr este aceea ca contractul se consider
ncheiat la domiciliul sau la sediul ofertantului, dac in contract
nu este indicat un alt loc.

15.CONTINUTUL CONTRACTULUI. 16.CLAUZE
ESENTIALE SI ACCESORII. 17.CLAUZE EXPRESE SI
IMPLICITE. 18.CLAUZE STANDARD SI NEGOCIATE.
Continutul contractului este alctuit din totalitatea clauzalor lui
asupra crora partile au cazut de acord si care reglementeaza
drepturile si obligatiile lor contractuale.Exista diferite criterii de
clasificare a clauzelor contractuale: I.n functie de importanta
lor: 1)clauze esentiale acele clauze prezenta crora e
obligatorie n cadrul contractului si de prezenta crora n
contract deprinde valabilitatea lui.Pentru c contractul s fie
valabil ncheiat este necesar c prtile s cad de acord asupra
tuturor acestor clauze. 2)clauzele accesorii(optionale) prtile
sunt libere s le includ n contract sau s le omit, prezenta sau
lipsa lor nu afecteaz valabilitatea contractului, ele sunt menite s
concretizeze clauzele esentiale. Conform legii sunt esentiale
clauzele stabilite prin lege( CC enumera clauzele care trebuie
indicate in contractul de gaj), care reies din natura
contractului (in contractul de asigurare este obligatoriu de
stipulat riscul asigurat)sau asupra crora, la cererea uneia din
prti, trebuie realizat un acord(astfel, o clauz care, nu este
esentiala pentru un anumit gen de contract nici prin lege, nici
prin natura contractului, va deveni esentiala, daca una dintre parti
doreste ca ea sa fie inclus n contract.De exemplu, n contractul
de vinzare-cumparare clauza cu privire la ambalarea mrfii
vndute nu este una esentiala. Dac ns cumparatorul vrea sa l
faca cadou aceasta clauza devine esentiala prin vointa
cumprtorului). Clauzele accesorii cele mai frecvent utilizate
sunt:1)Clauza cu privire la calitatea prestatiei: obligatia trebuie
sa fie executata in mod corespunzator. 2)Clauza cu privire la
termen: prin termen se stabilesc atit limitele in timp ale existentei
contractului cit si momentul sau perioada in care trebuie sa fie
executata prestatia ce constituie obiectul contractului. 3)Clauza
cu privire la pret este caracteristica pentru contractele cu titlu
oneros.II.n functie de prezenta lor n cadrul contractului:
1)exprese care figureaza n mod nemijlocit n cuprinsul
contractului. 2)implicite nu sunt indicate expres n textul
contractului, produc efecte n virtutea faptului c rezult implicit
din natura contractului.Aceste clauze nu necesit s fie neaprat
negociate de prti si inserate n cuprinsul contractului, puterea
lor juridic se bazeaz pe dispozitiile legii, pe uznte sau pe
principiile generale ale dreptului civil. Clauzele implicite se
clasifica in 3 grupuri: 1)clauze implicite de fapt - acele clauze
care nu au fost expres stipulate n contract, dar pe care prtile
trebuiau s teleag s le includ. 2)clauze implicite n puterea
legii acelea care opereaz chiar dac prtile nu le au inclus n
contract. 3)clauzele implicite n virtutea uzantelor. III.n functie
de participara prtilor la formularea lor: 1)clauzele standard
- sunt toate clauzele formulate anticipat pentru o multitudine de
contracte, pe care o parte contractant(utilizator) le prezint
celeilalte prti la incheierea contractului.Potrivit CC clauzele
standard devin parte a contractului numai atunci cnd au fost
satisfcute anumite cerinte: a.aducerea expres a clauzelor
standard la cunostinta aderentului. b. asigurarea posibilitatii
efective aderentului de a lua cunostinta de continutul clauzelor
standard c.aducerea la cunostinta a clauzelor standard la
momentul incheierii contractului. d. acordul aderentului.
2)negociate o clauza este negociata atunci cind continutul
concret al acesteia este determinat nu numai de vointa
utilizatorului, cit si de cea a aderentului, astfel realizndu-se un
adevarat acord de vointa al prtilor contractante.

26.NOTIUNEA DE RASPUNDERE CIVILA SI
IMPORTANTA EI. 27.FORMELE RASPUNDERII
CIVILE. 28.RASPUNDEREA DELICTUALA.
29.RASPUNDEREA CONTRACTUALA.
Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice care
consta intr-un raport de obligatii in temeiul caruia o persoana
este indatorata sa repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa.
aractere specifie: 1)caracterul patrimonial - sanctiune
patrimoniala prevazuta de raspunderea juridica civila are ca scop
restabilirea sau compensarea da catre delincvent a dreptului
incalcat al patimasului.2)alt caracter al raspunderii civile este ca
ea nu se declanseaza din oficiu, ci numai la cererea titularului
dreptului subiectiv lezat, adica ea pune fata in fata patimasul
faptei ilicite pagubitoare cu autorul acestei fapte.Raspunderea
civila are 2 forme:delictuala si contractuala. Raspunderea
delictuala-este obligatia unei persoane de a repara prejudiciul
cauzat din fapte ilicite. Raspunderea delictuala are un caracter
reparatoriu.Raspunderea civila delictuala se aplica nu in
considerarea persoanei care a savirsit fapta ilicita(delict), ci in
considerarea patrimoniului sau. Raspunderea civila delictuala se
angajeaza indiferent de faptul daca culpa are forma unui dol,
unei imprudente etc.Obligatia de reparare a prejudiciului poate fi
impusa nu numai delincventului, ci si altor personae prevazute de
lege(raspunderea parintilor pentru prejudicial cauzat de un minor
sub virsta de 14 ani). CC prevede angajarea raspunderii
delictuale inurmatoarele cazuri:1)raspunderea pentru prejudiciul
cauzat de o autoritate publica, de o persoana cu functie de
raspundere.2)raspunderea pentru prejudiciul cauzat de minori,
persoanel incapabile sau prepus.3)raspunderea pentru prejudiciul
cauzat de un izvor de pericol sporit.4)raspunderea pentru
prejudiciul cauzat prin vatamarea sanatatii sau prin
deces.5)raspundera pentru prejudiciul cauzat de animale,ruina
constructiei sau de produse defectuoase. Raspunderea
contractuala-este obligatia debitorului care izvoraste dintr-un
contract,de a repara prejudiciul cauzat creditorului prin fapta
neexecutarii, executarii necorespunzatoare sau tardive a
prestatiei datorate.La fel ca si la raspundirea delictuala pentru
survenirea raspunderei contractuala este necesar prezenta
elementelor: fapta ilicita, prejudiciu, legatura de cauzalitate
dintre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia. Deosebirile dintre
raspunderea delictuala si cea contractuala:1)in cazul
raspunderii delictuale obligatia incalcata este o obligatie legala,
cu caracter general, care revine tuturor de a nu leza drepturile
altora prin fapte ilicite. Iar in cazul raspunderii contractuale este
incalcata o obligatie concreta,stabilita in contractul
preexistent.2)in cazul raspunderii delictuale prejudiciul se
cauzeaza de o persoana care are obligatia pasiva ce apartine
tuturor de a se abtine de la lezarea drepturilor subiective ale
tertelor persoane.Raspunderea delictuala poate fi invocata nu
numai de patimas, ci si de persoana terta. In cazul raspunderii
contractuale raspunderea poate fi invocata numai de partile
contractante.3)izvorul raspunderii delictuale este incalcarea unei
obligatii extracontractuale,iar la raspunderea contractuala izvorul
este contractul.4)capacitatea de a raspunde in materia delictuala
implica existenta discernamintului (minorul care a implinit virsta
de 14 ani raspunde personal pentru prejudiciul cauzat).In materie
contractuala, capacitatea de a raspunde implica existenta
capacitatii depline de exercitiu.5)In materie delictuala se
raspunde atit pentru daune previzibile cit si imprevizibile,iar in
cea contractuala numai pentru daune previzibile,cu exceptia daca
neexecutarea obligatiei este cauzata prin dol,debitorul raspunde
si pentru prejudiciul imprevizibil.6)in cazul raspunderii
delictuale culpa autorului trebuie dovedita,iar in cazul
raspunderii contracuale culpa debitorului se prezuma. 7)o alta
deosebire intre cele 2 forme ale raspunderii se afla in caracterul
solidar al raspunderii delictuale pentru dauna cauzata in comun si
in caracterul divizibil al oblgatiei de reparare a prejudiciului in
cazul raspunderii contractuale.

30.LEGITIMA APARARE.
Raspundera civila se angajeaza atunci cind sunt prezente 4
conditii:prejudiciul, fapa ilicita, raportul de cauzalitate si
culpa.Exista insa situati si imprejurari care pot diminua ori
exclude raspunderea civila,in care caracterul ilicit al faptei
prejudiciabile poate fi inlaturat, si respectiv raspunderea civila nu
se angajeaza.Nu este pasibil de reapratie prejudiciul cauzat de o
persoana in stare de legitima aparare, daca nu a depasit limitele
ei. Prin legitima aparare se subintelege fapta savirsita in scop de
aparare a vietii, a integritatii corporale, a sanatatii, a libertatii,
onoarei sau bunurilor impotriva atacului ilicit al unei persoane,
fapta de aparare prin care se cauzeaza agresorului un
prejudiciu.Pentru ca fapta sa fie considerata a fi fost savirsita in
stare de legitima apararetrebuie sa fie indeplinite urmatoarele
conditii:1)atacul sa fie material, imediat, injust si direct.2)atacul
sa fie indreptat impotriva persoanei, fie imporriva bunurilor ori
unui interes public.3)atacul sa puna in pericol grav persoana sau
drepturile respective ori interesul public.4)apararea sa fie
proportionala cu gravitatea pericolului. Dac n timpul aprrii
mpotriva unui atac injust s-a cauzat prejudiciu unui ter,
prejudiciul urmeaz s fie reparat de atacator.

31.EXTREMA NECESITATE.
Extrema necesitate este fapta savirsita pentru a salva de la un
pericol iminent viata, integritate corporala, sanatatea sau un bun
al autorului sau altei persoane ori un interes public, care nu va
putea fi inlaturat prin alte mijloace.Cauzarea prejudiciului n caz
de extrem necesitate, dei este considerat licit, nu nltur
obligaia autorului faptei prejudiciabile de a-l repara. Aceasta se
explic prin faptul c se prejudiciaz o persoan care nu
svrete aciuni ilicite i care devine persoan vtmat n
virtutea unor mprejurri ntmpltoare.Debitor n obligaia de
reparare a prejudiciului cauzat n caz de extrem necesitate este
autorul faptei duntoare. Lund n consideraie mprejurrile n
care a fost cauzat prejudiciul, instana de judecat poate obliga la
repararea lui terul n al crui interes a acionat autorul
prejudiciului sau poate exonera de obligaia de reparare, integral
sau parial, att autorul prejudiciului, ct i tera
persoan.Prejudiciul produs n urma stingerii sau localizrii unui
incendiu va fi repart de autorul incendiului.Persoana care
acioneaz n stare de extrem necesitate i cauzeaz prejudiciu
n legtur cu stingerea sau localizarea unui incendiu, se
exonereaz de obligaia de reparare a prejudiciului astfel cauzat.
Sarcina reparrii prejudiciului n asemene caz revine autorului
incendiului.

