CURSUL 8

Teorema de punct x a lui Banach

Teorema de punct x a lui Banach, cunoscuta si sub denumirea de princi-
piul contract iilor, este un instrument important n teoria spat iilor metrice; ea
garanteaz a existent a si unicitatea solut iilor ecuat iilor de forma
x = f(x)
pentru o clasa larga de aplicat ii f si furnizeaza totodata o metoda constructiva
de determinare a acestor solut ii. Teorema a fost formulata si demonstratan anul
n 1922 de catre Stefan Banach (1892-1945), fondatorul analizei funct ionale.
Principiul contract iilor este o abstractizare a metodei aproximat iilor succesive,
metoda utilizata n mod empiric nc a din antichitate pentru rezolvarea ecuat iilor
numerice, si care a fost utilizata cu succes, de exemplu, si la rezolvarea ecuat iei
lui Kepler
E = M + e sin E
pentru determinarea pozit iei planetelor pe orbita.

In cazul ecuat iilor diferent iale,
metoda aproximat iilor succesive a fost introdusa de Joseph Liouville n 1837 si
dezvoltat a sistematic de

Emile Picard ncep and cu anul 1890.
1. Generalitat i despre spat ii metrice
Vom reaminti, pentru nceput, cateva not iuni si rezultate de baza din teoria
spat iilor metrice.
Denit ia 1. Numim spat iu metric o mult ime nevida X dotata cu o metrica
d, adica cu o funct ie d : X X R care satisface urmatoarele axiome:
i) x X, y X, d(x, y) 0 si d(x, y) = 0 x = y;
ii) x X, y X, d(x, y) = d(y, x);
iii) x X, y X, z X, d(x, z) d(x, y) + d(y, z).
Metrica d din denit ia de mai sus mai este numit a si distant a pe X, axio-
mele ei ret inand proprietat ile esent iale ale not iunii comune de distant a dintre
doua puncte. Pentru a desemna n acelasi timp si mult imea suport si metrica
considerata, vom folosi notat ia (X, d).
Dintre spat iile metrice uzuale amintim doar urmatoarele: mult imea numerelor
reale R cu distant a obisnuit a d(x, y) = |x y|; mult imea numerelor complexe C
1
cu d(z, w) = |z w|; spat iile R
n
cu metrica euclidiana
d(x, y) =

(x
1
y
1
)
2
+ (x
2
y
2
)
2
+ + (x
n
y
n
)
2
,
si spat iul C
[a,b]
al funct iilor continue x : [a, b] R dotat cu metrica convergent ei
uniforme
d(x, y) = sup
t[a,b]
|x(t) y(t)|.
Pentru orice punct x
0
al unui spat iu metric X denim sfera de raza r > 0 si
centru x
0
prin
S(x
0
, r) = {x X | d(x
0
, x) < r}.
Fie A X. Punctul x
0
X este punct interior mult imii A daca exista r
0
> 0
astfel nc at S(x
0
, r
0
) A. Mult imea punctelor interioare lui A formeaza interi-
orul lui A, notat cu

A. Punctul x
0
X este punct aderent lui A daca, pentru
orice r > 0, S(x
0
, r) A = . Mult imea punctelor aderente lui A formeaza
nchiderea lui A, notata A. Un punct aderent lui A dar care nu este si punct
interior lui A se numeste punct de frontiera, mult imea lor formand frontiera lui
A, notata A. Au loc egalitat ile:
A = A\

A
= A X \ A.
In cazul particular cand A este o sfera, avem:

S
(x
0
, r
0
) = S(x
0
, r
0
),
S(x
0
, r
0
) = {x X | d(x
0
, x) r
0
}
si
S(x
0
, r
0
) = {x X | d(x
0
, x) = r
0
}.
O submult ime A X se numeste deschisa daca A =

A, si se numeste nchisa
daca A = A. Se poate arata ca A este deschisa daca si numai daca complementara
sa, X \ A, este nchis a.
Clasa submult imilor deschise deneste o topologie pe X, numit a topologia
indusa de metrica.

