ILIE (DUMITRU) GHE.

CONSTANTA
UNIVERSITATEA BUCURESTI
INSTITUTORI 4 ANI
ANUL 2003-2004

TEORIA INSRUIRII

METODA OBSERVARII

1. CONCEPTUL DE METODA DE INVATAMANT

Termenul metoda deriva etimologic din grecescul methodos si are intelesul de

drum, cale. In didactica,metoda se refera la calea care se urmeaza, drumul ce
conduce la atingerea obiectivelor educationale; este o cale pe care profesorul o
parcurge pentru a da posibilitatea elevilor sai sa gaseasca ei singuri, adeseori, calea
proprie de urmat in procesul invatarii.
Metodele de invatamant reprezinta calea sau modalitatea de lucru:
- seletionata de cadrul didactic si pusa in aplicare in lectii si activitati extrascolare
cu ajutorul elevilor si in beneficiul acestora;
- care presupune in toate cazurile cooperarea dintre profesor si elevi si
participarea
acestora la cautarea solutiilor;
- care-i permite profesorului sa se manifeste ca purtator competent al continuturilor
invatamantului si ca organizator al proceselor de predare invatare;
In alegerea si adecvarea unei metode, profesorul trebuie sa tina seama de factori
obiectivi si de factori subiecvi.
2. FUNCTIILE METODELOR DE INVATAMANT
Metodele indeplinesc cateva functii, unele cu caracter general, comun, altele cu
caracter particular. Dintre functiile cu caracter general, pot fi amintite:
- Functia cognitiva de elaborare a unor noi cunostinte.
- Functia instrumentala ( operationala) intre obiective de indeplinit si rezultate.
- Functia normativa de a arata cum anume sa se procedeze.
- Functia motivationala de stimulare a curiozitatii.
- Functia formativ-educativa de exersare si de dezvoltare a proceselor psihice si
motorii.
3.CLASIFICAREA METODELOR DE INVATAMANT
Metodele pot fi clasificate dupa crterii diferite. Asfel:
- dupa crieriul istoric.
- dupa gradul de generalitate
- dupa caracterul individual social a) libere, b) sub directia profesorului si
programate

- dupa obiectivele urmarite

- dupa caracterul activitatii mintale
- dupa tipul de experienta de invatare
Clasificarea metodelor de instruire dupa criteriul ,,izvorul cunoasterii,, care pot
fi : I. Experienta soiacial istorica a umanitatii; II. Experienta dedusa din contactul
direct cu realitatea ; III. Experienta bazata pe actiunea practica, pune in evidenta
existenta a trei mari categorii de metode:
A. Metode de comunicare; B. Metode de exploatare a realitatii ; C. Metode
de actiune ;
A. Metodele de comunicare de registru foarte convingator, se pot distribui, luand
drept subcriteriu suportul purtator de informatie si care poate sa fie cuvantul oral,
cuvantul scris sau cuvantul de asociatie cu imaginea si sunetul si limbajul interior in
urmatoarele tipuri de metode:
a. metode de comunicare orala subdirijate in:
- metode expozitive povestirea, descrierea, explicatia, expunerea, conferinta,
dezbaere, etc.
- metode interogative conversatia, discutia, dialog, colocviul etc.
- metoda problematizarii de instruire prin rezolvari de situatii-problema.
b. metode de comunicare scrisa sau livresti bazate pe lectura textului scris sau
tiparit munca cu manualul sau cartea.
c. metode de comunicare oral-vizuala instruire prin filme,instruire prin tehnici
video, instruirea cu ajuorul transmisiilor televizate etc..
d. metode de comunicare interioara reflectia personala si experimentul mintal.
B. Metodele de exploatare organizata a realiatii metode obiective sau
intuitive se pot imparti si ele in doua subgrupe principale in functie de caracterul
actiunii explorarii si anume in :
a. metode de exploatare directa a realitatii, in esenta metode de invatare prin
cercetare, prin descoperire asa cum sunt OBSERVAREA, expermentul, studiul de
caz, elaborarea de monografii etc..
b. metode de exploatare indirecta a realitatii din care fac parte metodele
demonstrative si metoda modelarii.
C. Metode bazate pe actiune metode practice. Dupa caracterul actiunii,
acestea se grupeaza in :
a. metode de actiune reala - metoda exercitiului sau a exersarii, lucrarile
practice, activitati creative etc..
b. metode de actiune simulata sau fictiva metode de simulare. Dintre care:
jocurile didactice, jocurile de simulare, invatarea dramatizata etc..