32.FORTA MAJORA.
Neexecutarea obligaiei nu este imputabil debitorului n cazul n
care se datoreaz unei fore majore, dac survenirea sau efectele
acesteia nu au putut fi cunoscute de ctre debitor la momentul
naterii obligaiei ori dac debitorul nu a putut mpiedica sau
nltura survenirea forei majore ori a consecinelor ei. Debitorul
este eliberat n asemenea cazuri de rspundere.Debitorul poate
invoca fora major, dac se ntrunesc cteva condiii:
1)evenimentul trebuie s aib o origine exterioar, s provin din
afara persoanei sau sferei de activitate a debitorului. Astfel de
fenomene pot fi deferite imprejurari de origine externa cu
caracter exceptional(cutremurele,inundatiile si alte cataclisme
naturale), precum si unele evenimente sociale extraordinare
ca:actiunile militare, revolutiile, epidemiile. 2)evenimentul
trebuie s fie imprevizibil , att producerea sa, ct i efectele.
Imprevizibilitatea inseamna imposibilitatea de prevedere a unui
eveniment de origine exterioara. Este imprevizibil acel
eveniment, care are caracter extraordinar, se produce rar.
3)evenimentul trebuie s fie inevitabil. Dac nu poate executa
obligaia din cauza unei fore majore, debitorul trebuie s notifice
creditorului aceste circumstane i efectele lor asupra executrii.
Dac notificarea nu a ajuns la creditor ntr-un termen rezonabil
de la data la care debitorul a cunoscut sau trebuia s cunoasc
despre fora major, acesta din urm rspunde pentru prejudiciul
cauzat prin lipsa notificarii. Dac notificarea a nttziat din
motive, neimputabile debitorului, acesta nu va fi obligat s
repare prejudiciul, cauzat prin lipsa notificrii.Evenimentul de
for major nu mpiedic creditorul s cear:rezoluiunea
contractului, executarea obligaiei, dac se mai pstreaz aceast
posibilitate;plata dobnzilor.

33.CAZUL FORTUIT este o mprejurare intern, ce i are
originea n cmpul de activitate a celui chemat s rspund sau
ntr-o mprejurare extern ce nu are caracter extraordinar i
poate fi prevzut i evitat cu diligena de care este n stare
omul cel mai capabil. Astfel imprejurarile interne care isi au
originea in cimpul de activitate a celui chemat sa raspunda pot
fi:viciile ascunse ale lucrului, defectele de fabricatie, sperietura
unui animal etc, imprejurari care nu sunt imputabile persoanei
respective. Cazul fortuir exclude culpa si in principiu exclude
existenta raspunderii civile. Dar exista si unele exceptii, cind
cazul fortuir nu exclude raspunderea. Aceste cazuri sunt
urmatoarele: raspunderea in contractul de arenda, de depozit, de
transport.
34.AUTOAPARAREA. art. 13 CP al RM
Nu snt ilicite aciunile persoanei care, n scopul autoaprrii, ia,
sustrage, distruge sau deterioreaz un bun sau, n acelai scop,
reine persoana obligat care ar putea s se ascund, sau nltur
rezistena celui obligat s tolereze aciunea dac nu se poate
obine asistena organelor competente i dac, fr o intervenie
imediat, exist pericolul ca realizarea dreptului s devin
imposibil sau substanial ngreuiat. Putem evidenia
urmtoarele caractere ale autoaprrii:a) autoaprarea poate fi
exercitat n cazul n care dreptul subiectiv a fost nclcat sau
prelungete a fi nclcat.b) circumstanele n care este exercitat
dreptul la autoaprare exclud pentru moment posibilitatea
adresrii n organele competente pentru a cere aprarea dreptului
subiectiv nclcat. n acest sens la alineatul comentat se stabilete
c se va putea apela la autoaprare dac nu se poate obine
asistena organelor competente i, fr o intervenie imediat,
exist pericolul c realizarea dreptului va deveni imposibil sau
substanial ngreuiat.c) dup regula general autoaprarea se
exercit nemijlocit de ctre persoana al crui drept a fost
nclcat. Cu toate acestea dispoziia alineatului comentat permite
a apela i la ajutorul terelor persoane ntru exercitarea dreptului
la autoaprare. d) autoaprarea nu trebuie s depeasc limitele
necesare nlturrii pericolului. Acest caracter al autoaprrii este
expres prevzut n alin. 2. n cazul n care autoaprarea va depi
aceste limite ea va fi calificat ca samovolnicie, ceea ce n
corespundere cu prevederile art. 352 din Codul penal va atrage
rspunderea penal.Autoaprarea nu trebuie s depeasc
limitele necesare nlturrii pericolului. Exercitarea dreptului la
autoaprare poate fi exercitat prin:a) sustragerea, distrugerea sau
deteriorarea unui bun;b) reinerea persoanei obligate care ar
putea s se ascund. n cazul deposedrii de bunuri, trebuie s se
solicite imediat sechestrarea acestora dac nu este obinut
executarea silit.Daca este reinut, persoana obligat trebuie s
fie adus imediat n faa autoritii competente.

35.RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT
DE O AUTORITATE PUBLICA SAU DE O PERSOANA
CU FUNCTII DE RASPUNDERE.
Prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau prin
nesoluionarea n termenul legal a unei cereri de ctre o autoritate
public sau de ctre o persoan cu funcie de rspundere din
cadrul ei se repar integral de autoritatea public. Persoanele
fizice au dreptul s cear repararea prejudiciului moral cauzat .n
cazul n care o autoritate public are o obligaie impus de un act
adoptat n scopul proteciei contra riscului de producere a unui
anumit fel de prejudiciu, ea rspunde pentru prejudiciul de acest
fel cauzat sau neprentmpinat prin neexecutarea obligaiei, cu
excepia cazului cnd autoritatea public demonstreaz c a dat
dovad de diligen rezonabil n executarea
obligaiei.Autoritatea public nu rspunde pentru prejudiciul
cauzat prin adoptarea unui act normativ sau omisiunea de a-l
adopta, sau prin omisiunea de a pune n aplicare o lege.

36.RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT
DE MINORI, PERSOENE INCAPABILE SAU PREPUS.
(1) Comitentul rspunde de prejudiciul cauzat cu vinovie de
prepusul su n funciile care i s-au ncredinat. (2) Comitentul
conserv dreptul de regres contra prepusului. Prepusul se poate
exonera dac va dovedi c s-a conformat ntocmai instruciunilor
comitentului.
1. Norma respectiv consacr rspunderea comitentului
pentru prejudiciul cauzat de prepusul su. Instituirea unei
asemenea rspunderi se justific prin faptul c prepusul
ndeplinind funciile ncredinate, apare n calitate de
reprezentant legal al comitentului. Ca urmare a acestui fapt se
prezum c prejudiciul cauzat de prepus n exerciiul funciilor
ncredinate se consider a fi cauzat prin aciunile comitentului.
2. Rspunderea comitentului se angajeaz n prezena
condiiilor generale ale rspunderii delictuale (prejudiciul, fapta
ilicit a prepusului, raportul cauzal ntre fapta prepusului i
prejudiciu, vinovia acestuia), precum i a unor condiii
speciale: a) existena unui raport de subordonare ntre comitent i
prepus; b) cauzarea prejudiciului de ctre prepus n cadrul
funciilor ncredinate de comitent.
3. Raporturile de subordonare sunt acele raporturi n
care comitenii au dreptul s de a ordine, dispoziii i instruciuni
prepuilor n vederea ndeplinirii pentru ei a unor funcii sau
activiti, pe care executanii se oblig s le realizeze. Pentru
angajarea rspunderii comitentului este necesar ca raportul de
subordonare s existe la momentul svririi faptei prejudiciabile
de ctre executant. Astfel, va repara prejudiciul chiar dac n
momentul depunerii cererii de ctre persoana vtmat sau
examinrii cauzei de ctre instana de judecat autorul
prejudiciului a ncetat de a mai fi prepusul su.
Izvorul principal al raporturilor de subordonare este
contractul de munc. Angajatorul repara prejudiciul cauzat din
vina angajailor si permaneni, temporari sau sezonieri. n cazul
n care a avut loc o detaare a salariatului la o alt ntreprindere,
pe o anumit perioad de timp, raportul de subordonare se
stabilete fa de persoana care are dreptul de a da indicaii
salariatului n vederea ndeplinirii lucrrii respective. Prejudiciul
se va repara de persoana la care s-a fcut detaarea, deoarece ea
exercit efectiv supravegherea i controlul activitii salariatului.
Raportul de subordonare nu se nate, de regul, n baza
unor contracte civile. Pot exista excepii de la aceast regul.
Astfel, mandatul poate genera raporturi de subordonare n
msura n care n contract se stabilete o subordonare deplin a
mandatarului fa de mandant.
4. Prejudiciul se consider cauzat de ctre executant n
cadrul ndeplinirii funciilor ncredinate de comitent dac
executantul a acionat, atunci cnd a svrit fapta prejudiciabil,
n interesul comitentului, n limitele funciilor i nsrcinrilor
ncredinate i cu respectarea instruciunilor i ordinelor date de
comitent. Dac este ntrunit aceast condiie, se exclude dreptul
de regres a comitentului mpotriva prepusului. Pentru a exclude
regresul prepusul trebuie s probeze c, cauznd prejudiciu, s-a
conformat ntocmai instruciunilor comitentului.
Comitentul nu va rspunde pentru prejudiciul cauzat de
executant prin faptele ce nu au nici o legtur cu funcia
ncredinat, chiar dac ele au fost svrite n timpul exercitrii
acesteia.

RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT DE
UN MINOR CARE NU A IMPLINIT VIRSTA DE 14
ANI.Prejudiciul cauzat de un minor care nu a mplinit 14 ani se
repar de prini (adoptatori) sau de tutorii lui dac nu
demonstreaz lipsa vinoviei lor n supravegherea sau educarea
minorului. Obligaia de a repara prejudiciul cauzat de un minor
care nu a mplinit 14 ani aparine ambilor prini, indiferent de
faptul locuiesc mpreun cu copilul sau separat. Printele care
locuiete separat de copii poate fi exonerat de rspundere numai
n cazurile n care din vina altui printe a fost lipsit de
posibilitatea de a participa la educarea copilului. Nu vor repara
prejudiciul cauzat de un minor care nu a mplinit 14 ani
persoanele care temporar l supravegheaz, nefiind obligate s-l
supravegheze n virtutea legii (rudele minorului). Dac minorul
care nu a mplinit 14 ani a cauzat prejudiciul cnd se afla sub
supravegherea unei instituii de nvmnt, de educaie sau
instituii curative ori a unei persoane obligate s-l supravegheze
n baz de contract, acestea rspund pentru prejudiciul cauzat
dac nu demonstreaz c el s-a produs nu din vina lor. Obligaia
prinilor (adoptatorilor), tutorilor, a instituiilor de nvmnt,
de educaie sau curative de a repara prejudiciul cauzat de un
minor nu nceteaz o dat cu atingerea majoratului acestuia sau o
dat cu dobndirea unor bunuri suficiente pentru repararea
prejudiciului.
RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT DE
UN MINOR 14 SI 18 ANI. Minorul ntre 14 i 18 ani rspunde
personal pentru prejudiciul cauzat, potrivit regulilor generale. n
situaia n care minorul ntre 14 i 18 ani nu are venituri sau
bunuri suficiente pentru repararea prejudiciului, partea
nereparat se pune n sarcina prinilor (adoptatorilor) sau
curatorului. Rspunderea prinilor sau a curatorului este
subsidiar, deoarece se angajeaz numai atunci cnd minorul nu
are mijloace suficiente pentru repararea daunei. i n acest caz
legiuitorul a instituit prezumia vinoviei prinilor sau
curatorului. Potrivit acesteia, n msura n care minorul ntre 14
i 18 ani cauzat prejudiciu, se declaneaz prezumia vinoviei
prinilor sau a curatorului n nendeplinirea sau ndeplinirea
corespunztoare a obligaiei de supraveghere a minorului, dac
acetia nu vor proba contrariul. Cercul subiectelor rspunderii
pentru prejudiciul cauzat de un minor ntre 14 i 18 ani este mai
restrns dect cel al subiectelor rspunderii pentru prejudiciul
cauzat de un minor care nu a mplinit 14 ani. n primul caz nu se
antreneaz rspunderea instituiilor de nvmnt, de educaie
sau curative. Obligaia prinilor (adoptatorilor) sau curatorului
de a repara prejudiciul cauzat de un minor ntre 14 i 18 ani
nceteaz n cazul n care autorul prejudiciului a atins majoratul,
precum i n cazul cnd, nainte de a fi atins majoratul, acesta
dobndete bunuri sau venituri suficiente pentru repararea
prejudiciului. Obligaia prinilor (adoptatorilor), tutorilor, a
instituiilor de nvmnt, de educaie sau curative de a repara
prejudiciul cauzat de un minor nu nceteaz o dat cu atingerea
majoratului acestuia sau o dat cu dobndirea unor bunuri
suficiente pentru repararea prejudiciului.Aceasta se explic prin
faptul c prinii (tutorii) sau instituiile respective rspund
pentru propria fapt vinovat.
Rspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoan lipsit
de capacitate de exerciiu. Pentru prejudiciul cauzat de o
persoan lipsit de capacitate de exerciiu rspunde tutorele sau
instituia obligat s o supravegheze dac nu demonstreaz c
prejudiciul s-a produs nu din vina lor. Obligaia tutorelui sau a
instituiei de a repara prejudiciului cauzat de o persoan declarat
incapabil nu nceteaz n cazul cnd aceast persoan i-a
redobndit capacitatea de exerciiu. Prin excepie, autorul
prejudiciului poate fi tras la rspundere pentru prejudiciul cauzat
n prezena unor condiii, i anume: a) responsabil de repararea
prejudiciului s fie tutorele persoanei incapabile; b) tutorele s fi
decedat sau s nu aib mijloace suficiente pentru repararea
prejudiciului; c) s fie vorba despre dauna cauzat vieii i
sntii persoanei; d) autorul prejudiciului s dispun de
mijloace suficiente pentru repararea prejudiciului; e) problema
angajrii rspunderii autorului prejudiciului s fie soluionat de
ctre instana de judecat, innd cont de starea lui material, de
starea material a persoanei vtmate i de alte circumstane.

37.RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT
DE IZVOR DE PERICOL SPORIT.
Persoanele a cror activitate este legat de un izvor de pericol
sporit pentru lumea nconjurtoare (exploatarea vehiculelor, a
instalaiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice etc.) au
obligaia s repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit
dac nu demonstreaz c prejudiciul se datoreaz unei fore
majore sau din intenia persoanei vtmate. Izvorul de pericol
sporit sunt obiectele lumii materiale, ce dispun de nsuiri
periculoase i care n procesul exploatrii nu pot fi controlate pe
deplin de ctre om, crend prin aceasta un grad sporit de cauzare
a prejudiciului. Izvorul de pericol sporit trebuie s ntruneasc
cumulativ urmtoarele trsturi: - s fie un obiect al lumii
materiale. - obiectul s dispun de nsuiri cantitative i calitative
periculoase pentru lumea nconjurtoare. - obiectul s se afle n
activitate, exploatare. - s exclud controlul deplin din partea
omului. n virtutea unor cauze obiective i a nsuirilor
periculoase a acestor obiecte, omul nu poate coordona i
direciona pe deplin activitatea de exploatare a acestora.
Obligaia de reparare a prejudiciului revine persoanei care
posed izvorul de pericol sporit n baza dreptului de proprietate
ori n alt temei legal(drept de gestiune economic, contract,
procur) sau persoanei care i-a asumat paza izvorului de pericol
sporit.Posesorul izvorului de pericol sporit nu rspunde pentru
prejudiciul cauzat dac demonstreaz c izvorul de pericol sporit
a ieit din posesiunea lui a urmare a aciunilor ilicit ale unor teri.
n acest caz, rspunderea revine persoanei care a dobndit n
mod ilicit izvorul de pericol sporit. n msura n care posesorul
izvorului de pericol sporit este vinovat de faptul c izvorul a ieit
din posesiunea lui, el va rspunde pentru prejudiciu n mod
solidar cu persoana care l-a dobndit n posesiune n mod ilicit.
Posesorii izvoarelor de pericol sporit rspund solidar pentru
prejudiciul cauzat unui ter prin interaciunea acestor izvoare
(coliziunea mijloacelor de transport etc.)n situaia n care
izvorul de pericol sporit se afl n proprietatea comun a dou
sau mai multe persoane, debitor (posesor) va fi acel coproprietar,
care l poseda i exploata n momentul cauzrii prejudiciului.
Coproprietarii care nu exploatau izvorul de pericol sporit n
momentul cauzrii prejudiciului nu trebuie obligai la repararea
prejudiciului, deoarece lipsete fapta lor ilicit ca condiie a
rspunderii delictuale.


38.RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT
DE ANIMALE, RUINA CONSTRUCTIEI.
Rspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale.
Proprietarul unui animal sau persoana care se servete de animal
n timpul serviciului rspunde de prejudiciul cauzat de
acesta.Rspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale revine
persoanei care la momentul cauzrii prejudiciului avea paza
juridic a animalului. Prin paza juridic se nelege puterea de
direcie, control i supraveghere pe care o persoan o poate
exercita asupra unui animal, adic posibilitatea pzitorului
juridic de a stpni i utiliza direct i personal sau prin
intermediul persoanelor. Persoana care, n baza contractului
ncheiat cu posesorul animalului, i-a asumat obligaia de a
supraveghea animalul rspunde pentru prejudiciul cauzat de
acesta dac nu demonstreaz nevinovia sa. Dac animalul
aparine n coproprietate, pe cote pri ori n devlmie, mai
multor proprietari, paza juridic se prezum c aparine solidar
tuturor coproprietarilor. Rspunderea lor de asemene va fi
solidar. Prezumia c toi coproprietarii snt pzitori juridici ai
animalului poate fi nlturat atunci cnd se dovedete c numai
unul sau numai unii dintre ei au exercitat de fapt puterea de
direcie, control i supraveghere.Debitor n cadrul obligaiei de
reparare a prejudiciului este i persoana, care dei la momentul
cauzrii prejudiciului nu avea paza juridic a animalului, era
obligat s-l supravegheze n temeiul unui contract ncheiat cu
posesorul animalului.Rspunderea pentru prejudiciul cauzat
prin surparea construciei. Proprietarul este obligat s repare
prejudiciul cauzat prin surparea, n ntregime sau a unei pri, a
construciei cnd surparea este rezultatul lipsei de ntreinere
corespunztoare sau al unui viciu de construcie. Rspunderea
survine n cazul surprii construciei ca urmare a ntreinerii
necorespunztoare sau a unui viciu de construcie. Prin surpare
se nelege drmarea complet sau parial a construciei.
Surparea se poate produce datorit propriei greuti, a greutii
oamenilor sau a bunurilor aflate n construcie sau sub aciunea
forelor naturale. Nu constituie surpare drmarea voluntar i
nici cea provocat de incendiu. Surparea construciei
antreneaz rspunderea proprietarului numai dac este rezultatul
lipsei de ntreinere corespunztoare sau a fost provocat de un
viciu de construcie. Persoana care s-a obligat prin contract fa
de proprietar s ntrein construcia sau care este obligat s o
ntrein n stare corespunztoare n temeiul dreptului de
folosin ce i s-a acordat rspunde solidar cu proprietarul pentru
prejudiciul cauzat n urma surprii construciei sau a unei pri a
ei.

39.Notiunea si principiile executarii obligatiilor.
Executarea obl-actiunile pe care debitorul trebuie sa le
savirseasca in vederea satisfacerii creantelor creditorului.
Principiile:
Pr. Executarii in natura a obligatiilor.
Partile sint tinute sa execute prestatia la care s-au
obligat,neputindu-se libera prin plata unui echivalent banesc al
daunelor cauzate prin neexecutare.
Pr. Executarii corespunzatoare a obligatiilor.
Obligatiile se considera executate in mod corespunzator,daca sint
respectate toate conditiile prevazute in actul din care au luat
nastere,precum ar fi cele privitoare la
obiectul,subiectele,timpul,locul si modul de executare.

