Sunteți pe pagina 1din 3

CARACTERUL FINALIST AL EDUCATIEI

Educaţia nu este o activitate desfaşurată în sine şi pentru sine, ci una care


urmăreşte atingerea anumitor finalităţi. O abordare corectă şi sistemică a
fenomenului educaţional se poate realiza doar prin prisma intenţiilor urmărite şi a
rezultatelor scontate.
Sensul finalist al acţiunii educaţionale se referă la faptul că, în fiecare
moment al desfăşurării sale, educaţia este orientată şi dirijată în funcţie de
finalităţile (rezultatele) pe care aceasta le urmăreşte. Aceste finalităţi sunt
determinate preponderent de contextul social-istoric în care se desfăşoară acţiunea
educaţională şi mai puţin de dorinţele proprii ale elevului sau ale celui care
organizează, declanşează şi conduce acţiunea educativă.
Finalităţile educaţiei reprezintă orientările valorice ale
activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii definite la nivel
de sistem (educaţie / invăţământ) şi de proces (de învăţământ).
Aceste orientări valorice sunt incluse în documente de politică a
educaţiei elaborate la diferite niveluri ale deciziei: legea
invăţământului, statutul cadrelor didactice, programele şcolare
etc.

Finalităţile educaţiei reprezintă dimensiunea subiectivă a


activităţii de educaţie care transpune în practică – prin
intermediul unor decizii de filozofie şi de politică a educaţiei, pe
de o parte, şi de politică şcolară, pe de altă parte – dimensiunea
obiectivă a activităţii de educaţie, definită la nivelul funcţiilor
generale ale educaţiei. În acelaşi timp, trebuie evidenţiat faptul că
finalităţile educaţiei ridică problema raportului dintre orientările
valorice propuse, la diferite niveluri ale sistemului şi ale
procesului de învăţământ, şi resursele pedagogice necesare.
Modul de rezolvare a acestui raport demonstrează calitatea
actului de politică a educaţiei, exercitat în cadrul unui sistem de
învăţământ pe termen lung, mediu şi scurt.

Din perspectiva acţională educaţia are un caracter finalist.


Ea este produsul acţiunii oamenilor şi în consecinţă poate fi
explicată şi abordată prin prisma intenţiilor urmărite şi
rezultatelor obţinute. În alţi termeni, acţiunea educaţională este
un ”fapt uman”, instituit şi organizat în vederea dobândirii unor
finalităţi. Pe de altă parte, ea presupune anticiparea pe plan
teoretic şi mintal a rezultatelor pe care le are în vedere, iar pe de
altă parte întreaga ei desfăşurare este dirijată din interior de
această proiecţie ideală, conştientizata şi transpusă în practică de
către agent. Finalitatea se înscrie astfel ca o dimensiune
definitorie a educaţiei prin care se delimitează tranşant de
ansamblul influenţelor pe care le generează diferite medii
educaţionale în care individul se află în ipostaza sa de membru al
societăţii.

Sensul finalist desemnează astfel faptul că în orice moment


educaţia este orientată şi dirijată în funcţie de finalităţile pe care
le urmăreşte. La rândul lor, aceste finalităţi nu sunt simple dorinţe
sau intenţii ale agentului acţiunii educaţionale, ele sunt generate
de contextul social în care respectiva acţiune se desfăşoară, de
potenţialităţile interne ale receptorului acţiunii, toate fiind
conştientizate de către cel care declanşează şi conduce acţiunea.

Finalităţile educaţionale circumscriu modelul de


personalitate pe care educaţia urmează să-l formeze. Ele se
diferenţiază şi integrează într-un tot unitar, în funcţie de cerinţele
sociale şi cunoaşterea mecanismelor psihologice ale învăţării
umane.

Aceste finalităţi îmbracă forma idealului educaţional


scopurilor şi obiectivelor educaţionale. Ele se constituie într-un
sistem cu o funcţionalitate internă, călăuzind întreaga organizare
şi desfăşurare a acţiunii educaţionale.

În esenţă, acţiunea este definită ca ”realizare a unui scop de


către un agent într-o situţie”.1 Desprindem astfel ideea că
educaţia este un ”produs” al omului, un rezultat al anticipării sale,
o creaţie a sa.

1 - T. Parsons
Finalităţile acţiunii educaţionale sunt sistematizate în trei
categorii principale: idealul educaţional, scopurile şi obiectivele
educaţionale. Ele se constituie într-un sistem cu o funcţionalitate
internă, conferindu-i astfel acţiunii educaţionale un sens şi
imprimându-i un caracter conştient şi organizat.

Finalitatea 2 este caracteristica esenţială a aducaţiei, exprimând


sensul său teleologic 3; în acest context ea reflectă tendinţele,
intenţionalitatea şi proiecţiile privind rezultatele educaţiei, care se
exprimă prin idealul educativ şi obiectivele educaţiei.

2 - lat. ” finalis” = ceea ce indică (semnalează) scopul (idealul), finalitatea

3 - gr. ” telos” , eos (teleos) = scop, ideal