In aceasta topologie, V X este o vecinatate a punctului
x
0
X daca cont ine o sfera centrat a n x
0
. Prin denit ie, un sir (x
n
) din X este
convergent la x

X daca n orice vecinatate V a lui x

se gasesc tot i termenii

sirului ncep and de la un rang n
V
N ncolo. In acest caz x

se numeste limita
sirului si notam lim
n
x
n
= x

. Convergent a sirului de puncte (x

n
) n spat iul
metric X este caracterizata de sirul numeric al distant elor dintre termenii sirului
si limita sa. Mai precis, avem echivalent a
lim
n
x
n
= x

lim
n
d(x
n
, x

) = 0.
2
Un sir (x
n
) din X se numeste sir fundamental sau sir Cauchy daca pentru
orice > 0 exista un rang n

N de la care ncep and distant a dintre oricare doi

termeni ai sirului este mai mica decat . Pe scurt:
(x
n
) sir Cauchy > 0 n

N a.. n n

si m n

d(x
n
, x
m
) < .
Este usor de vazut ca orice sir convergent este si fundamental, dar reciproca nu
este valabil an orice spat iu metric. De exemplu, n mult imea numerelor rat ionale
dotata cu distant a obisnuita, sirul
x
n
=
n

k=0
1
10
k
2
este fundamental fara sa e convergent.
Denit ia 2. Numim spat iu metric complet un spat iu metric n care orice sir
Cauchy este convergent.
Toate exemplele de spat iile metrice uzuale amintite mai sus, (R, d), (C, d),
(R
n
, d) si (C
[a,b]
, d) sunt spat ii metrice complete.
Fie (X
1
, d
1
) si (X
2
, d
2
) doua spat ii metrice. O funct ie f : X
1
X
2
este
continua daca din x
n
x

n X
1
rezulta ca f(x
n
) f(x

) n X
2
.
Denit ia 3. Funct ia f : X
1
X
2
este lipschitziana cu constanta Lipschitz
L 0 daca pentru orice x si y din X
1
are loc majorarea
d
1
(x, y) Ld
2
(x, y).
O funct ie lipschitzian a cu constanta Lipschitz L < 1 se numeste contract ie.
Orice funct ie lipschitzian a este continu a, reciproca nu are loc n general.
Am ajuns sa precizam acum o ultima not iune pregatitoare:
Denit ia 4. Fie f : X X o funct ie oarecare. Elementul x

X se
numeste punct x al aplicat iei f daca satisface egalitatea
x

= f(x

).
2. Metoda aproximat iilor succesive
Pentru a usura ntelegerea Teoremei de punct x a lui Banach, vom prezenta
mai ntai metoda generala de rezolvare a ecuat iilor numerice prin aproximat ii
succesive, asa cum apare ea pentru prima oara n scrierile ramase de la Heron din
Alexandria (circa 10 70 d.H.) si anume chiar n Metrica, o culegere de formule
si metode de calcul pentru lungimi, arii si volume, multe dintre ele preluate de la
babilonieni. Printre acestea se aa si urmatoarea metoda de extragere a radacinei
patrate formulat a, n exemplul urmator, n limbajul matematic actual.
3
Exemplul 1 (Heron). Ecuat ia
x
2
= a
poate rezolvata (n mult imea numerelor reale strict pozitive) astfel: o scriem
n mod echivalent sub forma problemei de punct x
x =
1
2
(
x +
a
x
)
,
si, pentru funct ia f : (0, +) (0, +) data de
f(x) =
1
2
(
x +
a
x
)
, (1)
calculam n mod recurent, pentru n = 0, 1, 2, . . . , aproximat iile
x
n+1
= f(x
n
),
unde termenul init ial x
0
> 0 este ales arbitrar (dar cu cat mai aproape de