40.Subiectele executarii obligatiilor.
Prin prisma subiectelor lui, raportul juridic obligaional se
nfieaz, de regul, ca un raport juridic simplu, avnd un
singur creditor i un singur debitor. Uneori ns, el are un
caracter complex i plural, stabilindu-se cu participarea fie a mai
multor creditori i a unui singur debitor, fie a mai multor debitori
i a unui singur creditor, fie, n fine, a mai multor creditori i a
mai multor debitori. n funcie de subiecii de drept ntre care se
stabilete acest raport juridic, obligaia pe care el o exprim
poate s fie, la rndu-i, simpl sau complex.
Obligaiile simple nu ridic probleme juridice aparte. dac din
lege, contract sau natura obligaiei nu reiese c debitorul urmeaz
s execute obligaia personal, aceasta poate fi executat i de un
ter. Executarea poate fi efectuat de o persoan ndatorat alturi
de debitor,; de exemplu, un codebitor solidar sau indivizibil,
precum i de ctre o persoan ndatorat pentru debitor; cum ar
fi, fidejusorul (art. 1146 CC), comitentul pentru presupus,
prinii pentru copiii lor minori. Plata poate fi fcut si de ctre o
persoan interesat n protejarea unui drept propriu (art. 582 CC.
De pild, dobnditorul unui bun imobil ipotecat, care, pltind
datoria debitorului, evit urmrirea silit a acelui imobil i
previne o eventual pierdere a dreptului de proprietate asupr i
imobilului respectiv. Executarea poate fi efectuat i de orice
persoan neinteresat, care acioneaz n numele debitorului, n
baza unui contract de mandat sau n cadrul unei gestiuni de
afaceri, fie in nume propriu, gratificndul pe debitor cu ceea ce
acesta datora creditorului.
Cnd executarea este fcut n numele debitorului, terul se va
subroga in drepturile creditorului, iar atunci cnd terul pltete
n nume propriu, nu se poate subroga n drepturile acestuia fr
consimmntul lui.
De la regula c plata poate fi fcuta de orice persoan exist
urmtoarele excepii:
- cnd legea prevede n mod expres c obligaia poate fi
executat doar de ctre debitor, afar de cazul n care prile au
convenit altlel.
- cnd prile au stabilit expres prin acordul lor de voin c plata
nu poate fi fcut dect de debitorul acelei obligaii. n aceast
situaie, debitorul nu va putea fi substituit de o alt persoan,
chiar dac obligaia ar putea fi executat de orice persoan.
- cnd prin natura sa obligaia poart un caracter strict personal
(intui tuu personae), cum ar fi de exemplu obligaia unui pictor,
cunoscut i apreciat de creditor pentru valoarea artistic a
lucrrilor sale, de a executa un tablou pe baza conveniei
ncheiate cu creditorul.
Dup regula general, "obligaia poate fi executat de oricine",
rezult soluia logic, care de altfel este consacrat i de
legislaie, c "creditorul este obligat s accepte executarea
propus de tera-persoan pentru debitor" (art. 581, alin. (1) CC).
Pentru aceasta este necesar ca plata fcut de ctre ter s aib ca
obiect exact bunul datorat de debitor. Astfel, dac bunul datorat
const dintr-o sum de bani, plata trebuie s se fac n bani, iar
nu n valori mobiliare sau n natur. De asemeni, terul trebuie s
achite obligaia n ntregime, neputnd s constrng pe creditor
s primeasc o plat parial a datoriei. Dac creditorul refuz s
primeasc plata, debitorul sau terul care efectueaz plata pentru
debitor va efectua plata prin consemnare.
Cu referire la ntrebarea cui trebuie fcut plata, actualul Cod
civil, n art. 579, alin. (1), prevede c.: "debitorul trebuie s
execute obligaia ctre creditor sau persoana mputernicit de
acesta ori ctre persoana mputernicit prin lege sau hotrre
judectoreasc". Prin urmare, pe lng creditor, capacitatea de a
primi executarea o pot avea reprezentanii legali (prinii, tutorii,
curatorii etc.), reprezentanii convenionali (mandatarii,
comisionarii etc.) sau persoanele mputernicite prin hotrre
judectoreasc (administratorii, n cadrul procedurii de
insolvabilitate etc.).
Fiind o unitate a unei pluraliti de raporturi juridice, obligaia
divizibil produce efecte specifice, care n literatura de
specialitate au fost precizate dup cum urmeaz:
- dac sunt mai muli debitori, fiecare este inut i poate fi
urmrit nu mai pentru plata prii sale din datorie;
- dac sunt mai muli creditori, fiecare poate pretinde de la
debitor nu mai pentru partea sa din crean;
- dac unul dintre debitori devine insolvabil, consecinele
insolvabilitii acestuia vor fi suportate de ctre creditor,
deoarece el nu poate urmri pe ceilali debitori pentru partea
debitorului insolvabil;
- punerea n ntrziere a debitorului sau ntreruperea prescripiei,
fcut de unul din creditori, nu profit i celorlali creditori, cci
n cadrul obligaiei conjuncte fiecare creditor acioneaz exclusiv
n aprarea propriilor sale interese. La fel, punerea n ntrziere a
unui debitor, ca i ntreruperea prescripiei fa de un debitor, nu
produce efecte fa de ceilali debitori.
Obligaiile indivizibile sunt acele obligaii cu pluralitate de
subiecte, al cror obiect nu este susceptibil de divizare prin
natura sa ori prin convenia prilor. De aici rezult concluzia c,
dup izvorul su, indivizibilitatea este de dou feluri: natural i
convenional.
Indivizibilitatea este natural, cnd obiectul obligaiei nu este
susceptibil de mprire i constituie, deci, un obstacol la
executarea fracionat a obligaiei. De exemplu, n cazul n care
trei codebitori sunt obligai s predea un autoturism, nu se poate
ca fiecare din ei s predea cte o treime. Prin urmare, obligaia de
predare, care este de altfel o obligaie de a face, nu este divizibil
nici material, nici intelectual. n schimb, dac ne referim la
obligaia de a da, observm c ideal fiecare codebitor poate s-i
execute fracionat obligaia de a transfera dreptul de proprietate.
Prin urmare, obligaia de a da este susceptibil de diviziune pe
plan intelectual. n ceea ce privete obligaiile de a nu face, n
literatura de specialitate s-a remarcat, pe bun dreptate, c
acestea sunt indivizibile, ntruct orice fapt contrar obligaiei de a
nu face este n mod necesar indivizibil, fiindc o executare
parial a acestei obligaii nu se poate concepe.
Indivizibilitatea convenional intervine atunci cnd, dei
prestaia, obiect al obligaiei, este prin natura sa divizibil, prile
se neleg s o considere ca fiind indivizibil. De exemplu,
obligaia mai multor ntreprinztori de a construi o cas;
obligaia mai multor debitori de a plti o sum de bani etc.
Obligaiile solidare sunt acele obligaii cu pluralitate de subiecte,
n cadrul cror fiecare creditor poate cere debitorului ntreaga
datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la
executarea integral a prestaiei datorate creditorului.

41.Obiectul executarii obligatiilor.
Obiect al executarii obl-prestatia pe care debitorul o datoreaza
creditorului.
Pentru ca prestatia sa fie considerata
corespunzatoare,debitorul este obligat sa plateasca creditorului
exact ce datoreaza.
Cel mai des oblicatia are ca obiect o singura prestatie,insa
uneori,ea poate avea mai multe prestatii,dintre care urmeaza sa
fie executate una sau citeva din ele.Doctrina si legislatia distinge
obligatii cu pluralitate de subiecte,care apar sub forma
obligatiilor alternative si facultative.
Obl alternative-obl care au ca obiect 2 sau mai multe prestatii
principale,dintre care executarea uneia elibereaza integral
debitorul.De exemplu,debitorul se obliga sa predea creditorului
fie 100kg de griu,fie 100 kg de porumb.Debitorul va fi liberat de
obligatie cind va preda unul dintre cele 2 lucruri la care s-au
obligat.
Obl facultative-obl care au ca obiect o singura prestatie
principala al carei debitor poate fi eliberat prin executarea unei
altei prestatii.De ex. Debitorul se obliga sa predea un
automobil,aceasta fiind obl lui unica,dar prin contract i se da dr
sa se libereze si prin darea unei sume de bani.Exista deci o
singura prestatie ca obiect al obl,dar o pluralitate de obiecte in ce
priveste posibilitatea de a plati.
Daca obiectul obl piere prin caz fortuit sau este scos din
circuitul civil,debitorul este liberat,deoarece el era tinut numai la
aceasta prestatie,care constituie obiectul obl.
Obl conjuncte-obl ce se particularizeaza prin faptul ca debitorul
datoreaza cumulativ aceluiasi creditor,prin efectul aceluiasi
raport juridic,2 sau mai multe prestatii distincte pe care trebuie sa
le execute in totalitatea lor.

42.Locul executarii obligatiilor.
Locul executarii obl-locul unde debitorul este obligat sa presteze
executarea,iar creditorul sa receptioneze obiectul obl.
Obligatiile pecuniare,adica cele care au ca obiect transmiterea
unei sume de bani se vor executa la domiciliul creditorului,iar
daca creditorul este o persoana juridica la sediul ei,din momentul
nasterii obl.Cind obl are ca obiect un bun individual determinat
si partile nu au stabilit locul platii,aceasta se va face la locul unde
se gasea obiectul in momentul incheierii contractului.Toate
celelalte obl se vor executa,de regula,la locul unde debitorul isi
desfasoara activitatea legata de obligatie.
In literatura de specialitate s-a remarcat ca,in cazul in care
plata se face la domiciliul sau sediul debitorului,plata se numeste
cherabila,iar daca se efectueaza la domiciliul sau la sediul
creditorului,atunci se spune ca plata este portabila.

43.Termenul de executare a obligatiilor.
Termenul este un eveniment viitor i sigur c se va produce, care
afecteaz executarea sau stingerea unei obligaii. n marea
majoritate a cazurilor, termenul este fixat de pri n contract, el
fiind determinat de o dat calendaristic la care debitorul este
inut s-i execute obligaia fa de creditor (s plteasc o sum
de bani, s predea o lucrare efectuat, s predea un lucru, s
remit posesia unui obiect etc.) sau rezult din natura
contractului, adic din circumstanele care determin data la care
creditorul va primi prestaia datorat de ctre debitor (de
exemplu, n cazul ncheierii unui contract privitor la vnzarea
roadei viitoare, fr indicarea termenului, se subnelege c
livrarea acesteia va avea loc la coacerea ei).
Dac termenul de executare nu este determinat i nici nu rezult
din natura acesteia, atunci obligaia este susceptibil de executare
imediat. Aceasta nseamn c debitorul este n drept de a-i
executa obligaia n orice moment n cursul perioadei stabilite n
contract sau determinate prin referire la contract, iar creditorul
este obligat s primeasc executarea propus de ctre debitor. La
rndul lui, creditorul este ndreptit de a cere executarea
obligaiei n orice moment de la data naterii raportului juridic
obligaional, iar debitorul este obligat de a o executa n termen de
7 zile din momentul cererii creditorului, dac datoria de a
executa imediat nu rezult din lege, contract sau din natura
obligaiei.

Uneori, termenul se stipuleaz n favoarea ambelor pri, adic
att a debitorului, ct i a creditorului. O stipulaie de acest gen
se insereaz n contractul de mprumut, cci aici debitorul are
interes s plteasc numai la scaden, neavnd pentru moment
suma necesar efecturii plii, iar creditorul are interes s nu
primeasc plata cu anticipaie, pentru a nu pierde din dobnda la
care este ndreptit.

