Sunteți pe pagina 1din 9

CULTURA SI COMUNICARE

Stereotipuri,
discriminare si relatii
intergrupuri
SNSPA, MCRP, ANUL 1
Adina Mihaela Mihalcea
5/19/2014

Stereotipuri, discriminare si relatii intergrupuri
Richard Y. Bourhis


Introducere
In momentul in care a constatat ca in limbra franceza nu exista nici o lucrare recenta de
psihologie sociala in domeniul perceptiilor si relatiilor intergurpuri, Richard Y, Bourhis a facut o
propunere. Astfel, in iulie 1991, in timpul celui de-al 7lea Simpozion al Personalitii si
Psihologiei sociale ce avea loc la Universitatea din Waterloo (Ontario, Canada), cercetatorii
prezenti au fost rugati sa scrie cate un capitol original din domeniul lor de expertiza.
O particularitate a lucrarii o constituie prezenta autorilor care reprezinta doua curente mari ale
psihologiei sociale a grupurilor: perspectiva cognitiei sociale si cea a relatilor intergrupuri.
Traditional, cognitia sociala studiaza probleme de perceptie asociate categorizarii sociale,
stereotipurilor si atribuirilor cauzale. Domeniul relatiilor intergrupuri abordeaza alte teme
fundamentale cum ar fi identitatea sociala, discriminarea, echitatea, privarea relativa, comunicare
intergrupuri, imigrarea, conflinctele intergrupuri si rezolvarea lor.
Cu toate ca ambele sunt curente importante al psihologiei sociale, acestea s-au dezvoltat
separate, ca doua solitudini , avand putine puncte in comun la nivel teoretic sau empiric.
(Brewer, 1994)
Cuprinsul cartii se deruleaza intr-o maniera simpla si liniara. Fenomenelor in esenta individuale,
studiate de catre cognitia sociala, le urmeaza subiecte din domeniul relatiilor intergrupuri care
vizeaza, din ce in ce mai mult, de-a lungul capitolelor, aplicatii concrete.
Capozza si Volpato (cap II) examineaza teoriile individualiste si colective din domeniul relatiilor
intergrupuri, incepand cu cel de-al doilea razboi mondial.
In capitolul III, Corneille si Leyens propun un sistem de explicare a numeroaselor modalitati in
care categorizarea a fost perceputa de cercetatori. Categorizarea poate fi conceputa pornind de la
realitate, fie de la perceptori sau de la interactiunea dintre realitate si perceptori. Din acesta
ultima perspective, autorii aduc argument in favoarea ideii ca toate categoriile sociale se bazeaza
pe teoriile nave pe care le au perceptorii despre realitate.
Lorenzi-Cioldi si Doise (capitolul IV) amintesc diferitele conceptii despre Sine, facand apel la
postulatul despre antagonismul componentelor personale si colective ale identitatii. Prin
intermediul abordarii socio-cognitive, autorii ofera o analiza a efectului omogenitatii out-group-
ului, care caracterizeaza perceptiile intergrupuri. Capitolul se incheie cu o referire la notiunea de
statut social, care ii ajuta pe autori sa stabileasca distinctia intre grup-colectie si grup-agregat.
In capitolul V, Deschamps si Beauvois rezuma toate modelele traditionale si individualiste ale
atribuirii cauzale. Se pune accentual pe faptul ca oamenii devin victimele unor prejudecati
sistematice atunci cand incearca sa explice propriul comportament sau pe ce al celorlalti.
Capitolul VI, de Yzerbyt si Schadron, trateaza stereotipurile intr-o maniera mai nuantata si
combat opinia negativa pe care o au oamenii despre stereotipuri, prezinta diferite modalitati de