D. La toate aceste categorii principale se adauga o a patra categorie de metode

de rationalizare a activitatilor de predare- invatare ce cuprind numeroase elemente
ce apartin metodelor mai sus amintite. Putem enumera metodele algoritmice, instruirea
programata, instruirea asistata de calculator si de alte metode bazate pe principiul
programarii.

OBSERVAREA
Observarea este o metoda de invatamant utilizata cu scopul de a orienta perceptia
copilului in vederea desprinderii aspectelor caracteristice obiectului si fenomenului
studiat, de percepere activa si sistematica a obiectelor si fenomenelor lumii
inconjuratoare.
Din punctul de vedere al sarcinii didactice, observarea este considerata ca
principala activitate de formare a reprezentarilor si, pe baza aestora, a notiunilor celor
simple despre natura si despre viata sociala. Ca tip de activitate, se incadreaza in
randul activitatilor de comunicare de noi cunostinte si de formare a unor deprinderi si
priceperi simple de activitate practica si intelectuala.
Functia principala a activitatii de observare este de a forma reprezentari si notiuni
simple, corecte, cu un continu stiintific accesibil varstei prescolare, valorificand datele
anterioare si integrandu-le intr-un sistem deschis.
Inrucat in strucura sa, activitatea de observare imbina analiza si sinteza datelor
lumii reale, bazandu-se pe investigarea activa a acestei realitati de catre copii, am
considerat ca principala contributie a acestei activitati consta in antrenarea si
stimularea capacitatii perceptive a copiilor, in adancirea contactului direct cu realitatea
inconjuratoare, in verbalizarea corecta a celor percepute.
In vederea concretizari acestor considerente teoretice, am avut in vedere
urmatoarele obietive;
a. Perceperea obiectelor lumii reale, imbinata cu actiunile simple cu aceste obiecte;
b. Acumularea de impresii despre realitatea inconjuratoare in vederea construirii
unor imagini clare si diferentiate, imbogatirea vocabularului cu termeni
corespunzatori.
c. Elaborarea unor generalizari simple si corecte despre lucrurile percepute;
d. Largirea si adancirea intereselor cognitive, stimularea curiozitatii;
e. Formarea primelor elemene ale unei viziuni corecte despre viata, natura si
societate.
f. Formarea unei atitudini corespunzatoare fata de realitate;
Copiii au fost antrenati in observari cu intreaga grupa, care au o durata foarte scurta,
si in observari de lunga durata, ce se deosebesc prin scopul pe care il au si anume, de a