44.Modul de executare a obligatiilor.
Modul de executare a obl-ordinea de savirsire de catre debitor a
actelor de executare a obl.
Modul de executare a obl de afla in legatura directacu
obiectul ei.Cind obiectul obl se concretizeaza intr-un anumit
lucru,executarea nu se poate face in alt mod decit prin
transmiterea acelui lucru de catre debitor creditorului,dintr-o data
si in intregime.
In functie de modul de executare,obl se executa in intregime
sau in rate.Debitorul poate executa obligatia in rate numai cu
consimtamintul creditorului,daca din lege,contract sau din natura
obl nu reiese altfel.Aceasta inseamna ca debitorul nu se poate
libera decit platind tot ceea ce datoreaza,chiar daca obiectul platii
ar fi divizibil prin natura lui,cum este cazul unei sume de
bani.Creditorul are dr sa refuze o prestatie in rate,daca la
momentul contractarii obl nu s-a convenit ca obl sa fie executata
anume intr-un asemenea mod.

45.Cesiunea de creanta si efectele ei.
Cesiunea de crean este contractul prin care creditorul transmite
dreptul su de crean, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, unei
alte persoane. Legea dispune c o crean transmisibil i
sesizabil poate fi cesionat de titular (cedent) unui ter
(cesionar) n baza unui contract. Aceast operaie implic trei
persoane: creditorul care transmite creana, numit cedent;
dobnditorul creanei, numit cesionar; debitorul creanei cedate,
numit debitor cedat. Prile contractului de cesiune sunt cedentul
i cesionarul, debitorul cesionat fiind ter fa de contractul de
cesiune.

Fiind un contract, cesiunea de crean trebuie s ndeplineasc
toate condiiile de validitate a contractelor.
Ct privete obiectul contractului, acesta poate fi orice crean
transmisibil i sesizabil. Astfel, pot fi cedate creanele nscute
dintr-o promisiune de vnzare, dintr-un contract de locaiune,
creanele afectate de modaliti, precum i creanele viitoare. De
cele mai dese ori se cesioneaz creanele crora le corespunde
datoria de a plti o sum de bani, afectate de un termen
suspensiv. Exist, ns, i creane incesibile (netransmisibile),
cum sunt creanele privitoare la ncasarea pensiei alimentare, la
repararea prejudiciului cauzat vieii i sntii persoanei,
precum i la alte drepturi legate de persoana creditorului (art.
556, alin. (4) CC).
ntruct debitorul nu este parte la contract, n principiu,
consimmntul lui nu este necesar. Legea dispune c titularul
unei creane o poate transmite, fr consimmntul debitorului,
unui ter, dac aceasta nu contravine esenei obligaiei, nelegerii
dintre pri sau legii. nelegerea cu debitorul asupra
admisibilitii cesiunii produce efecte doar atunci cnd acesta are
un interes legitim n acest sens (art. 557 CC). Referitor la
condiiile de form, legea prevede c cesiunea de crean trebuie
s fie ncheiat n forma cerut pentru actul juridic n al crui
temei s a nscut creana cesionat (art. 556, alin. (5) CC).
Efectele produse de cesiunea de crean trebuie privite sub dou
aspecte: ntre pri (A) i fa de teri (B).
A. ntre pri regula este c cesiunea de crean, chiar din
momentul realizrii acordului de voin, transfer cesionarului
nsi creana, adic toate drepturile pe care cedentul le avea fa
de debitorul cedat. Cesionarul l substituie pe cedent n toate
drepturile ce decurg din crean. Creana rmne ne schimbat,
att n ce privete natura ei, ct i volumul. Unicul element al
obligaiei care se schimb este creditorul. O dat cu creana
asupra cesionarului trec i toate drepturile accesorii, inclusiv,
garaniile.
De reinut c cesionarul devine creditor pentru valoarea nominal
a creanei, indiferent de preul care 1-a pltit cedentului, n cazul
n care cesiunea s-a fcut cu titlu oneros. debitorul este
ndreptit s opun cesionarului toate excepiile pe care a putut
s le opun cedentului pn n momentul comunicrii cesiunii
(art. 560 CC), cum ar fi: nulitatea, plata, prescripia,
rezoluiunea.
Unul dintre efectele importante ale cesiunii de crean l
constituie obligaia de garanie. Legea dispune c cedentul este
responsabil n faa cesionarului de valabilitatea creanei i a
mijloacelor de garantare a acesteia. Astfel, dac dup ce a avut
loc cesiunea, creana a fost declarat nul prin hotrre
judectoreasc, cesionarul este ndreptit s cear cedentului
rezoluiunea contractului de cesiune i repararea prejudiciului
suferit. Cedentul, ns, nu rspunde pentru neexecutarea acestei
creane de ctre debitor, cu excepia cazurilor cnd cedentul a
garantat pentru debitor fa de cesionar (art. 559, alin. (1) CC).
B. Fa de teri. n materia cesiunii de crean sunt teri toate
persoanele care nu au luat parte la contractul de cesiune i nu
sunt succesori universali sau cu titlu universal ai prilor
contractante, dar pentru care svrirea cesiunii prezint interes.
Se consider c sunt teri n aceast materie: debitorul cedat,
cesionarii ulteriori i succesivi ai aceleiai creane i creditorii
cedentului.
Pentru opozabilitatea cesiunii de crean fa de teri trebuie
ndeplinite anumite formaliti. Astfel, fa de teri cesiunea
produce efecte numai din momentul notificrii sau prezentrii
unui nscris privitor la cesiune debitorului cedat. Prin notificarea
cesiunii de crean se aduce la cunotina debitorului persoana
noului creditor i clauzele eseniale ale contractului de cesiune.
De reinut c notificarea despre cesiune poate fi retras doar cu
consimmntul celui desemnat ca nou creditor (art. 564, alin. (2)
CC).
Pn n momentul n care notificarea sau nscrisul menionat
parvine debitorului, acesta se consider legat numai fa de
cedent, putnd ignora contractul de cesiune, cu toate consecinele
ce decurg din acest fapt. Astfel cesionarului i se pot opune
prestaiile efectuate de debitor, dup cesiune, pentru cedent, ca i
orice act juridic ncheiat dup cesiune intre debitor i cedent cu
privire la creana transmisa, dac debitorul nu avea cunotina, in
momentul efecturii prestaiei sau al ntocmirii actului, de
existena cesiunii (art. 561 CC). Dup ndeplinirea formalitilor
indicate, cedentului i se poate opune de ctre debitor cesiunea i
atunci cnd ea nu a mai avut loc sau cnd este lipsita de efect
(art. 564, alin. (1) CC).
Este posibil ca un cedent s nstrineze creana lui la mai muli
cesionari, n acest caz se nate un conflict ntre cesionarii
ulteriori i succesivi ai aceleiai creane cedate. Legea prevede c
dac o crean este cedat de acelai titular de , mai multe ori,
creditor al obligaiei este primul cesionar (art. 562 CC). Primul
cesionar va fi stabilit acela care notific primul debitorul sau i
prezint un nscris privitor la cesiune va avea prioritate.

46.Cesiunea de datorie.
Preluarea datoriei este o operaie juridic prin care un debitor
(debitorul iniial) transmite datoria sa unui ter (debitor nou), care
se oblig n locul su n faa creditorului. Potrivit Codului civil
exist dou modaliti de preluare a datoriei.
1) Datoria poate fi transmis printr-un contract ncheiat ntre
creditor i un ter, acesta substituindu-l pe debitorul iniial. Legea
prevede c o datorie poate fi preluat de un ter n temeiul unui
contract cu creditorul art. 567, alin. (1) CC).
n acest caz, debitorul iniial are dreptul s se opun contractului
i s execute el nsui obligaia (art. 567, alin. (2) CC).
2) Datoria poate fi transmis n baza unui acord ncheiat ntre ter
i de bitorul iniial, cu condiia ca acest acord s fie acceptat de
ctre debitor. Conform art. 568 CC, dac preluarea datoriei a fost
convenit ntre ter i debitor printr-un acord, acesta produce
efecte doar cu acceptarea din partea creditorului. Este cert c
respectul drepturilor nu permite schimbarea debitorului ntr-un
raport obligaional fr consimmntul creditorului. Creana este
un raport personal, n care personalitatea debitorului
(solvabilitate, cinste, spirit gospodresc, inteligen) prezint un
caracter primordial. Nu se poate deci concepe s i se dea
creditorului, fr voia lui, un alt debitor.
Referitor la condiiile de form, ca i n cazul cesiunii de crean,
legea prevede c preluarea datoriei trebuie s fie ncheiat n
forma cerut pentru actul juridic n al crui temei s-a nscut
datoria (art. 569 CC).
Noul debitor poate opune creditorului excepiile care rezult din
raportul dintre creditor i debitorul precedent, dar nu poate
prezenta spre compensare o crean ce aparine debitorului iniial
(art. 570 CC).
Ca urmare a prelurii datoriei, drepturile de garanie stabilite
asupra creanei se sting n msura n care meninerea lor nu este
ncuviinat de cei care le-au constituit (art. 571 CC). Este firesc
s fie aa, ntruct schimbarea debitorului intereseaz n mod
esenial pe cei care au garantat datoria (garanii personale sau
reale). Acetia s-au legat prin raporturile juridice respective n
consideraia persoanei debitorului, de aceea ei nu pot fi inui s
garanteze pe un nou debitor, impus fr voia lor.

47.Notiuni generale privind garantiile executarii obligatiilor.
Garantiile-ansamblul mijloacelor jur care confera creditorului
garantat anumite prerogative suplimentare ,prerogative care
constau fie intr-o prioritate fata de ceilalti creditori,fie in
posibilitatea ca in caz de neexecutare din partea debitorului sa
urmareasca pe o alta persoana care s-a angajat sa execute ea
obligatia ce revenea debitorului.
Garantiile se clasifica in:
Garantii personale constau in angajamentul pe care o alta
persoana decit debitorul principal si-l asuma fata de creditor,de a
executa obl,in cazul in care debitorul principal nu o va face.Este
cazul fidejusiunii.
Garantii reale constau in afectarea speciala a unui bun pentru
garantarea obl,in instituirea unui dr real accesoriu cu privire la
acest bun.Este cazul gajului,ipotecii...


