Mihai Eminescu

Doar la auzul numelui marelui nostru poet - orice roman se gandeste la el ca la o enciclopedie. In
plus, venise si randul literaturii sa ocupe un loc la Mica Enciclopedie. Si care alt subiect ar fi
putut fi mai potrivit decat cel de a afla cat mai multe lucruri despre poetul nepereche. Asa ca,
desi spatiul este limitat, iar despre Eminescu este nevoie de cel putin un volum pentru a vorbi
despre el, va prezentam o scurta biografie cronologica a Luceafarului poeziei romanesti. In cele
ce urmeaza, veti descoperi - pas cu pas - toate momentele importante din viata personala si
literara a lui Mihai Eminescu.

Pe 15 ianuarie 1850, la Botosani, in casa caminarului Gheorghe Eminovici si a Ralucai, se nastea al
saptelea dintre cei zece copii ai familiei, Mihail Eminovici. Copilaria si-o petrece la Ipotesti (satul casei parintesti),
unde face primele doua clase de scoala. Urmeaza clasa a III-a si a IV-a la scoala National Hauptschule din
Cernauti, apoi este inscris la Ober-Gymnasium din acelasi oras. In primavara anului 1863, Eminescu intrerupe
studiile si se intoarce la Ipotesti, pentru ca - un an mai tarziu - bursa ceruta pentru a invata la liceul din Botosani
sa-i fie refuzata. Astfel, deoarece invatatura nu prea se potrivea cu firea sa zbuciumata si zburdalnica, se
angajeaza ca practicant la Tribunalul din Botosani. Slujba este de scurta durata, iar in toamna anului 1865 se
intoarce la Cernauti (azi - oras in Ucraina), unde este gazduit de profesorul sau, Aron Pumnul. Tot de acesta din
urma este legata si publicarea primei sale poezii La mormantul lui Aron Pumnul.

Continua studiile ca privatist (un fel de student la facultate particulara) si isi face debutul oficial in revista
Familia, cu poezia De-as avea.... Cu aceasta ocazie, directorul publicatiei - Iosif Vulcan - ii schimba numele din
Mihail Eminovici in Mihai Eminescu.

Urmeaza, rand pe rand, diferite slujbe alaturi de trupa lui Mihai Pascaly, apoi sufleur si copist in cea a lui Iorgu
Caragiale, timp in care publica in Familia poezia Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie. La nici 19 ani - in 1868 - este
angajat tot ca sufleur si copist la Teatrul National din Bucuresti, unde-l intalneste pe Ion Luca Caragiale. Cum
gandul la studii nu-i dadea pace, iar tatal sau ii promisese ca-i plateste o parte din taxe, Eminescu se inscrie - in
toamna anului 1869 - la Facultatea de Filozofie din Viena, ca student extraordinar (fara examen de bacalaureat).
Aici il intalneste pe unul dintre viitorii sai buni prieteni, Ioan Slavici. Activitatea literara devine, incet-incet, tot mai
intensa, debutand in revista Convorbiri literare cu poezia Venere si Madona. Publica apoi Epigonii, Fat-Frumos
din lacrima, Mortua est, Inger de paza si il recomanda pe Slavici celor de la revista Junimea.

Isi continua studiile la Viena, unde, in 1872, o cunoaste pe Veronica Micle. Apar, tot in Junimea, poeziile Inger si
demon, Floare albastra si nuvela Sarmanul Dionis. Ajutat material de aceeasi revista, Eminescu pleaca la Berlin,
unde studiaza filozofia, istoria, economia politica si dreptul. Se angajeaza - un an mai tarziu - ca secretar la
Consulatul Roman din Berlin si incepe sa scrie celebra poezie Luceafarul.

La inceputul anului 1875 publica in Convorbiri literare poeziile Imparat si
proletar si Fat-Frumos din tei, iar in vara aceluiasi an este numit revizor scolar
in Iasi si Vaslui. Tot atunci il cunoaste pe dascalul de la Scoala nr. 2 Pacurari (din
judetul Iasi), nimeni altul decat Ion Creanga. Activitatea jurnalistica o incepe la
ziarul Curierul de Iasi, in functia de corector. Publica in continuare in Convorbiri
literare - Craiasa din povesti, Lacul, Dorinta, Calin, Strigoii, perioada in
care sufletul ii este indurerat de moartea mamei lui, care se stingea din viata la 15
august 1876.