diminuare sau, dimpotriva, de exacerbare a stereotipurilor.
In capitolul VII, Bourhis, Gagnon si Modse abordeaza problema spinoasa a prejudecatilor si a
discriminarii. Autorii prezinta studiile care demonstreaza jocul subtil al discriminarii la locul de
munca si evalueaza principalele mijloace oferite de psihologia sociala pentru diminuarea
prejudecatilor si a discriminarii.
Guimond si Tougas prezinta istoricul conceptului de privare relativa si trec in revista principalele
cercetari din acest domeniu (capitolul VIII). Se face distinctia neta intre privarea egoista si cea
fraterna.
Intr-un context mondial al contactelor multilingve si multiculturale, Clement si Noel, (capitolul
IX) descriu variatiile de accent, limba, lexic si de calitate a vocii care caracterizeaza indivizii de
calitate de membri ai unor grupuri distinct (clasa sociala, apartenenta etnica, sex, varsta). In
cuprinsul capitolului sunt prezentate teoriile de baza care explica dinamica procesului de
comunicare, vitalitatea etnolingvistica si relatiile intercultural. Acesta se incheie cu o trecere in
revista a temelor folosite ca motivatii pentru invatarea unei a doua limbi, pentru asimilarea
minoritatilor lingvistice si pentru sistematizarea lingvistica.
In capitolul X, Sabatier si Berry examineaza, pentru prima data, amploarea imigratiei
contemporane si modul in care politicile nationale ce determina statutul imigrantilor influenteaza
comportamentele entice ale comunitatii de primire si afecteaza strategiile de aculturatie a
imigrantilor.
Dupa cum observa Azzi (cap XI), la sfarsitul secolului XX, conflictele etnice si identitare sunt
mai mult o regula decat o exceptie.
In capitolul XII, Ibanez discuta polisemia termenului ideologie in cadrul stiintelor sociale.
Ilustreaza diferite acceptiuni ale termenului in viata cotidiana, cu ajutorul unor exemple la care
cititorul nu poate ramane insensibil. Pentru Ibanez, nu exista o singura idelogie, ci ideologii si isi
incheie capitolul cu analiza discursului.
In concluziile lor, Leyens si Bourhis, scot in evidenta abordarile curentelor cognitiei sociale si
ale relatiilor intergrupuri care le apar drept cele mai substantiale si mai inovatoare. Inserand
studiul judecatilor sociale in cadrul interactiunilor sociale reale cu obiective variate, cognitia
sociala opteaza din ce in ce mai mult pentru o perspectiva pragmatica.
Definitia cea mai cuprinzatoare a grupului a fost propusa de Tajfel (1981) si Turner (1987).
Conform acesteia, un grup exista numai atunci cand exista persoane constiente de faptul ca sunt
membrii lui. Astfel, prezenta persoanelor constiente de apartenenta lor la un grup este singura
conditie necesara si suficienta pentru realitatea acelui grup.
Prejudecata este o atitudine negative fata de fiecare individ, membru al unui grup, motivata
fiind doar de apartenenta lui la grup.
Stereotipul constituie componenta cognitiva a acestuia. ( in present termenul se foloseste pentru
a define comportamente de rutina, rigide si care se repeat cu regularitate)
Discriminare nu este o atitudine, ci un act, un comportament negativ determinat doar de
apartenenta categoriala a unui caz singular.
Bias-ul in favoarea in-group-ului reprezinta tendinta de a favoriza membrii propriului grup pe
planul evaluarii sau al comportamentului.