a,
cu atat mai bine). Obt inem un sir convergent la un num ar x

0 care veric a
ecuat ia x

= f(x

), adica x

=

a. Vom opri calculul efectiv al aproximat iilor
x
n
cand observam ca s-au stabilizat un num ar sucient de zecimale.
Sa vericam printr-un program C
#
care scrie n consola de iesire valorile
sirului (x
n
) si reprezint a grac comportarea acestuia (vezi Figura 1).
public class Heron : FractalForm
{
double a = 16;
double f(double x)
{
return 0.5 * (x + a / x);
}
public override void makeImage()
{
double x, y, x0, y0;
setXminXmaxYminYmax(-1, 30, -1, 30);
//TRASAM GRAFICUL LUI f
//clearScreen();
setAxis();
setLine(Xmin, Ymin, Xmax, Ymax, penColor);
x0 = 0.1;
y0 = f(x0);
for (int ix = getI(x0) + 1; ix < imax; ix++)
{
x = getX(ix);
y = f(x);
setLine(x0, y0, x, y, Color.Red);
x0 = x;
4
y0 = y;
}
resetScreen();
//TRASAM SIRUL CARE PLEACA DIN xvechi
double xnou, xvechi = 29;
Console.WriteLine("x0=" + xvechi);
int k = 1;
while (true)
{
xnou = f(xvechi);
Console.WriteLine("x{0}={1}", k++, xnou);
if (Math.Abs(xnou - xvechi) < 0.000001) break;
setLine(xvechi, 0, xvechi, xnou, Color.Blue);
setLine(xvechi, xnou, xnou, xnou, Color.Blue);
setLine(xnou, xnou, xnou, 0, Color.Blue);
xvechi = xnou;
}
resetScreen();
}
}
Cont inutul consolei de iesire:
x0=29
x1=14.7758620689655
x2=7.92935460507786
x3=4.97358665247226
x4=4.09529048512717
x5=4.0011086242342
x6=4.00000015358839
x7=4
Press any key to continue . . .
Justicarea convergent ei sirului x
n
este lasata cititorului, ea poate stabilita
prin studierea marginirii si a monotoniei sirului.
Sa ilustram acum aplicarea metodei aproximat iilor succesive pentru rezolvarea
unei ecuat ii funct ionale (n care necunoscuta este o funct ie). Mai precis vom con-
sidera ecuat ia diferent ial a

(t) = f(t, (t)), (2)

cu f : R R R continu a, si vom cauta solut ii : I R de clasa C
1
care sa
satisfaca si condit ia init iala
(
0
) =
0
. (3)
5
Figura 1. Metoda lui Heron, a = 16 si x
0
= 29.
Este usor de vazut ca problema Cauchy (2) si (3) este echivalenta cu urmatoarea
ecuat ie integrala de tip Volterra
(t) =
0
+

0
f(, ()) d, (4)
care poate scrisa sub forma problemei de punct x
=
cu ajutorul operatorului liniar denit de egalitatea
()(t) =
0
+

0
f(, ()) d.
Dupa cum stim din teorema de existent a si unicitate Cauchy Lipschitz
Picard, n anumite condit ii bine precizate, ecuat ia (4) are solut ie unica pe un
interval I, obt inuta ca limita uniforma a sirului de funct ii (
n
)
n
denit astfel:

n+1
(t) = (
n
)(t) =
0
+

0
f(,
n
()) d,
unde ca aproximat ie init ial a poate luata funct ia constanta

0
(t) =
0
,
pentru orice t I.
6
3. Principiul contract iilor
Am vazut n sect iunea precedenta cum sunt generate, prin metoda aproxima-
t iilor succesive, siruri de numere sau de funct ii care determina, la limita, punctele
xe ale unor anumite aplicat ii.
Scopul nostru este sa prezentam o noua categorie de fractali, denit i ca puncte
xe ale unor transformari care duc mult imi n mult imi de puncte, si n acest caz
vom folosi siruri de mult imi. Pentru a nu repeta rat ionamentele n ecare caz n
parte, demonstram aici forma abstracta data de Banach a metodei aproximat iilor
succesive:
Teorema 1. Daca (X, d) este un spat iu metric complet iar f : X X este
o contract ie, atunci f are un punct x unic n X. Mai mult, pentru orice punct
init ial x
0
X, sirul aproximat iilor succesive
{
x
0
X
x
n+1
= f(x
n
), n N,
(5)
este convergent la punctul x x

