CAP.

I NOTIUNI
1. Def: O stiinta a stabilirii starilor de fapt necesare unei corecte incadrari juridice a
faptelor ilicite comise,prin elaborarea si folosirea metodelor tactice si mijloacelor tehnico-
stiintifice de cercetare,identificare,cunoastere si judecare a infractorului.
Obiectul de studiu al criminalisticii ->elaborarea metodelor tactice si a mijloacelor
tehnico-stiintifice necesare pt cercetarea,descoperirea si judecarea faptelor ilicite.
2. Structura cursului de criminalistica
Plecnd de la obiectul i sarcinile criminalisticii, metodele specifice de cercetare criminalistic,
dup unele criterii, ar putea fi grupate n:
1. Tehnica criminalistic care reunete totalitatea metodelor si mijloacelor tehnico-
stiintifice de descoperire a macro si microurmelor ce priesc fapta, respecti
autorul sau autorii.
2. Tactica criminalistic domeniu destinat sa formule!e reguli de organi!are i
desfurare a actiit"ilor de anchet , procurare i e#aminare a probatoriului cum
sunt: cercetarea locului faptei, reconstituirea, identificarea autorului i a ictimei,
ascultarea,
perche!i"ia,
prelearea de obiecte,
nscrisuri, acte, etc.
3. Metodica criminalisticii
se ocup
cu stabilirea de mijloace specifice de
cercetare a infrac"iunilor n func"ie de natura lor - furt, omor, tlhrie, mit, nelciune,
fals, accidente de munc sau de circula"ie, incendii, e#plo!ii, mrturii mincinoase, etc.
1. et!de de cercetare criminalistica
metodele de cercetare a urmelor n sensul larg al cuntului, n cadrul crora un loc de seam
ocup procedeele specifice de cutare, fi#are i studiere a urmelor create cu prilejul sririi
infrac"iunii$
- metodele priitoare la e#aminarea probelor materiale n procesul de identificare criminalistic$
- metode de efectuare a e#perimentelor, a erificrilor sau a e#amenelor comparatie pentru
stabilirea mprejurrilor n care s-au comis infrac"iunile cercetate sau a altor date legate de
srirea acestora$
- metode tactice pentru ascultarea de persoane, urmrirea i arestarea infractorilor care se
sustrag urmririi penale.
%lt criteriu de clasificare:
- &etode tehnico-stiintifice
- &etode de tactica criminalistica
- &etode de preenire a infractiunilor
'. Princi"iile criminalisticii: reguli fundamentale care guernea!a modul de
organi!are a sistemului judiciar si actiitatea desfasurata pe parcursul procesului penal.
a) Princi"iul le#alitatii ( fundamental pentru sistemul de drept. %cest principiu este
stipulat atat in legea fundamentala cat si in normele penale.)onsta in faptul ca intreaga
actiitate de cercetare criminalistica trebuie desfasurata in conformitate cu preederile
legii$
b) Princi"iul aflarii ade$arului )onform dispo!. %rt. * cod proc. Pen. ( + in
desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adearului cu priire la
faptele cau!ei precum si cu priire la persoana faptuitorului., %flarea adearului este
re!ultatul unei actiitati comple#e de inestigare a faptelor si imprejurarilor concrete,
obiectie referitor la o anumita cau!a. )riminalistica pune la dispo!itie justitiei mijloace
de cunoastere stiintifica a adearului, descoperirea autorului faptei ilicite si strangerea
probelor necesare in acest sens$
c) Pre%umtia de ne$in!$atie presupune ca cercetarea sa fie facuta in acest
comandament,respecti probele obtinute criminalistic sa prieasca obiecti cercetarea si
cu acceptarea probelor atat in acu!are cat si in aparare$
d) Sa$arsirea unei infractiuni determina m!dificar material in mediul inc!n&urat!r (
potriit acestui principiu toate faptele ilicite ale omului, ca de altfel toate actiitatile sale
produc modificari care din punct de edere criminalistic se obiectii!ea!a in urme ale
infractiunii -nu e#ista infractiuni fara urme.$
e) Princi"iul identitatii ( printre actiitatile pe care organele judiciare le desfasoara in
cadrul procesului penal, aflam actiitatea de identificare a persoanelor, obiectelor sau
fenomenelor aflate in legatura directa, cau!ala cu faptele incriminate de legea
penala,astfel actiitatea de identificare,duce la stabilirea identitatii$
f) Princi"iul celeritatii efectuarii in$esti#atiei ( cercetarea criminalistica trebuie sa se
efectue!e de indata,pt a nu se produce modificari sau deteriorari ale probelor$
CAP. II ID'NTI(ICA)'A
C)IINA*ISTICA
Def:/dentificarea in criminalistica, la fel ca in alte stiinte, este actiitatea prin care se
cauta atat insusirile comune ale obiectelor, fenomenelor sau fiintelor, cat si insusirile,
caracteristicile care le deosebesc pe unele de altele, necesare pentru ordonarea lor in tipuri,
grupe, subgrupe, iar apoi in ederea stabilirii deosebirilor indiiduale dintre ele, respecti in
ederea identificarii finale.
/dentitatea este ceea ce se afla la sfarsitul procesului de identificare. %ceasta identitate
stabileste toate insusirile si deosebirile ce fac ca un obiect sau fiinta sa se distinga de toate
celelalte asemanatoare lui, respecti sa fie ele insele.
Sc!"ul final al procesului identificarii este stabilirea identitatii obiectelor sau fiintelor
supuse e#aminarii.
/dentificarea in criminalistica, dupa modul retinerii caracteristicilor esentiale este de trei
feluri:
- dupa memorie
- dupa descriere
- dupa urmele lasate
a) Identificarea dupa memorie se reali!ea!a pe ba!a caracteristicilor esentiale ale unui
obiect, fenomen ori fiinta, percepute anterior de o persoana in anumite conditii de loc si timp,
retinute de persoana respectia pana in momentul reederii acelui obiect, fenomen sau fiinte,
moment in care persoana, pe ba!a caracteristicilor memorate anterior, poate face identificarea.
Perceperea si retinerea caracteristicilor esentiale se poate face la o intalnire singulara cu
obiectul sau fiinta ori in urma unor intalniri succesie. )u ajutorul celor memorate in practica
criminalistica sunt identificati infractorii a!uti la locul faptei de martori sau ictime, pot fi
identificate obiecte disparute, pierdute sau furate si gasite ulterior.
b) Identificarea dupa descrierea trasaturilor esentiale se reali!ea!a spre deosebire de
identificarea dupa memorie, in mod direct, nemijlocit, respecti pe ba!a datelor descrise de alte
persoane care au perceput nemijlocit un anumit fenomen , obiect sau fiinta. /n mod curent prin
aceasta identificare se reali!ea!a descoperirea persoanelor care se sustrag urmaririi penale
sau judecatii, condamnati care au eadat, animale sustrase, alte bunuri. 0ste necesara o
descriere initiala a trasaturilor sau caracteristicilor unui anumit obiect sau fiinta de catre
persoana care a intrat anterior in contact cu obiectul de identificat iar apoi si alte persoane in
ba!a acestei descrieri pot identifica obiectul sau fiinta.
c) Identificarea dupa urmele lasate la locul faptei sau in alte locuri este un procedeu
des intalnit. 1rmele lasate de maini, de incaltaminte, de instrumente de spargere, de ehicule
pot fi importante pentru identificarea obiectului creator ori fiintei care le-a creat in urma
compararii care se face intre urmele descoperite si cele create e#perimental cu un asemenea
obiect.
/n criminalistica identificarea se reali!ea!a printr-un proces de e#aminare a
caracteristicilor esentiale, proces care parcurge de la general spre particular doua fa!e
principale.
2etinerea initiala a caracteristicilor generale ale obiectelor , fenomenelor sau fiintelor,
care conduc apoi la gruparea si delimitarea in tipuri, grupe, subgrupe.
/dentificarea si stabilirea identitatii obiectului sau fiintei care a creat urma. 3in grupa sau
subgrupa stabilita pe ba!a caracteristicilor generale se compara mai multe obiecte stabilindu-se
trasaturi care le deosebesc si care sunt proprii numai unui anumit obiect, fenomen sau fiinta. /n
procesul e#aminarii om aea asadar obiecte scop care trebuie identificate, precum si obiecte
mijloc, care seresc la identificarea primelor.
/ntr-un proces de identificare e#ista un singur obiect scop si un obiect sau mai multe
obiecte mijloc. /dentificarea se reali!ea!a prin e#aminarea intre ele in mod nemijlocit a
obiectelor mijloc care au fost create de acelasi obiect mijloc. 0ste necesar ca obiectele scop si
obiectele mijloc sa aiba caracterisitici relati stabile pentru a putea fi utili!ate in procesul
identificarii. 0ste important a aea in edere ca obiectele scop prin trecerea timpului sunt
supuse unui proces de schimbare, transformare sau degradare, astfel ca este neoie ca in
momentul e#aminarii sa se tina seama de elementele care ar fi putut modifica sau degrada
obiectul respecti - locul unde s-au aflat, conditiile atmosferice, interentia unor factori e#terni..
/n procesul identificarii e#aminarea obiectelor se face prin aplicarea metodelor anali!ei si
sinte!ei.
Prin analiza se stabilesc toate caracteristicile esentiale ale obiectelor supuse e#aminarii,
iar apoi cu ajutorul sintezei or fi descoperite acele trasaturi care sunt caracteristice, proprii mai
multora dintre ele.
/n procesul e#aminarii pentru a putea reali!a identificarea se foloseste si metoda
comparatiei, respecti anumite trasaturi retinute la unul din obiectele supuse studiului sunt
comparate cu caracteristicile celorlalte obiecte asemanatoare pentru a se stabili care anume
dintre toate caracteristicile retinute sunt comune obiectelor studiate si le fac sa se deosebeasca
intre ele.
CAP. III I+*OAC' T',NICO-
STIINTI(IC' (O*OSIT' IN
C')C'TA)'A C)IINA*ISTICA
)ercetarea criminalistica presupune folosirea celor mai aansate metode si mijloace
tehnico-stiintifice.
&ijloace tehnico-stiintifice sunt folosite de organele de urmarire penala pe teren si in
laborator -la e#aminarea locului faptei, perche!itii, reconstituiri etc$ la cercetarea urmelor,
anali!a substantelor descoperite etc..
a) Mijloacele tehnico-stiintifice folosite pe teren se cuprind in dotarea
autolaboratoarelor si in trusa criminalistica
- laboratoarele criminalistice mobile sunt instalate pe un mijloc de transport ,
respecti autoturisme, microbu!e, salupe si elicoptere si sunt dotate cu aparate, dispo!itie,
truse, instrumente si substante care pot seri la actiitati de cercetare criminalistica prin
deplasarea la locul faptei si sunt impartite pe compartimente -compartimentul truselor
criminalistice, compartimentul fotografiei judiciare, compartimentul cu mijloace tehnice pentru
intocmirea schitelor, desenelor, actelor procedurale, compartimentul detectoarelor de metale,
cadare, radiatii etc, compartimentul de inregistrare fonica sau ideo, compartimenul pentru
reali!area portretului prin desen ori compo!itie electronica, compartimentul cu echipament de
protectie si interentie.
- trusa criminalistica, care cuprinde aparate fotografice, camera ideo, accesorii
pentru reali!area fotografiilor si filmarilor, compartimentul traseologic destinat descoperirii,
fi#arii si ridicarii urmelor de maini, picioare, dinti, ale instrumentelor de spargere ale ehiculelor,
aparatura pentru amprentare, e#ecutarea mulajelor, pentru ridicarea urmelor, compartimentul
pentru protejarea urmelor si accesorii, compartimentul pentru ambalarea si conserarea
urmelor ridicate, compartimentul pentru masuratori si marcarea locului cercetat,
- truse criminalistice speciali!ate in care enumeram trusa pentru marcarea cu
substante fluorescente sau chimice a unor obiecte, trusa pentru testarea stupefiantelor, trusa
pentru cercetarea e#plo!iilor si incendiilor, trusa pentru descoperirea si e#aminarea cadarelor,
trusa pentru relearea urmelor papilare latente, trusa odorologica.
b . Mijloacele tehnico-stiintifice de laborator sunt cele necesare prelucrarii
materialelor fotosensibile, e#aminarii anumitor urme descoperite, aparate pentru e#ecutarea
fotografiilor de identificare, de comparatie. /n laborator instrumentele optice de e#aminare sunt
lupa, microscopul optic si microscopul electronic. 4ot in conditii de laborator, prin folosirea
anali!ei spectrale, pot fi studiate resturi de materiale, substante de diferite feluri -cu care s-a
scris, din care este confectionat un anumit obiect.. &ijloacele folosite pentru anali!a spectrala
sunt spectografele, spectoscoapele si spectometrele. &etodele cromatografice folosite tot in
conditii de laborator permit cercetarea unor cantitati foarte mici de materie. 0#ista si alte metode
de e#aminare, respecti anali!a prin luminiscenta si metode optice de anali!a.
CAP. I. (OTO/)A(IA +UDICIA)A
11 Def: 5otografia judiciara -> o ramura a criminalisticii care adaptea!a metodele si
mijloacele tehnice din tehnica fotografica la cerintele cercetarii faptelor ilicite.
- 0laborea!a metode de fi#are a urmelor descoperite la locul faptei,metode de e#ecutare
a fotografiilor care se fac cu oca!ia reconstituirii sau a perche!itiei,metode de reali!are a
fotografiilor semnalmentelor de identificare,metode de studiere a materialelor trimise
laboratoarelor de e#pertise etc.
11 Cate#!riile de f!t!#rafie &udiciara:
A. (OTO/)A(IA +UD. OP')ATI.A:
)uprinde foto e#ecutate de org de urm pen cu prilejul cercetarii locului faptei prin care se
stabilesc locul faptei,imprejurimile si probele materiale gasite in !ona$
a0 (!t!#rafia de !rientare:
- 6e e#ecuta in scopul stabilirii aspectului general al locului faptei,in ederea orientarii in
teren,ulterior acel teren putand fi identificat$
- Poate fi e#ecutata in functie de locul faptei -loc deschis sau in interiorul unor imobile.->
in ca!ul interiorului unui imob foto a pre!enta e#teriorul imob respectie plus catea
elem din imediata lui apropiere pt a ajuta la identificarea lui$ -> cea e#ecutata intr-un loc
deschis poate fi unitara -cand locul fapteri si imprejurimile sale sunt incluse intr-o singura
imagine. sau panoramica -cand locul faptei se fotografia!a prin metoda circulara sau
liniara de fotografiere.$
- 7a foto panoramica circular se a alege un punct fi# dupa care se a fotografia circular
doar prin schimbarea directiei -de la stanga la dreapta sau ice-ersa. a#a obiectiului
ramanand aceeasi$ fotografiile se reali!ea!a pe segmente din aceeasi po!itie,prin rotirea
aparatului foto dintr-o margine a terenului pana in cealalta,astfel incat fiecare po!itie sa
redea o parte din intregul teren fara omiterea reunui element sau detaliu -ulterior se
prelucrea!a in laborator,imaginile succesie fiind alaturate,astfel incat se obtine o
imagine unica,cu continuitate,reali!andu-se imaginea de ansamblu al aacelui loc.$
- 5oto panoramica liniara se reali!ea!a atunci cand locul faptei are o forma
dreptunghiulara si e imposibil de cuprins intregul loc al faptei prin indepartare$se alege o
a#a paralela cu !ona de interes ce urmea!a a fi fotografiata si se e#ecuta catea cadre
pe aceasta linie la o distanta care a permite asamblarea tuturor imaginilor fara a omite
detaliile -se foloseste in deosebi,cand se fotografia!a immobile de dimensiuni mari
situate pe stra!i inguste.$
- %tat in ca!ul fotografiei panoramice circulare cat si a celei liniare este absolute necesar
ca pt fiecare po!itie de fotografiere,aparatul sa fie la aceeasi inaltime fata de sol si la
aceeasi distanta fata de elementul8elementele fotografiate$
b0 (!t!#rafia sc1ita:
- /nregistrea!a locul faptei i!olat de imprejurimi$
- %cest gen de foto se poate e#ecuta pe sectoare sau din po!itii opuse $
- 0ste indicat ca aceste foto sa cuprinda unitati metrice de masura si placute cu
numere8litere pt a putea descrie ulterior po!itia si amplasamentul probelor principale
surprinse in campul infractional$
- /n ca!ul in care locul faptei se afla in loc deschis -> lumina naturala,in ca! contrar->
iluminare artificiala -de regula blit.$
- %ceasta poate fi unitara -cand foto se reali!ea!a dintr-o singura po!itie.,contrara -cand
se reali!ea!a din ' po!itii diametral opuse., incrucisata -cand se reali!ea!a din 9 locuri
diametral opuse,' cate '. si8sau pe sectoare -modul de reali!are este acelasi ca si la
fotografia panoramica.$
c0 (!t!#rafia !b "rinci"ale:
- 6urprinde acele probe aflate la fata locului -instrumente sau obiecte. de care autorul s-a
folosit la saarsirea infr, obiecte sau instrumente care poarta urmele infractorului sau
sunt produs al saarsirii infr$
- 6e face la o distant relatie mica in asa fel incat sa fie surprins fiecare detaliu$
- Obiectele sau instrumentele respectie se fotografia!a separate de alte elemente,insa in
corelatie cu alte obiecte sau urme din imediata apropiere$
- Obiectul se fotografia!a cu urmarirea relearii diferentelor de forma si marime cu alte
obiecte in po!itia in care acesta a fost gasit$
- 0#ecutarea acestui tip de foto se face,in mod obligatoriu,plasand obiectiul aparatului
foto perpendicular pe conergenta irtuala a punctului median-central al ob in
litigiu,urmarindu-se redarea detaliilor urmelor si ale ob fotografiate separate$
- Ob fotografiat poate fi ridica si ase!at intr-o po!itie prielnica pt fotografiere$
d0 (!t!#rafia de rec!nstituire:
- 6e face de catre org de urm pen in scopul fi#arii locului respecti si a unor secente din
procesul comiterii faptei care or fi reproduse artificial$
- Prima foto de reconstituire -> fotografia locului reconstituirii in care se cuprinde intregul
loc in care se a desfasura procesul de reproducere artificiala a sa faptei$
- %'-a foto este cea a secentelor reconstituirii si prin aceasta se redau cele mai
importante momente ale reconstituirii,pre!entandu-se astfel,modul in care s-a comis
fapta intr-o succesiune de imagini,care ulterior erifica daca se confirma8infirma anumite
sustineri ale martorilor,ictimelor ori infractorilor$
e0 (!t!#rafia de "erc1e%itie:
- )onsta in cuprinderea in imagini a actiitatii de perche!itie in momentul desfasurarii
acesteia$
- Prima foto este cea a locului perche!itiei care consta intr-o foto de orientare a locului
perche!itiei cu imprejurimile acestuia$
- Propriu !is,acestea sunt fotografii ale ob principale si se e#ecuta prin cuprinderea in
imagini a locului sau a locurilor in care au fost ascunse ob sau pers descoperite
- /n mom in care sunt gasite anumite obiecte sau pers care interesea!a perche!itia se
e#ecuta foto ascun!atorii ob sau a pers descoperite fara a fi cuprinse si imprejurimile
locului respecti$
- )ea de-a'-a foto care se e#ecuta este cea a ob descoperite si cuprinde fiecare ob sau
pers in mod separat$
- Ob sunt fotografiate prin metoda fotografierii la scara, si anume prin ase!area alaturi a
unei rigle gradate care se fotografia!a impreuna cu acel ob$
- /n ca!ul in care intre obiecte e#ista o anumita distante este si este important a fi fi#ate
corelatia si distant dintre ob se efectuea!a foto in care este cuprinsa si o panglica
gradate care indica distant dintre ob$
f0 (!t!#rafiile semnalmentel!r:
- 0ste acea foto care se foloseste pt inregistrarea prin imagini a pers care interesea!a
cercetarea pen$
- 5oto semnalmentelor se impart in foto de identificare a pers,foto de identificare a
cadarelor necunoscute si foto de urmarire -detectia.$
- 5oto de identificare a pers consta in efectuarea a ' foto bust -fata:profil.$
- Pers fotografiata nu trebuie sa poarte ochelari sau orice altcea care sa-/ acopere
capul$ foto din fara se e#ecuta in ederea redarii cu claritate a particularitatilor fetei,a
modului de insertie a parului in jurul fruntii,a pre!entarii latimii si inaltimii fruntii,a
eentualelor riduri,a formei si marimii sprancenelor,ochilor,nasului,gurii$ pers fotografiata
trebuie sa fie,de preferat, barbierita si indifferent de se#,sa aiba parul strans pt a se
putea fi#a trasaturile lor specifice$in anumite situatii,in care unele pers in mod obisnuit,
poarta barba -in ca!ul barbatilor. sau daca au un anumit fel de a-si purta parul,aceasta
constituie elemente8trasaturi importante de infatisare,asadar este indicat sa li se e#ecute
fotografii care sa fi#e!e aceste aspecte$
- 5oto din profil se e#ecuta de la aceeasi distant,pers urmand sa aiba urechea i!ibila,in
acest sens putand fi redate forma nasului,conturul acestuiaa barbiei,proeminenta
bu!elor si alte caracteristici ale pailionului urechii$deoarece o parte a pers poarta
ocelari,este indicat sa fie efectuata o foto din fata si una din profil care sa fi#e!e si
aceasta infatisare$
- /n ca!ul e#ecutarii foto de identificare a cadarelor necunoscute,cadarul trebuie pregatit
efectuandu-se o toaletare a acestuia,respectie se indepartea!a urmele de sange sau
de alte substante prin spalarea acestuia,in ca!ul in care e#ista le!iuni la nielul fetei care
o deformea!a acestea sunt cusute,parul este pieptanat,ochii se deschid, iar bu!elor li se
marchea!a conturul ;> se urmareste a se ajunge la redarea unei infatisari cat mai
apropiate de cea pe care o aea la mom in care era in iata,fiind recomandat ca
fotografierea sa se faca dupa autopsiere cand corpul reine la olumul si forma
relati,anterioara$ fotografierea cadarelor se face de asemenea,fata:profil $
- 5oto de urmarire sau detectie se efectuea!a prin folosirea unor aparate camuflate,care
crea!a impresia unor obiecte de u! personal -stilouri,pi#uri,brichete,ceasuri etc..care se
declansea!a de regula automat -e#.: la deschiderea unor usi,intrarea intr-un anumit
spatiu,surprin!and astfel in imagini pers care incearca sa sa o anumita infr.$
2. (OTO/)A(IA D' '3AINA)' 4de e5"erti%e criminalistice0:
%ceasta foto se e#ecuta numai de catre e#pertii criminalisti in scopul identificarii pers si
ob dupa urmele create,in scopul scoaterii in eident a unor caracteristici ce nu pot fi
percepute cu ochiul liber sau pt ilustrarea de catre e#pert a conclu!iilor sale. Pt reali!area
acestor foto sunt necesare cunostinte special de fotografie si o aparatura mai performanta
decat cea folosita la efectuarea foto jud. operatia.

a0 (!t!#rafiile sub radiatii $i%ibile:
- 5otografia de ilustrare are ca scop fi#area prin fotografiere a acelor trasaturi ale ob
primate spre e#aminare care sunt i!ibile cu ochiul liber$
- 6e fac in ederea obtiberii unei ilustrari despre starea obiectului primit de e#pert in
ederea studierea sale in conditii de laborator si se efectuea!a in urmat scopuri:
repre!inta o doada a e#pertului despre starea in care a fost primit ob spre e#aminare si
totodata foloseste e#pertului ca ob de comparatie cu foto de e#aminare pe care le obtine
in procesul studiului de laborator a ob primit releandu-se ce anume a putut fi descoperit
folosind aparatura adecata$
- Foto de comparatie este folosita la identificarea pers si a ob dupa urmele create prin
comparatia care se face intre foto care redau trasaturile urmelor descoperite la locul
faptei si foto care redau particularitatile urmelor create in mod e#perimental cu ob
banuite ca fiind creatoare de urme$ dupa metoda folosita in comparatie aceste foto pot fi
foto de comparatie prin ju#tapunere,foto de comparatie prin continuitate liniara,foto de
comparatie prin suprapunere$
- Foto realizate in scopul comparatiei prin juxtapunere trebuie e#ecutate in conditii de
laborator,efectuandu-se cate o foto pt fiecare ob supus e#aminarii$in aceasta ariant de
comparatie imaginea urmei create de ob scop a fi comparata pe rand cu foto obtinute
pe cale e#perimentala$
- Comparatia prin suprapunere este folosita cand se e#aminea!a semnaturi banuite a fi
create prin copierea nemijlocita a unor semnaturi originale,foto fiind effectuate pe
material fotosensibil po!iti transparent$
- 3aca semnatura originala si cea ridicata de pe document prin fotografiere sunt identice
prin suprapunere se poate demonstra ca aceasta a fost contrafacuta stiindu-se ca nu pot
e#ista ' semnaturi identice ale aceleiasi pers ;>copiate$
- Foto de comparatie prin continuitate liniara consta in e#ecutarea unor foto a urmelor de
la locul faptei cat si a celor create e#perimental in aceleasi conditii de
contrast,intensitate,lumina la aceeasi scara$taindu-se ori!ontal pe aceeasi linie ambele
foto si alaturandu-se partea stanga a unuia cu partea dreapta a celeilalte se obtine o
imagine continua doar daca urmele redate in foto au fost create de acelasi ob$
- Foto de umbre se ba!ea!a pe umbrele pe care le crea!a lumina pe supraf obiectului
e#aminat$
- Pt crearea unor asemenea umbre este necesar ca foto sa se e#ecute intr-o camera
obscura unde lumina sa fie propagate asupra ob fotografiat sub un unghi ascutit,iar
sursa se lumina sa trimita ra!ele parallel$ se crea!a astfel pe partile mai adanci umbre si
aceste umbre sunt imprimate pe materialul fotosensibil astfel ca se pot edea anumite
caracteristici ce nu pot fi obs cu ochiul liber$
- Foto de contraste se ba!ea!a pe e#tragerea diferentei care e#ista intre o culoare si
opusul ei$
- 0ste folosita in e#aminarea scrisurilor reali!ate cu creioane,ulterior inlaturate prin
radiere,pt ca oricat de bine ar fi inlaturata substanta colorata raman particule minuscule
de culoare$
- Foto separatoare de culori se reali!ea!a prin utili!area filtrelor de culoare care lasa sa
treaca prin ele culoarea lor si culorile complementare acestora si se utili!ea!a in ca!ul
cercetarii adaugirilor in acte facute cu cerneala sau creioane care apparent apartin
aceleiasi nuante$
b0 (!t!#rafiile sub radiatii in$i%ibile:
- 6e folosesc pt eidentierea a ceea ce nu se poate edea cu ochiul liber si se reali!ea!a
prin fotografierea in ra!e ultraiolet,infrarosii,roentgen,gamma si beta$
- %ceste foto presupun dotari deosebite si pot fi reali!ate doar de catre pers cu pregatire
specifica$
CAP. . C')C'TA)'A
C)IINA*ISTICA A U)'*O)
/n actiitatea criminalistica s-a apreciat ca urmele pe care omul ori anumite obiecte,
fiinte sau fenomene le lasa in mediul inconjurator sunt martori muti care nu mint. %u fost
considerate ca urme numai acele modificari de suprafata sau de olum pe care le sufera un
obiect care ine in contact cu un alt obiect redandu- i mai mult sau mai putin clar trasaturile
obiectului respecti. /n sens mai larg, urma repre!inta oricare modificare sau schimbare creata
in mediul inconjurator prin actiunea omului. /n acest sens larg al notiunii urmele pot fi clasificate:
1. Du"a natura si m!dul de f!rmare:
- urme ce repre!inta modificari de olum sau suprafata a obiectului purtator si
reproduc aspecte e#terioare ale obiectului creator
- urme formate din resturi de obiecte, obiecte, materiale organice sau anorganice
- urme olfactie -de miros.