1. Stereotipul

Stereotipurile reprezint seturi de trsturi atribuite membrilor unui grup social. ns, acestea nu
reprezint dosar o colecie de trsturi considerate ca fiind caracteristice pentru membrii
grupului, ci cuprinde i o explicaie care leag acele atribute, o schem care permite nelegerea
reunirii acestora ntr-o structur cognitiv comun (Yzerbyt, Rocher, Schadron, 1997).
Stereotipurile pot fi pozitive, atunci cnd reunesc n structura lor trsturi valorizate pozitiv la
nivel social, sau negative, dac reunesc anumite caracteristici valorizate negativ. n general,
indivizii dezvolt mai puternic stereotipuri negative referitoare la alte grupuri dect la cele din
care el face parte.
O caracteristic important a stereotipurilor o reprezint marea stabilitate n timp, fiind destul de
rezistente la schimbare, chiar i atunci cnd realitatea furnizeaz dovezi contrare coninutului lor.
Cu toate acestea, stereotipurile nu constituie nite scheme rigide care sunt activate indiferent de
situaia n care se afl individul. Ellemers i van Knippenberg (1997) arat c trsturile pe care
le conine stereotipul sunt activate n mod diferit, n funcie de contextul social n care se afl
persoana. ntr-o anumit situaie sunt utilizate doar acele elemente ale stereotipului care se
potrivesc cel mai bine situaiei specifice i pe care individul le selecteaz n mod adaptativ.
Stereotipurile sunt colective din punct de vedere al originii (Bourhis, Turner, Gagnon, 1997),
dei sunt mprtite de fiecare individ n parte. Ele tind s devin credine mprtite
normativ, consistente cu valorile i ideologiile grupului de care aparine persoana (pag.273).
Stereotipurile tind s se dezvolte mai rapid atunci cnd inta este mai larg rspndit n societate
(Stangor, 1995) sau este mai vizibil la nivel social. Astfel, se vor dezvolta i rspndi mai mult
stereotipurile referitoare la grupurile mai numeroase de persoane, cum ar fi minoriti etnice sau
rasiale, omerii, care cuprind un numr suficient de mare membrii sau la persoanele fr
locuin, care sunt vizibile social.
Stereotipurile reprezint componenta cognitiv a prejudecilor. Astfel c, ele constituie structura
cognitiv pe care se sprijin comportamentele de discriminare. Grupurile fa de care exist
stereotipuri negative n societate vor fi supuse n msur mai mare discriminrii n anumite
contexte sociale.
Tajfel (1981) identific dou tipuri de funcii pe care le ndeplinesc stereotipurile funcii
individuale i colective. La nivel individual stereotipurile ajut la procesarea informaiei sociale,
mai ales n condiii de ambiguitate sau de stres. n aceste cazuri ele reprezint scurtturi care
favorizeaz procesarea rapid a informaiilor noi. Un domeniu n care stereotipurile sunt utilizate
pentru simplificarea sarcinii l reprezint selecia persoanelor pentru furnizarea de servicii
sociale. n acest caz funcionarii apeleaz la stereotipurile existente n societate pentru
simplificarea muncii realizarea seleciei clienilor (Lipsky, 1980). Grupurile asupra crora
exist au o imagine stereotip negativ n societate vor fi mai vulnerabile, deci, fa de
discriminare n ceea ce accesul la aceste servicii. Funcia colectiv a stereotipurilor este legat de
nevoia grupului de a gsi o justificare pentru relaiile dintre grupuri n societate i pentru locul pe
care l ocup propriul grup n structura social. Stereotipurile vor descrie propriul grup n termeni
pozitivi, n timp ce va exista tendina ca celelalte grupuri s fie descrise n termeni negativi.