X al lui f, viteza de convergent a ind data

de estimarea
d(x
n
, x

)
d(x
0
, x
1
)
1 q
q
n
, (6)
unde q [0, 1) este constanta Lipschitz a lui f.
Demonstrat ie. Consideram un punct x
0
X xat arbitrar si denim sirul
(x
n
) prin relat ia (5). Vom arata, pentru nceput, ca (x
n
) este un sir Cauchy.
Deoarece f este o contract ie, avem, pentru orice n N,
d(x
n+1
, x
n+2
) = d(f(x
n
), f(x
n+1
)) qd(x
n
, x
n+1
),
de unde rezulta
d(x
n
, x
n+1
) q
n
d(x
0
, x
1
),
pentru orice n N. De aici obt inem imediat, pentru orice n, m N cu n m,
d(x
n
, x
m
)
m1

i=n
d(x
i
, x
i+1
) d(x
0
, x
1
)
m1

i=n
q
i

d(x
0
, x
1
)
1 q
q
n
. (7)
Am folosit majorarea data de suma seriei geometrice
mn1

i=0
q
i

i=0
q
i
=
1
1 q
,
care este convergenta deoarece constanta Lipschitz q este n intervalul [0, 1).
Fie > 0 xat arbitrar. Deoarece lim
n
d(x
0
,x
1
)
1q
q
n
= 0 rezulta ca exista un
n

N astfel nc at n n

implica
d(x
0
,x
1
)
1q
q
n
< . Din (7) urmeaza ca, pentru
orice n n

si m n

, avem d(x
n
, x
m
) < , si deci (x
n
) este sir Cauchy. Spat iul
7
metric X ind complet, rezulta ca (x
n
) este convergent, adica exista x

X
astfel nc at
lim
n
x
n
= x

In sfarsit, deoarece f este o contract ie, este continu a, si trecand la limita n

relat ia de recurent a (5), obt inem egalitat ile
x

= lim
n
x
n+1
= lim
n
f(x
n
) = f( lim
n
x
n
) = f(x

),
care arata ca x

este punct x pentru f.

Pentru a demonstra unicitatea punctului x, e x

X, cu x

= x

, un alt
punct x al lui f. Atunci d(x

, x

) > 0 si obt inem imediat ca

d(x

, x

) = d(f(x

), f(x

)) qd(x

, x

) < d(x

, x

),
de unde rezulta o contradict ie.
Estimarea (6) se obt ine din (7) prin trecere la limita cu m .

Observat ia 1. Pentru sirul aproximat iilor succesive sunt valabile egalitat ile:
x
1
= f(x
0
), x
2
= f(f(x
0
)) = (f f)(x
0
), x
3
= f(f(f(x
0
))) = (f f f)(x
0
)
s.a.m.d. Denim sirul iteratelor funct iei f ca ind
f
n
= f f f (de n ori),
si avem
x
n
= f
n
(x
0
),
pentru orice n 1, adica x
n
este sirul valorilor n x
0
ale iteratelor funct iei.
Exemplul 2. Denim f : C C prin
f(z) = az + i,
unde
a =
9
10
(cos

7
+ i sin

7
).
Deoarece
|f(u) f(v)| = |a||u v|
9
10
|u v|,
pentru orice u si v din C, f este o contract ie. Unicul sau punct x este solut ia
ecuat iei z = az + i, adica z

= i/(1 a).
Clasa C
#
urmatoare reprezinta grac, pentru funct ia f de mai sus, com-
portarea sirului aproximat iilor succesive pentru diverse valori ale datei init iale:
8
public class Banach : FractalForm
{
static Complex i = new Complex(0, 1);
static Complex a = Complex.setRoTheta(0.9, Math.PI / 7);
Complex f(Complex z)
{
return a * z + i;
}
void transformaSiTraseaza(ref ComList li)
{
ComList rez = new ComList();
Complex z,zprim;
int k=1;
for (z = li.firstZet; !li.ended; z = li.nextZet) {
rez.nextZet = zprim = f(z);
setLine(z,zprim,getColor(100*k++));
}
li = rez;
}
public override void makeImage()
{
setXminXmaxYminYmax(-5.1, 2.1, -2.1, 5.1);
setAxis();
ComList fig = new ComList();
fig.nextZet=-1 - i;
fig.nextZet=-0.6 - i;
fig.nextZet=-0.2 - i;
fig.nextZet=0.2 - i;
fig.nextZet=0.6 - i;
fig.nextZet=1 - i;
int nrEtape = 100;
for (int k = 0; k < nrEtape; k++){
transformaSiTraseaza(ref fig);
}
resetScreen();
}
}
Rezultatul este dat n Figura 2, n care varfurile celor sase linii poligonale
reprezint a punctele succesive ale sirului z
n+1
= f(z
n
), pentru sase valori init iale
diferite ale lui z
0
.
Gasirea unei contract ii potrivite pentru rezolvarea unei anumite ecuat ii este,
n general, o chestiune dicila, de multe ori urmatoarea varianta locala este
salvatoare: daca stim ca o aplicat ie f : X X are un punct x x

undeva
9
Figura 2. Iterat ii trasate de clasa Banach.
n spat iul metric complet (X, d), si daca reusim sa arat am ca exista r
0
> 0 si
q [0, 1) astfel ncat
d(f(x), f(y)) qd(x, y)
pentru orice x si y din S(x