48.Fidejusiunea
Fidejusiunea este contractul prin care o parte (fidejusor) se
oblig fa de cealalt parte (creditor) s execute integral sau
parial, gratuit sau oneros obligaia debitorului (art. 1146, alin.
(1) CC).
Fidejusiunea poate fi de trei feluri:
1.Convenional, cnd nsei prile raportului obligaional,
debitorul i creditorul, convin c pentru garantarea executrii
obligaiei debitorul va aduce angajamentul unui fidejusor;
2.Legal, atunci cnd o norm a legii prevede expres c debitorul
este obligat s aduc un fidejusor pentru a garanta executarea
obligaiilor pe care le are fa de cealalt parte;
3.Judectoreasc, n ipoteza n care obligaia de a da o
fidejusiune este impus de instana de judecat.
Indiferent de felul ei, chiar dac obligaia debitorului de a
prezenta o fidejusiune este impus de lege sau de instana de
judecat, fidejusiunea ia natere ntotdeauna dintr-un contract
ncheiat ntre fidejusor i creditor, prin care primul i ia
angajamentul fa de cel de-al doilea de a garanta executarea
obligaiei principale de ctre debitor.
Contractul de fidejusiune este :
A. El este accesoriu fa de obligaia principal pe care o are
debitorul fa de creditor. consecine:
-fidejusiunea urmeaz soarta obligaiei principale, att sub
aspectul condiiilor de validitate, ct i sub aspectele naterii i
ncetrii ei, dup principiul accesorium sequitur princip alem.
Aceasta nseamn c fidejusiunea poate garanta doar o obligaie
valid. Dac obligaia garantat este declarat nul, aceasta va
atrage i nulitatea fidejusiunii.
In ceea ce privete naterea fidejusiunii, ea este determinat de
apariia obligaiei principale. Chiar dac contractul de fidejusiune
a fost ncheiat nainte de contractul principal, fidejusiunea nu
poate produce efecte nainte de a se nate obligaia principal. n
acest context trebuie de menionat c prin fidejusiune se poate
garanta i o obligaie viitoare sau afectat de modaliti (art.
1146, alin. (2) CC), de exemplu o obligaie ce se nate dintr-un
act juridic sub condiie suspensiv (a se vedea art. 234-241 CC).
La fel ca i naterea, stingerea fidejusiunii este determinat tot de
soarta obligaiei principale, astfel nct fidejusiunea ntotdeauna
nceteaz o dat cu stingerea obligaiei garantate,
fidejusiunea nu poate ntrece datoria principal i nu poate fi
fcut n condiii mai oneroase.
-fidejusiunea se ntinde la accesoriile datoriei principale. Legea
stipuleaz c, n limitele sumei maxime menionate n contract,
fidejusorul rspunde pentru:
a) totalul, din momentul respectiv, al datoriei principale, inclusiv
sumele datorate din cauza vinoviei ori ntrzierii debitorului
principal, precum i penalitile contractuale sau despgubirea
global prevzute pentru cazul ncetrii contractului, atunci cnd
s-a convenit expres n acest sens;
b) cheltuielile de reziliere a contractului i de urmrire n justiie
dac trebuie suportate de debitorul principal, n msura n care
fidejusorului i s-a dat la timp posibilitatea de a le evita prin satis-
facerea cerinelor creditorului;
c) dobnzile datorate de debitorul principul, dac s-a convenit n
mod expres asupra acestui lucru (art. 1153 CC);
- fidejusorul poale opune creditorului toate excepiile pe care le-
ar putea opune debitorul principal, cum ar fi, de exemplu,
excepiile de prescripie sau de compensaie care pot fi invocate
de debitorul principal, excepiile ce se ntemeiaz pe valabilitatea
obligaiei principale (lipsa sau viciile de consimmnt) etc. (art.
1157 CC).
B. Contractul de fidejusiune este solemn, deoarece pentru
ncheierea lui valabil se cere respectarea formei scrise. Legea
prevede ns posibilitatea n lturrii viciului de form prin
executarea efectiv a obligaiei ce constituie obiectul contractului
(art. 1147 CC).
n dreptul comparat, calificarea contractului de fidejusiune ca
fiind cu titlu gratuit sau cu titlu oneros este controversat. Legea
noastr stipuleaz expres c contractul de fidejusiune poate fi
att gratuit, ct i oneros (art. 1146, alin. (1) CC), fr a stabili o
prezumie n acest sens.
Fiind recunoscut ca un contract cu titlu gratuit n doctrina
clasic, fidejusiunea rmne deseori i astzi ca atare, mai cu
seam n raporturile dintre particulari raporturi ntemeiate
deseori pe relaii de familie ori de prietenie, care se
caracterizeaz prin gratuitate. Legislaia i doctrina modern ns
au evoluat spre atribuirea caracterului oneros raporturilor de
fidejusiune, acesta fiind mai pronunat n raporturile de afaceri,
ntre profesioniti, unde angajamentul de a plti datoria altuia
este, n mod normal, remunerat.
Contractul de fidejusiune cu titlu gratuit este un contract
unilateral, deoa rece genereaz o singur obligaie - cea a
fidejusorului fa de creditor de a garanta obligaia debitorului.
Raporturile care se nasc ntre fidejusor i debitoi nu izvorsc din
contractul de fidejusiune. Contractul de fidejusiune este
sinalagmatic n cazul n care creditorul datoreaz fidejusorului o
remuneraie.
n ipoteza n care contractul de fidejusiune este un contract cu
titlu oneros, el este aleatoriu deoarece naterea obligaiei
fidejusorului depind de un eveniment incert - neexecutarea
obligaiei principale de ctre debitor.
Condiiile de validitate
A. Capacitatea de a contracta. Sunt capabile de a lua parte la
raporturi juridice, n calitate de fidejusor, persoanele fizice cu
capacitate de exerciiu deplin i persoanele juridice legal
constituite. Nu pot garanta persoanele lipsite de capacitate de
exerciiu, cu capacitate limitat sau restrns. n privina
contractrii fidejusiunii de ctre persoanele juridice, trebuie de
inut cont de principiul specialitii capacitii lor de exerciiu.
n afar de regulile generale privind capacitatea, legea stabilete
cerine speciale referitor la persoana fidejusorului. Astfel,
debitorul obligat s furnizeze o fidejusiune trebuie s propun o
persoan fizic cu domiciliu sau reedin n Republica Moldova
sau o persoan juridic nregistrat n Republica Moldova, care
s dispun de bunuri suficiente pentru a garanta obligaia. n
cazul n care persoana propus nu este acceptat, debitorul
trebuie s propun o alt persoan. Aceast regul nu se aplic
atunci cnd creditorul a cerut n calitate de fidejusor o anumit
persoan (art. 1150, alin. (2) CC).
B.Consimmntul. Ca i orice alt contract, fidejusiunea ia
natere prin manifestarea de voin a prilor - fidejusorului i
creditorului - care trebuie s fie persoane cu discernmnt.
Voina trebuie s fie exprimat cu intenia de a produce efecte
juridice, i nu trebuie s fie viciat. Din caracterul solemn al
contractului reiese c consimmntul trebuie s fie manifestat
expres.
Chiar dac fidejusiunea este legal sau judectoreasc, acest
lucru nu afecteaz caracterul ei contractual. ntr-adevr, legea
sau instana poate impune doar furnizarea unei fidejusiuni.
Raportul de fidejusiune, ns, ia natere prin consimmntul
prilor manifestat n contract.
C.Obiectul contractului de fidejusiune este prestaia promis de
fidejusor creditorului, n cazul n care debitorul principal nu-i
execut obligaia, prestaie care, potrivit principiului
accesorialitii, urmeaz soarta obligaiei principale.
Obligaia fidejusorului de a garanta executarea obligaiei de ctre
debitor nu nseamn c fidejusorul se angajeaz s efectueze
anume acea prestaie la care s-a obligat debitorul. Se poate
ntmpla ca fidejusorul s nu fie n stare s efectueze o asemenea
prestaie. De aceea, de regul, fidejusorul este obligat s achite o
sum n bani echivalent datoriei principale i accesoriilor ei.
Trebuie de menionat c, n practic, fidejusiunea se utilizeaz
mai des pentru garantarea obligaiilor pecuniare.
Conform regulilor generale, obiectul trebuie s fie determinat sau
determinabil, s fie n circuitul civil, s fie licit i moral.
Pot fi garantate obligaii prezente, obligaii viitoare, precum i
obligaii afectate de modaliti.
D.Cauza fidejusiunii este obiectivul urmrit la ncheierea actului
juridic civil, acel interes pe care prile caut s-1 satisfac.
Cauza trebuie s existe, s fie real, licit i moral.
E. Forma. Legea cere forma scris pentru contractul de
fidejusiune, ca o condiie de valabilitate a lui.


49.Gajul.
Potrivit Codului civil, gajul este un drept real n al crui temei
creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanelor
sale cu preferin fa de ceilali creditori, inclusiv statul, din
valoarea bunurilor depuse n gaj in cazul n care debitorul
(debitorul gajist) nu execut obligaia garantat prin gaj (art. 454,
alin. (1) CC).
Potrivit unei alte definiii legale, gajul este o garanie real n al
crei temu creditorul gajist poate urmri bunul gajat, avnd
prioritate fa de ali creditori, inclusiv fa de stat, la satisfacerea
creanei garantate.