observa evolutia unor fenomene, animale, plante. Astfel pentru observarea procesului
de incoltire a plantelor, de crestere si dezvoltare a lor, am elaborat un plan ce vizeaza
principalele etape ale acestui proces, si anume:
- germinatia, planta tanara, planta matura, inflorirea, formarea semintelor,
recoltarea.
Pe parcursul intregii activitati am indrumat copiii sa observe influienta factorilor
de mediu si a lucrarilor agricole asupra cresterii, dezvoltarii plantelor respective.
Dupa parcurgerea ultimei etape a observarii, am stabilit concluziile cu privire la
stadiile dezvoltarii plantei, faand, in acelasi timp, si generalizarile care se impun.
In ceea ce priveste ciclul de viata al animalelor, de exemplu al canarilor, copiii au
avut posibilitatea sa observe urmatoarele aspecte:
- cum isi pregatesc ulcusul in voliera
- cum femela depune un anumit numar de oua;
- cum femela cloceste ouale un anumit numar de zile;
- cum puisorii incep sa iasa din oua;
- cum cresc si ajung la randul lor mari, ca parintii.
Am cautat sa respet principiul gradarii, astfel incat am organizat:
- observari in care se cere efectuarea intr-o forma explicita a operatiilor de
analiza si sinteza;
- observari prin care prescolarii recurg la analiza si sinteza;
- observari prin analiza, sinteza si comparatie. Se introduce abstractizarea;
- observari in care se introduce operatia de generalizare
In acest sens am organizat observari ale plantelor, animalelor, obiectelor de uz
individual, aspectele din viata sociala. La lectiile de cunoastere a mediului
inconjurator am folosit cu eficienta metoda observari in cadrul activitatilor de gen.
Urmarind cresterea si dezvoltarea plantelor de la coltul naturii vii, prescolarii afla
zilnic cate ceva referitor la acestea. De exemplu, la grupa mare, am orienat copiii, in
mod sistematic, spre evidenta asemanarilor si deosebirile.
De obcei, atentia copiilor este atrasa de plante prin faptul ca le sunt apropiate atat
familial , cat si din parcuri, sere,paduri. Totodata, acestea constituie si o sursa de
alimentatie legumele si zarzavaturile.
Prin speificul structurii lor, plantele permit cercetarea mai amanuntita, iar
descompunerea lor in parti componente il ajuta pe copil sa descopere mai usor relatiile
dintre procesul de crestere si conditiile necesare, sa seszeze transformarile care au loc
sub influienta diferitilor factori de mediu.
Refertor la lumea anmalelor, aestea reprezinta pentru copiii de orice varsta, o
atractie deosebita si o prezenta continua in sfera lor de preocupari, de activitati.
Animalele ii frapeaza prin marea lor mobilitate, atat de apropata de cea a copiilor.
Atiunile lor specifice sau asemanatoare cu ale copiilor sunt un prilej de observare, de
urmarire, de imitare pentru cei mici.

Cunoasterea animalelor si a mediului lor de viata sunt subiecte interesante pentru

copii. Intelegerea comportamentului animalelor in scopul reglarii comportamentului
uman fata de ele, constituie o cerinta importanta. Ideea de protectie a animalelor, de
aparare a lor fata de intemperii si faa de actiunile nocive ale omului, ca inepuizabil dn
punct de vedere eductiv.
Prin observarea plantelor si anmalelor din jur si a legaurlor dintre ele, copiii pot
sa-s largeasca si sa-si aprofundeze notiunile, isi formeaza deprinderi ecologice de
ocrotire a faune s florei.
Materialul folosit in activitatile de observare trebuie sa fie accesibil varstei copiilor ,
sa tina cont de particularitatile varstei lor.
Principalul mijloc prin care se poate asigura accesibilitatea cunostintelor, este
contactul direct, nemijlocit si organizat cu obiecte si fenomene din mediul apropiat de
viata.
Educatoarea se poate face inteleasa de prescolari daca foloseste principiul
intuitiei, al insusirii constiente si active, al accesibilitatii, precum si un bogat material
intutiv, care este indispensabil actului de predare-invatare.
Reprezentarile copilului despre raurile, dealurile si padurile care l-au inconjurat
in copilarie, raman nesterse. Rolul meu ca educatoare consta in a imbogati experienta
copilului in contact cu frumusetile naturii, a-l sensibiliza fata de acestea, a-i sad in
constiinta dorinta de a le pastra intacte.
Cand copilul incepe sa fie atras de locuitorii coltului viu, cand sare in ajutor
celor care nu cuvanta oferind, de pilda, pasarelelor hrana, pe pervazul ferestrei sau
cand il vom vedea grabindu-se sa aseze o floare rupa intr-un vas cu apa, vom putea
spune ca munca noastra nu a fost zadarnica.

BIBLIOGRAFIE

1.

IOAN JINGA, ELENA ISTRATE MANUAL DE PEDAGOGIE, Ed.

TALL Educational 1998.
2.
ROMITA IUCU PEDAGOGIE Ed. CREDIS 2004.
3.
ROMITA IUCU, MARIN MANOLESCU ELEMENTE DE
PEDAGOGIE Ed. CREDIS 2004.
REVISA INVATAMANT PRESCOLAR 2001, 2002, 2003.