, r
0
), atunci rezulta mediat ca f este o contract ie pe
X
0
= S(x

, r
0
) si, prin urmare, pentru orice x
0
sucient de aproape de x

(adica
x
0
X
0
) sirul valorilor n x
0
ale iteratelor lui f este convergent la x

In cazurile numerice X = R sau X = C avem chiar un rezultat mai precis:

Teorema 2. Fie funct ia f : R R (sau f : C C) derivabila cu derivata
continua si e x

R (respectiv x

C) un punct x al sau. Daca

|f

(x

)| < 1,
atunci exista r
0
> 0 astfel ncat, pentru orice x
0
cu |x
0
x

| r
0
avem
lim
n
f
n
(x
0
) = x

.
Demonstrat ie. Fixam o constanta q astfel nc at |f

(x

)| < q < 1. Din continu-

itatea derivatei n x

, rezulta ca exista r
0
> 0 astfel nc at |f

(x)| q pentru orice

x S(x

, r
0
). Din teorema cresterilor nite urmeaza ca |f(x) f(y)| q|x y|
pentru orice x si y din S(x

, r
0
), si aplicam n continuare varianta locala a prin-
cipiului contract iilor.

In cazul unei contract ii f : X X, spunem ca punctul sa x, x

X, este un
atractor global, deoarece are proprietatea ca pentru orice x
0
X sirul iteratelor
(f
n
(x
0
)) converge la x

. Se mai spune ca x

este atractorul contract iei f.

In cazul Teoremei 2 spunem ca punctul x x

este un atractor local, deoarece

convergent a lui (f
n
(x
0
)) la x

este asigurata numai pentru x

0
dintr-o vecin atate
a punctului x. Tot n cazul funct iilor numerice, un punct x x

este numit
repulsor daca |f

(x

)| > 1 si neutru daca |f

(x

)| = 1. In cazul cand x

este
repulsor se poate arata ca pentru orice x = x

dar sucient de apropriat de

10
acesta, d(x, x

) < d(f(x), x

), si, prin urmare, un sir de iterate x

n
= f
n
(x
0
)
poate sa convearga la x

numai daca x
n
= x

de la un loc ncolo.
Observat ia 2. Din denit ia derivatei rezulta imediat ca, daca o funct ie lips-
chitzian a denita pe R sau pe C este derivabila, atunci derivata sa este marginita
n modul de constanta Lipschitz a funct iei. Reluand Exemplul 1, constatam ca
funct ia f data de (1) nu este o contract ie pe X = (0, +), derivata sa
f

(x) =
1
2
(
1
a
x
2
)
, (8)
ind nemarginita pentru x 0. Totusi, deoarece n punctul x x

=

a avem
f

a) = 0, Teorema 2 este aplicabila si justicam astfel foarte usor convergent a

metodei lui Heron, dar numai pentru datele init iale x
0
sucient de apropriate
de

a.
Este interesant de vazut ca metoda lui Heron de extragere a rar acinii patrate
funct ioneaz a si n mult imea numerelor complexe dar numai pentru valori init iale
din vecin atatea punctelor xe, iar justicarea convergent ei este data tot de Teo-
rema 2. Spre exemplicare, urmatorul program are rezultatul din Figura 3.
public class HeronComplex : FractalForm
{
static Complex i = new Complex(0, 1);
static Complex a = (1 + i) * (1 + i);
Complex f(Complex z)
{
return (z + a / z) / 2;
}
public override void makeImage()
{
setXminXmaxYminYmax(-0.1, 2, -0.1, 2);
setAxis();
Complex z = 0.5 + 0.75 * i;
for (int k = 1; k < 10; k++)
{
setPixel(z, getColor(100 * k));
Console.WriteLine(z);
z = f(z);
}
resetScreen();
}
}
11
Figura 3. Consola de iesire pentru clasa HeronComplex.
12