- sunete si diferite stari -usa deschisa, lumina uitata aprinsa s.a..
2. Du"a actiunea unui !biect asu"ra altui !biect:
- urme statice. %ceste urme se crea!a prin actiunea unui obiect asupra altui obiect
sub un unghi drept prin actiuni de apasare, compresiune, loire, tamponare, in asa
fel incat obiectele sa nu alunece pe suprafata celuilalt.
- urme dinamice. %ceste urme se formea!a prin alunecarea unui obiect pe
suprafata altui obiect si ca re!ultat sunt imprimate, fie pe suprafata unuia dintre
obiecte, fie pe olumul acestuia, anumite trasaturi din obiectul creator.
3. Du"a #radul de "lasticitate a !biectului "rimit!r de urma6 urmele "!t fi
clasificate in:
- urme de adancime. %cestea repre!inta modificari de olum a obiectului
primitor care reda dimensiunile si unele caracteristici ale obiectului creator, dupa
care se poate determina natura acelui obiect care l-a creat sau se poate chiar sa fie
identificat.
- urme de suprafata. %cestea repre!inta o modificare de suprafata a obiectului
primitor, redand mai multe sau mai putine trasaturi ale obiectului creator. %ceste
trasaturi imprimate pe suprafata obiectului primitor sunt utile la determinarea naturii
sau tipului obiectului creator cat si la identificarea acestuia. 1rmele de suprafata pot
fi subclasificate in:
- urme de stratificare, care se crea!a prin desprinderea de substanta de
pe obiectul creator si aderarea acestuia pe suprafata obiectului primitor
-spre e#. urmele lasate de incaltaminte ca praf pe dusumea, parchet etc.
- urme de destratificare, care se crea!a prin detasarea de pe suprafata
obiectului primitor si aderenta la suprafata obiectului creator a unei
parti din substanta primului obiect de asa natura incat prin substanta
dislocata de pe obiectul primitor sunt redate pe suprafata acestuia
caracteristicile obiectului creator.
7. Du"a natura !biectului creat!r urmele "!t fi clasificate in: urme de maini6
de "ici!are6 de dinti6 de bu%e6 ale instrumentel!r de s"ar#ere6 ale
mi&l!acel!r de trans"!rt etc.
A. Urmele de maini:
1rmele de maini sunt foarte importante pentru cercetarea criminalistica si se crea!a prin
atingerea de catre om a obiectelor din mediul inconjurator cu partea anterioara a mainii,
respecti cu palma.
%ceste urme se crea!a pe obiectul primitor sub forma de urme de stratificare sau de
destratificare si uneori sub forma urmelor de adancime in substante plastice sau pulerulente.
Urmele de suprafata -mai ales cele de stratificare. pot fi i!ibile sau ini!ibile -latente..
Urmele de volum , de adancime , lasate de maini in substanae plastice sau pulerulente sunt
intalnite foarte rar in cercetarea criminalistica si pot fi descoperite pe substante alimentare -unt,
untura etc. iar cele pe substante pulerulente pot fi intalnite cand substanta e formata din
granulatii foarte fine -pudra de talc, faina de grau etc. si cel mai adesea sunt i!ibile. 4ot i!ibile
mai pot fi si urmele de maini care se crea!a prin desprinderea de pe suprafata mainii a unei
substante colorate -cerneala, tus etc.. 4oate aceste urme i!ibile, de adancime sau de
suprafata, pre!inta o mai mica aloare criminalistica pentru ca datorita suprafetei obiectului
primitor si a substantei ce se depune pe obiectul primitor aceste urme nu intotdeauna sunt utile
pentru identificarea obiectului creator datorita faptului ca nu sunt redate detaliile desenului
papilar de pe maini. &ai utile sunt urmele de stratificare invizibile pentru ca in aceasta stare
infractorul care le lasa nu le obsera si nici nu le distruge. 0le sunt formate din substanta foarte
fina re!ultata din transpiratia obisnuita a mainilor si redau pe suprafata obiectului primitor toate
detaliile crestelor papilare, chiar numarul, marimea si forma porilor ce se afla pe desenul
papilar. )ompo!itia acestor substante din care sunt formate urmele papilare consta din compusi
organici si anorganici si datorita acestei compo!itii urmele latente se pastrea!a pe suprafata
obiectului primitor timp indelungat astfel ca si dupa !ile sau saptamani uneori urmele lasate de
desenul papilar pot fi folosite in procesul de identificare al persoanelor.
/dentificarea persoanelor dupa urmele de maini are la ba!a arietatea reliefului papilar
de pe partea anterioara a palmei care se pre!inta sub forma de ridicaturi -care se numesc linii
sau creste papilare. si adancituri -santuri interpapilare.. %ceste linii papilare nu se schimba in
decursul ietii persoanei si au deenit importante pentru identificarea persoanelor.
Partea criminalisticii care se ocupa cu e#aminarea si clasificarea reliefului papilar dar si
cu identificarea persoanelor dupa detaliile acestui relief poarta denumirea de dactiloscopie.
Urmele de deget descoperite la locul faptei se numesc urme de deget, cele luate
e#perimental sunt denumite impresiuni digitale, iar fotografiile reliefului papilar obtinute prin
fotografierea urmelor sau a impresiunilor se numesc dactilograme.
Proprietatile crestelor papilare
)ercetarea criminalistica a desenului papilar pre!inta o deosebita importanta datorita
unor proprietati specifice ale crestelor papilare. %cestea sunt:
- longevitatea crestelor papilare !durata lor de existenta). 3esenul papilar se
formea!a in fa!a intrauterina prin luna a treia de sarcina si se definitiea!a sub aspectul formei
sale prin luna a sasea ramanand sub aceasta forma pe toata durata de e#istenta a persoanei,
pana la descompunerea pielii dupa ce persoana decedea!a.
- fixitatea desenului papilar consta in mentinerea acelor trasaturi, detalii ale
desenului papilar pentru toata iata persoanei. 6ingura modificare a desenului papilar consta in
marimea acestuia corespun!atoare eolutiei persoanei pe parcursul ietii.
- unicitatea desenului papilar prin care se intelege ca fiecare persoana are
desenul sau propriu in ce prieste detaliile acesteia si, mai mult, fiecare deget are desenul
papilar diferit de toate celelalte degete.
- inalterabilitatea" adica imposibilitatea de a fi schimbat sau distrus prin
actiunea persoanei daca prin aceasta incercare de distrugere nu e i!at si stratul dermic al
pielii. Pentru stergerea completa a desenului papilar aceasta se poate reali!a doar daca este
atamat stratul dermic al pielii pentru ca altfel chiar dupa incercari de inlaturare pe cale fi!ica
sau chimica desenul papilar a reaparut cu toate caracteristicile pe care le-a aut.
Cercetarea la fata locului a urmelor de maini consta in actiitati ale organului de
urmarire penala care urmaresc descoperirea, eidentierea urmelor latente, fi#area si ridicarea
acestor urme iar apoi interpretarea lor.
Cautarea urmelor de maini a incepe de obicei din locul prin care infractorul a
patruns in perimetrul locului respecti, se e#tinde asupra intregului loc al faptei si a fi terminata
cu locul prin care faptuitorul a parasit locul faptei. 6e urmareste a fi identificate obiectele apte de
a primi si pastra asemenea urme, obiecte care au fost atinse sau folosite in timpul saarsirii
infractiunii. Pre!inta interes doar obiectele pe care pot ramane astfel de urme, respecti obiecte
cu suprafata neteda , lucioasa -mobila, sticla, faianta etc..
#escoperirea urmelor de maini se poate face prin iluminarea acelor obiecte cu
ajutorul unei lanterne cu ra!e paralele sub un unghi ascutit. )hiar daca nu se pot obsera urme
este potriit a se recurge la e#aminarea acestor obiecte intr-o camera obscura. 6e poate
recurge si la folosirea ra!elor ultraiolete sau la puleri!area obiectelor presupuse a fi
purtatoare de urme cu anumite prafuri care trebuie sa fie formate din granule deosebit de fine ,
sa fie usor uleioase, grase, sa fie grele pentru aderenta mai eficace si sa aiba o culoare care sa
ina in contrast cu culoarea obiectului presupus a fi purtator de urme. %ceasta actiitate se
efectuea!a de specialisti criminalisti pregatiti de regula doar pentru aceste actiitati.
<< 3esenul papilar de pe degete este diferit de la o persoana la alta, iar cel de pe
ultimele falange are anumite forme incat poate fi clasificat si subclasificat.
Pentru clasificarea dactilogramelor criteriul folosit este delta. %ceasta repre!inta o
forma de desen triunghiulara care se afla la locul de intalnire a cel putin trei sisteme de creste
papilare. Prin sistem de creste papilare intelegem o grupa formata din mai multe creste care are
aceeasi directie si forma de desfasurare.
3eltele in desenul papilar pot fi:
- delte negre cand sunt formate din doua creste papilare care se unesc intr-un
punct si se continua cu o creasta.
- delte albe cand cele doua creste nu se intalnesc ci merg cel mult paralel.
%ceste delte albe si negre pot fi subclasificate in functie de delta -de e#istenta, lipsa,
numarul si po!itia deltelor in urmatoarele tipuri de dactilograme:
a0 desene "a"ilare care nu au delta (adeltice) . 7a acestea crestele ce merg aproape
paralel cu santul fle#oral -adancimea creata prin strangerea degetelor. se curbea!a din
ce in ce mai mult pe masura apropierii de arful degetului -se mai numesc si
dactilograme sub forma de cercuri.. 3esenul papilar adeltic dupa desfasurarea deltelor
sale poate fi subclasificat :
- dactilograme papilare simple
- dactilograme piniforme sau pseudodeltice
- dactilograme adeltice cu bucla stanga
- dactilograme adeltice cu bucla dreapta
- adeltice bibuclate
- adeltica cu inceput de spirala -cu spirala stanga jos, cu spirala stanga sus, cu
spirala dreapta jos, cu spirala dreapta sus.
b0 dactil!#rame dextrodeltice sunt dactilograme ce au o singura delta situata in partea
dreapta a desenului papilar. %ceste dactilograme de#trodeltice sunt formate din trei
sisteme de creste papilare: primul paralel cu santul fle#oral -regiunea ba!ala., al doilea
un grup de creste sub forma de laturi -acest grup formea!a regiunea centrala a
dactilogramei., al treilea, un grup de creste ce ine si inconjoara regiunea centrala,
intalnindu-se in partea dreapta cu regiunea ba!ala. 3upa configuratia desenului papilar
din regiunea centrala de#trodelticele se impart in de#trodeltice cu laturi simple,
de#trodeltice cu laturi gemene si de#trodeltice cu racheta.
c0 dactil!#rame sinistrodeltice. %cestea se deosebesc de cele de#trodeltice pentru ca
in raport cu delta sunt pe partea stanga si nu pe partea dreapta ca cele de#trodeltice.
d0 dactil!#rame bideltice sunt cele care pre!inta doua delte. 2egiunea ba!ala se
aseamana a regiunea ba!ala a monodelticelor -de#trodeltice sau sinistrodeltice., doar
regiunea centrala este formata din creste papilare diferite dupa modul de desfasurare,
insa indiferent de aceasta in partea dreapta si in partea stanga a dactilogramei se
formea!a cate o delta. =idelticele pot fi cu spirala stanga, cu spirala dreapta, cu cerc
legat, cu cerc punctat, cu cerc dublu legat, ooidale sau elipsoidale etc.
e0 dactil!#rame desene "a"ilare care au mai mult de d!ua delte sau au asemenea
caracteristici incat nu "!t fi incluse in nici ! clasificare. 0#ista dactilograme cu trei,
patru delte precum si ca!uri de sindactilie -anomalia degetelor chiar din nastere si
consta in lipirea a doua sau mai multe degete intre ele., acestea fiind dactilograme
e#ceptionale. 4ot aici mai pot fi incluse si acele desene ce se pre!inta sub forma de
numeroase puncte sau cicatrici.
/n procesul e#aminarii dactilogramelor in scopul identificarii obiectului creator -de la
general la particular. se compara mai intai impresiunile gasite la locul faptei cu cele create
e#perimental. /n e#amenul comparati se urmaresc unele detalii. %ceste detalii ale crestelor
papilare necesare identificarii desenului papilar se studia!a de la stanga desenului catre
dreapta si pot consta in inceput de creasta, sfarsit de creasta, bifurcatii, confluenta,
anastomo!a, carlig, butoniera, deiere. %semenea detalii se pot afla in orice desen papilar.
Pentru a stabili cu certitudine ca desenul de la locul faptei si cel e#perimental apartin aceleiasi
persoane sunt necesare intre >' - >? elemente de identitate.
Poroscopia este o metoda complementara de e#aminare a desenului papilar si este
folosita atunci cand in desenul papilar de la locul faptei nu se gasesc suficiente detalii pentru a
putea stabili obiectul creator -cand urma este neclara sau se descopera doar fragmente de
desen papilar.. /n asemenea situatii se foloseste microscopul pentru studierea porilor de pe
crestele papilare. %ceasta metoda este folosita ca un mijloc ajutator in dactiloscopie deoarece
porii in comparatie cu crestele papilare, sunt mai putin statici, pot fi acoperiti cu corpuri straine
astfel ca ei isi pot schimba forma, dimensiunile, numarul si distanta dintre ei.

B. Urmele de un#1ii
1rmele de unghii sunt importante pentru cercetarea criminalistica doar cand sunt
descoperite ca urme de adancime. %cestea se pot gasi pe diferite alimente, pe diferite
substante plastice, pe corpul omenesc atat ca urme statice cat si ca urme dinamice.
1rmele statice pot ajuta la stabilirea cu apro#imatie a se#ului persoanei care le-a creat, a
arstei, la stabilirea modului de saarsire a infractiunii.
1rmele dinamice sunt mai putin utile pentru determinarea cu apro#imatie a arstei
persoanei si a se#ului acesteia, dar ajuta la determinarea modului in care a fost saarsita
infractiunea.
C. Urmele de "ici!are
%ceasta categorie de urme poate fi la fel de importanta ca si cea a urmelor de maini,
desi in mod obisnuit urme de acest fel de la locul faptei pre!inta prea putine detalii care sa
interese!e cercetarea criminalistica. 1rmele pot fi lasate de incaltaminte sau de piciorul descult
-urme plantare. si acestea pot ajuta chiar la identificarea persoanei daca obiectul primitor a fost
un sol cu o granulatie fina ori o substanta plastica ori alta substanta capabila sa pastre!e
detaliile talpii. 1rmele lasate de piciorul incaltat sunt des intalnite la locul saarsirii unei
infractiuni si pot fi clasificate in urme de suprafata sau de adancime sau in urme statice sau
dinamice. 7a fata locului urmele de picioare se descopera ca grupe de urme, urme i!olate sau
sub forma cararii de urme. 1rmele descoperite se fi#ea!a prin fotografiere pentru ca pe aceasta
cale nu se produce nici o modificare a acestora. 7a fotografierea fiecarei urme se foloseste
metoda de fotografiere a detaliilor . %tunci cand urmele sunt de adancime se a folosi un i!or
de lumina laterala pentru ca prin urmele create sa se redea si adancimea acelor urme. /n
procesul erbal de cercetarea locului faptei se or trece si dimensiunile urmelor aratandu-se
lungimea urmei, latimea urmei si latimea tocului, lungimea tocului, latimea arcadei si adancimea
tocului. 6e mentionea!a apoi daca e#ista anumite detalii, particularitati determinate de folosirea
incaltamintei.
7a urmele lasate de piciorul descult, dupa ce urma a fost fotografiata se or arata
dimensiunile, marimea calcaiului, daca este orba de picior plat sau cu arcada pronuntata,
unghiul de deschidere intre degete.
1rmele de adancime, fie ca sunt de incaltaminte sau create de piciorul descult, se
mai fi#ea!a si prin mulare. &ulajele se fac din ghips, mai rar se foloseste parafina, ceara sau
alte substante. Pentru reali!area mulajului este recomandabil ca in prealabil sa se faca toaleta
urmei prin curatarea acesteia de eentuale pietricele, paie su alte corpuri straine, sa se
absoarba apa din urma cu o para de cauciuc sau seringa ori hartie sugatia. 3aca urma de
adancime este prea putin pronuntata e necesar ca in jurul ei sa se faca un mic gard din pamant
sau din carton, apoi pasta de ghips se toarna treptat atat in lungul urmei cat si ori!ontal, iar
pentru intarire se pot folosi bete subtiri sau bucati de sarma, dupa care se completea!a si restul
pastei asa incat obtinem un mulaj mai re!istent.
)ararea de urme are importanta la stabilirea directiei de circulatie a persoanei, a
ite!ei de mers, a inaltimii persoanei, a greutatii si uneori chiar a arstei si a profesiunii
acesteia. 3e asemenea, se poate stabili daca a dus in spate o greutate sau nu. Pentru stabilirea
acestor elemente este importanta luarea in consideratie a urmatoarelor aspecte: lungimea
pasului, care se socoteste de la calcaiul urmei lasata de un picior pana la calcaiul urmei lasata
de celalalt picior$ unghiul pasului, care este redat de a#a longitudinala a talpii si directia de
mers$ latimea pasului, care se calculea!a tragand imaginar cate o dreapta de la limitele urmei
lasate de piciorul stang si de piciorul drept , iar perpendiculara pe cele doua paralele da latimea
mersului.
D. Urmele de dinti
3intii se deosebesc de la o persoana la alta, iar urmele lasate de acestia ajuta la
stabilirea numarului, latimii, distantei dintre ei, lungimii po!itiei si eentualelor defectiuni,
reparatii, lipsa unora dintre ei.
1rmele lasate de dinti pot fi intalnite pe diferite alimente, fructe, dierse sortimente de
bran!a, ca urme de adancime, iar sub forma de urme de suprafata pot fi intalnite in mod
frecent pe corpul ictimelor.
%ceste urme pot pre!enta importanta pentru cercetarea criminalistica si odata
descoperite se fi#ea!a prin fotografiere prin descrierea in procesul erbal de cercetare, iar cele
de adancime si prin mulaje.
E. Urmele instrumentel!r de s"ar#ere
/nstrumentele folosite in spargeri sunt diferite obiecte care in mod obisnuit au o alta
utili!are decat cea a spargerii. %ceste instrumente sunt folosite in reali!area spargerilor prin
loire, apasare sau frecare.
Prin loire in mod obisnuit instrumentele se folosesc in situatia cand locul unde acestea
se aplica se afla la distante mari fata de locuri frecentate de om ori unde !gomotul este mare.
%ceasta pentru ca prin loire se produc !gomote care ar atrage atentia si fapta ar putea fi
descoperita. %tunci cand !gomotul produs este atenuat, instrumentele de spargere se folosesc.
Prin frecare se reali!ea!a spargeri cu ajutorul fierastraielor, bonfaierelor sau a pilelor. /n
aceste situatii foarte rar se poate ajunge ca dupa urmele create sa poata fi stabilit obiectul
creator insa aceste urme ajuta la stabilirea modului si tipului instrumentului folosit.
/nstrumentele de apasare lasa in mod obisnuit urme mai utile cercetarii criminalistice
pentru ca pe obiectele primitoare se imprima multe trasaturi ale instrumentelor de spargere care
ajuta chiar la identificarea acestora. 3intre instrumentele de spargere special folosite de
infractori poate fi amintita +balerina, care este un burghiu special format din mai multe lamele de
otel cu ajutorul caruia se reali!ea!a penetrarea caselor de bani. 3e asemenea, +gura de lup,
este un alt instrument folosit de infractori pentru taieri. 3intre instrumentele de spargere des
folosit este toporul. %cesta lasa pe suprafata obiectelor primitoare din lemn urme sub forma de
striatiuni paralele, care pot duce la identificarea obiectului creator. )lestele, daca este folosit,
lasa si el urme dinamice pe obiectul asupra caruia a actionat, dar striatiunile acestea sunt mai
putin i!ibile. /n ca!ul spargerilor pot fi intalnite si actiuni de iolare a plumburilor si a sigiliilor.
Plumburile se aplica pe containere, agoane , colete etc si sunt in majoritate confectionate din
plumb de forma rotunda cu doua orificii. )lestele cu care se strange plumbul are un simbol
specific. /n ca!ul iolarii unui asemenea plumb raman diferite urme prin deformarea simbolului,
dar mai ales raman urme pe sfoara introdusa prin cele doua orificii, prin scamosare si colorare
in negru sau gri. 6igiliile au imprimata o stampila cu un anumit simbol sau denumire aplicata pe
o substanta plastica care in momentul iolarii poate fi de!lipita de pe obiectul primitor prin
incal!ire si apoi poate fi relipita in acelasi loc sau intr-un alt loc. %ceasta operatie se poate
e#ecuta doar daca sigiliul a fost aplicat pe o substanta plastica in cantitate mai mare.
7a locul saarsirii infractiunii pot fi descoperite urme ale instrumentelor de spargere pe
diferite obiecte, ca de e#emplu pe !iduri, geamuri, usi, dulapuri, sisteme de incuiere etc. 3upa
depistarea unor asemenea urme, acestea se fi#ea!a prin descriere in procesul erbal de
cercetare la fata locului, prin fotografiere, filmare si, eentual, prin ridicarea de mulaje.
3escrierea acestora se face in detaliu cu mentionarea formei urmei, a dimensiunilor, a unor
caracteristici si po!itia acestora unele fata de altele. 5otografiile care se e#ecuta sunt fotografii
de detaliu. 0entualele mulaje se fac prin folosirea de ceara rosie sau parafina dupa ce anterior
aplicarii substantei urma a fost tratata cu glicerina pentru ca aderenta la urma sa fie cat mai
mica.
F. Urmele mi&l!acel!r de trans"!rt
%ceste urme pre!inta o deosebita utilitate pentru cercetarea criminalistica pentru ca in
mod frecent organele de urmarire penala intalnesc asemenea urme in accidentele de
circulatie, in sustrageri, in accidente de munca, in ca!ul unor omoruri etc.
7a locul faptei mijloacele de transport pot lasa cele mai ariate urme. )el mai des
intalnite sunt urmele lasate de rotile mijloacelor de transport care in in contact cu obiectele din
jur. Pot fi lasate urme si prin pierderea unor piese a unor substante sau obiecte transportate.
)ele mai importante pentru cercetarea criminalistica sunt urmele lasate de rotile
autoehiculelor pe traseul de circulatie si la locul eenimentului. 2otile autoehiculelor sunt
imbracate in anelope din cauciuc, foarte rar in sine din fier -la unele utilaje. sau in senile.
%utoehiculele care au rotile imbracate in pneuri de cauciuc pre!inta foarte multe particularitati
atat in ceea ce prieste tipul, marimea si destinatia lor cat si in ce priesc caracteristicile
desenelor antiderapante de pe anelope.
3upa urmele lasate de anelopele autoehiculelor se poate stabili tipul autoehiculului
respecti, se poate ajunge uneori chiar la identificarea sa si se poate determina directia de
circulatie. /ntrucat desenul antiderapant de pe rotile autoehiculelor se crea!a in momentul
fabricarii anelopelor in serie, caracteristicile acestui desen ajuta la determinarea tipului
autoehiculului creator sau cel putin al unui grup de tipuri din care poate face parte
autoehiculul respecti.
3upa urmele lasate de anelope se poate determina daca autoehiculul a fost un
autoturism sau un autocamion, tonajul acestuia, ecartamentul. 3upa gradul de u!ura al
anelopelor, dupa felul u!urii, dupa cicatricile de pe anelope redate in urma, dupa
caracteristicile unor reparatii ale anelopei se poate identifica autoehiculul creator, iar directia
de circulatie se poate determina la unele autoehicule dupa po!itia desenului antiderapant
central, dupa configuratia acestuia -aceasta directie nu e absoluta, cauciucurile putand fi puse si
iners..
&asinile mari au un desen antiderapant si pe marginea anelopei, care consta in plinuri
si goluri si care pot ramane in urma de la locul faptei. )and se circula pe teren afanat si se
crea!a urme de adancime si aceste plinuri si goluri lasa urme care interesea!a cercetarea
criminalistica. 7a ite!e foarte mari aceste urme nu mai sunt perceptibile.
2otile autoehiculelor lasa atat urme statice cat si urme dinamice.
1rmele statice se crea!a in mers obisnuit prin rularea obisnuita, iar urmele dinamice se
crea!a in situatii de franare sau de derapare a rotilor in cursul circulatiei.
/n functie de natura soselei pe care s-a circulat rotile pot lasa urme de suprafata sau de
adancime. 1rmele de suprafata pot fi de stratificare dar si de destratificare. )ele mai des
intalnite sunt urmele de stratificare cand pe sosea rotile lasa urme de praf desprinse de pe ele
sau chiar din substanta lor -ca!ul de creare a urmelor de franare..
