ta ?i burduf care con?ine cheagul, care se folose?te, de?i rar, cu sensul de brnza maturata n burduf (Brnza de burduf). Literar deriva din: n rnza, adica: b-rnza (brnza prefixul b venind din limba arameica-siriana din care s-a format limba aromnilor ?i a fost preluat n mai multe dialecte locale ct ?i mai trziu n limba slavona. Un p roverb popular spune: "Mai bine sa crape rnza de ct sa ramie (nemncata) brnza". Pascu Beitrge, a fost cel care sugerat mai nti o posibila deriva?ie de la interjec? ia br ori ber, idee nsolita, dar care a fost totu?i preluata de Lahovary, cu circu mstan?a de a o fi combinat cu rnza, ?i de a considera cuvintele ca provenind din fondul lingvistic anterior influne?ei indo-europene. El a scris apoi despre o de riva?ie de la cuvntul tracic berenza, care poate veni de la ber = oaie. Dupa Densus ianu, este vorba de radacina iraniana renc-, renz-, rnz-: a stoarce, a strivi, adic a n stoarcere = b renz-. Rezultatul b-renza brnza pare normal, din punct de vedere fo tic ?i semantic. Cnd romnii au nceput sa faca brnza tare pentru legionarii lor, sacul care era folosi t pentru stoarcerea brnzei, astazi sedila sau zagrna, s-a numit probabil n trecut b randeum ori branda?, ori brandie care nsemna pnza de in (tifon) ?i care apare n Evul Mediu cu sensurile de val sub?ire pentru relicve, pnza ?i legatura, bru. (Charles du C ge - Glossarium mediae et infimae Latinitatis, Jan Frederick Niermeyer - Mediae Latinitatis Lexicon) Dupa Giuglea, ar trebui plecat de la brendia ori brandia, folosita pentru soarce rea zerului din brnza, care s-ar trage dintr-un cuvnt indo-european gurendh a ferme nta, a acri; ideea aceasta a fost preluata de Pedersen [n Lingua Posnaniensis, I ( 1949), pg. 1-2]. Ambele afirma?ii sunt valide pentru ca crescatorii de oi care au pastrat tradi?i a transhuman?ei n sudul ?i nordul Dunarii nca folosesc rnza (stomac triturator) pen tru a porni acrirea laptelui de oaie, nu doar pentru brnza de burduf ci ?i pentru ca?ul semiprelucrat care este fermentat n ciubar din lemn.