Un an mai tarziu, Eminescu revine la Bucuresti, ca redactor la ziarul Timpul, impreuna cu I. L. Caragiale si Slavici.
Colaborarea cu Titu Maiorescu si Alecsandri devine tot mai stransa, participand alaturi de cei doi la sedinte literare
saptamanale. Apar poeziile O, ramai, Rugaciunea unui dac, Revedere, De cate ori, iubito..., publicate intre
1878 si 1880 in revista Convorbiri literare. Intre timp moare sotul Veronicai Micle, moment in care Eminescu se
gandeste sa o ceara de sotie. In 1880 este numit redactor-sef la ziarul Timpul, reusind si finalizarea celor patru
Scrisori, pe care le publica un an mai tarziu. 1882 este anul in care termina Luceafarul, care este imediat tradus in
germana de cumnata lui Titu Maiorescu, Mite Kremnitz. Capodopera apare in Convorbiri literare, apoi in Almanahul
Societatii studentesti Romania Juna din Viena.

La o sedinta de la revista Junimea, Eminescu se reintalneste cu cel care i-a publicat primele creatii in revista
Familia, Iosif Vulcan, dandu-i acestuia cateva poezii: S-a dus amorul, Pe langa plopii fara sot etc. Vulcan le
tipareste si ii trimite lui Eminescu un mic onorariu (o suma de bani) pentru poeziile aparute. Acest onorariu a fost,
de altfel, singurul primit de poet de-a lungul activitatii sale literare. Un an mai tarziu, dupa ce demisia de la Timpul
nu ii este acceptata, Eminescu da primele semne de boala, fiind internat - pe 28 iunie 1883 - la sanatoriul doctorului
Sutu. Sfarsitul aceluiasi an aduce aparitia primului volum din poezia lui Eminescu, prefata fiind semnata de Titu
Maiorescu. Volumul continea poeziile publicate anterior, plus inca 26 de creatii lirice noi, iar pe coperta interioara
scria 1884 - POESII.

Internat in continuare la sanatoriu, Eminescu este zdruncinat de aflarea unei alte vesti proaste: moartea tatalui sau
(pe 8 ianuarie 1884). In septembrie, deoarece starea sanatatii se imbunatatise, participa la banchetul anual al
Junimii si este numit subdirector la Biblioteca Centrala din Iasi. Nu trec, insa, nici doua luni, si Eminescu se
interneaza din nou, de data aceasta la Spitalul Sf. Spiridon din Iasi, unde este vizitat - printre altii - si de
Alexandru Vlahuta. In 1885 este tiparit al doilea volum de poezii si, separat, in Convorbiri literare, apare Sara pe
deal. Dupa un tratament la Balta-Liman, se intoarce in Iasi si continua activitatea la biblioteca... Boala, totusi,
revine. Dupa tratamente la baile Repedea (langa Iasi), urmeaza internarea la ospiciul Manastirii Neamt, apoi - in
urma unui consult in Iasi - este trimis in strainatate, la Halle, pentru a fi tratat de niste doctori specialisti.

In 1888 este rugat de un grup de tineri sa conduca revista Fantana Blanduziei, in care publica saptamanal un
articol de fond. La sfarsitul anului apare editia a III-a din Poezii, avand in plus La steaua, De ce nu-mi vii si
Kamadeva. Pe 3 februarie este internat la Spitalul Marcuta din Bucuresti, apoi transferat la Sanatoriul Caritas.
Boala lui Eminescu se agraveaza in urmatoarele luni si - pe 15 iunie 1889, la ora 3 - poetul se stinge din viata, in
sanatoriul doctorului Sutu din Bucuresti.

Realizata in numai 17 ani, opera lui Mihai Eminescu este cea mai vasta creatie literara romana, cuprinzand o mare
varietate de genuri: poezie, proza, teatru, eseuri filozofice, publicistica, traduceri si culegeri de folclor. Editia de
Opere - inceputa de criticul si istoricul literar Perpessicius - cuprinde 9 volume complete ale creatiei eminesciene,
adunata in 10.000 de pagini.
Sursa: http://www.lumea-copiilor.ro/enciclopedie/eminescu/eminescu.php