5i#area urmelor mijloacelor de transport la locul faptei, lasate de rotile autoehiculelor,
se face prin descrierea in procesul erbal, prin fotografiere, desene, prin mulare -cele de
adancime.. Pentru a fi descrise detaliat in procesul erbal urmele trebuie masurate. /n situatiile
cand e#ista urme lasate de mai multe din rotile autoehiculului se a masura latimea fiecarei
urme in parte, indicandu-se carasteristicile desenului antiderapant central, apoi se a masura
distanta dintre urmele lasate de rotile laterale socotindu-se aceasta distanta de la centrul unei
urme la centrul celeilalte -asa se stabileste ecartamentul masinii.. @u se recomanda calcularea
acestor distante din marginile e#terioare sau interioare ale urmei, nici din e#teriorul unei urme
pana in interiorul celeilalte, pentru ca nu totdeauna rotile au anelope de aceeasi marime.
%ceasta depinde de presiunea aerului din anelopa, de greutatea si ite!a autoehiculului. 3e
asemenea, este importanta si temperatura aerului in mediul inconjurator in momentul crearii
urmei. 3aca este posibil, se incearca si masurarea distantei dintre rotile din fata dupa urmele
descoperite la locul faptei. 7a iraje, in curbe, raman intacte si urmele lasate de rotile din fata
care or fi urme in e#teriorul curbei. /n ca!ul unei deplasari in linie dreapta urmele rotilor din fata
sunt distruse de urmele rotilor din spate, astfel ca doar acestea din urma or putea ajuta
cercetarea criminalistica. 5oarte importante in identificarea autoehiculului or fi si anumite
semne particulare ale anelopei -taieturi, crapaturi, lipituri etc..
%utoehiculele lasa la locul faptei si alte categorii de urme, respecti uneori cad picaturi
de ulei sau ben!ina. %ceste picaturi au o forma alungita, de para, cu partea mai bombata in
sensul opus miscarii. 3e asemenea, autoehiculul care trece prin balti de noroi arunca stropii
sub forma de eantai deschis in directia miscarii. Ai aceste urme se fi#ea!a prin descrierea lor
in procesul erbal, prin fotografiere si pot fi ridicate in ambalaj special cu mentiunile
corespun!atoare.
)arutele sunt ehicule care lasa si ele urme cu rotile care in ultima reme sunt rar
imbracate cu sine metalice, fiind folosite mai mult rotile cu pneuri. 3imensiunile acestor pneuri
sau sine metalice pot ajuta la stabilirea ehiculului, a dimensiunii acestuia. 5oarte rar or fi
intalnite la carute pneuri noi, acestea fiind de regula u!ate, cu anumite imperfectiuni, moti
pentru care identificarea este mult mai usoara. 3e altfel, multe carute au roti cu un usor joc pe
osie astfel ca urmele lasate sunt mai serpuite. 3upa desenul antiderapant nu se a putea stabili
cu preci!ie directia de mers pentru ca pneurile carutei sunt de multe ori cu desen diers, de
u!uri diferite, ase!ate normal sau iners. Ba putea fi stabilita aceasta directie dupa urmele
animalelor de tractiune, daca deplasarea s-a facut pe drumuri neasfaltate sau nepietruite.
6aniile lasa urme dinamice pe !apada sau pe sol si orice proeminenta sau adancitura de
pe talpa lasa urme de striatiuni sau !garieturi. Pot fi importante pentru cercetarea criminalistica
si, in ca!ul in care se gasesc, se descriu in procesul erbal, se fotografia!a sau se fi#ea!a prin
mulare.
G. Urmele f!rmate din materie !r#anica
/n aceasta grupa de urme sunt cuprinse firele de par, petele fi!iologice si resturile
alimentare.
a0 Firele de par descoperite la locul faptei pot pre!enta o mare importanta pentru
aflarea adearului in cau!a deoarece prin modul cum sunt stabilite -ca lungime,
forma, continut cercetat pe cale de laborator. ajuta la determinarea modului de
saarsire a faptei cat si chiar la identificarea autorului infractiunii.
3atorita grosimii ariate, a lungimii diferite, a formei e#terioare diferite si mai ales a
structurii anatomice, firele de par ajuta prin e#amen de laborator la stabilirea daca acestea sunt
de proenienta animala sau umana, daca proin de la o persoana tanara sau in arsta, femeie
sau barbat, din ce regiune a corpului proin, iar prin e#amen de laborator se determina grupa
sanguina a persoanei de la care au ca!ut.
7a locul faptei firele de par pot fi gasite in mainile ictimei, pe hainele acesteia, pe
reerul hainei, pe mansete, pe pantofi, pe dusumeaua din incaperi, iar cand locul comiterii faptei
este in camp deschis, pe iarba, pe sol, pe obiecte aflate in apropierea ictimei.
3upa descoperirea acestora firele de par se introduc fie in plicuri fie in eprubete,
specificandu-se locul in care a fost gasit, !iua, ora gasirii, persoana care le-a ridicat. 3aca se
gasesc mai multe fire de par acestea se ridica separat.
5ire de par se mai pot descoperi si pe hainele, corpul agresorului, pe incaltamintea
acestuia cu oca!ia efectuarii perche!itiei corporale sau domiciliare a persoanei banuite de
saarsirea faptei.
)ercetarea firelor de par ridicate se reali!ea!a in conditii de laborator. Pe langa firele
ridicate de la locul faptei de la ictima sau agresor trebuie trimise spre anali!a si fire de par
recoltate de la persoana banuita si de la ictima -prin taiere, smulgere si rupere.. /n conditii de
laborator firul de par se studia!a initial pentru a edea daca este purtator de corpuri straine,
daca e opsit sau decolorat, dupa care se stabileste grosimea firului de par, forma capatului
firului de par -taiat, rupt, coafat.. %poi se trece la e#aminarea radacinii firului de par, a bulbului,
a papilei care este la radacina parului, a tulpinii -tija. care este acoperita cu mai multe celule sub
forma de sol!i cu partea rotunda spre arf. 6e e#aminea!a forma e#terioara a firului de par -a
radacinii si tulpinii.. 3upa forma sol!isorilor ce e#ista pe tulpina firului de par se poate stabili
daca firul proine de la om sau animal. 6e face si o sectiune transersala pentru a se edea
grosimea firului de par. %ici se a obsera canalul medular, cuticula si corte#ul, ca straturi ale
firului de par si dupa caracteristicile acestor trei straturi se stabileste daca este par de om sau
de animal, apoi cu apro#imatie arsta persoanei de la care proine. 6tudierea bulbului a putea
sa determine grupa de sange.
b0 Pete fi%i!l!#ice:
etele de san!e pot fi gasite la locul faptei sub forma de picaturi, balti, manjituri pe
diferite obiecte, dare de sange. 5orma si cantitatea acestor urme pot conduce la stabilirea
modului de comitere al infractiunii sau al faptei ilicite. Picaturile de sange or aea intotdeauna
forma rotunda daca au ca!ut in unghi drept, si forma alungita daca au ca!ut pe obiectul purtator
intr-un unghi ascutit. %tunci cand picatura de sange a ca!ut sub un unghi drept pe obiectul
primitor, de la cel mult >C cm, forma petei a fi rotunda. /n acelasi unghi, daca distanta de
cadere a fost intre >C cm si >'D cm, forma a fi rotunda cu marginea dintata, dantelata$ in
situatiile in care cad de la distante si mai mari, forma a fi stelata. 0ste de retinut ca si natura
obiectului primitor este importanta pentru forma petei de sange. )uloarea urmelor de sange
este diferita in functie de timpul care s-a scurs de la momentul crearii petei si momentul
descoperirii. /n prima ora de la enirea in contact cu o#igenul urmele au o culoare rosie, apoi
rosu inchis daca au trecut ' ( * ore, rosu brun inchis dupa C ore, dupa >D ore sau mai mult
culoarea deine cenusie, iar dupa > - ' !ile au culoarea erde. Ai aici este important mediul
ambiant si obiectul purtator.
3aca urmele de sange se gasesc in stare fluida pe suprafata unor obiecte se ridica cu
ajutorul unor tampoane de ata si se pun in borcane inchise pe care se fac mentiunile necesare.
3aca petele sunt uscate se ridica cu obiectul primitor, iar daca acest obiect este oluminos se
recurge la ume!irea petei cu ajutorul unui tampon de ata imbibat cu apa o#igenata. %tunci
cand sunt gasite pe par, iarba, obiecte de imbracaminte etc, acestea se taie sau se ridica si se
ambalea!a in borcane asa cum au fost gasite. 3aca urmele sunt pe pamant se a ridica o
cantitate de pamant imbibat cu sange.
/n cuprinsul procesului erbal se or consemna date priind po!itia, marimea, locul in
care au fost gasite, starea acestora etc, cu mentiunea ca s-au descoperit si ridicat urme care
par a fi de sange intrucat doar prin e#amen de laborator se a stabili daca urmele sunt de sange
sau de alta substanta. Ai pentru aceste urme se or efectua fotografii judiciare sau or fi filmate.
"rmele de lichid seminal constau in acele urme re!ultate din secretia glandelor
se#uale masculine. /n ca!ul comiterii unor ioluri, acte de perersiune, de coruptie se#uala sau
mai rar in ca!ul unei sinucideri prin strangulare, la locul faptei sau pe hainele persoanelor
implicate pot fi descoperite pete de sperma, acestea pre!entand utilitate pentru cercetarea
criminalistica deoarece in urma anali!arii lor in conditii de laborator se poate determina cu
apro#imatie arsta persoanei de la care proine lichidul seminal, daca aceasta sufera sau nu de
anumite boli, daca poate sau nu sa procee!e. Prin anali!a de laborator se poate stabili si grupa
de sange pe care o are persoana in cau!a.
)autarea urmelor de lichid seminal trebuie facuta asupra corpului ictimei, pe coapse, in
regiunea inferioara a trunchiului, in regiunea pubiana, aginala sau bucala, pe obiectele de
lenjerie, pe asternuturile de pat, pe dusumele, pe cooare, sau pe hainele agresorului.
/n functie de echimea lor, aceste urme pot fi gasite in stare fluida sau uscate. /n ca!ul
cand sunt inca in stare umeda aceste urme au aspectul unor pete de culoare galbuie lipicioasa
astfel ca pot fi confundate usor cu petele re!ultate din emulsiile proenite din !ahar sau chiar cu
cele de dulceata. 2idicarea urmelor fluide se face cu tampoane de ata ume!ite in apa distilata
si ce ambalea!a in eprubete sau borcane. 3aca sunt descoperite pe perii pubieni se taie acesti
peri si se introduc in eprubete cu mentionarea datelor obisnuite.
/n stare uscata aceste urme pot fi gasite pe pielea ictimei sau a agresorului sau pe
diferite obiecte si se pre!inta sub o forma lucioasa, transparenta. Pentru ridicare or fi ume!ite
cu apa distilata. 3aca urmele se afla pe lenjerie sau pe alte tesaturi acestea sunt imbibate si
tesatura este mai putin elastica, aspra la pipait si de culoare galbuie. 3e pe tesaturi nu se
recomanda a fi ridicate ci se ridica cu tesatura care se plia!a incat cutele sa nu traerse!e
urma. Ai aceste urme se fi#ea!a prin descriere in procesul erbal si fotografiere.
Pentru cercetarea criminalistica pot pre!enta importanta si urmele de salia, urmele de
transpiratie, urmele de urina, urmele de oma sau de e#cremente, prin anali!area acestora fiind
posibil a se stabili persoana care le-a lasat ori anumite modalitati de comitere a unor fapte.
c0 "rmele de alimente si resturi de alimente. /n situatiile cind infractorul a petrecut
mai mult timp la locul faptei se intampla ca acesta sa manance, sa bea si astfel lasa
la locul faptei si alte urme care pot interesa cercetarea criminalistica. 1neori la locul
faptei pot fi gasite alimente aduse de infractor si prin pre!enta lor, a resturilor din
aceste alimente, se poate stabili cu apro#imatie timpul cat autorul a stat la locul
faptei sau cand s-a produs fapta, studiindu-se gradul de inechire a alimentelor. Pe
aceste alimente pot fi descoperite urme de maini, de dinti care sunt utile pentru
cercetarea criminalistica. 2idicarea acestor urme se face in asa fel incat sa nu sufere
modificari sau deformari, se ambalea!a si se trimit imediat pentru a fi studiate in
conditii de laborator.
"rmele de fumat sau iluminat. 3upa felul tigaretelor, tigarilor, calitatea tutunului de
pipa descoperit la locul faptei sub forma de scrum se poate aprecia preferinta autorului faptei
pentru o categorie sau alta de tutun, iar scrumul re!ultat din arderea tigarilor ne poate oferi
elemente priind calitatea tutunului. )u cat tutunul este mai de calitate lasa un scrum de culoare
mai deschisa si mai fin. &ucurile de tigari pot transmite informatii despre modul de a le fuma -in
intregime, partial., gradul ume!irii, timpul in care s-au fumat, elemente care pot constitui date in
legatura cu obisnuinta persoanei de a fuma. Poate fi caracteristic pentru o persoana felul in care
stinge tigara, daca o fumea!a in intregime sau partial, astfel ca modurile diferite de a fuma sau
de a stinge tigara pot da elemente asupra numarului persoanelor care s-au aflat la locul faptei si
asupra timpului cat a durat aceasta.
3upa urmele lasate de bu!e se poate ajunge la stabilirea grupei de sange si chiar a
se#ului persoanei.
/nfractiunile se comit mai mult noaptea, astfel ca de multe ori la locul faptei pot fi gasite
surse de iluminat cum ar fi lumanari, chibrituri, lanterne. Pe aceste obiecte pot fi gasite urme de
maini, de dinti sau de bu!e. 3e asemenea, ele pot demonstra ca fapta s-a petrecut in timpul
noptii, perioada in care faptuitorul a stat in acel loc. Ai aceste urme se fi#ea!a prin descriere in
proces erbal si fotografiere, dupa care sunt ridicate si supuse cercetarii.
"rmele de praf pot fi gasite pe haine, pe corp, in stare de praf sau sub forma de pasta
si pot fi de proenienta minerala, egetala, animala. /n functie de proenienta lor se poate stabili
o gama intreaga de probleme ce interesea!a urmarirea, chiar profesia persoanei, locul prin care
a trecut aceasta inainte de a ajunge la locul faptei. 1rmele de praf se cauta in mansete, in
pantofi, in bu!unare, sub unghii, pe corpul persoanei. 3aca sunt sub forma de pasta acestea se
cauta pe sau in incaltaminte, pe ciorapii purtati, pe gulerele camasilor, ale hainelor, sub unghii,
intre degete, si de multe ori in compo!itia urmei or fi gasite si substante care sunt eliminate de
corpul omenesc.
5i#area se face prin descriere in procesul erbal si fotografiere, iar ridicarea se face
impreuna cu obiectul pe care s-a descoperit ori prin tamponare cu ata dupa care se ambalea!a
si se trimit e#pertului pentru a se determina natura lor.
"rmele olfacti#e constau in mirosul indiidual al persoanelor care este determinat de
substantele eliminate din corp prin intermediul porilor. 5iecare persoana are +buchetul, sau
personal, mai intens sau mai putin intens care este completat de alimentele consumate intr-o
perioada de timp de persoana respectia, de mediul in care aceasta traieste si de conditiile de
igiena.
%ceste mirosuri se imprima la locul faptei pe obiecte cu care persoana a enit in contact,
fiind chiar raspandite in aer in limitele acelui loc. 3urata de e#istenta la locul faptei a acestor
mirosuri este limitat. &irosurile pot fi atenuate, distruse de miscarea aerului, de precipitatiile din
atmosfera, de caldura e#cesia, de intrarea in acel camp a altor mirosuri proenind de la
persoane sau animale.
3upa durata e#istentei lor urmele olfactie sau de miros sunt impartite in: proaspete
-pana la > ora., medii -' ( * ore., echi -peste * ore..
1rmele de miros, de regula, nu sunt perceptibile de om cu e#ceptia ca!urilor cand
acestea sunt de o intensitate mai mare. )autarea urmelor de miros se reali!ea!a cu ajutorul
cainelui de urmarire. 3istanta la care aceste urme pot fi percepute de cainele dresat special
pentru aceasta este diferita fiind considerata o distanta scurta intre *D-CD m, medie intre CD-'DD
m, lunga peste 'DD m. 3aca urmele de miros s-au creat dupa ploaie, acestea au o durata de
e#istenta foarte mare, insa daca dupa crearea lor a inceput sa ploua aceste urme se distrug.
Pentru a putea fi descoperite urmele de miros trebuie ca odata ajuns la fata locului
organul judiciar sa ia masuri de conserare a acestora, in sensul impiedicarii patrunderii de
persoane in perimetrul locului faptei. /n locuinte, o alta masura complementara este cea de
eitare a creerii de curenti in incaperi.
/n timpul descoperirii urmelor de miros cainele este insotit de persoana care ii cunoaste
capacitatea si reactiile. )ainele si insotitorul patrund in perimetrul locului faptei in fa!a statica a
cercetarii acestuia.
"rmele de bu$e. Pentru cercetarea criminalistica, in ultima perioada, a deenit
importanta si cercetarea urmelor de bu!e cu referire la particularitatile acestora prin ridurile lor
coriale. 7iniile coriale ale bu!elor au caracteristici indiiduale priind durata de e#istenta a
formelor si po!itiilor in ansamblul reliefului bu!elor. %ceste riduri ale bu!elor pot fi erticale si
ori!ontale. 3atorita proprietatilor lor de a fi mereu umede bu!ele lasa urme mai mult sau mai
putin i!ibile, urme care pot fi si de salia, ruj sau alte substante. 1rmele de bu!e pot fi
descoperite daca obiectul primitor are o suprafata neteda, curata si pre!inta interes pentru
cercetare. 1rmele de bu!e pot fi statice sau dinamice, utile fiind doar cele statice si daca au fost
create prin contactul dintre ele si obiectul primitor o singura data, altfel interenind o
suprapunere, urmele se acopera si isi pierd utilitatea. 1rmele de bu!e pot fi de adancime -in
ca!uri mai rare. sau de suprafata, in acest ca! fiind i!ibile sau ini!ibile. )autarea urmelor de
bu!e se face prin identificarea obiectelor capabile sa poarte astfel de urme prin iluminare cu
ra!e ultraiolete sau prin folisirea unor lupe pentru marirea imaginilor. 0identierea acestor
urme se face prin aceeasi metoda ca si la eidentierea urmelor de maini, prin fotografiere si
descriere in procesul erbal. Pentru e#perti!are trebuie luate urme de la persoanele suspecte
care or fi comparate cu urmele ridicate de la locul faptei. 3upa e#aminare se poate stabili
arsta persoanei care a creat urma, se#ul si care bu!a a creat urma.
%. "rmele de incendii
/ncendiul este un fenomen prin care se produce arderea unuia sau mai multor
substante, ardere care se reali!ea!a prin intermediul flacarilor. /n functie de cau!a care a
proocat incendiul, de natura substantelor sau obiectelor care au ars, urmele ramase pot fi
ariate si pot pre!enta interes pentru cercetarea criminalistica.
/ncendiile sunt clasificate dupa caue!ele care le determina in: incendii naturale, incendii
accidentale si incendii produse cu intentie de anumite persoane.
/ncendiile naturale sunt determinate de electricitatea atmosferica care se manifesta prin
fulger, trasnet, sau de ra!ele solare ori de autoaprinderi.
/ncendiile accidentale sunt produse de diferite actiitati cum ar fi mucuri de tigarete sau
chibrituri aprinse aruncate neglijent, lampi sau sobe lasate sa se supraincal!easca, retele
electrice defecte etc.
/ncendiile intentionate se produc prin utili!area cu intentie a unor materiale inflamabile, a
energiei electrice sau altor mijloace.
1rmele create in procesul desfasurarii unor incendii pot fi importante pentru cercetarea
criminalistica care a stabili locul din care s-a declansat focul, urmele ramase dupa stingerea
incendiului care pot fi resturi carboni!ate, semiarse, deformate etc. 2idicarea acestor urme se
face dupa descrierea lor in procesul erbal si fotografiere prin ambalare in borcane curate
ridicandu-se si mostre de cenusa sau funingine din mai multe parti ale locului in care s-a produs
incendiul. 3aca e#ista banuiala ca sursa incendiului a fost un scurt circuit la instalatia electrica
se cercetea!a cablurile acestei instalatii pe care se pot gasi locuri afumate sau locuri in care
firele sunt topite.
&. Microurmele sunt considerate a fi parti mici sau foarte mici ale urmelor forma si
materie care pastrea!a unele din caracteristicile generale si indiiduale relati
neschimbatoare ale acestora ori ale actiunilor fi!ice care le-au produs.
Prin studiul de laborator al acestora cu ajutorul unei aparaturi speciale se pot obtine date
utile pentru descoperirea infractiunii respectie si se poate ajunge chiar la descoperirea
infractorului.
&icrourmele pot fi clasificate dupa proenienta in microurme: de natura animala, de
natura egetala, de natura minerala. 3upa starea de agregare microurmele se pot pre!enta sub
forma de pulbere, in stare fluida sau ascoasa.
1tilitatea cercetarii microurmelor este multipla, prin cercetarea acestora putand a fi
stabilit modul de saarsire a infractiunii, drumul parcurs de faptuitor sau ictima, durata scursa
intre momentul comiterii faptei si momentul in care au fost lasate, uneori chiar si grupa
sanguina.
3escoperirea si ridicarea microurmelor se face cu mare greutate datorita dimensiunilor
lor. 7a cautarea microurmelor organul judiciar a folosi instrumente optice, surse de iluminare
puternice, mijloace de accentuare a contrastelor, lupe, microscop de bu!unar.
&icrourmele se cauta in cutele hainelor, la cusaturi, la locurile de imbinare a dusumelei
sau a parchetului etc. Odata descoperite sunt fi#ate prin descriere in procesul erbal, prin
fotografiere, iar ridicarea lor se face prin aspirare, cu pelicula ade!ia sau prin folosirea de
instrumente ascutite.
CAP. .I 2A*ISTICA +UDICIA)A
Def:=alistica judiciara este o parte a criminalisticii care se ocupa cu studiul armelor de
foc de mana, a munitiilor acestora, precum si cu e#aminarea urmelor create de armele de foc
pe obiectele de tinta.
6pre deosebire de balistica generala, balistica judiciara nu studia!a toate armele de foc,
capacitatea de bataie, po!itia de tragere etc ci studia!a fenomenele impuscaturii, urmele create
prin impuscare, urmele create in legatura cu armele de foc si munitiile acestora.
%rmele de foc au trei parti mai importante:
a. mecanismul de dare a focului, care se compune din cutia de
explozie saudetonatorul" inchizatorul care are rol de a fi#a cartusul in cutia de
e#plo!ie, percutorulcare in momentul tragerii loeste capsa cartusului si din aceasta
loitura se aprinde pulberea din cartus iar ga!ele care se crea!a prin arderea sa
elimina proiectilul pe canalul teii$ ejectorul care are rolul de a arunca afara din arma,
printr-o deschidere, a tubului cartusului$ gheara extractoare care dupa e#plo!ie prinde
tubul ars al cartusului de ro!eta si-l trage afara din cutia de e#plo!ie.
b. teaa, pe canalul careia este eliminat proiectilul dupa ce pulberea din cartus
a luat foc in urma loirii capsei.
c. patul sau manerul armei, care are rolul de a usura utili!area armei, iar sub
aspect criminalistic este o parte importanta intrucat de multe ori pe aceasta suprafata
raman urmele digitale ale faptuitorului.
3in punct de edere criminalistic armele sunt clasificate in mai multe grupe:
'. Dupa suprafata canalului te#ii(
- arme cu teaa neteda -lisa.
- arme cu teaa ghintuita
)a arme cu teaa neteda sunt cunoscute armele de anatoare cu alice, armele sportie
si unele reolere de productie eche.
%rme cu teaa ghintuita sunt majoritatea armelor destinate apararii. Ehinturile sunt niste
plinuri si goluri care strabat suprafata interioara a teii sub forma unor linii paralele rasucite usor
in forma de spirala, de obicei de la stanga spre dreapta si mai rar de la dreapta la stanga.
%ceste ghinturi difera in functie de arma si sunt intre 9 si ?. 0le au rolul de a imprima glontului o
miscare elicoidala, o miscare in jurul a#ei sale. %ceasta miscare ajuta la pastrarea unei po!itii
initiale de !bor cu arful inainte, la penetrarea cu usurinta a obstacolelor si la de!oltarea unei
ite!e mai mari.
7a armele cu teaa ghintuita gloantele au un diametru usor mai mare decat diametrul
teii intre plinuri. Pe camasa glontului datorita urmelor lasate e#pertul criminalist poate sa
determine tipul de arme.
7egat de caracteristicile teii armei, glontul, de la iesirea din teaa si pana la locul de
cadere, nu parcurge o linie dreapta ci o linie curba care in tot aspectul sau general pre!inta o
fa!a ascendenta mai lunga si o alta descendenta mai scurta si mai pronuntata. 3upa aceasta
traiectorie prin anumite calcule trigonometrice se poate stabili distanta de la care s-a tras.
'. Dupa modul de actiune(
- arme neautomate
- arme semiautomate
- arme automate
%rmele neautomate sau arme +foc cu foc, se caracteri!ea!a prin aceea ca presiunea
ga!elor ce re!ulta din ardere e folosita doar pentru eliminarea proiectilului pe canalul teii, iar
aruncarea tubului ars si reincarcarea cu un nou cartus se face manual.
%rmele semiautomate folosesc presiunea ga!elor atat pentru eliminarea glontului pe
canalul teii cat si pentru aruncarea tubului ars si reincarcarea armei cu un nou cartus. %ceste
arme sunt construite astfel incat inchi!atorul, dupa producerea e#plo!iei, sa cede!e presiunii
ga!elor, si prin aceasta tubul ars este aruncat, iar la incetarea presiunii inchi!atorul reine la loc,
timp in care aduce un nou cartus din maga!ie.
%rmele automate folosesc, ca si cele semiautomate, presiunea ga!elor atat pentru
eliminarea proiectilului pe canalul teii cat si pentru aruncarea tubului ars si reincarcarea armei
cu un nou cartus. 3eosebirea consta insa in aceea ca primele au o astfel de constructie incat e
neoie sa apesi din nou pe tragaci, in timp ce la armele automate, in momentul in care in
camera de e#plo!ie a ajuns un nou cartus, cuiul percutor actionea!a si se produce o noua
e#plo!ie. 7a armele automate numarul focurilor -cartuselor trase. depinde de durata tinerii
degetului pe tragaci. /n aceasta categorie intra pistoalele automate, pustile mitraliera etc.