a) Gajul este un contract accesoriu fa de raportul obligaional
principal, ntruct nu are o existen de sine stttoare. Soarta
acestui contract depinde de soarta obligaiei principale, pe care o
garanteaz, conform regulii accesorium sequitur principalem.
Prin gaj se poate garanta orice obligaie: pur i simpl, sub
condiie, cu termen.
b) n funcie de modul de formare, contractul de gaj poate fi real
sau nregistrat. Gajul cu deposedare (amanetul) este un contract
real, deoarece pentru naterea obligaiei este necesar remiterea
efectiv a bunului. Legea prevede expres c, n caz de amanet,
gajul apare n momentul transmiterii obiectului gajului, dac n
contractul de gaj nu este prevzut altfel (art. 466, alin. (3) CC).
c) Contractul de gaj este sinalagmatic (bilateral), deoarece,aa
cum se va arta mai jos, el d natere obligalilor in sarcina
ambelor pri.
1. gajul este o garanie. Gajul se instituie n legtur cu un alt
raport juridic - raportul de baz, avnd menirea s asigure
executarea cuvenit a acestuia. Pentru a se proteja contra unor
eventuale riscuri, creditorul solicit afectarea unor bunuri pentru
garantarea obligaiei principale. Finalitatea gajului este sporirea
gradului de siguran a creditorului c obligaia va fi executat.
Creditorul obligaiei principale, prin constituirea gajului, adaug
un nou raport obligaional, fcnd ca raporturile juridice s
devin mai complexe, ns al doilea raport obligaional are un
caracter complementar; obligaia se nate doar n cazul n care
debitorul obligaiei garantate nu o execut n conformitate cu
condiiile acesteia. Atta timp ct debitorul va executa obligaia
principal, dreptul de gaj comport doar limitarea dreptului de
proprietate al debitorului gajist asupra bunului; de regul, este
limitat dreptul de dispoziie asupra bunului, iar n cazul gajului
cu deposedare - i drepturile de posesiune i folosin. ns, din
momentul n care debitorul nu va executa obligaia garantat n
modul stabilit, creditorul va putea exercita efectiv dreptul su de
gaj, prin urmrirea bunului gajat n vederea satisfacerii creanelor
sale;
2. gajul este un drept real, adic un drept subiectiv n virtutea
cruia titularul poate s-i exercite mputernicirile asupra unui
bun, n mod direct i nemijlocit.
Pentru constituirea gajului este necesar ca, pe lng condiiile
generale de validitate a oricrui act juridic, s mai fie respectate
anumite reguli speciale care se refer: la subiecii raportului de
gaj (A), la obiectul gajului (B), la creana garantat prin gaj (C)
i la formalitile ce trebuiesc ndeplinite pentru constituirea
gajului (D).
A.Contractul de gaj se ncheie ntre prile contractante, care se
numesc creditor gajist i debitor gajist. Att debitor gajist, ct i
creditor gajist poate fi orice persoan fizic sau juridic care
ndeplinete condiiile generale n ceea ce privete capacitatea de
a incheia un act juridic.
Creditorul gajist este persoana obligaiile fa de care suni
garantate prin gaj (art. 456, alin. (1) CC). Creditor gajist este
persoana care deine o crean garantat prin gaj.
B.Obiect al gajului poate fi orice bun, corporal sau incorporai,
mobil sau imobil, consumptibil sau neconsumptibil, determinat
individual sau generic. Nu pot constitui obiect al gajului bunurile
retrase din circuitul civil, bunurile inalienabile (de exemplu,
bunurile domeniului public) sau insesizabile (art. 457, alin. (2)
CC).
C. n ceea ce privete creana garantat prin gaj, legea dispune c
gajul poate garanta una sau mai multe creane legale, existente
sau viitoare, pure i simple sau afectate de modaliti.
Legea stabilete anumite reguli n ceea ce privete creana
garantat prin gaj:
- ea trebuie s fie determinat sau determinabil;
- ea trebuie s fie exprimat ntr-o sum bneasc;
- gajul garanteaz creana n volumul existent la momentul
satisfacerii, inclusiv capitalul, dobnzile, cheltuielile de urmrire
i cheltuielile de ntreinere a bunului gajat, dac n contract nu
se prevede altfel. Astfel, prin contract, prile pot extinde
garania i asupra penalitilor i prejudiciului cauzat prin
neexecutare;
- o crean poate fi garantat cu mai multe bunuri (gajul comun)
i de mai multe persoane;
- cu acordul creditorului gajist i al debitorului gajist, n locul
creanei pentru care este constituit gajul poate fi pus o alt
crean, cu condiia ca nlocuirea creanei garantate s nu
afecteze drepturile creditorilor gajiti cu grad de prioritate
inferior (art. 461 CC).
D. Ct privete formalitile necesare constituirii gajului,
urmeaz a fi respectate o serie de reguli, pentru a asigura
opozabilitatea gajului fa de teri, posibilitatea de prob sau
chiar nsi validitatea contractului.
Forma contractului de gaj este determinat de tipul i obiectul
gajului Pentru constituirea amanetului nu se cere ca contractul de
gaj s mbrace forma scris, pe cnd contractul de gaj fr
deposedare se ncheie n form scrisa (art. 468, alin. (2) CC).
Contractul de ipotec se ncheie n form autentica.|
Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea contractului (art.
468, alin. (2) CC). Contractul de gaj se ncheie n form autentic
i n cazul n care pentru transmiterea bunului se cere aceast
form (art. 468, alin. (1) CC).
Fiind un contract accesoriu, gajul nceteaz ca consecin a
ncetrii obligaiei principale. Prin urmare, dac obligaia
garantat prin gaj se stinge n baza temeiurilor generale de
stingere a obligaiilor, prevzute de legea civil, nceteaz i
gajul. Dac obligaia principal nceteaz prin executare,
compensaie, remitere de datorie, confuziune, imposibilitate
fortuit de executare, nulitate, rezoluiune (reziliere), nceteaz i
gajul.
De asemenea, gajul nceteaz n rezultatul exercitrii de ctre
creditorul gajist a dreptului de gaj n cazul n care debitorul gajist
nu a executat conform contractului sau a executat n mod
necorespunztor obligaia garantat ori o parte a acesteia, precum
i n alte cazuri prevzute de lege i contract.
Gajul poate nceta i independent de obligaia principal, prin
modurile obinuite de stingere a obligaiilor. Legea prevede
expres c gajul nceteaz n cazul:
-expirrii termenului pentru care a fost constituit gajul;
- pieirii bunurilor gajate;
- punerii bunurilor n afara circuitului civil;
- exproprierii bunurilor (art. 495 CC, art. 80 al Legii 449/2001).
De asemenea, legea prevede c amanetul se stinge o data cu
ncetarea posesiunii, iar ipoteca se stinge n termen de 30 de ani
de la data nregistrrii sau de la data unei noi nregistrri (art. 80
al Legii 449/2001).
ncetarea gajului este nsoit de anumite formaliti. Astfel,
legea dispune c, n urma stingerii gajului, informaia cu privire
la gaj urmeaz a fi radiat din registrul gajului.
Pot solicita radierea informaiei cu privire la gaj:
a) creditorul gajist;
b) debitorul gajist, n baza unui demers semnat de ambele pri, a
declaraiei scrise a creditorului cu privire la renunarea la gaj sau
a hotrrii judectoreti;
c) terul care a dobndit obiectul gajului, n baza declaraiei
scrise a creditorului gajist cu privire la radierea gajului din
registrul gajului, a certificatului eliberat de executorul
judectoresc prin care se confirm c bunul a fost dobndit n
cadrul procedurii de executare silit, a certificatului eliberat de
instana de judecat pentru confirmarea faptului c bunul a fost
dobndit n cadrul procesului de insolvabilitate, a hotrrii
judectoreti cu privire la expirarea gajului (art. 473 CC).

50.Clauza penala.
Clauza penala-prevedere contractuala prin care partile evalueaza
anticipat prejudiciul,stipulind ca debitorul in cazul neexecutarii
obl,urmeaza sa remita creditorului o suma de bani sau un alt bun.
Obiectul clauzei penale il constituie,in mod uzual,o suma de
bani,determinata sau determinabila,numita penalitate.Clauza
penala intotdeauna trebuie sa imbrace forma scrisa,chiar daca obl
principala pentru garantarea careia a fost stipulata nu ar imbraca
aceasta forma.Nerespectarea formei scrise este sanctionata cu
nulitatea. Clauza penala are functia de garantie.
Caracterele juridice ale clauzei penale
a)Clauza penal are un caracter accesoriu, astfel nct validitatea
obligaiei principale constituie o condiie esenial pentru
existena clauzei penale. n acest sens, legea dispune c prin
clauz penal se poate garanta numai o crean valabil.
b) Debitorul nu poale alege ntre executarea n natur i plata
sumei prevzut n clauza penal. Scopul clauzei penale este de a
determina ntinderea despgubirii, i nu crearea unei posibiliti
pentru debitor de a se degreva de obligaia principal printr-o alt
prestaie - plata penalitii. Aceast posibilitate de a alege o are
numai creditorul i numai n cazul cnd obligaia principal
devenit exigibil nu a fost executat n natur de debitor.
c) n ceea ce privete cumulul penalitilor cu executarea
obligaiei, regula este c creditorul nu poate cere concomitent
executarea prestaiei i plata clauzei penale, cu excepia cazurilor
n care sunt stipulate penaliti i pentru executarea
necorespunztoare sau tardiv a obligaiei (art. 626, alin. (1)
CC). n cazul n care a primit executarea, creditorul poate cere
plata penalitii numai dac i-a rezervat expres acest drept la
primirea executrii (art. 626, alin. (3) CC).
d) Pentru a se putea aplica clauza penal, este necesar s fie
ntrunite toate condiiile acordrii de despgubiri. Aceast cerin
deriv din faptul c semnificaia clauzei penale este evaluarea
convenionala a despgubirilor datorate creditorului pentru
neexecutarea contractului i c ea reprezint, de fapt, o
modalitate a rspunderii civile.
Ct privete condiia existenei vinoviei, legea prevede expres
c debitorul nu este obligat s plteasc penalitate n cazul n
care neexecutarea nu se datoreaz vinoviei sale (art. 624, alin.
(5) CC). n cazul n care neexecutarea se datoreaz parial unui
caz fortuit sau dac exist alte mprejurri ce exonereaz pe
debitor de rspundere, cum ar fi, de exemplu, aciunile culpabile
ale creditorului care au contribuit la survenirea prejudiciului,
instana de judecat va trebui s aprecieze n ce msur debitorul
este exonerat de rspundere, i drept urmare, penalitatea se va
aplica numai proporional cu partea din obligaie a crei
neexecutare se datoreaz vinoviei debitorului.
e)Creditorul obligaiei cu clauz penal este un creditor
chirografar, care vine n concurs cu ceilali creditori fr vreun
drept de preferin fa de cei lali creditori chirografari ai
aceluiai debitor.

51.Tipurile gajului.
n primul rnd, trebuie de menionat c legea prevede dou tipuri
de gaj: gajul nregistrat (gajul fr deposedare) i amanetul (gajul
cu deposedare).
n cazul gajului nregistrat, obiectul gajului rmne n posesiunea
debitorului gajist sau a unui ter care acioneaz n numele
debitorului gajist.
n cazul amanetrii, obiectul gajului se transmite n posesiune
creditorului gajist sau unui ter care acioneaz n numele
creditorului gajist. Conform contractului dintre creditorul gajist
i debitorul gajist, obiectul gajului, sigilat de ctre creditorul
gajist, poate fi lsat la debitorul gajist (art. 455 CC).
Exist mai multe criterii de clasificare a gajului.
n funcie de temeiul constituirii, gajul poate fi legal sau
convenional. Le gea dispune c gajul se constituie n virtutea
legii sau a contractului (art. 466 CC).
Gajul convenional este atunci cnd prile nsei convin asupra
necesitii constituirii gajului.
Gajul este legal atunci cnd legea oblig anumite persoane s
constituie un gaj, n vederea garantrii executrii unei obligaii.
Legea specific creanele din care se poate nate gajul legal:
a) creanele statului, pentru sumele datorate conform legislaiei
fiscale:
b) creanele persoanelor care au participat la construcia
imobilelor;
c) creanele care rezult dintr-o hotrre judectoreasc (art. 467
CC).
n funcie de natura raporturilor juridice ce constituie obiectul
gajului,
legea distinge urmtoarele categorii:
a) ipoteca - gajarea pmntului, construciilor, altor imobile
legate ne mijlocit de pmnt, mpreun cu terenul aferent necesar
asigurrii funcionale a obiectului gajat sau cu dreptul de
folosin a acestui teren. Constituie ipotec i grevarea chiriilor,
prezente i viitoare, pe care le produce un imobil;
b) ipoteca de ntreprinztor - gajul ntreprinderii care se extinde
asupra ntregului ei patrimoniu, inclusiv asupra fondurilor fixe i
circulante, asupra altor bunuri i drepturi patrimoniale reflectate
n bilanul intreprinderii, dac legea sau contraitul nu prevede
altfel;
c) gajul mrfurilor care se afl in circulaie sau in proces de
prelucrare
d) gajul bunurilor pe care debitorul gajist le va dobndi in viitor.