2. Discriminarea

Discriminarea reprezint tratamentul difereniat aplicat unei persoane n virtutea apartenenei,
reale sau presupuse, a acesteia la un anumit grup social. Discriminarea este o aciune individual,
dar dac membrii aceluiai grup sunt tratai sistematic n mod similar, aceasta constituie i un
patern social de comportament agregat (Michael Banton, 1998). n tiinele sociale termenul face
trimitere, n general, la un tratament prejudiciant, cu efecte negative asupra celui vizat.
Cercetrile efectuate au identificat existena mai multor tipuri de discriminare. n general, este
operat distincia ntre discriminarea direct i cea indirect (Michaela Banton, 1998). Primul tip
apare atunci cnd tratamentul difereniat este generat n mod intenionat, n timp ce cel de-al
doilea tip apare atunci cnd acest tratament are la baz o decizie inechitabil luat anterior. De
exemplu, discriminarea direct este prezent atunci cnd dou persoane avnd pregtire egal i
o slujb similar sunt pltite n mod difereniat datorit faptului c una dintre acestea aparine
unui anumit grup etnic. Discriminarea indirect apare atunci cnd cele dou persoane sunt pltite
n mod diferit deoarece au fost angajate n poziii diferite dei aveau aceeai pregtire. Kirshna
Mallick (1995) propune alte dou tipologii, avnd la baz distincia ntre discriminarea
intenionat i contient i cea neintenionat, precum i ntre discriminarea practicat de
indivizi i grupuri i cea practicat de instituii.
n timp ce discriminarea reprezint o form de manifestare comportamental, prejudecata
reprezint o atitudine negativ fa de fiecare individ membru al unui grup, care este motivat
doar de apartenena acestuia la grup (Gordon Allport, 1958). Discriminarea este legat de
stereotipuri, care reprezint componenta negativ a prejudecii (Dora Copozzo, Chiara Volpato,
1996). Acestea reprezentnd o structur cognitiv stabil i relativ rigid, ajut la meninerea
atitudinii negative i la perpetuarea comportamentelor difereniate bazate acestea. Un alt
fenomen cu care este relaionat discriminarea este cel de stigma, cei stigmatizai devenind mai
uor inta tratamentelor difereniate.
tiinele sociale au oferit o serie de explicaii alternative pentru practicarea discriminrii:
-Teoriile care pun accentul pe stratificarea social arat c discriminarea este produsul
stratificrii sociale bazat pe distribuia inegal a puterii, statusului i bogiei ntre grupuri
(Bouhris, Turner, Gagnon, 1997, pag. 274). Grupurile dominante ncerc s i menin poziia
apelnd la practici de discriminare. Cercetrile de psihologie social au relevat faptul c membrii
grupurilor cu status superior au tendina s discrimineze mai mult dect cei ai grupurilor
subordonate (ibidem, pag.285).
-Teoria conflictelor reale elaborat de Sherif (1956) susine c discriminarea apare n condiiile
competiiei pentru resurse limitate care exist ntre dou grupuri. n acest context indivizii tind s
favorizeze membrii propriului grup.
-O alt serie de explicaii oferite pentru discriminare leag tratamentul difereniat aplicat
anumitor persoane / grupuri de identitatea social. Teoria identitii sociale elaborat de Henry
Tajfel (1981) arat c indivizii au tendina s discrimineze n favoarea grupului din care fac parte
pentru ca acest grup s obin o poziie superioar altor grupuri. Acest fapt conduce la
dobndirea unei identitii sociale pozitive la nivel individual.
-Teoria Interaciunii Comportamentale, elaborat de Rabbie (apud. Bouhris, Turner, Gagnon),
arat c discriminarea n favoarea propriului grup este un lucru pur raional, instrumental i
economic. Indivizii au tendina s i favorizeze pe membrii propriului grup i ,deci, s i
defavorizeze pe membrii altor grupuri, pentru a i maximiza ctigul personal. Alocnd mai
multe resurse membrilor grupului de care simt c aparin, indivizii se ateapt ca i acetia la
rndul lor s i favorizeze, conform normelor de reciprocitate.
Unul dintre domeniile n care este prezent adesea discriminarea este sfera serviciilor sociale
publice (de exemplu servicii de asisten social, serviciile de sntate, serviciile educaionale,
instituiile destinate s menin ordinea public). Discriminarea este prezent aici datorit puterii
discreionare de care dispun funcionarii acestor instituii (Michael Lipsky, 1980). n analiza pe
care o face asupra relaiilor dintre funcionarii instituiilor publice i clienii acestora, Michael
Lipsky identific o serie de situaii n care pot s apar tratamente difereniate la adresa clienilor
i anumite grupuri de clieni care sunt potenial favorizai. Astfel, funcionarii vor fi tentai s i
favorizeze n distribuirea resurselor pe clienii care par s aib cele mai multe anse de
eligibilitate conform criteriilor birocratice. De asemenea, birocraii vor avea tendina s i
favorizeze pe cei din interaciunea cu care pot obine o anumit gratificaie. n acest caz se afl
cei similari pe o dimensiune sau alta cu funcionarii respectivi (de exemplu etnic sau rasial).
Tratamentul difereniat apare mai ales atunci cnd exist muli solicitani pentru resursele
respective i nu exist un control pentru felul n care au fost atribuite acestea, precum i n
situaia n care funcionarii trebuie s hotrasc dac unii clieni rspund mai bine la tratament
dect alii. n condiiile n care munca funcionarilor publici implic un stres destul de mare,
acetia vor face apel la stereotipuri pentru a i simplifica munca i vor aciona n conformitate cu
acestea.