%rmele automate au insa si un dispo!iti pentru a pune arma in po!itia +foc cu foc, si atunci
arma actionea!a ca o arma semiautomata.
*. Dupa lun!imea te#ii6 armele se im"art in:
- arme cu teaa lunga -carabine, arme de anatoare, arme de tir.
- arme cu teaa mijlocie -pistoale automate, unele reolere de fabricatie eche.
- arme cu teaa scurta -pistolete si reolere.
7ungimea teii pre!inta importanta cu priire la preci!ia de bataie diferita si la
traiectoria glontului -pentru armele cu teaa lunga.$ armele cu teaa scurta interesea!a din
punct de edere criminalistic pentru ca sunt usor de ascuns.
%rmele de foc mai cunosc si alte categorii, respecti de arme de fabricatie proprie
sau arme readaptate, modificate. %cestea din urma sunt arme produse de fabrica reali!ate in
serie insa faptuitorul le taie fie patul fie teaa pentru a fi mai usor de ascuns.
CAP. .II C')C'TA)'A
C)IINA*ISTICA A ACT'*O) SC)IS'
/n actiitatea de !i cu !i actele scrise au o importanta deosebita. 0le pot sa se pre!inte
ca acte de identitate, diferite contracte, chitante, bilete de transport etc. Pot fi scrise pe suport
de hartie, pe pan!a, metal, lemn s.a. insa cele mai des intalnite sunt cele scrise pe hartie. 4ot
ca acte scrise pot fi socotite desenele, hartile de orientare in teren etc. Pentru studierea actelor
scrise din punct de edere criminalistic trebuie indeplinite mai multe actiitati:
- trebuie ca actele scrise sa fie ridicate de la locul faptei ori de la persoanele care le
detin
- sa se stabileasca daca actele respectie au fost intocmite in conformitate cu
cerintele legale
- sa se stabileasca care anume este materialul pe care s-a scris si ce fel de
substanta de scris s-a folosit
- sa se stabileasca echimea scrisului si echimea actului e#aminat
- sa se stabileasca falsul in acte si tot aici mai este neoie sa fie determinata si
chiar identificata masina cu care au fost dactilografiate sau computerul ori
imprimanta cu care au fost e#ecutate actele supuse e#aminarii sau persoana care a
scris actul de mana.
/n legatura cu ridicarea si conservarea actelor trebuie sa e#aminam modul de ridicare a
actelor intregi sau distruse -prin rupere sau ardere..
)ele mai multe acte se ridica de la persoanele care le au in pastrare.
/ntotdeauna cand se ridica asemenea cate este necesar ca organul de urmarire penala
sa nu le atinga direct cu mana, ci este recomandabil a fi prinse cu o penseta si introduse in
plicuri de o marime corespun!atoare. @u este indicat ca actele sa fie supuse la noi plieri pentru
ca se pot distruge eentualele urme sau se pot ascunde unele particularitati ale scrisului si este
posibil a se crea urme noi. Plicul cu actele scrise se coase la dosar in asa fel incat sa nu fie
cusut si actul propriu-!is. )u prilejul ridicarii se incheie un proces erbal care atesta aceasta
operatiune, un e#emplar fiind inmanat persoanei de la care s-a ridicat actul, ca aceasta mai
tar!iu sa poata solicita restituirea actului ridicat. )ercetarea actelor ridicate incepe cu
e#aminarea aspectului e#terior al actului, apoi se erifica daca s-au indeplinit toate cerintele
legale de intocmire a unui asemenea act, se e#aminea!a materialul suport, substanta de scris
folosita, daca actul este semnat, datat, daca poarta stampila etc. /n situatia in care e#ista
banuieli ca actul a fost falsificat se emit ersiuni cu priire la persoana care l-ar fi falsificat, prin
ce modalitate, din ce cau!a. 6e mentionea!a daca se obsera deteriorari fi!ice, daca actul
pre!inta urme de inechire sau de pastrare necorespun!atoare.
/n cercetarea acestor acte sunt folosite lanterne cu ra!e paralele, cu ra!e ini!ibile.
)and organele de urmarire penala trebuie sa ridice acte deteriorate, rupte, arse sau in
proces de ardere, aceste acte se ridica asa cum sunt gasite prin folosirea unei pensete, iar
dupa adunarea tuturor bucatilor de hartie ce sunt presupuse a fi parti componente ale actului se
recurge la refacerea acestui act. =ucatele de hartie se asea!a pe un suport de sticla incepand
cu bucatile ce au facut parte din colturile actului, apoi cele marginale iar la sfarsit cele de centru.
@u este recomandat a fi lipite pe un suport pentru ca s-ar distruge urmele de pe suprafata
acestora si s-ar impiedica studierea erso-ului actului. =ucatile odata ase!ate sunt acoperite cu
alta placa de sticla iar apoi cele doua placi sunt lipite pe margine asa incat actul a putea fi
studiat atat pe o parte cat si pe cealalta.
%ctele gasite la locul faptei, respecti la domiciliul persoanei perche!itionate, in procesul
arderii, trebuie sa se ia de urgenta masuri pentru a se impiedica acest proces. 0ste
contraindicat sa se arunce apa peste actul care arde ori sa fie acoperit cu diferite corpuri ci
trebuie impiedicata alimentarea cu o#igen -eentual prin aplicarea asupra actului a unui lighean,
oale.. 3upa ce s-a oprit arderea trebuie ume!ita regiunea care a fost arsa cu apori de apa sau
aerosoli de glicerina, adica aceste substante se or puleri!a asupra actului. 3aca se constata
ca actul este foarte fragil, dupa ume!ire se incearca a fi intins, insa daca nu re!ista se a lasa in
aceasta stare. %ctele ridicate in stare de distrugere prin ardere se ambalea!a in cutii cu ata,
urmand a fi transportate spre a fi studiate.
Organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca pe ce fel de material este scris actul,
care este proenienta si continutul sau chimic. /n situatia in care actele sunt scrise pe hartie,
aceasta hartie a fi supusa unui comple# e#amen chimic, spectral si de asemenea a fi
e#aminata cu atentie cerneala, creionul sau substanta folosita in scriere. 0#amenul chimic are
ca scop sa se stabileasca substanta de ba!a a hartiei, proportia compusilor, proenienta,
substantele ajutatoare, secundare, care dau hartiei o anumita elasticitate, luciu si colorit
specific. 3e asemenea, se a e#amina actul spre a se edea daca suportul este hartie
filigranata sau nu. /n afara de studierea materialului suport mai este necesar a se stabili si
compo!itia chimica a substantei colorate utili!ata la scris. 4rebuie stabilita, in situatia actelor
scrise de mana, compo!itia chimica a cernelii care poate sa pre!inte date despre timpul
apro#imati cand putea fi intocmit actul intrucat cernelurile se fabrica dupa anumite retete bine
determinate, retete corespun!atoare unor anumite epoci de de!oltare tehnica.
/n afara de compo!itia cernelii este importanta si stabilirea gradului de o#idare a scrisului
precum si pre!enta in compo!itia sa a anumitor corpuri straine proenite din mediul in care actul
a fost intocmit sau pastrat. 1nele acte sunt scrise cu diferite creioane, de la creionul de grafit
pana la cele colorate, iar componenta chimica a acestora este foarte ariata. )ompo!itia
chimica a scrisului reali!at cu diferite instrumente de scris, indiferent de culoare, pre!inta
utilitate pentru a putea fi cunoscut atat timpul apro#imati de reali!are a scrisului, cat si
adaugirile in acte. )hiar un scris de aceeasi culoare poate diferi in ce prieste compo!itia
chimica dupa perioada de fabricatie a instrumentului de scris, chiar daca sunt fabricate dupa
aceeasi reteta.
1. Stabilirea $ec1imii actel!r scrise
6e face dupa trei criterii:
- dupa continutul spiritual al actului
- dupa materialul suport
- dupa substanta colorata utili!ata in scriere
a0 C!ntinutul s"iritual sau de idei al unui act poate relea in mod obisnuit perioada in
care a fost elaborat. /ntr-o anumita epoca sociala sunt folositi pentru elaborarea diferitelor acte
anumiti termeni, fie consacrati pentru asemenea acte, fie termeni care sunt mai des utili!ati in
limbaj obisnuit din epoca data. %stfel se folosesc termeni care cu decenii inainte nu erau inca
intrati in patrimoniul spiritual al societatii, fie pentru ca acestia au aparut datorita anumitor
preocupari social-economice ale societatii, fie unii termeni aparuti in urma de!oltarii stiintifice si
tehnice -denumiri de produse, materiale.. 3e asemenea, elaborarea unor acte este legata de
denumirea unor localitati sau stra!i, care inainte fie nu au e#istat, fie au purtat o alta denumire.
4otodata continutul de idei al diferitelor acte mai poate fi releat si prin cuintele legate de
anumite regiuni, proincii ale tarii, si prin aceste cuinte se poate stabili cu apro#imatie
echimea actului.
b0 Prin anali%a c1imica a actului6 a 1artiei si substantei cu care s-a scris, se poate
stabili cu apro#imatie timpul cand actul putea fi scris, iar in situatiile cand anumite acte au fost
elaborate cu multi ani inainte, iar in urma anali!ei hartiei si substantei de scris se constata ca
acestea nu au fost inca fabricate -in compo!itia respectia., se a doedi eident ca este orba
de un fals. Bechimea hartiei, in afara de anali!a chimica, mai poate fi determinata si prin
e#aminarea culorii sale. )hiar in conditii de pastrare deosebita, prin trecerea anilor hartia se
inecheste, schimbandu-si si culoarea, asa incat indiferent de nuantele initiale, prin inechire,
hartia ia o culoare din ce in ce mai apropiata de cea galbena. Odata cu ingalbenirea hartia isi
pierde si elasticitatea si, de asemenea, si nete!imea intr-o masura perceptibila.
Printre modalitatile de falsificare a unor documente sau acte, desi mai rar, se
intalneste falsul prin inlaturare de text . /nlaturarea unui te#t se poate reali!a prin: ra!uire,
radiere si corodare.
%. Pentru a se reali!a o falsificare a unui act prin ra!uire, falsificatorul se foloseste de
instrumente foarte ascutite sau intepatoare -lame, bisturie, ace s.a... /n mod obisnuit un
fals prin ra!iuire se a intinde pe dimensiuni mici, respecti se a limita doar la stergerea
unui punct, irgule, litera sau cifre si foarte rar se or intalni ca!uri de ra!uire a unor
cuinte intregi din acelasi act.
=. 2adierea se reali!ea!a prin stergerea cu diferite gume de sters sau cu ajutorul unor
pulberi de granulatie fina a unor te#te, de obicei de dimensiuni mai mari in cuprinsul
aceluiasi act.
Fartia asupra careia s-a actionat prin ra!uire sau radiere a fi intotdeauna purtatoare a
unor urme care ajuta la descoperirea falsului. /n primul rand, hartia pe suprafata careia s-a
actionat isi a pierde luciul, a pre!enta usoare scamosari pentru ca fibrele de celulo!a din
continutul ei sunt de!lipite unele de altele si astfel in acele locuri urmele pot deeni i!ibile chiar
cu ochiul liber. /n plus, in !ona locului ra!uit sau radiat, hartia aand o grosime mai redusa
deine mai transparenta. 3escoperirea acestor urme se poate face, cand sunt mai eidente,
chiar cu ochiul liber insa mai ales cu ajutorul lanternelor cu ra!e paralele, ra!ele sunt trimise sub
un unghi ascutit asupra suprafetei hartiei. O alta metoda consta in plimbarea pe suprafata
actului a unei pulberi de grafit ori negru de fum, aceste substante urmand a adera intr-o
cantitate mai mare pe acea parte din suprafata hartiei care a suferit atamari prin radiere sau
ra!uire. /n conditii de laborator radierea sau ra!uirea poate fi descoperita si cu ajutorul ra!elor
ultraiolete deoarece suprafata hartiei fiind mai poroasa in locul asupra caruia s-a actionat, a
reflecta sub alt unghi ra!ele si astfel se a eidentia locul unde s-a actionat in ederea stergerii
scrisului.
). /nlaturarea te#tului se poate face si prin corodare, adica prin spalarea lui cu diferite
substante chimice. %ceasta folosire de substante chimice, de orice natura ar fi,
contribuie doar la decolorarea scrisului, nu insa si la inlaturarea lui din substanta hartiei.
6crisul astfel sters nu mai poate fi citit in conditii obisnuite de lumina, insa in conditii de
laborator cu ajutorul ra!elor ini!ibile a putea fi eidentiat, citit si fi#at prin fotografiere.
3. Falsul prin acoperire de text este o alta metoda de falsificare a actelor. %coperirea de
te#t, in scopul falsificarii unui act, se face numai in acele situatii cand falsificatorul
urmareste sa cree!e banuiala ca acoperirea s-a facut intamplator, incidental sau in scop
de corectura. %coperirea de te#t se reali!ea!a prin hasurare sau crearea unei pete de
cerneala sau de alte substante pe o anumita parte din actul scris, acoperind astfel
semnele sau cuintele nedorite de falsificator. 6ubstanta cu care se reali!ea!a falsul
prin acoperire poate fi si cea folosita la intocmirea actului dar poate fi si de alta natura.
Pentru cercetarea acestor falsuri trebuie a fi eidentiat scrisul acoperit, iar aceasta se
poate reali!a numai in conditii de laborator. /nainte de inceperea cercetarii este
recomandabil a se reali!a o fotografie a actului priit in lumina puternica. Portiunile care
sunt purtatoare atat ale scrisului cat si substanta care il acopera or fi eidentiate in
fotografia obtinuta ca parti mai putin e#puse deoarece in acele portiuni hartia actului a fi
mai inchisa la culoare. 5alsul prin acoperire de te#t se mai eidentia!a si prin folosirea
ra!elor infrarosii. Pe cale chimica, in ederea descoperirii te#tului acoperit, se recurge la
alegerea unei substante chimice care sa decolore!e numai substanta ce acopera te#tul,
lasand substanta scrierii in culoarea initiala.
0. Falsul prin imitare de text se poate reali!a prin imitare serila sau prin imitare prin
copiere.
Imitarea ser$ila consta in copierea unui te#t scris de o alta persoana prin metoda
suprapunerii. /n acest scop, faptuitorul urmareste cu insistenta trasaturile scrisului pe care il
copia!a. /n asemenea situatii de copiere caracteristicile generale ale scrisului or apartine
autorului scrisului copiat, insa in scrisul fals obtinut se or obsera urmatoarele caracteristici:
- pe tot traseul scrierii a e#ista acelasi grad de apasare.
- scrisul a fi uniform si in ce prieste latimea urmei lasate de instrumentul de scris.
- scrisul este usor tremurat, pentru ca cel care il e#ecuta, fiind marcat de ideea de a
urmarii intocmai scrisul pe care il copia!a, are usoare tremurari de mana.
- in desfasurarea scrisului fals se intalnesc foarte des reluari de cuinte, corectari,
spre a fi cat mai fidel scrisului original si, in functie de instrumentul de scris, pe
erso-ul actului scris se or obsera puternice urme de adancime.
(alsificarea "rin c!"iere sau "rin imitare libera a unui scris !ri#inal se reali!ea!a
dupa ce falsificatorul face mai multe e#ercitii in ederea atingerii acestui scop, e#ercitii de
reali!are a scrisului persoanei pe care o copia!a. )opierea libera se face fie aand un act, un
inscris intocmit de persoana pe care o copia!a, fie din amintire. %cestea sunt falsificarile folosite
mai mult in ca!ul falsificarii prin imitare libera a semnaturilor. &etoda aratata de falsificare
conduce la reali!area unui scris, care chiar daca se aseamana in trasaturile lui generale cu
scrisul original, in detalii insa sunt pierdute sau lasate de falsificator elemente din propriul sau
scris, elemente care trebuie studiate si folosite pentru a-l descoperi pe falsificator. /n acest scop
se iau probe de scris de la persoana careia ii apartine scrisul original si de la cele banuite a fi
falsificat acest scris.
5. 5alsificarea stampilelor poate fi reali!ata pe mai multe cai. 1nele acte se falsifica
prin contrafacerea unei stampile dupa impresiunea lasata de stampila originala.
)ontrafacerea se reali!ea!a prin confectionarea literelor, a semnelor conentionale sau
a stemelor din stampila originala in diferite substante, insa oricat de perfect ar fi reali!ate
stampilele false se or gasi in impresiunea lasata de stampila falsa, diferente de marime,
de contur si de grosime a literelor, or fi descoperite diferente de distante intre semne,
intre acestea si alte simboluri, diferente intre detaliile din desenul stemei stampilei si
detalii din stema stampilei originale. O alta metoda este transplantarea care se
reali!ea!a prin transferul unei impresiuni a stampilei originale pe actul fals. 3aca la
inceputuri acest transfer se reali!a cu ajutorul albusului de ou ori a cartofului crud sau a
altor substante umede, acum acest transfer se poate reali!a cu ajutorul computerului.
Prin metodele mai echi impresiunea reali!ata in urma transferului era foarte slab
colorata, literele se distingeau cu mai mare greutate, insa transferarea cu ajutorul
computerului face ca falsul sa fie foarte greu de descoperit.
2. Cercetarea actel!r scrise cu a&ut!rul masinii de
scris
)hiar daca in ultima perioada utili!area masinilor de scris se intalneste mult mai rar,
totusi foarte multe acte scrise au fost redactate cu masina de scris, actele e#istand si aand
utilitate in doedirea unor raporturi juridice.
/n cercetarea actelor reali!ate prin folosirea masinii de scris trebuie determinata masina
de scris folosita in sensul identificarii acesteia, pentru ca de multe ori identificandu-se masina a
putea fi identificata si persoana care a folosit-o.
/n procesul identificarii trebuie stabilit in primul rand tipul masinii de scris, care poate fi
stabilit prin cunoasterea unor caracteristici ale acestor masini, cum ar fi conturul si marimea
semnelor, pasul masinii, distanta dintre randuri. 6unt importante de descoperit si unele trasaturi
indiiduale care se dobandesc in timpul utili!arii masinii de scris, respecti prin reali!area
dactilografierii sau cu oca!ia unor reparatii -prin inlocuirea unor elemente u!ate.. Prin folosirea
frecenta se poate ajunge ca anumite litere sa se imprime in mod deplasat fata de restul
semnelor sau dupa reparatie unele litere sa fie inlocuite cu altele care proin de la o masina de
alt tip sau o parte din corpul anumitor litere poate sa cada. Pe langa aceste particularitati ale
masinii de scris care ne pot duce la identificarea acesteia, se a putea stabili si ce persoane au
acces la acea masina, iar apoi se a cauta particularitatile de dactilografiere ale fiecarei
persoane banuite. %stfel, este stiut ca persoanele cu e#perienta reali!ea!a o dactilografiere
uniforma au obisnuinta incadrarii in pagina, iar literele sunt apasate cu aceeasi intensitate.
3. Identificarea "ers!anei du"a scrisul de mana
6crisul unei persoane este supus schimbarii pe parcursul ietii acesteia. Pentru inceput
scrisul sufera modificari esentiale insa dupa un timp schimbarile dein mai putin semnificatie.
3upa primii ani de scoala scrisul deine relati stabil in ceea ce prieste modul de formare a
semnelor, gradul de apasare, obisnuinta de legare a literelor intre ele, marimea si inclinatia.
6crisul unei persoane oglindeste temperamentul acesteia, gradul de cultura, obisnuinta in
scriere, precum si starea spirituala pe care persoana o are in momentul reali!arii scrierii. Pentru
ca scrisul unei persoane dupa catia ani ramane stabil in trasaturile lui generale, se poate
ajunge prin studierea lui la identificarea persoanei.
In primul rand se studiaza trasaturile spirituale ale scrisului precum si caracteristicile sale
grafice. Prin studierea trasaturilor spirituale se poate stabili daca un scris este in curs de
formare, format sau neformat, iar dupa le#icul folosit, dupa arietatea de cuinte, modul de
formare a fra!elor, ortografie, se poate stabili gradul de cultura a celui care a scris. 1neori prin
studiul unor anumite cuinte care se refera la unele profesiuni mai deosebite sau la cuinte ce
au aplicatie limitata intr-o anumita !ona sau tara, se poate deduce profesiunea autorului,
regiunea din care proine, in ce conditii de loc si de timp si-a format bagajul de cunostinte.
$$ %lementele grafice ale scrisului constituie caracteristici generale si caracteristici
speciale" individuale ale scrierii&
a. Caracteristicile #enerale sunt acele aspecte e#terioare ale scrisului care pot fi
intalnite la mai multe persoane. 3intre acestea amintim gradul de apasare, marimea
scrisului, inclinatia scrisului, coe!iunea sau continuitatea scrisului, directia randurilor.
b. Caracteristicile indi$iduale sunt cele care ajuta la identificarea persoanei pentru ca
fiecare din aceste caracteristici repre!inta un mod propriu de a incepe scrierea, de a
lega literele, de a efectua buclele.
/n practica se intalneste si asa numitul scris deghizat reali!at cu cealalta mana decat cu
cea cu care se scrie de obicei. 3eghi!area nu trebuie confundata cu copierea serila, prin
deghi!are persoana incercand sa-si ascunda propriul scris. 7a adaugirile de te#t semnele
grafice or fi mai inghesuite, substanta de scris deosebita, si se or obsera deosebiri in ce
prieste forma literelor, marimea, inclinatia, forma de legare etc.
7a cercetarea actelor scrise de mana, pentru descoperirea faptuitorului, se or lua probe
de scris libere si la cerere. )ele libere sunt acele scrieri, acte pe care le-a intocmit persoana
banuita inainte de momentul intocmirii inscrisului cercetat -cereri, declaratii, alte inscrisuri.,
depuse la diferite organe, fara legatura cu actul care se cercetea!a. )ele la cerere se or scrie
prin cuprinderea in fra!a a unor cuinte din actul incriminat. %ceste probe de scris precum si
inscrisul de cercetat se or trimite e#pertului pentru a stabili daca scrisurile apartin uneia si
aceleiasi persoane.
CAP. .III IN)'/IST)A)'A P'NA*A
0identa sistematica a unor categorii de persoane, animale sau obiecte in scopul unei
eentuale identificari ulterioare a acestora se reali!ea!a prin intermediul inregistrarii penale.
Pentru reali!area acestei inregistrari sunt utili!ate fise speciale care se centrali!ea!a la
niel judetean si national.
%ceasta inregistrare se face pentru eidenta:
- persoanelor impotria carora a inceput urmarirea penala,
- persoanelor condamnate,
- persoanelor disparute,
- cadarelor neidentificate,
- animalelor si obiectelor pierdute sau furate,
- procedeele cele mai frecente de saarsire a infractiunilor.
/n tara noastra inregistrarea penala este alfabetica, pe ba!a semnalmentelor e#terioare,
dactiloscopica, dupa antecedente penale, dupa procedeele aplicate la saarsirea infractiunilor.
/n decursul timpului, pentru inceput, inregistrarea s-a referit la recidiisti, acestia fiind
marcati cu fierul rosu pe umar, prin imprimarea diferitelor litere care marcau infractiunea
saarsita, insa ulterior, apro#imati pe la anul >?DD, s-a renuntat la aceasta metoda intrucat era
considerata barbara. 1lterior, pentru identificare se facea apel la persoane care au cunoscut
anterior pe cel banuit, respecti pa!nici, codetinuti, insa si acest mijloc s-a doedit ineficient si
plin de subiectiism, nu de multe ori acestia fiind sugestionati sau autosugestionandu-se in a
recunoaste o anumita persoana. %poi s-a propus sistemul de inregistrare antropometric, insa
nici acesta nu a fost eficient, pentru ca unele proportii si particularitati ale corpului uman se
schimbau in timp. 3e la aceste metode de inceput s-a ajuns la inregistrarea actuala in modurile
aratate mai sus.
Inre#istrarea alfabetica consta in folosirea unor fise pe care se inregistrea!a toate
datele personale, inclusi daca numele a fost schimbat si cand anume, poreclele, numele folosit
in familie, in cercul apropiat de prieteni, descrierea semnalmentelor e#terioare mai importante,
antecedentele penale, fapta pentru care este ininuit. 5isa de inregistrare a fi completata si cu
cea dactiloscopica, iar uneori si cu fotografia de identificare.
4ot in cadrul inregistrarii alfabetice a persoanelor se tine si eidenta persoanelor
disparute pentru care se trec aceleasi date, insa fisa este completata cu data, locul si
imprejurarile disparitiei, ultimul domiciliu al persoanei disparute, cine a sesi!at disparitia, cine a
efectuat ultimele cercetari, cine l-a a!ut ultima oara si in ce loc etc.
Pentru cadare se trec locul si imprejurarile descoperirii cadarului, se#ul, arsta
apro#imatia, cau!a mortii, descrierea imbracamintei si a obiectelor descoperite asupra sa,
le!iunile, eentualele tatuaje sau cicatrici, numarul dosarului, numele organului care a efectuat
urmarirea.
Inre#istrarea animalel!r si !biectel!r "ierdute sau furate se face numai atunci cand
acestea au o anumita aloare, caracteristici bine determinate sau sunt gasite la locul faptei.
Pentru fiecare se a completa o fisa care a cuprinde forma, olumul, culoarea, caracteristicile,
eentual seria de fabricatie si numarul de inentar, daca asemenea elemente sunt descoperite,
eentualele defecte, particularitati, adresa proprietarului, locul pierderii sau sustragerii.
%nimalele se inregistrea!a in ordinea alfabetica cu trecerea denumirii lor, a arstei,
culorii, defectelor de mers, de priire, obiceiuri, nume la care raspund, data si locul disparitiei
lor, adresa proprietarilor.