52.Arvuna.
Arvuna-suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractanta
o da celeilalte parti pentru a confirma incheierea contractului si
a-i garanta executarea.
Intelegerea cu privire la arvuna,indiferent de suma ei,trebuie sa
fie intocmita in scris.
Functiile arvunei:
a)functia de plata
b)functia de confirmare a incheierii contractului
c)functia de garantier
d)functia de compensare in ipoteza in care partea culpabila de
neexecutarea obl contractuale este
tinuta sa repare prejudiciile cauzate contractantului.

53.Retentia.
Dr de retentie-dr care confera celui care detine un bun pe care
trebuie sa-l remita sau sa-l restituie posibilitatea de a retine acest
bun,in cazul prev de lege,atita timp cit creditorul nu-l
despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a
facut pentru acel bun si pentru prejudiciile pe care bunul le-a
cauzat.
Creanta retentorului consta in sumele cheltuite pentru
pastrarea,intretinerea,imbunatatirile aduse bunului,precum si
eventualele prejudicii cauzate de bunul in cauza.
Pentru nasterea dr de retentie,trebuie sa fie intrunite urm conditii:
a)creanta retentorului sa fie certa,lichida si exigibila
b)dr de retentie sa fie invocat fata de proprietarul exclusiv si
actual al bunului respectiv
c)intre bun si creanta sa existe o conexiune.
d)bunul respectiv este corporal,mobil sau imobil,aflat in
stapinirea retentorului.
Legea prevede cazurile in care dr de retentie nu poate fi
exercitat,si anume:daca posesiunea bunului provine dintr-o fapta
ilicita,este abuziva ori ilegala,daca bunul este insesizabil,precum
si daca posesorul este de rea-credinta.

54.Notiunea si clasificarea mijloacelor de stingere a
obligatiilor.
Stingerea obl-incetarea rap jur dintre subiectele acestora care
pierd dr si obl subiective ce rezulta din continutul raportului
obligational.
Obligatia se stinge odata ce a fost executata,in natura sau prin
echivalent,direct sau indirect,voluntar sau silit.Modurile de
stingere a obl
sunt:executarea,consemnarea,compensarea,confuziunea,remitere
a de datorie,imposibilitatea fortuita de executare,novatia,decesul
pers fizice sau lichidarea pers juridice.In afara de modurile
enumerate,obl se pot stinge si prin intermediul altor
institutii.Stingerea obl prin intermediul altor institutii juridice se
intilneste indirect in cazul nulitatii sau rezolutiunii,care prin
efectul lor duc la desfiintarea retroactiva a rap jur.
Clasificarea modurilor de stingere a obl:
a)rolul vointei partilor in incetarea rap jur obligational
b)faptul realizarii sau nerealizarii creantei creditorului.
Dupa rolul vointei partilor la incetarea rap obligational se
disting:
Moduri voluntare de stingere a obl,care implica manifestarea
vointei partilor,de ex remiterea de datorie sau compensarea.
Moduri de stingere a obl care produc efecte indiferent de vointa
partilor,cum sint confuziunea sau imposibilitatea fortuita de
executare.
In functie de criteriul realizarii sau nerealizarii creantei
creditorului,distingem:
Moduri de stingere a obl care duc la realizarea creantei,cum sint
executarea obl,confuziunea,compensarea.
Moduri de stingere a obl care nu duc la realizarea creantei
creditorului,cum sint:remiterea de datorie,imposibilitatea fortuita
de executare.

55.Stingerea obligatiilor prin executare.
Cel mai important mod de stingere a obligatiilor este executarea
efectuata in modul corespunzator,deoarece aceasta aste esenta
obligatiei jur civile,care presupune ca ea urmeaza a fi executata.
Executarea obl poate fi directa /in natura sau indirecta/prin
echivalent.
Executarea in natura este atunci cind debitorul executa prestatia
pe care o datoreaza in natura ei specificata.Prestatia datorata in
acest caz nu poate fi inlocuita cu o alta prestatie sau cu
despagubiri banesti fara acordul creditorului.
Executarea indirecta este darea de plata.Darea de plata presupune
transmiterea de catre debitor creditorului,in locul prestatiei
datorate,a unui alt bun,plata unei sume de bani,prestarea unor
servicii.Cuantumul,termenul si modalitatea executarii prin darea
de plata sint stabilite de parti.
Daca obl a fost incheiata in forma scrisa,si executarea ei
urmeaza sa fie stinsa cu probe scrise.In urma executarii
obl,debitorul are dr de a primi chitanta si de a cere titlul original.

56.Stingerea obligatiilor prin consemnare.
Consemnarea-mijloc jur aflat la dispozitia debitorului pentru a se
elibera de datorie in cazul in care creditorul refuza sa primeasca
prestatia fara temei legal sau daca pentru executarea prestatiei se
cere o actiune din partea creditorului,iar el nu efectueaza aceasta
actiune.
Consemnarea,fiind un mod de stingere a obl,prin executarea
ei consta in depunerea banilor,valorilor mobiliare sau a altor
documente,a bijuteriilor la banca,la posta sau la notar.
Stingerea obl prin consemnare este in interesul direct al
debitorului,deoarece,efectuind-o,el nu mai este obligat sa suporte
riscurile,sa plateasca dobinda,penalitati sau sa compenseze
venitul ratat.
Cazurile cind nu se permite restituirea bunului consemnat,si
anume:
a)debitorul a renuntat expres,la momentul consemnarii,la dr de
restituire.
b)creditorul a declarat institutiei la care sint depuse bunurile ca le
primeste
c)la institutia la care sint depuse bunurile este prezentata o
hotarire judecatoreasca definitiva,prin care consemnarea este
recunoscuta legala.
d)impotriva debitorului a fost intentat un proces de
insolvabilitate.

57.Stingerea obligatiilor prin compensare
Compensarea-stingerea reciproca a unei obl si a unei creante
opuse,certe,lichide,de aceeasi natura si exigibile.
Stingerea obl prin compensare este un mod simplificat al
executarii obl.Prin aplicarea lui se evita efectuarea a 2 plati cu
cheltuielile respective,pierderea de timp si riscurile pe care le
presupune orice plata.
Pentru stingerea obligatiei prin compensare este necesar ca una
din parti sa faca declaratie fata de cealalta parte si sa fie intrunite
cumulativ urm conditii:
Partile sa participe la 2 obl reciproce si de aceeasi natura,avind
una fata de cealalta atit calitatea de debitor,cit si calitatea de
creditor.
Obiectul obl sa fie sume de bani sau bunuri de aceeasi natura ,in
asa mod ca inaintea compensarii sa nu fie necesar acordul
partilor privind schimbarea obiectului prestatiei.
Creantele trebuie sa fie certe(adica existenta lor sa nu fie
discutabila din punct de vedere jur),lichide(adica valoarea sa fie
determinata sau determinabila pentru a putea deduce cea mai
mica si cea mai mare)si exigibile(adica scadente sau sa poata fi
ceruta executarea)
Cazurile in care nu este admisa compensarea creantelor:
Cu termenul de prescriptie expirat,aceasta regula nu se aplica in
cazul in care termenul de prescriptie a expirat dupa data la care
creanta al carei termen de prescriptie putea fi compensata.
Privind repararea prejudiciului cauzat prin vatamarea sanatatii
sau prin cauzarea mortii.
Privind plata pensiei alimentare
Privind intretinerea pe viata
Daca obiectul prestatiei este un bun insesizabil
Cind obl s-a nascut dintr-o fapta ilicita intentionata
In alte cazuri prevazute de lege.
Nu se admite compensarea creantei exclusa prin contract.

58.Confuziunea.
Confuziunea-mod de stingere a obl ,care consta in faptul ca o
singura pers intruneste calitatea de creditor si cea de debitor.
Confuziunea stinge obl integral sau partial.In cazul cind raportul
obligational se stinge integral,se sting si toate garantiile si
accesoriile lui.Confuziunea care opereaza prin intrunirea de catre
aceeasi persoana a calitatilor de creditor si debitor profita
fidejusorul,deoarece el este eliberat de obligatia de
garantie.Atunci cind confuziunea se realizeaza prin intrunirea de
catre aceeasi persoana a calitatii de fidejusor si de creditor sau de
fidejusor si debitor,obligatia principala nu se stinge,se stinge
numai obligatia secundara de garantie.
Codul Civil prevede ca in unele cazuri,daca confuziunea
inceteaza sa existe,efectele ei inceteaza de asemenea.Aceasta
poate avea loc atunci cind actul prin care debitorul a devenit
propriul sau creditor sau invers a fost declarat nul si,prin efectul
retroactiv al nulitatii,efectele confuziunii se anuleaza,si obligatia
renaste cu toate consecintele ce recurg din aceasta.

59.Novatia.
Novatia-obligatia se stinge in baza intelegerii dintre parti de a o
inlocui cu o alta obligatie.
Sintem in prezenta novatiei atunci cind subiectele raportului jur
obligational,inlocuind obiectul sau modul de executare a
obligatiei,in special,trebuie sa mentioneze ca obl anterioara
inceteaza,fiind inlocuita cu alta.
Novatia se caracterizeaza prin urm caractere:
a)prezenta acordului intre parti,prin care se inlatura litigiul
privind existenta obligatiei anterioare si
privind existenta obl anteriore si privind conditiile obl noi.
b)incetarea obl anterioare
c)incetarea tuturor obl accesorii care garantau executarea obl
principale,daca partile nu au stipulat
expres altfel.
d)nasterea intre aceleasi persoane a unei noi obl ce contine
conditia inlocuirii obiectului prestatiei
anterioare cu un alt obiect sau cu un alt mod de executare.
Novatia se admite in privinta tuturor obl valabile.Daca se
stabileste ca obl anterioara a fost nevalabila,va fi nevalabila si
obl noua prin care a fost inlocuita.

60.Remiterea de datorie.
Remiterea de datorie-mod voluntar de stingere a obl,care consta
in renuntarea creditorului,cu consimtamintul debitorului,la dr sau
de creanta.
Remiterea de datorie nu este un act jur unilateral,ci un contract,a
carui incheiere face necesara existenta consimtamintului
debitorului.
Remiterea de datorie este renuntarea gratuita pe care creditorul o
face debitorului sau,cu acordul acestuia,la plata creantei sale.Ea
este totala daca nu a fost stipulate expres ca e partiala.Remiterea
de datorie,ca act jur bilateral prin care se stinge obl ,poate fi
realizata in orice forma scrisa sau verbala,expresa sau tacita.
Este interzisa remiterea de datorie daca remiterea incalca dr de
creanta ale tertilor fata de creditor.Aceasta situatie poate aparea
in cazul cind creditorul a fost declarat insolvabil si remiterea de
datorie incalca dr persoanelor carora le este dator creditorul.