Concluzii

Grupurile supuse cel mai adesea discriminrii i asupra crora s-au centrat cele mai multe studii
sunt: minoritile etnice, rasiale, religioase, grupurile de imigrani. O preocupare aparte a existat
pentru discriminarea practicat la adresa femeilor. n ultima perioad un interes special este
acordat studiilor referitoare la discriminarea minoritilor sexuale, a persoanelor cu abiliti
speciale, precum i a vrstnicilor. Domeniile de manifestare a discriminrii cele mai investigate
au fost sistemul educaional, piaa muncii, locuirea.
Aceste grupuri vulnerabile din punct de vedere social devin vulnerabile i din puncte de vedere
economic (S.M. Miller, 1996). Cei care sunt inta prejudecilor i a discriminrii ntr-o societate
anume vor ntmpina dificulti de integrare pe piaa muncii (nu i vor gsi locuri de munc pe
msura calificrii sau vor fi pltii la nivel inferior celor care aparin grupurilor favorizate), vor
avea dificulti n obinerea beneficiilor publice. Toate aceste i fac vulnerabili din punct de
vedere economic i i includ n categoria grupurilor cu risc ridicat de srcie.
Pentru reducerea discriminrii au fost dezvoltate o serie de strategii menite s asigure egalitatea
de anse n zonele n care au fost n mod sistematic subreprezentate a persoanelor care fac parte
din grupuri supuse n mod tradiional discriminrii. n Statele Unite aceste strategii poart
numele de Aciune Afirmativ, n timp ce n Marea Britanie sunt cunoscute sub denumirea de
Discriminare Pozitiv. Aceste strategii nu presupun o discriminare invers, ci au menirea s
asigure egalitatea de anse pentru toi cetenii, indiferent de grupul cruia i aparin.
Discriminarea Pozitiv i Aciunea Afirmativ presupun pe de o parte recunoaterea
dezavantajelor acumulate de grupurile respective, precum i dezvoltarea de politici i de practici
care ajut la depirea dificultilor (Neil Thompson, 1997). Domeniile principale n care s-au
focalizat aciunile strategiilor de eliminare a discriminrii sunt piaa muncii, educaia i locuirea.
Conform teoriei echitatii, pentru a elimina prejudecatile, discriminarea si conflictele intergrupuri
ar fi suficient ca resursele materiale sa fie distribuite echitabil (Austin, 1986;
capitolul XI). Atunci cind partajul echitabil al resurselor elimina in mare parte competitia
intergrupuri, justitia sociala ramine solutia cea mai susceptibila de a reduce ostilitatea
intergrupuri conform teoriei conflictelor reale (Sherif, 1966). Prin urmare, partajul echitabil al
resurselor intr-o societate data este, fara indoiala, cea mai eficienta masura de a diminua
prejudecatile si discriminarea (Marger, 1991).













Bibliografie

Bouhis, Richard, Andre Gagnon, Leno Celine Moise (1996) Discriminare i relaii
intregrupuri n Richard Bouhis, Jaques Phillipe Leyens (coord), Stereptipuri, discriminare i
relaii intergrupuri, Editura Polirom, Iai.
Bouhris, Richard, John Turner, Andre Gaugnon (1997) Interdependence, Social Identity and
Discrimination, n Oakes, Penelope, Naomi Ellemers, Alexander Haslam (coord.) The Social
Psycholgy of Stereotiping and Group Life, Blackwell Publishers, Oxford, Cambridge,
Massachusetts.
Capozzo, Dora, Chiara Volpato (1996) Relaii intergrupuri: perspective clasice i
contemporane n Richard Bouhis, Jaques Phillipe Leyens (coord), Stereptipuri, discriminare i
relaii intergrupuri, Editura Polirom, Iai
Lipsky Michael (1980) Level Street Bureaucracy Dilemmas of the Individual n the Public
Services, Russell Sage Foundation, New York.
Mallick Krishna Individual Discrimination n Magill Frank (coord.) International
Encyclopedia of Socialogy, Fitzroy Dearborn Publishers
Miller S.M. (1996) The Great Chain of Poverty Explanation, n Oyen Else, S.M. Miller,
Syed Abdus Samad (coord.) Poverty: A Global Review Handbook on International Poverty
Research, Scandinavian University Press, Oslo, Stockholm, Copenhaga, Boston
Sherif, Muzafer, Carolin Sherif (1956) An Outline of Social Psychology. Revised Edition,
Harper & Brothers, New York
Tajfel, Henri (1981) Human Groups and Social Categories, Cambridge University Press,
Cambridge.
Thompson Neil (1997) Anti-discrimination Practice, Macmillan Press, New York
Sherif(1960)