Inre#istrarea du"a "r!cedeele a"licate de infract!ri6 cunoscuta si sub denumirea de
+modus operandi sistem,, prescurtat &O6. %ceasta inregistrare se face dupa modul de
saarsire de catre infractori a unor anumite infractiuni. %ceasta inregistrare se ba!ea!a pe faptul
ca un anumit infractor, de regula, a folosi aceeasi metoda in comiterea in mod repetat a mai
multor infractiuni, folosind aceleasi modalitati de spargere si patrundere ori aceleasi modalitati
de comitere a unor crime, aceleasi modalitati de ascundere a obiectelor sustrase -pot fi citate
ca!uri de omoruri repetate saarsite prin folosirea aceluiasi obiect contondent, de legare a
ictimelor in acelasi mod, de pre!entare in fata persoanelor atamate prin folosirea acelorasi
calitati: incasatori de ta#e, apa, ga!e etc.. 5iind folosit acelasi mod de operare si cunoscand ca
acest mod de operare apartine uneia sau unora din persoanele cunoscute de organele de
urmarire penala, erificarea a incepe cu acestea, de multe ori putandu-se stabili autorul.
Inre#istrarea dactil!sc!"ica. /n pre!ent in diferite tari se aplica mai multe sisteme de
inregistrare dactiloscopica, insa toate tin seama de raportul dintre delta si centrul desenului
papilar. /ncercari de inregistrare dactiloscopica au fost facute inca de la jumatatea sec. GB// iar
primul sericiu dactiloscopic din lume a fost fondat in >HI? la )alcutta -/ndia..
/nregistrarea dactiloscopica principala este cea decadactilara si este caracteri!ata printr-
o formula de ba!a a celor !ece degete ale unei persoane, dupa criteriile de impartire a
dactilogramelor in tipuri. 6e mai foloseste si inregistrarea monodactilara.
3actilogramele se disting dupa e#istenta sau ine#istenta, numarul si po!itia deltelor.
%cestea sunt dactilograme adeltice, de#trodeltice, sinistrodeltice, bideltice, trideltice,
Juatrodeltice, amorfe.
Pentru clasificarea dactilogramelor, degetele aratatoare de la ambele maini se notea!a
cu litere majuscule de la tipul reliefului papilar pe care il au. 4oate celelalte degete se notea!a
cu cifre. @otarea dactilogramelor se face in felul urmator: adelticele se notea!a cu % sau >,
de#trodelticele cu 3 sau ', sinistrodelticele cu 6 sau *, bidelticele cu = sau 9, tridelticele cu 4
sau C, Juatrodelticele cu K sau L, amorfele -simianele sau danteliformele. cu O sau cu cifra D,
iar cele nedefinite cu G cand sunt pe aratatoare si cu # daca sunt pe celelalte degete. 7ipsa unui
deget se notea!a cu %m -amputat..
/ntr-o formula primara se or trece sub forma de fractie simbolurile dactilogramelor
mainii drepte la numarator, iar cele ale mainii stangi la numitor. Ordinea de trecere in aceasta
formula primara este urmatoarea: aratatorul, degetul mare, mijlociul, inelarul, cel mic. O astfel
de formula pentru cele doua maini poate arata in felul urmator: %-9'*C -la numarator, mana
dreapta. 8 6->'C9 -la numitor, mana stanga..
Pe langa inregistrarea decadactilara e#ista si inregistrarea monodactilara -unidigitala.
care prieste inregistrarea faptuitorilor dupa urmele de degete i!olate, lasate la locul faptei, si
care permite sa se erifice daca urmele de degete gasite la locul faptei au fost lasate sau nu de
o persoana anterior inregistrata sau prin luarea ulterioara de la banuit a amprentelor digitale,
dupa care se face compararea urmei gasite la locul faptei cu cea inregistrata anterior sau luata
de la banuit.
CAP. I3 ID'NTI(ICA)'A
P')SOAN'*O) DUPA
S'NA*'NT'*' '3T')IOA)' SAU
DUPA 'TODA PO)T)'TU*UI .O)2IT
%ceasta metoda de identificare, denumita diferit de autori, se foloseste pentru
identificarea persoanelor disparute, a persoanelor care se ascund, a celor care sunt supuse
urmaririi penale ori au fost condamnate, la identificarea cadarelor necunoscute.
3escrierea semnalmentelor interesea!a intregul corp uman, cu relearea constructiei
anatomice si a particularitatilor anatomice care se pot obsera.
Pentru ca actiitatea de descriere prin aceasta metoda sa aiba utilitate, trasaturile care
se descriu sunt grupate in: statice si dinamice.
a) 'rasaturile statice au ca sfera de cuprindere particularitatile fi#e ale corpului
care se afla fie in miscare, fie in repaus. %ceste trasaturi trebuie descrise cu referire la marimea
corpului, marimea diferitelor parti ale acestuia, componentele fetei, cu relearea anomaliilor sau
infirmitatilor eidente, atunci cand acestea e#ista.
3e regula, la descrierea trasaturilor statice ale unei persoane se incepe cu talia,
constitutia fi!ica, forma capului si a fetei, caracteristici ale acestora.
'alia este apreciata in scunda, mijlocie, inalta. 4rebuie tinut cont de faptul ca de multe
ori cel care face descrierea a raporta talia persoanei descrise in raport de talia sa. /n literatura
criminalistica se aprecia!a ca o persoana cu inaltime sub >LD cm are o talie scunda, intre >LD si
>?9 cm o talie mijlocie, iar peste >?C cm inalta. %ceste dimensiuni sunt folosite pentru
aprecierea taliei la barbati, iar pentru femei se scad din aceste marimi C cm.
Constitutia fizica se aprecia!a dupa de!oltarea sistemului osos, a musculaturii si a
tesutului adipos. 3upa primele doua -sistem osos si musculatura. persoana se aprecia!a ca
fiind solida, mijlocie sau osoasa, iar dupa cea de-a treia -tesut adipos. persoana poate fi grasa,
mijlocie sau slaba.
Marimea capului se aprecia!a prin raportare la marimea de ansamblu a corpului, acesta
putand fi mic, mijlociu sau mare.
Fata se aprecia!a dupa forma acesteia si poate fi oala, patrata, dreptunghiulara,
rombica, triunghiulara cu ba!a sus, triunghiulara cu ba!a jos.
Parul a fi descris dupa culoare, grosime, insertiune frontala, pre!entare a firului de par.
%stfel, un par poate fi negru, castaniu, roscat, blond, alb, gri!onat, carunt platinat. 5irul de par
a putea fi apreciat ca fiind gros, mjlociu sau subtire. 5irul se poate pre!enta ca fiind drept,
ondulat, carliontat. /nsertiunea frontala, respecti forma in care se delimitea!a partea cu par a
capului de frunte, poate fi arcuita, ascutita sau dreapta. %tunci cand parul este ca!ut intr-o
anumita proportie se a descrie si tipul de chelie, respecti parietala, frontala, tonsorala, totala.
Fruntea a fi apreciata dupa latime, inaltime, profil sau alte particularitati. 7atimea fruntii
este distanta dintre cele doua tample si in raport de marimea capului se a aprecia ca lata,
mijlocie si ingusta. /naltimea consta in distanta de la insertiunea parului pana la radacina nasului
si poate fi apreciata ca inalta, mijlocie si scunda. Profilul fruntii se poate pre!enta in raport de
po!itia corpului ca fiind dreapta, concaa, cone#a, ondulata, aansata sau oblica.
(prancenele se descriu dupa contur si grosime. 3upa contur pot fi arcuite, drepte,
unghiulare, serpuite, iar dupa grosime sunt apreciate ca subtiri, mijlocii, groase, iar o
particularitate o constituie sprancenele imbinate.
)chii se descriu dupa culoare, marime, proeminenta, distanta oculara si eentuale
particularitati de priire.
*asul se descrie dupa marime, contur, proeminenta, latime, po!itia ba!ei sale sau dupa
radacina. %tunci cand e#ista, se descriu si particularitatile de culoare ale nasului.
+ura se descrie dupa marime, po!itie, tinuta, contur.
,uzele se descriu dupa grosime, dupa proeminenta -bu!a superioara in raport cu bu!a
inferioara., dupa particularitati sau eentuale malformatii.
#intii. 6e descriu aceia dintre dintii care se ad in timpul orbirii, respecti doar incisiii si
caninii. 7a acestia se descriu eentuale particularitati -plombe, prote!e, lipsa unora, ruperea
altora, eentuale materiale speciale de confectionare.. )a particularitate se descrie si felul in
care se descopera gingiile in timp ce persoana orbeste sau rade.
,arbia poate fi descrisa dupa inaltime, latime, inclinatie, particularitati.
'enul se descrie dupa culoare -alb, brun, negru, ro!, galben, roscat., dupa pori, ec!eme,
negi.
-idurile fetei se descriu dupa forma si adancime, fiind mai importante cele frontale si
oculare.
Pavilionul urechii are cele mai multe detalii si este descris dupa aspectul general sub
raportul marimii, formei si po!itiei fata de cap.
3upa o descriere a persoanei in raport de elementele aratate mai sus este necesar a se
trece la pre!entarea eentualelor semne particulare ale persoanei, care au putut aparea datorita
unor accidente, interentii chirurgicale, tatuaje sau anomalii anatomice.
b) 'rasaturile dinamice, denumite si trasaturi functionale, constau in unele
elemente de indiiduali!are care au aparut datorita anumitor deprinderi ale omului. /n descrierea
unei persoane interesea!a mai mult tinuta corpului, po!itia capului, mersul, mimica, priirea,
ocea, rasul, tusea.
.inuta corpului este diferita de multe ori in raport de ocupatia unei persoane. %stfel, la
persoane cu pregatire militara, sportii, tinuta este dreapta, la persoane cu actiitate de birou
-functionari, profesori, bibliotecari. tinuta este aplecata cu umerii adusi inainte sau cu un umar
mai jos decat celalalt. 3aca se retin anumite anomalii de tinuta acestea or fi importante pentru
o mai usoara identificare.
.inuta mainilor poate constitui un element de identificare pentru ca unele persoane tin
mainile la spate, in bu!unare, gesticulea!a cu acestea cand orbesc, iti freaca mainile etc.
.inuta capului poate fi dreapta, aplecata inainte sau in spate ori spre stanga sau spre
dreapta. Pot fi retinute si anumite particularitati, ca de e#emplu miscarea capului ca tic neros,
tremurul capului etc.
Mersul este un element care poate duce la identificarea unei persoane intrucat prin
trecerea anilor acesta se stabili!ea!a pe anumite caracteristici. %stfel, la persoanele de mica
statura sau la persoanele colerice ori sanguinice se a constata un mers grabit, cu pasi mici, cu
o miscare ritmica a bratelor. Persoanele de statura masia sau inalte au un mers lent cu pasi
rari.
/ocea este caracteristica pentru fiecare persoana si poate fi descrisa ca folosind o
orbire clara sau neclara, grabita sau rara, cu sunete inalte sau joase, cu anumite defecte de
pronuntie, cu folosire de regionalisme, cu accent strain, cu e#primare peltica sau graseiata.
0lement important poate fi si tusea folosita ca un tic.
/n descrierea trasaturilor dinamice este importanta si mimica sau pantomima intrucat
unele persoane isi formea!a in timp anumite obiceiuri de incretire a fruntii sau de miscare a
gurii, care dein caracteristice si care e#prima, de multe ori, anumite atitudini sau stari sufletesti.
CAP. 3- P*ANI(ICA)'A U)A)I)II
P'NA*' SI A +UD'CATII
N!tiunea si im"!rtanta "lanificarii acti$itatii de urmarire "enala si a cercetarii
&udecat!resti
O cerinta importanta, pentru a aea eficienta in lupta impotria faptelor ilicite, este aceea
a organi!arii, a desfasurarii planificate a actiitatilor criminalistice care se derulea!a in cadrul
inestigatiei pe parcursul procesului penal, in asa fel incat sa fie descoperite faptele comise si
faptuitorii, iar judecarea acestora sa se faca mai aproape de momentul incalcarii legii
penale. Prin planificarea urmaririi penale si a judecatii se intelege organi!area
desfasurarii acestora pe ba!a unui plan, care sa se raporte!e la fapte reale, care sa cuprinda
anali!e obiectie, conforme cu principiile tacticii criminalistice, in reali!area unui singur obiecti
( stabilirea adearului in cau!a.
3esigur ca aceasta planificare a cercetarii, a inestigarii, este diferita in cele doua fa!e
ale procesului penal: daca in fa!a urmaririi penale inca nu e#ista probe administrate, ori numarul
acestora este redus, poate inca nu este cunoscut faptuitorul -sau faptuitorii., in fa!a cercetarii
judecatoresti deja sunt o suma de probe, faptuitorul este pre!entat, a fost audiat -de regula.,
e#ista o anumita po!itie a acestuia in raport cu fapta imputata. 4otusi, in aceasta a doua fa!a a
procesului penal, operea!a pre!umtia de neinoatie, probele trebuie readministrate, ori
administrate probe noi la solicitarea acu!arii sau a apararii, pot apare situatii noi, alibiuri, probe
care sa contra!ica probele din fa!a de urmarire penala sau sa le dea o alta aloare, asa incat
necesitatea planificarii este de netagaduit.
Prin urmare, fiind orba de o actiitate de stabilire a adearului, desfasurarea acesteia
trebuie facuta organi!at si nu poate fi lasata la jocul ha!ardului ori a inspiratiei de moment.
/n notiunea de planificare a urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti se cuprind
anali!a si aprecierea datelor priitoare la fapta comisa, elaborarea ersiunilor si ordonarea
actiitatilor care trebuie intreprinse in procesul administrarii probelor, precum si eentualelor
termene pana la care trebuie indeplinite.
Principiile tactice criminalistice care operea!a in actiitatea de planificare a urmaririi
penale si a judecatii sunt urmatoarele:
- principiul individualitatii, ceea ce presupune ca pentru cercetarea, respecti
judecarea, fiecarei fapte penale sa se stabileasca un plan distinct, un drum concret
de cercetare in functie de natura faptei, de imprejurarile in care s-a comis, de
persoana faptuitorului etc.
- principiul dinamismului -sau mobilitatii., ceea ce inseamna ca planul initial nu este
imuabil, el poate fi schimbat, modificat, completat in raport de noile situatii sau probe
care apar in timpul cercetarii , deci organul de cercetare trebuie sa aiba aptitudinea
de a adapta planul noilor imprejurari.
/ntreaga actiitate de planificare nu trebuie sa porneasca de la idei preconcepute, de la
ambitii ale organului judiciar de a se remarca ori de a obtine un succes rasunator. /n practica
sunt adeseori intalniti politisti, procurori, chiar si judecatori, care, de la inceput, fara a aea
probe, suspectea!a in mod subiecti pe cinea, dupa care banuielile sunt sustinute de
imaginatie, de dorinta de a i se confirma opinia si de a se remarca, situatie in care acestia nu
mai au neoie de probe, iar anitatea lor poate duce la erori judiciare ireparabile.
7a faptele flagrante nu este necesara o planificare a cercetarii sau o elaborare a
ersiunilor ori o erificare ulterioara a acestora, intrucat cel care a comis fapta este prins in timp
ce o comitea.
6ingura actiitate de planificare, in aceste ca!uri, este pentru a lamuri circumstantele
care il caracteri!ea!a pe faptuitor si a eentualului mobil al faptei.
'lab!rarea si $erificarea $ersiunil!r
Bersiunile sunt presupuneri logice ale organului de cercetare cu priire la fapta in
totalitatea ei, la modalitatea de comitere, la persoana care a comis-o, sau doar la unele aspecte
ale acesteia.
/n fa!a de urmarire penala, o data ce aceste ersiuni au fost elaborate, ele dein o pista de
urmarit si de erificat pana la obtinerea confirmarii ori neconfirmarii acestora. 3aca in aceasta
fa!a elaborarea ersiunilor apartine doar organului de cercetare, in fa!a de judecata, toti
participantii la proces isi pot elabora ersiuni, respecti judecatorul, procurorul, aparatorul
inculpatului sau celorlalte parti, precum si personal inculpatul, partea atamata, partea ciila ori
partea responsabila ciilmente, fiecare dintre acestia putand urmari sa probe!e propria ersiune
sau sa inlature ersiunea celuilalt. %cestea insa nu sunt ersiuni dintre cele care sa oblige
organul de cercetare sa le erifice, insa potriit principiului dinamismului planificarii cercetarii,
pot fi luate in considerare si erificate pentru a nu constitui moti de posibila eroare judiciara,
daca ulterior se or confirma.
Bersiunile organului de cercetare pot prii aspecte legate de latura obiectia a infractiunii
presupus a fi fost comisa, respecti la modul in care s-a comis fapta, la mijloacele folosite, la
legatura de cau!alitate dintre actiunea presupusa si re!ultatul produs$ pot e#ista ersiuni cu
priire la autorul comiterii faptei si daca acea persoana -sau alta. a desfasurat actiunea$ pot
e#ista ersiuni si cu priire la latura subiectia, respecti daca fapta s-a comis intentionat ori din
greseala, care a putut fi mobilul si scopul urmarit de faptuitor.
0laborarea ersiunilor nu se face in abstract, doar prin folosirea unui proces de gandire,
ci trebuie sa aiba la ba!a declaratii ale persoanelor care pot aea, sau au, cunostinte despre
fapta, eentuale urme gasite la locul faptei, declaratii ale ictimei etc., deci unele date concrete
care pot fi punctul de pornire a unor presupuneri in care se foloseste logica, in mod cat mai
obiecti. 0ste recomandabil ca, de la inceput, sa se elabore!e mai multe ersiuni, care apoi sa
fie erificate in paralel, prin anali!a comparatia a probelor, a faptelor re!ultate din probele
e#istente. O erificare succesia a ersiunilor este mai putin eficienta intrucat s-ar pierde din
eentualele probe, iar reluarea erificarii de ersiuni care s-au aflat in asteptare, ar indeparta
erificarea de momentul in care probele ar fi pre!ente, iar memoria celor care ar putea da relatii
s-ar putea altera datorita trecerii timpului.
7a terminarea procesului de erificare a ersiunilor se a putea conclu!iona care din ele
se confirma, care este cea adearata, deci ersiunea deine adear.
3e regula, din mai multe ersiuni se retine cea care se confirma prin probe, iar celelalte
sunt inlaturate, insa uneori se pot confirma chiar doua sau mai multe ersiuni, fiecare e#primand
un adear -de e#. se poate confirma ersiunea ca G a loit ictima aducand-o in stare de
inconstienta, dar aceasta nu a sustras bunurile, acestea fiind sustrase de catre M care trecea
dupa un anumit timp pe langa locul unde ca!use ictima si, fara sa stie ce s-a intamplat mai
inainte, a profitat de starea in care se gasea ictima ( initial atat G cat si M fusesera banuiti a fi
comis o talharie intrucat au fost a!uti de martori in apropierea locului faptei, fara a fi impreuna..
Planul activitatii de cercetare
1ltima etapa a actiitatii de planificare a urmaririi penale sau de cercetare
judecatoreasca o constituie intocmirea unui plan concret sau a unei fise de lucru.
Pentru organele de urmarire penala, astfel de planuri sunt aproape obligatorii si se
intocmesc dupa modele generali!ate in ba!a e#perientei obsinute de aceste organe in decursul
timpului si prin ordin ierarhic, fiind considerate deosebit de eficiente, dar si o posibilitate de
erificare a actiitatii desfasurate.
%ceste planuri au fost consacrate chiar ca si documente, fise, aand un continut rubricat
pe probleme de lamurit, actiitati de intreprins, termene de e#ecutare, persoana nominali!ata a
le e#ecuta.
3e regula, un plan al actiitatii de urmarire penala cuprinde notarea actiitatilor operatie care
trebuie efectuate, elaborarea si erificarea ersiunilor, stabilirea imprejurarilor care urmea!a a fi
doedite si a actiitatilor prin care se or administra probele necesare, modul de desfasurare,
mijloacele, locul, termenul de reali!are, ordinea de efectuare a anumitor actiitati.
/n fa!a de cercetare judecatoreasca nu este cunoscuta o formularistica ori o
obligatiitate a intocmirii unui plan de desfasurare a actiitatii, aici predominand respectarea
cadrului legal stabilit prin normele procesuale penale. )a orice actiitate insa, daca ea a fi
organi!ata, reusita a fi cu atat mai posibila. Prin urmare, desi nu se impune obligatoriu o
anume planificare, consideram ca ar fi recomandabil ca atat judecatorul, cat si ceilalti
participanti la judecata sa aiba o actiitate organi!ata dupa cerintele concrete, sa-si
intocmeasca fiecare un plan propriu, materiali!at in fisele de studiu, pe care sa se note!e
problemele de urmarit, probele necesare, problemele de elucidat, erificarea inadertentelor
etc, in mod propriu si potriit a ceea ce fiecare considera important.
/n ambele fa!e ale procesului penal, pana la elucidarea completa a cau!ei si la stabilirea
adearului, planul initial a putea fi completat sau chiar schimbat, in mod dinamic, in functie de
elementele noi care pot aparea.
Cercetarea l!cului fa"tei
*otiune si importanta
)ercetarea locului faptei este in primul rand o actiitate procedurala prea!uta in art.
>'I ).pr.pen., insa si o importanta actiitate de tactica criminalistica, desfasurata de organele
de cercetare judiciara mai ales in faptele de o graitate sporita cum sunt omuciderile, accidente
de circulatie sau din domeniul minier, ioluri, talharii, sustrageri, distrugeri etc.
%ceasta actiitate se reali!ea!a de obicei la inceputul cercetarii, aand ca scop
cunoasterea nemijlocita a locului faptei, descoperirea, fi#area si ridicarea urmelor care s-au
creat cu oca!ia saarsirii faptei, cunoastere care se reali!ea!a imediat , direct si, de regula, in
mod complet, uneori reali!andu-se chiar si ascultarea martorilor, a ictimei sau a faptuitorului.
6uma datelor obtinute prin aceasta actiitate este ba!a actiitatilor tactice ce se or desfasura
in continuare in ederea elucidarii faptei si a stabilirii adearului.
Potriit art. >'I ).pr.pen. o asemenea actiitate procedurala se efectuea!a in situatia in
care este necesara constatarea situatiei locului saarsirii faptei, descoperirea si fi#area urmelor
infractiunii, stabilirea po!itiei si starii mijloacelor materiale de proba si a imprejurarilor in care s-a
comis fapta.
3in punct de edere criminalistic, prin locul faptei se intelege locul propriu !is al
saarsirii faptei, dar si !onele apropiate, precum si alte locuri importante cercetarii, cum ar fi
locul in care fapta a fost pregatita, locul in care s-au produs urmarile faptei, caile de acces sau
de retragere a faptuitorului, respecti intregul perimetru in care se afla probele materiale create
cu oca!ia saarsirii acelei fapte.
Procedural, prin locul saarsirii infractiunii, potriit art. *D alin. 9 ).pr.pen., se intelege
locul unde s-a desfasurat actiitatea infractionala, in totul sau in parte, ori unde s-a produs
re!ultatul acesteia.
)ercetarea locului faptei poate fi dispusa de catre organul judiciar, motiat, atunci cand
se aprecia!a ca este necesar a se efectua aceasta actiitate.
/n fa!a de urmarire penala dispunerea cercetarii se face prin re!olutie motiata, iar in
fa!a de judecata prin incheiere, de asemenea motiata, in sensul aratarii necesitatii efectuarii
cercetarii locului faptei.
Pregatirea cercetarii locului faptei
%ceasta actiitate se face in doua etape:
a) Pregatirea cercetarii locului faptei la sediul organului judiciar presupune mai mult
masuri organi!atorice luate in ederea unei actiitati de cercetare a locului faptei in cele mai
bune conditii.
/n primul rand, imediat dupa ce a fost sesi!at despre comiterea unei fapte care constituie
o anumita -sau anumite. infractiuni, organul de urmarire penala, chiar fara sa isi erifice
competenta, are indatorirea de a lua urmatoarele masuri:
- sa identifice persoana care a facut plangerea sau denuntul -daca sesi!area s-a
facut telefonic, erificarea este obligatorie pentru a se preeni o eentuala
de!informare si deplasarea inutila a echipei de cercetare..
- sa se obtina date despre locul faptei, natura si graitatea acesteia
- sa se dispuna masuri urgente cu priire la conserarea locului faptei, la pa!a
acestuia, pana la sosirea echipei de cercetare, prin intermediul organelor de politie
locale -sau cele mai apropiate., cu priire la salarea ictimei -sau ictimelor., la
identificarea martorilor, la identificarea faptuitorilor.
1rmatoarea etapa consta in erificarea competentei, in situatia in care se a considera
competent organul de urmarire penala a trece la celelalte etape, iar atunci cand a constata ca
nu este competent, a informa de urgenta organul de urmarire penala competent.
)onstatand ca este competent sa efectue!e urmarirea penala, organul sesi!at a trece
la constituirea echipei de cercetare din care fac parte procurorul, care conduce actiitatea de
cercetare, lucratori din cadrul compartimentului judiciar si de cercetari penale, lucratori din
cadrul organului de politie in sectorul de actiitate a carora s-a comis fapta, ofiterul criminalist,
lucratori speciali!ati in domeniul tehnic -pentru eentuale constatari tehnico-stiintifice., daca
este ca!ul, medicul legist si lucratorul care conduce cainele de urmarire.
4rebuie totodata, daca sunt cunoscuti, incunostintati de actiitatea care se a desfasura,
partile atamate, ictimele, partile responsabile, faptuitorii, iar in masura in care acestia doresc,
pot participa la cercetarea locului faptei.
O alta masura ce trebuie luata este alegerea mijloacelor tehnico-stiintifice care se
considera a fi necesare, respecti truse criminalistice, mijloace pentru efectuarea fotografiei
judiciar- operatie, pentru filmat, mijloace de iluminat artificial, substante, materiale pentru
efectuarea de mulaje, aparate de inregistrat audio, detectoare, miniaspiratorul pentru ridicarea
microurmelor, mijloace de ridicare, ambalare si transport a urmelor.
%poi echipa constituita se deplasea!a, cat mai urgent la locul unde se a face
cercetarea.
b) Pregatirea cercetarii locului faptei la locul acesteia
/n momentul ajungerii, organul judiciar trebuie sa erifice cum s-a asigurat pa!a locului
faptei, daca urmele din perimetru au fost conserate si daca s-au produs eentuale modificari in
!ona. 4oate aceste constatari trebuie consemnate in scris si fi#ate prin fotografii judiciare sau
filmare.
/mediat, daca sunt ictime ranite si care au neoie de ajutor medical, dupa acordarea
primului ajutor , sunt trimise urgent, insotite de lucratori de politie, la cea mai apropiata unitate
sanitara, pentru inestigatii si tratament. /n situatia in care aceasta masura s-a luat de organele
de politie locale, sosite inainte la locul faptei, ori de alte persoane, se a consemna aceasta si
se a fi#a locul in care s-a aflat ictima sau ictimele, cu cat mai multa fidelitate.
0chipa de cercetare se a interesa daca au fost identificati martori ai eenimentului,
daca a fost identificat si, eentual, retinut faptuitorul.
1rmea!a selectionarea si numirea martorilor asistenti, persoane capabile de a confirma
ulterior daca actiitatea de cercetare a locului faptei s-a desfasurat in conformitate cu dispo!itiile
legale. 0ident ca acestia nu trebuie alesi din randurile persoanelor care or fi martori in cau!a,
intrucat ei nu or putea aea in proces ambele calitati. &artorilor asistenti li se a e#plica in ce
consta actiitatea la care ei asista, ce scop are aceasta, drepturile pe care le au.
3upa obtinerea de informatii generale cu priire la fapta de la lucratorii de politie sositi
primii la locul faptei, de la ictime, de la martori, de la faptuitor -cand acestia se mai afla in acel
loc., date care trebuie notate sau inregistrate audio, procurorul -sau in lipsa acestuia, la cau!e
la care participarea procurorului nu este obligatorie. ori lucratorul de politie desemnat
conducator al echipei de cercetare, a reparti!a sarcinile pentru fiecare membru al echipei de
cercetare, potriit competentei si specialitatii acestora.
%fectuarea cercetarii locului faptei
Potriit sarcinilor stabilite, se trece apoi la cercetarea locului faptei cu respectarea
normelor de procedura penala si a regulilor de tactica criminalistica.
3intre aceste reguli de tactica criminalistica, cele mai importante si cu aplicabilitate
generala, indiferent de natura infractiunii, amintim urmatoarele:
a. efectuarea cercetarii cu celeritate, aceasta insemnand ca pentru a se
preeni pierderea, distrugerea sau degradarea urmelor, actiitatea de cercetare trebuie
efectuata neintar!iat, cat mai aproape de momentul comiterii faptei si de sosirea echipei de
cercetare intrucat urmele, care pot aea importanta in cau!a, pot dispare sau sa fie deteriorate
prin aparitia unor fenomene meteorologice -ploaie, ant, ninsoare, instalarea noptii etc. , prin
interentia unor persoane interesate -faptuitorul se poate intoarce sa-si ia un obiect pierdut,
care l-ar incrimina etc., ori prin trecerea timpului -martorii pot uita unele detalii importante. sau
prin interentia altor persoane -curiosi care intra in perimetru distrugand, fara intentie, urmele..
b. efectuarea cercetarii sa se faca cu obiectivitate, respecti indiferent de
ersiunile stabilite, toate urmele, fie ca ele confirma, fie ca infirma aceste ersiuni, trebuie
cautate, ridicate si fi#ate, deci ele trebuie sa aiba aceeasi aloare pentru organul de cercetare.
c. cercetarea locului faptei trebuie sa fie deosebit de temeinica, adica sa se
faca in amanunt, toate probele trebuie cautate cu insistenta si, chiar daca ar parea
neinteresante in cau!a, sa fie ridicate, urmand ca doar dupa ridicarea tuturor probelor, in
coroborare si cu alte probe sa se stabileasca importanta lor sau lipsa lor de importanta.
6uperficilitatea, increderea organului judiciar in e#perienta sa, poate duce la trecerea cu
ederea peste anumite urme, considerate neimportante in acel moment, dar, ulterior, sa re!ulte
necesitatea aprecierii si a acestora in ansamblul cau!ei, cand ele nu mai pot fi identificate.
)onsemnarea tuturor aspectelor cercetarii, dar mai ales fi#area prin fotografiere sau filmare a
tuturor !onelor cercetate, poate fi utila, datorita obiectiitatii imaginii, si atunci cand au aparut
aspecte de superficialitate sau neglijenta.
d. efectuarea cercetarii cu respectarea demnitatii persoanelor. 5iecare
membru al echipei de cercetare trebuie sa desfasoare actiitatea cu bun simt, fara infatuare, cu
respectarea demnitatii ictimei, a celor implicati sau a celor care asista. 0ste de neadmis ca, in
raport de tragismul a ceea ce s-a intamplat, sa se faca glume pe seama situatiei, a starii sau
imbracamintii ictimei, a aspectelor de intimitate, sa se !ambeasca, sa se orbeasca triial, sa
se pre!inte cetatenilor sau presei aspecte care ar le!a demnitatea celor implicati in fapta.
e. )ercetarea locului faptei trebuie efectuata planificat, in ba!a unei
organi!ari intocmite in raport de fapta banuita ca s-ar fi produs, de locul faptei, de elementele
importante in cercetare, stabilindu-se concret ce se a cauta, prin ce procedee si de catre cine
din membrii echipei de cercetare.
&odalitatea de efectuare a cercetarii locului faptei poate fi din e#terior spre interior sau
iners, alegerea ei fiind determinata de locul de e#aminat si de natura infractiunii, de locul in
care aparent sunt concentrate urmele infractiunii si de interesul de a se ajunge mai repede la
ele si a nu fi distruse aceste urme.
)and locul infractiunii este un spatiu ast -curti, gradini, terenuri agricole etc. acesta se
imparte pe !one si se efectuea!a o cercetare simultana ori succesia, in functie de numarul
persoanelor folosite in echipa de cercetare.
/n spatii restranse, limitate -interiorul unei incaperi, un garaj etc. cercetarea se face
printr-o e#aminare generala a locului, dupa care urmea!a o cercetare de amanunt a fiecarui
obiect de la marginea incaperii spre centrul acesteia.
Pentru o desfasurare sistematica a cercetarii locului faptei se parcurg doua fa!e: statica
si dinamica, ambele fiind insa parti componente ale cercetarii, care se interpatrund, constituind
un proces unic, comple# al acestei actiitati.
/n faza statica se desfasoara o actiitate de e#aminare atenta a locului faptei, in care se
stabileste starea si po!itia mijloacelor materiale de proba, in nemiscare, deci fara a i se schimba
po!itia reuneia dintre ele$ se efectuea!a fotografii judiciare -de orientare, schita, ale obiectelor
principale., se inregistrea!a ideo, se fac masuratori a distantei dintre obiectele principale,
dintre acestea si diferite urme sau locuri de acces, se ridica urme.
/n faza dinamica se trece la e#aminarea urmelor, a obiectelor din perimetru, a corpului
ictimei, de aceasta data fiind permisa atingerea acestora, ridicarea lor, schimbarea po!itiei, se
ridica obiectele considerate corpuri delicte, se iau mulajele urmelor de adancime, se ridica
urmele de maini etc, toate acestea fiind ulterior cercetate in conditii de laborator -cand aceasta
se impune.. 4oate aceste actiitati, este recomandabil, a fi fi#ate prin fotografiere sau filmare,
dar mai ales se or consemna in procesul erbal.
(olutionarea 0imprejurarilor controversate1 de la fata locului este o alta actiitate
importanta in aceasta cercetare. 6e poate intampla ca in timpul cercetarii sa apara imprejurari
negatie, controersate, determinate de anumite neconcordante intre situatia din teren si
eenimentul presupus a se fi comis. %ceasta pentru ca, uneori, faptuitorul incearca simularea
saarsirii unei alte fapte, de catre alte persoane, in ideea de a scapa de raspunderea penala,
astfel ca incearca sa lase la fata locului urme care ar induce ideea ca s-a saarsit o alta
infractiune si de catre o alta persoana. 6imularea perfecta a saarsirii unei alte fapte este insa
un lucru deosebit de rar si aproape imposibil, faptuitorul gresind adeseori si creind o discordanta
intre urme sau probe, ceea ce unui lucrator cu e#perienta sau fler ii ridica imediat semne de
intrebare. 6pre e#emplu, dupa comiterea unui omor, faptuitorul incearca sa cree!e ideea unei
sinucideri prin span!urare, ictima fiind gasita atarnata de o sfoara, insa cei care efectuea!a
cercetarea nu gasesc in apropiere nici un scaun sau alt obiect pe care ictima sa se fi putut
urca spre a se span!ura$ ori, gestionarul constata ca prejudiciul cau!at din luarea de bunuri nu
mai poate fi acoperit si inscenea!a un furt spargand o fereastra, deformand gratiile, insa cu
prilejul cercetarii se poate constata ca bunurile care lipsesc nu puteau fi scoase prin acea
fereastra fiind mai mari decat orificiul creat.
Prin urmare, organele de cercetare or trebui sa identifice, sa ridice si sa fi#e!e toate
probele de la fata locului, sa erifice apoi atat ersiunea comiterii faptei aparente, cat si
ersiunea comiterii altor fapte banuite a se fi comis, efectuand chiar cu acel prilej reconstituiri
care sa certifice care din ersiuni este cea reala.
-eluarea si repetarea cercetarii locului faptei
)u prilejul efectuarii cercetarii locului faptei pot ramane !one neinestigate si chiar urme
importante nedescoperite, fie datorita unor cau!e obiectie, de neinlaturat, fie datorita
insuficientei, superficialitatii, unor greseli, necunoasterii in acel moment a intinderii locului faptei,
astfel ca se adeste necesara o recercetare a acestui loc.
-eluarea cercetarii locului faptei este o actiitate tactica de continuare a unei cercetari
efectuate anterior si care nu s-a putut finali!a datorita interentiei unor factori obiectii si care se
a relua imediat ce cau!ele care au determinat intreruperea au disparut.
%stfel de cau!e care determina intreruperea pot fi lasarea intunericului, iar urme
importante nu ar putea fi luate decat la lumina !ilei, aparitia unor pericole de e#plo!ii,
contaminari, incendiu, alunecari de teren, aparitia unor manifestari ostile din partea unor
cetateni etc, necesitatea aducerii unui e#pert, a unor utilaje absolut necesare s.a.
)onstatand aparitia unora dintre aceste cau!e, conducatorul echipei de cercetare
dispune intreruperea cercetarii, stabileste concret, prin consemnare in proces erbal in ce stadiu
s-a oprit cercetarea si ia masuri pentru pa!a locului faptei pana la reluarea cercetarii, dispunand
si asupra masurilor de conserare a locului respecti.
%ceeasi echipa de cercetare -completata in situatiile in care se impune. a relua
cercetarea, cu stabilirea precisa si consemnarea in procesul erbal a stadiului din care s-a
reluat, a eentualelor modificari care s-au produs, a felului in care s-a reali!at pa!a locului
faptei, in continuare desfasurandu-se actiitatea pana la finali!area ei.
-epetarea cercetarii locului faptei este o actiitate mai rar intalnita, care se efectuea!a in
situatiile in care cercetarea initiala s-a desfasurat ineficient, neglijent ori in conditii improprii,
nefiind descoperite urme care in mod logic ori pentru erificarea unor ersiuni aparute trebuiau
sa fie gasite si alorificate. O repetare a cercetarii locului faptei poate fi considerata si
deplasarea instantei si a partilor din proces la locul faptei, efectuata uneori in fa!a de cercetare
judecatoreasca, interesul acestei +cercetari locale, fiind mai mult de a lua cunostinta in mod
direct si de a intelege mecanismul comiterii faptei, in conditiile concrete din teren, de a erifica
daca fapta se putea comite in acel loc si in modul in care s-a stabilit prin actul de sesi!are al
instantei.
0ficienta repetarii cercetarii este mult redusa pentru ca, de regula, multe urme de la locul
faptei au disparut sau s-au degradat, au putut intereni modificari ale locului faptei etc.
Mijloace tehnice folosite pentru cautarea
unor obiecte neaparente&
)u oca!ia cercetarii locului faptei, in afara de obiectele i!ibile, care pot constitui urme
ce interesea!a cercetarea criminalistica, precum si urmele latente, care se identifica prin
folosirea mijloacelor tehnice pentru relearea acestor urme, e#ista interes pentru descoperirea
unor obiecte ascunse de faptuitor sau a cadarelor.
)autarea obiectelor ascunse in pamant sau in constructii ori in interiorul altor obiecte se
folosesc detectoare de metale, detectoare de cadare, sonde metalice simple, sonde
electromagnetice, sonde stetoscopice, aparate 2oentgen portabile etc, precum si caini de
urmarire special dresati pentru depistarea de cadare, de substante narcotice, to#ice etc.
Fixarea rezultatelor cercetarii locului faptei
/ntreaga actiitate de cercetare a locului faptei a fi fi#ata prin procesul erbal de
cercetare, schita locului faptei, fotografiile judiciare, inregistrarea ideo, precum si mulajele
urmelor de adancime -atunci cand acestea se gasesc..
Procesul erbal constituie mijlocul principal de fi#are a re!ultatelor cercetarii si in acesta
se descrie intreaga actiitate desfasurata, in amanunt, cu aratarea persoanelor care au
constituit echipa de cercetare, calitatea acestora, ce s-a descoperit cu prilejul cercetarii, cum s-a
procedat pentru fi#area, ridicarea si conserarea probelor etc.
%cest proces erbal cuprinde o parte introductia, in care se consemnea!a fapta
cercetata, data comiterii ei, locul, ora la care a inceput cercetarea, limitele in care s-a efectuat
cercetarea, starea atmosferica, ce persoane au facut parte din echipa de cercetare, date despre
presupusul faptuitor, ce persoane au participat, martorii asistenti.
1rmatoarea parte a procesului erbal o constituie partea descriptia in care se
consemnea!a in detaliu situatia locului faptei, prin pre!entarea orientatia in spatiu,
particularitatile topografice, caile de acces, apoi descrierea amanuntita a obiectelor, urmelor,
probelor materiale descoperite, locul in care s-au gasit, mijloacele tehnico-stiintifice care s-au
folosit, eentualele particularitati ale cercetarii, obseratiile celor pre!enti la cercetare in calitate
de martori asistenti, e#perti s.a., iar daca se iesc imprejurari controersate si acestea or fi
mentionate, ordinea consemnarii fiind aceea a desfasurarii actiitatii si a descoperirii urmelor. /n
partea finala se trec apoi ce obiecte sau urme au fost ridicate de la locul faptei, metodele
folosite, ce fotografii au fost efectuate, ce s-a inregistrat audio sau ideo, ce masuratori
fotografice s-au efectuat, ce schite, la ce scara, fiind apoi trecute persoanele care au fost de
fata la efectuarea cercetarii, care or semna procesul erbal.
Pe langa procesul erbal, ca mijloace secundare de fi#are a re!ultatelor cercetarii, sunt
fotografia judiciara -fotografia de orientare, fotografia schita, fotografia obiectelor principale,
fotografia de detalii, masuratorile fotografice., inregistrarea ideo, schita locului faptei, mulajele
urmelor de adancime.
CAP. 3I ASCU*TA)'A
P')SOAN'*O)
1. C!nsideratii intr!ducti$e
6copul urmarit pe parcursul desfasurarii procesului penal este acela de a constata la
timp si in mod complet acele fapte care constituie infractiuni,astfel incat orice persoana care a
saarsit o infractiune sa fie pedepsita conform inoatiei sale si nicio persoana neinoata sa nu
fie trasa la raspundere,finalitate stabilita chiar prin art. > ).pr.pen. si care este reali!ata in
momentul in care,ca urmare a comiterii unei infractiuni,organele judiciare,printr-o comple#a
actiitate de probatiune, reusesc sa stabileasca toate imprejurarile referitoare la fapta si
faptuitor.
2. Ascultarea in$inuitului sau incul"atului
/n cadrul procesului penal, ininuitul sau inculpatul este persoana cea mai importanta, care
cunoaste cel mai bine fapta saarsita, care poate oferi cele mai multe date cu priire la aceasta,
astfel ca in jurul lui se desfasoara toata actiitatea de administrare a probelor.
3eclaratiile ininuitului sau ale inculpatului, obtinute ca urmare a ascultarii de catre organele
judiciare, constituie un mijloc de proba in cau!a, fie in apararea, fie in acu!area sa, deoarece
unele fapte sunt cunoscute numai de el, iar altele, desi sunt cunoscute si de altii, el le cunoaste
cel mai bine.
%scultarea ininuitului sau inculpatului este actiitatea procesuala si de tactica criminalistica ce
pre!inta o importanta deosebita intrucat, in cadrul ei, ininuitul sau inculpatul poate face
marturisiri, complete sau partiale, cu priire la infractiunea pe care a saarsit-o, la
circumstantele legate de comiterea ei, putand totodata sa-si formule!e si apararea cu priire la
circumstantierea faptei ori cu priire la neinoatia sa.
%scultarea ininuitului sau inculpatului se detasea!a, sub raportul importantei, de restul
actiitatilor de strangere a probelor, repre!entand actiitatea cu frecenta cea mai ridicata,
pentru ca, fie datorita naturii lor, fie datorita modului de saarsire a infractiunilor, nu in toate
cau!ele penale aspecte legate de fapta sau de faptuitor pot fi doedite prin inscrisuri, prin
constatari tehnico-stiintifice sau e#perti!e, in schimb desfasurarea procesului penal, atat in
cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, este de neconceput fara ascultarea celui in jurul caruia
se a concentra intreaga actiitate a organelor judiciare si a partilor, purtatorul celor mai ample
si utile informatii - ininuitul sau inculpatul. 7ipsa acestei actiitati are caracter de e#ceptie
producandu-se doar in ca!ul cand ininuitul sau inculpatul este disparut ori se sustrage urmaririi
penale sau judecatii.
6tabilirea adearului intr-o cau!a penala depinde in buna masura de pregatirea
profesionala, de iscusinta, de aptitudinile persoanei care efectuea!a urmarirea penala sau
judecata, de rabdarea si obiectiitatea cu care se aduna probele necesare in cau!a, probe
printre care se numara si declaratiile ininuitului sau inculpatului, re!ultat al ascultarii acestuia.
Prin NascultareN se intelege Nactul procedural prin care ininuitul, inculpatul, celelalte parti
din procesul penal, martorii sau e#pertii sunt chemati sa dea declaratii sau e#plicatii in fata
organelor de urmarire penala sau a instantelor de judecata in conformitate cu legea si cu
respectarea regulilor de tactica criminalisticaN -%laturi de termenul de ascultare se mai utili!ea!a
termenul de audiere$ acesti termeni sunt sinonimi atat din punct de edere literar, cat si juridic..
Prin NtacticaN se intelege, in mod obisnuit, actiitatea ce consta in Ntotalitatea mijloacelor
utili!ate de cinea pentru a i!bandi intr-o actiuneN.
Prin tactica ascultarii invinuitului sau inculpatului se intelege acea actiitate criminalistica
comple#a care consta in utili!area in conformitate cu dispo!itiile legale, in timpul ascultarii
acestuia, a unor metode si procedee tactice specifice de obtinere a declaratiilor, de alorificare
a mijloacelor de proba, in scopul aflarii adearului in cau!a.
Procesul formarii declaratiilor in constiinta infractorului
Psihicul este forma cea mai inalta de adaptare la mediu si constituie o functie care este
supusa, la randul ei, legilor de!oltarii . 0olutia proceselor psihice se reali!ea!a in raport cu
de!oltarea sistemului neros si perfectionarea sa in timp.
7umea e#terioara este cunoscuta prin intermediul simturilor, care, cu toate ca sunt
marginite atat ca numar, cat si ca posibilitati, permit o cunoastere adecata a realitatii si o
adaptare superioara la conditiile acesteia.
)unoasterea, prin orice act al sau, se ba!ea!a pe un raport intre personalitatea
subiectului si un obiect determinat$ acesta din urma este deopotria perceput si recunoscut ca
atare, ca obiect situat in spatiu, dar si ca semnificatie generala$ obiectul este, in acelasi timp,
raportat la personalitatea subiectului, la interesele si instinctele sale biologice, la sfera
constiintei sale psiho-sociale.
&ultitudinea proceselor de natura psihica, incepand cu sen!atia si terminand cu
gandirea si ointa, sunt re!ultatul functionarii mecanismelor de comple#itate crescanda a
substantei neroase. %ceste mecanisme ale scoartei cerebrale se consera si sunt chiar apte
de perfectionare numai atata reme cat sunt e#ersate prin functionare. Prin urmare, specifice
psihologiei umane sunt procesele psihice comple#e, superioare, orientate si controlate de
constiinta.
Procesul de cunoastere, in desfasurarea sa, care a constitui ba!a procesului de
formare a declaratiilor, consta in trei momente principale: perceperea, memorarea si
reproducerea.
Primul moment - perceperea - insumea!a sen!atiile si perceptiile.
6en!atiile sunt modalitati de reflectare in creierul omului a insusirilor i!olate ale
obiectelor si fenomenelor din lumea reala, care actionea!a nemijlocit asupra organelor sale de
simt, fiind cele mai simple procese psihice care semnalea!a ceea ce se intampla in jurul nostru
sau in propriul organism.
Perceptiile sunt re!ultatul actiunii unui stimul comple#, care, de obicei, actionea!a,
concomitent asupra mai multor anali!atori, sunt modalitati de cunoastere, de reflectare a lumii
inconjuratoare in constiinta omului.
/ntreaga actiitate de percepere este diferita de la indiid la indiid, pentru ca in acest
proces este importanta starea organelor de simt, actiunea unuia sau mai multor stimuli,
intensitatea acestora, limitele sensibilitatii persoanei, e#perienta anterioara a celui care percepe,
cunostintele generale sau profesionale ale acestuia, starea generala a organismului in
momentul perceperii etc.
/n raport cu acesti factori, persoana care percepe selectea!a dintre stimulii din mediul
inconjurator pe cel care accentuea!a unele aspecte ale obiectului sau fenomenului perceput in
detrimentul altora, asa incat retine din ansamblul a ceea ce s-a intamplat doar ce i-a tre!it un
mai mare interes, ce a inteles mai bine, ce a receptionat deplin in cadrul sensibilitatii sale.
4rebuie retinut, asadar, ca perceperea acelorasi obiecte sau fenomene in conditii similare de loc
si de timp, este, de regula, diferita de la o persoana la alta.
%l doilea moment al procesului de formare a declaratiilor - memorarea - consta in
ordonarea in constiinta subiectului a celor percepute, respecti impresiile produse de realitatea
imediata si receptata de persoana sunt pastrate -conserate. pentru o perioada de timp.
%nsamblul procedeelor de intiparire -memorare., pastrare, reproducere si recunoastere
a e#perientei dobandite anterior, constituie ceea ce in psihologie poarta denumirea de memorie.
4rebuie retinut ca insusirea de a intipari si consera ceea ce s-a perceput este ariabila
de la o persoana la alta, unele persoane aand capacitatea unei memorari mai rapide dar
conserarea informatiei sa fie mai de scurta durata, alte persoane putand sa memore!e mai
greu, cu staruinte de durata in timp, dar, odata fi#ata informatia, pastrarea ei sa dure!e pe o
perioada mai indelungata.
2eproducerea - ca ultim moment al formarii declaratiilor - consta in redarea,
comunicarea erbala sau in scris a celor percepute, selectate si pastrate prin memorare. /n
procesul reamintirii participa imaginile i!uale, auditie si motorii, al caror grad de constienti!are
poate fi diferit, iar calitatea reproducerii este determinata de masura in care perceperea,
selectarea si ordonarea prin memorare se apropie de perfectiune, de capacitatea subiectului de
a reda ceea ce a memorat, de eentualul interes al acestuia de a le reda corect sau deformat,
cand poate intereni nesinceritatea in cele ce se declara.
Procesul psihologic al formarii declaratiilor este identic, pana la un punct, pentru toti
participantii la proces, indiferent de po!itia lor procesuala, pentru fiecare e#istand un moment de
perceptie a comiterii infractiunii, un moment de intiparire si conserare memoriala a celor
receptate si un moment de reproducere, de comunicare in timpul ascultarii in fata organelor
judiciare.
Po!itia in proces a celui ascultat, interesul sau ori lipsa unui interes, pot determina o
reproducere diferita a ceea ce s-a receptat si memorat.
/n ceea ce il prieste pe inculpat, procesul de formare a declaratiei acestuia parcurge
aceleasi momente in care faptuitorul percepe, memorea!a, iar apoi reproduce fapte si
imprejurari, de fapt referitoare la propria actiitate infractionala pe care a desfasurat-o, deenind
astfel un martor sui-generis al propriei cau!e.
Procesul formarii declaratiei inculpatului este influentat de aspecte psihologice proprii ce
apar pe parcursul desfasurarii actiitatii infractionale, anterioare, concomitente si posterioare
comiterii faptei concrete, care implica aparitia unor particularitati priitoare la conditiile de
perceptie, de memorare si reproducere a faptelor.
)unoscand aceasta premi!a, precum si aspectele de ordin emotional si psihologic care
jalonea!a orice proces de formare a declaratiei unui inculpat, organul judiciar -instanta, in fa!a
de judecata, impreuna cu ceilalti participanti la ascultare- a putea alege procedeele tactice cele
mai potriite pentru ascultarea inculpatului in cau!a dedusa judecatii.
/nculpatul este pre!ent intotdeauna la locul faptei, deenind sursa cea mai ampla de
informatii referitoare la infractiunea sararsita, la momentele care au precedat sau au succedat
saarsirea faptei. 3e regula, el se gaseste in conditii optime de a percepe si a memora fapta,
atunci cand starile emotionale sunt moderate, de o intesitate medie si produc un efect stimulator
asupra atentiei inculpatului, actiandu-i posibilitatea de receptare.
4rebuie stiut insa, ca in perceperea mai ampla sau mai restransa a eenimentelor,
faptuitorul are o atentie diferita in raport cu forma de inoatie cu care saarseste fapta,
respecti daca actionea!a cu intentie sau din culpa.
/n ipote!a comiterii unei fapte intentionate, infractorul este preocupat de atingerea unei
anumite finalitati, asa incat scopul urmarit ii mobili!ea!a atentia, ceea ce are ca re!ultat
receptarea unor multiple situatii care i se intiparesc in memorie. 6i aici pot insa apare diferentieri
in functie de capacitatea intelectuala a fiecarui faptuitor, dar mai ales in raport de imprejurarea
ca infractiunea a fost saarsita dupa o prealabila chib!uire sau sub stapanirea unui impuls de
moment.
Eradul de de!oltare intelectuala diferit poate conduce la perceperea si memorarea
doar a unor aspecte din ansamblul eenimentelor ori la receptarea mai ampla a derularii
infractiunii.
O hotarare spontana de a comite o infractiune, in opo!itie cu o premeditare in timp a
comiterii acesteia, a aea ca re!ultat o percepere a mai putine aspecte si drept urmare o
declaratie a inculpatului cu ine#actitati, cu lacune, mai ales asupra imprejurarilor care au
premers comiterii faptei, dar mult mai fidela cu priire la aspecte din timpul saarsirii faptei$
premeditarea comiterii faptei a conduce la o receptare aproape egala a momentelor anterioare
inceperii desfasurarii faptei cat si a celor din timpul e#ecutarii.
Procesul formarii declaratiilor inculpatilor care au saarsit fapta in stare de proocare ori
in stare de depasire a limitelor legitimei aparari sau in stare de legitima aparare este puternic
influentat de starea psihica deosebita, de tulburarea pricinuita de atitudinea agresia a ictimei,
retinandu-se e#agerat momentele anterioare comiterii faptei si mai putin momentele e#ecutarii
actiunii sale infractionale.
/n ce prieste receptarea si memorarea faptelor saasite din culpa, aceste momente in
procesul formarii declaratiilor inculpatilor sunt, de regula, mai putin precise, pre!inta unele
lacune, tocmai datorita faptului ca atentia faptuitorului se afla la un niel sca!ut, nu era actiata
de reun scop, totul petrecandu-se pe neasteptate si fara sa fi fost prea!ut. )ele mai multe
informatii se or retine cu priire la momentele care au urmat comiterii faptei sau, uneori, la
momentul in care s-a petrecut infractiunea.
&omentul reproducerii, moment final in formarea declaratiei unui inculpat, nu pastrea!a
aceleasi caracteristici cu momentele anterioare, pentru ca aici interine buna sau reaua credinta
a faptuitorului, care a putea sa pre!inte e#act ceea ce a perceput si memorat ori a reda o
arianta neconforma celor receptate, in ideea de a scapa de raspunderea penala ori de a-si
usura situatia.
%cest moment al reproducerii parcurge doua etape: reproducerea la niel mintal si
reproducerea prin e#teriori!are.
/n prima etapa, faptuitorul, aflat in fata momentului ascultarii, desfasoara o intensa
actiitate mintala de reamintire, de ordonare, de confruntare a celor retinute si de elaborare a
ersiunii pe care o a pre!enta, de cantarire a ceea ce a spune, a sanselor de a fi cre!ut sau
nu. Pentru ascultarea in fata instantei inculpatul a aea in edere si faptul ca acum a declara
in fata publicului, in care se or gasi si persoane de care este legat afecti -rude, sotie, copii
etc.., ceea ce il determina la pregatirea sa si pentru aceste situatii emotionale.
/n cea de a doua etapa se a desfasura reproducerea orala a celor receptate, memorate
si Nprelucrate, in mintea sa in etapa anterioara, declaratia sa fiind influentata si de stressul
intalnirii cu instanta, de cadrul solemn din sala de de!bateri, de contactul psihologic care s-a
putut reali!a.
&omentul reproducerii orale constituie, de altfel, momentul ascultarii inculpatului,
obtinerea declaratiei acestuia.
Baloarea probanta a declaratiilor ininuitului sau inculpatului
Pe parcursul procesului penal organele judiciare care efectuea!a urmarirea penala, iar
mai apoi judecata, or cauta sa obtina declaratii cat mai comple#e si cat mai apropiate de
adear. Baloarea care se atribuie declaratiei date de ininuit sau inculpat ca mijloc de proba in
procesul penal a cunoscut o eolutie dintre cele mai sinuoase din cele mai echi timpuri si pana
in pre!ent. /n dreptul roman, aloarea sa era deosebita, marturisirea -recunoasterea faptei.
justificand pe deplin condamnarea -Nconfessus pro judicato estN. si, pentru a fi obtinuta, se
recurgea la masuri de torturare prin care sa i se stoarca acu!atului marturisirea$ alteori astfel de
masuri se aplicau condamnatului inainte de a fi e#ecutat pentru ca acesta sa numeasca si pe
eentualii complici ori alte circumstante ale faptelor omise in timpul cercetarilor. Obtinuta in
asemenea conditii, marturisirea era considerata Nregina probelorN, singura care conferea
judecatorului ma#ima certitudine. /n eul mediu, marturisirea comiterii faptei pentru care era
cercetat se obtinea prin aceleasi modalitati de torturare, insa mult mai drastice si sadice,
aloarea probanta a marturisirii fiind absoluta, ea singura fiind suficienta pentru pronuntarea
unei condamnari, deci caracterul de regina a probelor se pastrea!a. /luminismul si 2eolutia
5rance!a aduc o schimbare in atotputernicia probanta a marturisirii, mijloacele de ascultare a
celor ininuiti de saarsirea unor fapte penale deenind mai umane, 3eclaratia 1niersala a
3repturilor Omului stabilind in art. * ca Norice om are dreptul la iata, libertate si iniolabilitatea
persoaneiN, astfel ca este condamnata orice incalcare a demnitatii si personalitatii omului care
ar aminti de obiceiurile primitie ce trebuie repudiate sau reprimate. 4otusi, marturisirea facuta
fara constrangere, era considerata suficienta din punct de edere al probatoriului, omitandu-se
a se mai efectua si alte probe.
/n pre!ent, declaratia ininuitului sau inculpatului nu are o aloare probanta deosebita,
legea stabilind ca ea poate seri la aflarea adearului numai in masura in care este coroborata
cu fapte sau imprejurari ce re!ulta din ansamblul probelor e#istente in cau!a -art. LI ).pr.pen...
%ceasta preedere legala isi are justificarea in aceea ca in practica judiciara, de multe ori, in
declaratiile lor, ininuitii sau inculpatii denaturea!a adearul in mod oluntar sau inoluntar,
respecti fie refu!a sa recunoasca infractiunile comise, fie recunosc fapte pe care nu le-au
comis, datorita unor motiatii diferite -teama, e#istenta unui interes material, dorinta de a
descoperi un complice sau de a ascunde o fapta mai graa etc..
Prin urmare, asa cum s-a afirmat in literatura juridica, marturisirea are o forta probanta
conditionata, trebuind a fi coroborata cu celelalte probe e#istente in cau!a, precum si un
caracter dii!ibil, prin faptul ca poate fi acceptata partial sau in intregime, dupa cum este
confirmata sau infirmata de intreg probatoriul. 4otodata declaratia poate fi retractabila, respecti
ininuitul sau inculpatul isi poate retrage declaratiile anterioare.
/n conclu!ie, desi declaratiilor ininuitului sau inculpatului nu li se acorda legal o aloare
probanta superioara altor mijloace de proba, acestea isi au aloarea lor particulara ori, cel putin,
ajuta la cunoasterea po!itiei subiectului acti fata de fapta saarsita.
2eglementarea procesuala a ascultarii ininuitului sau inculpatului

%ctiitatea procesuala de ascultare a ininuitului sau inculpatului se reali!ea!a prin
luarea interogatoriului si obtinerea de declaratii cu priire la fapta cercetata, actiitate de
importanta deosebita in care organele judiciare trebuie sa respecte cu strictete preederile
legale prea!ute de art. LI-?9 ).pr.pen. pentru fa!a urmaririi penale si prea!ute de art.*'*-
*'C ).pr.pen. pentru fa!a cercetarii judecatoresti, aceste te#te legale cuprin!and regulile cu
caracter tactic ce i!ea!a ascultarea. 2eguli tactice criminalistice de ascultare a ininuitului sau
inculpatului trebuie aplicate doar in limitele cadrului legal stabilit de aceste dispo!itii
procedurale care reglementea!a ascultarea.
)adrul general de reglementare procedurala a ascultarii se completea!a si cu
dispo!itiile art. 9, art. 'D' si ale art. 'H? ).pr.pen. care stabilesc ca organele judiciare trebuie sa
aiba rol acti si au obligatia de a strange probele necesare aflarii adearului, probe care pot fi
atat in faoarea cat si in defaoarea ininuitului sau inculpatului, acesta trebuind sa fie ascultat
in legatura cu ininuirea ce i se aduce. )el ce urmea!a a fi ascultat are dreptul -si nu obligatia.
de a da declaratie, in ca! de refu! fiind aplicabile dispo!itiile art. *'C al. ' ).pr.pen. /n 2omania,
intr-o perioada anterioara, interogatoriul inculpatului se lua sub juramant, situatie care nu mai
e#ista in pre!ent cand se pune accent pe respectarea dreptului la aparare si pe pre!umtia de
neinoatie, astfel ca ininuitul sau inculpatul nu poate fi constrans nici moral sa-si recunoasca
inoatia, sarcina doedirii faptelor si a inoatiei reenind organelor de urmarire penala.
/n cuprinsul cursurilor uniersitare, tratatelor ori a altor lucrari de studiu criminalistic, toti autorii
se ocupa doar de ascultarea ininuitului sau inculpatului in fa!a de urmarire penala, fara a
acorda interes sau spatiu tacticii ascultarii inculpatului in fa!a cercetarii judecatoresti, respecti
in fata instantei de judecata.
/nteresul cercetarii criminalistice presupune insa studierea tacticii ascultarii celui care
este ininuit de comiterea unei fapte penale, pe intreaga durata a procesului penal.
0ste adearat ca ascultarea inculpatului este, in principiu, asemanatoare cu cea
desfasurata in fa!a urmaririi penale -de organele politiei si parchetului., insa pre!inta
nenumarate aspecte care o diferentia!a si o indiiduali!ea!a, procedeele tactice de ascultare a
inculpatului primind o specificitate proprie.
3aca in timpul urmaririi penale ascultarea se reali!ea!a in biroul de ancheta, fara
pre!enta altor persoane decat anchetatorul si ininuitul sau inculpatul -cu asistarea de catre
aparator doar in ca!urile prea!ute de lege., fara ca anchetatul sa cunoasca daca e#ista sau nu
impotria sa probe acu!atoare administrate, fara participarea celorlalte parti din proces, daca
ascultarea sa se poate reali!a din punct de edere tactic asa cum anchetatorul doreste si
considera necesar, in fa!a cercetarii judecatoresti, in fata instantei de judecata, conditiile
ascultarii sunt cu totul diferite.
/n aceasta noua fa!a, ascultarea inculpatului se face cu respectarea principiului
publicitatii de!baterilor, in pre!enta publicului pre!ent in sala de judecata, a tuturor partilor din
proces -parte atamata, parte ciila, parte ciilmente responsabila, uneori in pre!enta
coinculpatilor., a aparatorului, cu solemnitate, cu respectarea riguroasa a unor norme
procedurale -art. *'*-*'C ).pr.pen.., dupa ce inculpatul cunoaste toate probele administrate cu
priire la fapta pentru care este trimis in judecata, probe de care a luat cunostinta cu prilejul
pre!entarii materialului de urmarire penala de catre procuror -art. 'CD-'C9 ).pr.pen.., dupa ce
anterior a mai fost ascultat in fa!a de urmarire penala si deja s-a obisnuit cu aceasta ascultare.
/n plus, spre deosebire de urmarirea penala unde ascultarea se face, de regula, pentru fiecare
declaratie, doar de o singura persoana -politist sau procuror., in fata instantei ascultarea se
reali!ea!a prin actiitatea de interogare desfasurata de instanta, respecti de presedinte, de
procuror, de aparator, de partile atamate, ciile sau ciilmente responsabile, de ceilalti inculpati
-personal sau prin aparator., care pot pune intrebari atat prin intermediul judecatorului -
presedinte de complet - cat si direct, cu incuiintarea acestuia -art. *'* ).pr.pen...
7ipsa preocuparilor pentru studierea tacticii ascultarii inculpatului in fata instantei de
judecata a dus la o percepere eronata a acestui sector ast si important al criminalisticii,
considerandu-se ca doar pe parcursul urmaririi penale sunt operante metodele elaborate de
criminalistica. Bom obsera astfel ca unii autori intitulea!a capitolele cu acest obiect ca
Nascultarea ininuitului sau inculpatuluiN, iar altii doar Nascultarea ininuituluiN. /n tratarea temei
se de!olta tactica criminalistica a ascultarii in fa!a de urmarire penala, chiar si atunci cand se
face referire la inculpati, punctul final al studiului fiind momentul terminarii urmaririi penale.
%cesta poate fi motiul pentru care multi juristi au ramas in credinta ca aria de cuprindere a
criminalisticii se limitea!a doar la fa!a de urmarire penala.
3. As"ecte "si1!l!#ice ale ascultarii
/nca de la inceputurile constituirii psihologiei stiintifice multi psihologi si-au dat seama de
importanta aplicarii cunostintelor psihologice in administrarea justitiei si de aceea au consacrat
acestei probleme un mare numar de studii si cercetari, prefigurand aparitia psihologiei judiciare,
care are ca obiect Nstudierea nuantata si aprofundata a persoanei umane implicata in drama
judiciara, in ederea obtinerii cunostintelor si a eidentierii legitatilor psihologice apte sa
fundamente!e obiectiarea si interpretarea corecta a comportamentelor umane cu finalitate
judiciara sau criminogena,.
7egatura intre psihologia judiciara si criminalistica este biunioca, atat in aspectele
teoretice, cat si in cele practice ale celor doua discipline, iar in ceea ce prieste tactica
criminalistica a ascultarii ininuitului sau inculpatului, psihologia judiciara este indispensabila, ea
oferind cunostintele psihologice necesare cu referire la potentialul psihologic al indiidului uman
implicat in procesul penal - inculpatul, cat si al persoanelor ce concura la aflarea adearului in
cau!a, potriit competentelor pe care legea li le confera.
2eali!area ascultarii inculpatului presupune o actiitate comple#a, contactul direct dintre
subiectii raportului procesual penal. /ntre acestia se produce in mod ineitabil si necesar o
confruntare psihologica, un duel psihologic, in care, cu respectarea cerintelor legale, organele
judiciare pot folosi metode si procedee tactice specifice, care pot fi dintre cele mai dierse, insa
nu nelimitate. %stfel, procedeele utili!ate nu pot contraeni dispo!itiilor legale, fiind inter!isa
utili!area unor procedee menite sa induca in eroare pe cel ascultat ori folosirea fortei in aflarea
adearului.
2eusita ascultarii inculpatului nu se poate reali!a fara a cunoaste elemente ce tin de
firea, caracterul persoanei care este acu!ata de saarsirea unei fapte penale, respecti
trasaturile si caracteristicile psihice ale celui ascultat si in functie de acestea sa fie adoptate
anumite tactici, strategii de ascultare.
)adrul restrans al participarii la ascultare e#istent in timpul urmaririi penale -lucrator de
politie ori procuror, pe de-o parte, si ininuit sau inculpat - uneori asistat de catre aparator - pe
de alta parte. este cu totul altul in fata instantei, la ascultarea in fa!a cercetarii judecatoresti$ in
aceasta fa!a participa repre!entantul Parchetului in calitate de sustinator al acu!arii, partea
atamata, partea ciila, partea responsabila ciilmente, personal ori prin aparator, inculpatul
-de regula asistat de catre aparator., membrii completului de judecata.
2elatia interpersonala intre toti acesti participanti la ascultare, lupta de pe diferite po!itii,
obiectiul final ce trebuie reali!at - aflarea adearului - necesita o anali!a a aspectelor
psihologice priitoare la fiecare in parte ori la contactul direct ce interine in acest Nduel
judiciarN.
Psi1!l!#ia incul"atului
Pers!ana a&unsa in fata !r#anel!r &udiciare in calitate de in$inuit sau incul"at si
careia i se im"uta sa$arsirea unei infractiuni6 trebuie cun!scuta sub as"ectul
c!m"!nentel!r "si1!l!#ice ale "ers!nalitatii - tem"erament6 caracter6 a"titudini - "entru
ca numai astfel se "!ate ale#e tactica "!tri$ita de ascultare a acestuia.
&omentul luarii primei declaratii de organele de urmarire penala gaseste pe cel ascultat
intr-o stare psihica caracteri!ata la infractorii primari printr-un adearat soc, printr-o stare de
abandonare in fata a ceea ce i se intampla, printr-o stare de teama pentru ceea ce a urma.
3etentia preentia determina pentru infractorul primar aparitia unei stari de deprimare
fata de conditile in care se afla, este ingro!it de aparatul justitiei si inspaimantat de perspectia
unei condamnari care i-ar distruge cariera, familia. 3aca detentia durea!a, cel arestat se
obisnuieste treptat cu situatia sa, eident intr-o masura redusa, insa incepe sa imagine!e cum
sa-si faca o aparare cat mai eridica, se autoconinge de lipsa sa de inoatie, de inoatia sa
redusa ori cade intr-o stare de deprimare in care este capabil de a recunoaste orice fapta, chiar
nesaarsita de el, se abandonea!a in fata situatiei in care a ajuns. /n cele mai multe ca!uri,
infractorul isi concepe o ersiune proprie, si-o repeta pentru a o pre!enta anchetatorului,
ajungand nu arareori sa creada in aceasta ersiune.
/n timpul urmaririi penale, cel arestat isi stabili!ea!a trairile psihice, cauta sa imparta cu
aparatorul sau sistemul de aparare pe care l-a gandit, are incredere in aparator. 4eama lui de
organul de cercetare penala -politist, procuror. se amplifica la constatarea raporturilor bune pe
care le obsera, eentual, intre acesta si aparatorul sau in momentul inceperii unei noi audieri
-e#. politistul ori procurorul strange mana aparatorului, schimba amabilitati etc.., aceste raporturi
creandu-i coningerea ca a fost tradat. %lteori insa aceste raporturi il fac sa creada ca a fi
ajutat, ca e#ista sansa de a fi eliberat ori de a nu fi trimis in judecata.
O data trimis in judecata si ajuns in fata instantei, inculpatul, stabili!at psihic, a fi supus unor
reluari ale emotiilor initiale, insa de o intensitate mai redusa. )onstatarea e#istentei emotiei ce
poate doedi ca e#ista neconcordante intre cele afirmate si cele petrecute in realitate, dintre
adear si neadear constituie elementul principal al tacticii criminalistice de derulare a ascultarii.
%ceasta stare emotia poate fi stabilita, obserata, insa niciodata in chip total. /n psihologia
judiciara s-a afirmat ca starile emotie, de tensiune psihica sunt insotite de o serie de
manifestari e#terioare cum ar fi: accelerarea batailor inimii, marirea presiunii sangine, apar
fenomene asodilatatorii -congestionare. sau asocontrinctorii -paloare. se accelerea!a si se
dereglea!a ritmul respiratiei, se dereglea!a emisia ocala -ragusirea, tremurul ocii., saliatia
se diminuea!a -sen!atie de uscare a bu!elor si a gurii., muschii scheletici se contracta sau se
rela#ea!a subit, se schimba mimica si pantomimica -agitatie cu miscari si gesturi ce nu mai
corespund unei comportari normale a indiidului., se intar!ie timpul de reactie sau de latenta la
intrebari care contin cuinte critice -afectogene.. %ceste modificari ori manifestari pot fi
obserate, intr-o anumita masura, de cei care participa la ascultarea inculpatului, dar si aceasta
in functie de e#perienta, pregatirea psihologica si insusirile natie ale fiecaruia. /n practica se
poate constata, la o simpla asistare in sala de judecata, preocuparea sau capacitatea
magistratului in acest sens, manifestarile inculpatului, incercarile acestuia de a si le ascunde
sau nu.
%laturi de emotii, de manifestarile acestora -mai sus aratate., o alta categorie de
probleme psihologice ce trebuie cunoscute se refera la incercarile inculpatului de a se pre!enta
intr-o lumina cat mai faorabila, de a ascunde adearul ori de a da un alt sens -eident faorabil
lui. faptei saarsite. Organul judiciar trebuie sa cunoasca faptul ca in fata instantei inculpatul
poate refu!a de a da declaratii, sa nu recunoasca faptele ce i se retin in sarcina prin rechi!itoriu
-mentinandu-si po!itia de la urmarirea penala ori schimband-o, cand la urmarire a recunoscut
faptele., poate incerca sa inoce imposibilitatea de a-si aduce aminte, poate sa inoce diferite
alibiuri, sa recunoasca fapte mai putin grae in scopul ascunderii faptelor grae, sa simule!e
alterari ale mintii -nebunie., defectiuni ale unor organe de simt -sur!enie, mutenie, orbire., sa
faca incercari de sinucidere ori de automutilare.
4oate aceste manifestari nu sunt greu de a fi surprinse, constatate, insa
dificultatea este de a le interpreta corect. %ceasta sarcina, de o importanta ma#ima, reine
repre!entantilor autoritatilor judiciare, si in primul rand magistratului judecator, inestit in
aceasta fa!a a cercetarii judecatoresti cu reali!area obiectiului fundamental al oricarui proces,
aflarea adearului. @u mai putin importanta este si sarcina celorlalti participanti la proces:
procuror, aparatorul inculpatului, partea atamata, parte ciila, parte ciilmente responsabila -ori
aparatorii acestora din urma., fiecare putand sa le surprinda si sa le foloseasca in reali!area
insarcinarii ori interesului ce il au in proces.
As"ecte "si1!l!#ice "ri$ind "e ma#istratul "r!cur!r
/n fa!a cercetarii judecatoresti procurorul participa, in majoritatea cau!elor penale,
potriit normelor de procedura penala -art. *>C-*>L ).pr.pen.., e#ercitand rolul sau acti in
ederea aflarii adearului si a respectarii dispo!itiilor legale. 3esi legea nu atribuie in mod
e#pres procurorului rolul de acu!ator in proces, totusi, practic, procurorul e#ercita acest rol si
este receptat ca atare. /n aceasta fa!a, procurorul nu conduce ascultarea, dar participa la ea in
mod acti, prin intrebarile ce le adresea!a inculpatului si care sunt puse prin intermediul
presedintelui completului de judecata -de regula., cu aprobarea presedintelui putand uneori sa
puna intrebarile si in mod direct -art. *'* ).pr.pen... 5iind inestit cu o anumita calitate in proces
si plecand de pe o alta po!itie decat procurorul de la urmarirea penala, procurorul care participa
la fa!a de cercetare judecatoreasca cunoaste deja probele administrate in fa!a de urmarire
penala, le aprecia!a aloarea probanta si, de multe ori, preede coordonatele ascultarii in
instanta a inculpatului, aducandu-si contributia la aceasta actiitate.
)a trasaturi psihologice, de personalitate a procurorului se impun a e#ista rabdarea,
atentia, intelegerea, puterea de adaptare, corectitudinea, buna-credinta, puterea de a-si
cunoaste si a-si controla trasaturile de personalitate de natura sa se repercute!e negati asupra
ascultarii, cum ar fi, de e#emplu, nero!itatea, superficialitatea, duritatea, supraaprecierea
propriilor calitati, coningerea neclintita in inoatia inculpatului, e#acerbarea rolului de
acu!ator, impertinenta, aroganta.
1n bun procuror trebuie sa aiba sau sa dobandeasca unele calitati speciale ca:
perspicacitatea, spiritul de obseratie, insistenta de buna-credinta, subtilitatea deductiilor si
sinte!elor, rapiditatea sesi!arii unor relatii si forta argumentarii logice, a caror re!ultanta
formea!a intuitia profesionala, iubirea de oameni, respectul fata de fiinta umana.
%laturi de aceste aspecte, nu trebuie uitat a aminti si faptul ca, de regula, procurorul,
datorita po!itiei pe care a ocupat-o peste 9C de ani in sistemul judiciar roman, are credinta ca
este superior apararii, partilor din proces, chiar instantei de judecata, ceea ce ii confera o
psihologie aparte, care nu poate decat sa prejudicie!e o corecta ascultare a inculpatului, in
situatia in care nu isi intelege e#act rolul stabilit de lege - de participant in procesul de aflare al
adearului -nu de confirmare a acu!arii. si de supraeghetor al respectarii dispo!itiilor legale.
%ceasta psihologie a Osuperioritatii acu!ariiO s-a format pe temeiul coningerii
procurorului ca, fiind abilitat de lege sa decida trimiterea sau nu a unei persoane in judecata cu
o incadrare juridica a faptei pe care tot el o stabileste, ceilalti participanti la proces trebuie sa se
conforme!e celor stabilite de el, sa-i respecte opinia e#primata in ce prieste inoatia
inculpatului pe care l-a trimis in judecata, pentru ca el repre!inta statul.
)onsideram ca procurorul cat si aparatorul si partile din proces trebuie sa aiba o po!itie
egala in fata instantei, iar tinuta procurorului si aparatorului sa fie egala in solemnitate -prin
purtarea robei. in toate etapele desfasurarii unui proces. 3easemeni, in fa!a de judecata,
procurorul trebuie sa deina o parte in procesul penal care sustine acu!area, egala apararii,
pentru ca doar in acest fel drepturile inculpatului or fi pe deplin respectate.
As"ecte "si1!l!#ice "ri$ind "e a"arat!r
/n procesul penal, potriit art. '9 din )onstitutia 2omaniei, partile au dreptul sa
fie asistate de un aocat, ales sau numit din oficiu. /n ceea ce-l prieste pe inculpat, legiuitorul a
stabilit ca asistenta sa juridica de catre un aocat este obligatorie, cand acesta este minor,
militar in termen, militar cu termen redus, re!erist concentrat, ele al unei unitati militare de
inatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educati ori cand
este arestat chiar in alta cau!a, in cau!ele in care legea preede pentru infractiunea saarsita
pedeapsa inchisorii de C ani sau mai mare sau cand instanta aprecia!a ca inculpatul nu si-ar
putea face singur apararea -art. >?> ).pr.pen...
/n comparatie cu ceilalti participanti in procesul penal, psihologia aocatului este
diferita in functie de calitatea in care acesta participa in proces, respecti aparator al
inculpatului, al partii atamate, al partii ciile ori al partii ciilmente responsabile.
a0 Psi1!l!#ia a"arat!rului incul"atului
/nca din momentul alegerii ori desemnarii din oficiu pentru reali!area apararii unui
inculpat, aocatul a fi supus unor trairi psihologice diferite in functie de raportarea sa la fapta
comisa de inculpat si la persoana acestuia.
/n fa!a de judecata aparatorul inculpatului poate studia dosarul cau!ei, anterior
ascultarii, pentru a lua cunostinta de ininuirea care se aduce celui caruia ii a face apararea,
a putea obtine date despre acesta spre a-i cunoaste personalitatea, po!itia pe care a adoptat-o
in proces pana in acel moment, de recunoastere ori nerecunoastere a faptei imputate.
Eraitatea faptei comise de inculpat, antecedentele penale ale acestuia, eentuala
publicitate facuta cau!ei in presa pot declansa in aparatorul acestuia atitudini diferite, de la
resemnarea in fata ininuirii pana la indarjirea de a doedi neinoatia clientului sau, chiar
impotria probelor administrate si pe care a aut posibilitatea sa le anali!e!e. Oricare din aceste
atitudini, o data imbratisate, conduc la derularea unor procese psihice de o deosebita
intensitate, care or prejudicia actiitatea de aflare a adearului.
1n aparator resemnat in fata ininuirii este, de obicei, cel care nu a putut ajunge la
intelegerea egalitatii apararii cu acu!area, cu sentimentul ca munca sa este inferioara celei
desfasurata de procuror, intimidat de acu!ator, de multe ori cu o pregatire profesionala, dar mai
ales cu o capacitate psihica modesta. 6entimentul de abandonare, teama de a nu supara,
dorinta de a nu se implica intr-o aparare care sa nu i!buteasca, frica de situatii conflictuale,
determina adoptarea unei atitudini de apatie, marcata totusi de un stress emotional intens.
7a polul opus, aparatorul hotarat de a face apararea cu orice pret, fara a tine seama de
adersar, de graitatea faptei imputate inculpatului, a cauta cu febrilitate probatiuni faorabile
clientului sau, ba!andu-se pe o disproportionata incredere in sine, in cunostintele sale, in po!itia
sa profesionala -si uneori politica., cautand chiar si influentarea opiniei publice prin interiuri in
mijloacele de informare in masa. Procesele psihice care se declansea!a in persoana unui
asemenea aparator sunt, de obicei, paralele cu cele declansate in persoana clientului sau, sunt
determinate de dorinta de a se remarca personal, dar in detrimentul apararii clientului sau.
6entimentele de simpatie ori antipatie ale aparatorului fata de inculpatul pe care il apara,
generate de fapta saarsita sau de persoana acestuia, trebuie inlaturate sau, cel putin, tinute
sub control. /ndiferent de aprobarea sau de!aprobarea faptelor comise ori de profilul moral ori
antecedentele faptuitorului, aparatorul trebuie sa-si infranga resentimentele si sa-i faca o
aparare in limitele legii, deci mecanismul derularii proceselor psihologice trebuie sa fie
echilibrat, fara sincope.
6arcina aocatului ales de inculpat -ori desemnat din oficiu. este de a-i face acestuia o
aparare completa si competenta, in limitele legale. 3e la primul contact cu inculpatul, in fa!a de
urmarire penala -cand i-a fost aparator inca din aceasta fa!a. ori in fa!a cercetarii judecatoresti
-cand a fost ales doar in aceasta fa!a. aocatul, fara a se identifica din nici un punct de edere
cu inculpatul, a incerca a intelege si a e#plica atitudinea de inoatie ori de neinoatie a
acestuia. 3in perspectia psihologica, deosebit de important este ca aocatul sa aiba rabdarea
de a asculta, o atentie trea!a, capacitate de intelegere -atat a motiatiilor intime ale inculpatului,
a personalitatii acestuia, cat si a mecanismelor de comitere a faptei., sa doedeasca
perspicacitate -sesi!and eentualele NfisuriN in acu!are, nepotriiri intre probele administrate,
omisiuni de probatiune., buna-credinta, respect fata de adear, mobilitate in gandire si
adaptabilitate la orice schimbare in mersul prei!ibil al procesului. %specte de superficialitate,
aroganta, eentuala resemnare in fata probelor considerate deosebit de concludente, suficienta,
nerabdare, duritate sunt defectiuni psihice care nu isi au locul in persoana unui aparator. /n
aceeasi categorie trebuie cuprinsa si atitudinea aparatorului de a face o aparare cu orice chip,
cautand probatiuni mincinoase, contrafacute ori contrafacandu-le, ori identificarea cu inculpatul
pana la a crede ca-si apara propria cau!a. 3e asemenea, aparatorul inculpatului trebuie sa se
considere egal cu repre!entantul acu!arii, si de pe aceasta po!itie sa procede!e la
desfasurarea intregii aparari.
%ocatul inculpatului, pe langa participarea la re!olarea laturii penale a cau!ei, trebuie
sa fie bine pregatit si pentru disputa legata de re!olarea pretentiilor ciile, respecti
solutionarea laturii ciile. %celeasi calitati psihice, dublate de cunostinte profesionale temeinice
trebuie sa aiba drept re!ultat o corecta stabilire a pretentiilor ciile ale partii ciile.

b0 Psi1!l!#ia a"arat!rului "artii $atamate si a "artii ci$ile
Persoana care a suferit prin fapta penala comisa de inculpat o atamare fi!ica, morala
sau materiala, daca participa la procesul penal, se numeste parte atamata, iar persoana
atamata care e#ercita actiunea ciila in cadrul procesului penal se numeste parte ciila -art. '9
alin. > si ' ).pr.pen...
/ndiferent de aceste calitati procesuale in care intelege sa participe in procesul penal,
ictima infractiunii, prejudiciata in mai mare sau mai mica masura in integritatea sa fi!ica, in
personalitatea ei ori in autul ei, in momentul in care isi a angaja un aparator in proces, acesta
trebuie sa posede cunostinte psihologice in ba!a carora sa aborde!e ictima si sa-i sustina
interesele. 3e la primul contact cu aceasta, aparatorul trebuie sa incerce, prin luarea
informatiilor despre felul in care s-a comis fapta, sa cunoasca persoana ictimei, gradul in care
fapta inculpatului a afectat-o fi!ic, moral ori material, po!itia ei subiectia fata de cele
intamplate, gama de trairi ale ictimei in raport cu ce i s-a intamplat, cuprinsa intre sentimente
de indarjire, dorinta de ra!bunare si pana la compasiune fata de inculpat, regret ca a ajuns in
aceasta situatie. Pe langa aceasta, eentualele pretentii ciile trebuind justificate si doedite in
instanta, aparatorul a putea aprecia serio!itatea intinderii acestora -respecti daca sunt
e#agerate si nejustificate ori modice.. 3in toate aceste constatari, aparatorul poate cunoaste
personalitatea ictimei, adaptandu-si apararea, felul in care a trebui sa o faca, respecti daca
a pleca de la constatarea lipsei oricarei culpe a ictimei ori de la e#istenta unei culpe mai mari
sau mai mici. )onsideram ca, eident in functie de caracteristicile psihologice ale ictimei,
sesi!ate in acest timp, aparatorul trebuie, de regula, sa e#plice de la inceput ictimei faptul ca si
ea are sau nu are reo culpa , si aceasta in mod corect si deschis, pentru ca altfel, pe timpul
derularii procesului, daca a incerca aceste e#plicatii ori ictima a obsera ca aparatorul ei
accepta tacit o cat de redusa culpabili!are a saP>CQ, a intereni susceptibilitatea ictimei care,
adeseori, direct sau indirect, il a acu!a de Npacti!areN cu aocatul inculpatului, simtindu-se
tradata in interesele sale.
3in punct de edere al psihologiei judiciare, ictima trebuie inteleasa ca manifestandu-
se diferit in situatia in care participa in proces ca parte atamata, neaand pretentii ciile si
urmarind doar o cat mai aspra condamnare a inculpatului ori ajutarea acestuia spre a fi cat mai
usor condamnat sau chiar achitat si situatii in care participa la proces ca parte ciila, de aceasta
data precumpanind interesul pecuniar. %paratorul trebuie sa inteleaga aceste aspecte psihice si
sa-si canali!e!e actiitatea in sensul dorit de ictima spre re!olarea, in limitele legii, a
interesului acesteia. )u totul gresit a proceda atunci cand, identificandu-se cu ictima, cu
durerea ei, cu prejudicierea ei, aparatorul a asigura ictima, de la inceput si apoi pe tot
parcursul procesului, de dreptatea interesului sau, iar in final, dupa ce hotararea instantei nu i-a
confirmat cererile, sa gaseasca culpe imaginare celorlalti participanti la proces.
c0 Psi1!l!#ia a"arat!rului "artii res"!nsabile ci$ilmente

Persoana chemata in procesul penal sa raspunda potriit legii ciile, pentru pagubele
proocate prin fapta ininuitului sau inculpatului se numeste parte responsabila ciilmente -art.
'9 al. * ).pr.pen...
/n apararea acestei parti se pre!inta in proces fie un aocat ales, in situatia in care
aceasta calitate o are o persoana fi!ica, fie jurisconsultul unitatii ori un aocat ales, cand este
orba de o persoana juridica. 3esi ambii aparatori sunt persoane cu pregatire juridica, din punct
de edere psihologic, e#ista, de regula, o diferentiere care isi are i!orul in contactele mai dese
si repetate cu fa!a de cercetare judecatoreasca ale unui aocat, in raport cu astfel de contacte
mult mai reduse ale unui jurisconsult, speciali!area acestuia din urma fiind legata mai putin de
desfasurarea unui proces penal.
/n ceea ce prieste aocatul, aparator al partii ciilmente responsabile, acesta, in
general, pre!inta aceleasi caracteristici psihologice cu aparatorul inculpatului, interesul partii pe
care o apara fiind alaturat interesului inculpatului, astfel ca nu le om mai repeta, fiind e#puse
anterior.
Rurisconsultul societatii comerciale, care o repre!inta pe aceasta si care figurea!a in
proces ca parte responsabila ciilmente, de regula, se caracteri!ea!a prin aspecte de timiditate,
de pasiitate in momentul ascultarii inculpatului, considerand in mod eronat ca rolul sau este
subsidiar celui al aparatorului inculpatului. 6ituatiile in care jurisconsultul depaseste aceasta
po!itie, se implica acti si cu buna-credinta in aceasta actiitate, doedeste perspicacitate,
intelegere, dinamism, nu pot decat sa constituie un ajutor in aflarea adearului, in eentuala
diminuare a inoatiei inculpatului, care, corelati, a duce si la reducerea responsabilitatii
ciilmente a unitatii pe care el o repre!inta.
As"ecte "si1!l!#ice ale "artii $atamate si ale "artii ci$ile
6tudierea sistematica a ictimei -care in procesul penal poate figura in calitate de parte
atamata sau parte ciila. a fost ridicata in anul >ICL de catre =. &eldenson, care a propus
chiar constituirea unei noi discipline stiintifice, denumita ictimologia.
3upa acest inceput, mai multi autori au preluat ideile si argumentatiile lui &endelson,
de!oltandu-le ori criticandu-le, problematica psihologica a ictimei constituind preocupare
constanta in psihologia judiciara.
6tarile psihice prin care trece ictima unei infractiuni sunt proocate de situatiile
neasteptate, neobisnuite, de atmosfera conflictuala circumscrisa unor infractiuni , ceea ce pune
ictima in stare de puternica emotie, frica, groa!a, disperare, manie, reducandu-i perceptia
situatiilor in care a fost implicata, aducand-o in starea unor reactii de agitatie, de incapacitate de
a reactiona, de puternica de!organi!are psihica. %ctiunea faptuitorului asupra ictimei, asupra
bunurilor acesteia, fac posibila supunerea acesteia unor sen!atii corporale de durere care se
repercutea!a si asupra psihicului celui atamat sau pagubit, ceea ce afectea!a si stocarea
memoriala a informatiilor ducand la o retinere lacunara a eenimentelor sau la o alterare a
adearului faptelor comise impotria sa.
Perceptia si memorarea, fiind puternic afectate de starea emotionala cau!ata de fapta
infractorului, conduc la retinerea partiala a filmului desfasurarii actiunii indreptate impotria sa,
asa incat, lipsind unele momente sau fa!e, partea atamata este instincti manata spre
refacerea logica a intregului, de unde si consecinta unor denaturari care pot apare.
3istorsionarea receptarii si retinerii momentelor comiterii faptei conduc la pre!entarea
denaturata a acesteia cu prilejul reproducerii, din cau!a unor imprejurari mai presus de ointa
persoanei atamate ori dependente de ointa acesteia, alterarea adearului celor intamplate
putand aea un caracter constient sau inconstient.
3enaturarea inconstienta, inoluntara se datorea!a, cel mai adesea, starii emotionale
sub stapanirea careia persoana atamata a perceput faptele si consta in e#agerarea modului de
comitere, a consecintelor produse, a prejudiciului fi!ic, moral sau material suferit.
6ensibilitatea redusa sau sporita a ictimei face ca, in timp, pericolul la care a fost
e#pusa, in momentele comiterii faptei de catre inculpat, sa creasca in graitate generand ca
reactie o atitudine mult mai acu!atoare a ictimei fata de inculpat.
3enaturarea constienta, oluntara a celor intamplate este urmarea unei atitudini
deliberate prin care, desi faptele sunt receptate in mod corect, se incearca inrautatirea situatiei
infractorului, din motie de ra!bunare pentru ceea ce s-a comis si de obtinere a unei po!itii care
sa estompe!e eentuala sa contributie la saarsirea actiunii infractionale generata de atitudinea
sa proocatoare sau iolenta ori a unor relatii de dusmanie anterioare.
/n esenta, s-a apreciat ca aceasta problematica se integrea!a fenomenului psihologic al
frustratiei determinate de impactul pe care infractiunea il are asupra cursului firesc al ietii
persoanei ictimei. %ceasta frustratie se ba!ea!a pe faptul ca, prin fapta inculpatului, ictimei i
s-au cau!at suferinte morale sau fi!ice ori pagube materiale, ceea ce determina ictima, de
regula, sa aiba tendinta de a deeni ra!bunatoare incercand sa pre!inte o stare de fapt
e#agerata, in detrimentul inculpatului, pentru a-i ingreuna situatia din punct de edere penal ori
pentru a obtine pe cale judecatoreasca despagubiri ciile substantiale, ori sa incerce sa-si
ascunda aportul ei la declansarea actiitatii ilicite a inculpatului, cum ar fi, de pilda, anumite
acte de proocare, unele neintelegeri anterioare aute cu inculpatul.
@u este e#clus insa ca ictima sa fie deasupra acestor stari si, prin urmare, sa se
pre!inte echilibrata psihic si obiectia, pre!entand real starea de fapt. %lteori ictima a putea
sa incerce denaturarea faptelor in sensul ajutarii inculpatului, eocarii unor culpe ale ei
neconforme cu adearul, aceasta pentru a determina reducerea raspunderii penale a
inculpatului ori chiar inlaturarea acestei raspunderi, sorgintea acestei atitudini putand consta fie
in sentimentele de rudenie sau de afectiune care o leaga de inculpat, fie in faptul ca i s-au
acoperit daunele cu o suma mult mai mare de catre inculpat sau apartinatorii acesteia.
/n ce prieste partea ciila, care e#ercita actiunea ciila in procesul penal si solicita
despagubiri, problematica psihologica trebuie sa aiba in edere urmatoarele categorii
de prejudicii care decurg din traume psihologice perene si care se acorda intr-o gama tot mai
ampla de catre instantele judecatoresti in ultima perioada:
- prejudicii constand in dureri fi!ice sau psihice $
- prejudiciul estetic -in ca! de slutire fi!ica a ictimei.$
- prejudiciul de agrement -compensatie la posibilitatile de iata diminuate ale unei
persoane prin alterarea integritatii sale functional-fi!iologice.$
- prejudiciul juenil -prejudiciu moral special suferit de catre o fiinta umana tanara care
isi ede reduse sperantele de iata ori anumite agremente ale e#istentei..
6fera prejudiciilor de ordin psihologic este mult mai asta in doctrina si practica judiciara
a tarilor 0uropei Occidentale si in %merica.
Problematica psihologica a ictimei, constituita parte ciila in procesul penal, a fost
abordata de noi in tara si cu referire la finalitatea reali!arii repararii efectie a prejudiciului,
constatandu-se ca, daca infractorul este pedepsit prin aplicarea unei pedepse, statul este la
randul sau NpedepsitN -in sensul ca trebuie sa se ingrijeasca de detinut pe durata pedepsei -
asigurandu-i hrana, imbracamite si masuri educatie de reeducare., doar partea ciila este
neglijata, in sensul ca primirea sumelor stabilite de instanta ca despagubiri ciile depinde de
starea materiala a inculpatului ori eentual a partii responsabile ciilmente, de multe ori
acoperirea efectia a prejudiciului ciil stabilit fiind fara finalitate, in lipsa posibilitatilor de plata a
celor obligati.
Preocuparile pentru armoni!area si chiar unificarea legislatiei interne a tarilor europene
in domeniul raspunderii ciile pentru daunele morale au dus la elaborarea unor N2ecomandari
asupra recuperarii prejudiciului moralN elaborate la )olociul tinut la 7ondra intre '>-'C iulie
>ILI, sub auspiciile )onsiliului 0uropei, elaborandu-se o serie de indrumari in acest sens,
doada a interesului ce e#ista in tot mai mare masura cu priire la ictimele prejudiciate sub
aspect moral.
As"ecte "si1!l!#ice "ri$ind "e ma#istratul &udecat!r

/n fa!a cercetarii judecatoresti, conducatorul actiitatii de ascultare a inculpatului este
judecatorul - presedinte al completului de judecata -art. 'IL, 'IH, *''-*'C ).pr.pen...
O suma de cunostinte profesionale temeinice, dublate de o gandire logica nu pot duce
singure la stabilirea adearului intr-o cau!a, tactica ascultarii unui inculpat fiind determinata si
de personalitatea judecatorului magistrat, care este constituita nu numai din calitatile ca atare
ale acestuia, ci si din capacitatea de adaptare a trasaturilor de personalitate a comportamentului
celui care asculta, in fiecare situatie concreta. 1n bun judecator trebuie sa se caracteri!e!e
printr-o gandire mobila, prin capacitatea de a stabili usor contactul psihologic cu persoana
ascultata, prin obiectiitate in capacitatea de prelucrare si interpretare a declaratiilor date in fa!a
de urmarire penala, prin capacitatea de controlare a sentimentelor de simpatie sau antipatie
fata de cel ascultat si mai ales prin capacitatea de a nu-si forma idei preconcepute cu priire la
inoatia sau neinoatia inculpatului, trebuind sa aiba totodata si aprofundate cunostinte de
psihologie practica, un deosebit simt al dreptatii.
%ctiitatea judecatorului de ascultare a inculpatului in instanta pre!inta o serie de aspecte
psihologice, intre care si aspecte subiectie ce tin de personalitatea magistratului. Prin urmare,
si in actiitatea de cercetare judecatoreasca, chiar respectand preederile procedurale de
asigurare a garantiilor legale, interine un anumit grad de subiectiitate, fapt care nu este
daunator si nu afectea!a, in mare, administrarea justitiei, daca se reuseste cunoasterea acestor
aspecte pentru a se putea actiona cu ma#imum de obiectiitate posibila. %ceasta subiectiitate,
in sens psihologic si asa cum trebuie inteles termenul, inseamna tot ceea ce este legat de
subiect, de personalitate deci, si implica actiitatea constienta, luciditatea etc., caracteristici
care apar diferit la fiecare persoana, moti pentru care actionea!a sau reactionea!a in spatiul
psihologic fiecare in felul ei. /ntr-un dosar penal, studiat la fel de aprofundat, tactica de ascultare
a inculpatului, elementele ce par importante, planul de ascultare, obiectiele de urmarit pot fi cu
totul diferite de la un magistrat la altul si aceasta pentru ca din momentul studierii cau!ei se
declansea!a o serie de procese psihice care tin de personalitatea fiecarui magistrat judecator,
de calitatile perceptie, obseratie, imaginatie si cele de gandire ale acestuia, de e#perienta
sa anterioara in domeniu si de capacitatea de a alorifica aceasta e#perienta. %laturat acestora
se declansea!a si spiritul de anali!a si sinte!a, precum si capacitatea de apreciere, care, si ele,
sunt diferite de la o persoana si alta.
/n timpul cercetarii judecatoresti, la ascultarea inculpatului, judecatorul, prin atributiile
sale stabilite de lege, domina aceasta actiitate, pentru ca el conduce ascultarea, are si
posibilitatea sa obsere, sa studie!e pe inculpat sub aspectul e#teriori!arii trairilor sale psihice.
/nterpretarea corecta a acestor e#teriori!ari tine de e#perienta profesionala a magistratului, de
cunostintele sale de psihologie judiciara, de inteligenta sa si de buna-credinta.
2eali!area unei bune ascultari a inculpatului, aand drept scop aflarea adearului,
necesita in persoana magistratului si o serie de alte insusiri, printre care si perseerenta lui de a
erifica cu riguro!itate toate ariantele sustinute in aparare sau acu!are, pentru a putea e#clude
orice posibilitate de eroare, perseerenta care trebuie dublata de o gandire limpede, mobila,
neinghetata in proiect, o capacitate de a putea intelege ca nu doar arianta rechi!itoriului sau a
inculpatului trebuie urmarita si erificata, ca poate e#ista si o alta arianta care poate fi cea
adearata.
)onsideram ca, una dintre cele mai importante insusiri care ar trebui sa alcatuiasca
personalitatea unui judecator, este cea de respect fata de fiinta umana, capacitatea de a
intelege omul in ansamblul sau ca suma de calitati si defecte, pentru ca judecata se face in
primul rand cu priire la om, prin prisma persoanei sale si raportat la fapta saarsita.
%daptand la fa!a de judecata o clasificare a psihologiei judiciare in ce prieste tipurile
psihologice ale persoanelor care efectuea!a ascultarea, om putea spune ca magistratii
judecatori s-ar putea imparti, raportat la momentul ascultarii inculpatului, in:
- tipul temperat, caracteri!at printr-un comportament firesc, echilibrat, care asculta cu
atentie inculpatul, este rabdator, calm, analitic, oportun si eficient in interentii, cu tactul
corespun!ator situatiei, interesat de lamurirea aspectelor esentiale$
- tipul amabil, care se manifesta printr-o anumita transparenta in relatia cu inculpatul si
joialitate, care creea!a o atmosfera destinsa, de castigare a increderii inculpatului $
- tipul autoritar, indiiduali!at printr-o atitudine rigida, graa, cu accent de solemnitate,
impunandu-si la modul imperati ointa in fata inculpatului, reali!and, de cele mai multe ori, o
atmosfera de intimidare ce are ca efect lipsa de cooperare a inculpatului in audiere$
- tipul e#pansi in gestica, mimica, limbaj, e#teriori!at prin interentii inoportune in
desfasurarea ascultarii care se desconspira in intentiile sale, usor de obserat si studiat de catre
inculpat, deseori comple#at de necesitatea afirmarii ori nerabdator si superficial$
- tipul cabotin, caracteri!at prin e#agerarea utili!arii procedeelor actoricesti, caruia ii
place sa se auda, este preocupat de imaginea sa si nu de felul in care se desfasoara
ascultarea$
- tipul patern, care se e#prima printr-un comportament bland in timpul ascultarii, cu
intelegere si chiar compasiune fata de inculpat, interesat e#cesi de mobilul saarsirii faptei,
considerandu-se obligat sa faca aprecieri, sa dea sfaturi$
- tipul monoton, neinteresat, caracteri!at prin indiferenta fata de inculpat, de
personalitatea acestuia, de faptele lui, plat in gandire, fara rol acti, apatic, modest intelectual si
juridic, multumit de ascultarile anterioare de la urmarire, cu rare tresariri de personalitate.
0ste insa de obserat ca, in multe ca!uri, magistratul judecator nu poate fi incadrat
efecti in reunul dintre aceste tipuri, e#istand in manifestarile sale o combinatie intre aceste
tipuri sau o schimbare, de la o cau!a la alta, a tipului in care ar putea fi incadrat. 3aca aceste
schimbari se datorea!a dispo!itei momentane a persoanei magistratului, ba!ata pe factori
e#teriori momentului ascultarii -probleme de familie, de sanatate, neintelegeri la locul de
munca, satisfactii personale ori insatisfactii etc.. magistratul nu pre!inta un echilibru psihic care
sa-i confere posibilitatea de a efectua o buna ascultare. 3aca insa schimbarea este constienta,
cu rol tactic in ederea adaptarii la tipul psihologic obserat sau intuit al persoanei ce a fi
ascultata, aceasta a putea conduce la o reusita a ascultarii.
Cate$a c!nsideratii "ri$ind "si1!l!#ia duelului &udiciar
in fa%a cercetarii &udecat!resti

/n procesul penal, in fa!a de cercetare judecatoreasca, sfera mai larga de participanti la
ascultarea inculpatului -decat in fa!a de urmarire penala., presupune in mod necesar o
actiitate mai ampla, desfasurata in mod cone#, de pe po!itii diferite, de catre cei care sunt
legal chemati la desfasurarea acestei actiitati.
@otiunea de duel judiciar a fost mai putin utili!ata inainte de anul >IHI, in tara noastra
nee#istand abordari ale problematicii psihologiei acu!atorului public si aparatorului, in priinta
Procuraturii asemenea studii nefiind posibile Ndin cau!a caracterului inchis al institutiei si a
unei psihologii oficiale, caracteri!ate prin rigiditate, ignorandu-se ca in spatele functiei se afla
totusi oameni cu personalitatea lor psihosociala si culturala distinctaO. 3e asemenea, aocatul,
cel ales sau numit, pentru asigurarea apararii inculpatului, a fost marginali!at si ignorat, desi nu
s-a putut nega niciodata importanta si aloarea profesiunii lui, nee#istand ca atare nici
preocupari priind psihologia acestuia.
/n pre!ent egalitatea acu!arii si apararii in fata justitiei, deenind reala, necesita o tratare
psihologica ca atare, in interactiune si interdependenta, rolul lor la aflarea adearului fiind
deosebit de important.
/n acest duel judiciar nu trebuie uitata participarea si a celorlalte parti din proces: partea
atamata, partea ciila, partea ciilmente responsabila, fiecare cu interesele ei, alaturate fie
acu!arii fie apararii, intr-o anumita masura.
1rmarirea modului in care se desfasoara acest duel judiciar, dar si interentia actia in
derularea acestuia, respectarea dispo!itiilor legale, orientarea lui, sunt atribute ale instantei de
judecata in sistemul nostru de drept.
/n ascultarea inculpatului, potriit principiului contradictorialitatii ce constituie
fundamentul juridic al duelului judiciar, acest duel incepe in fa!a de adresare a intrebarilor si
primire a raspunsurilor, care succede fa!a relatarilor libere, intrebari care se adresea!a prin
intermediul presedintelui completului de judecata, ceea ce e#plica implicarea judecatorului in
duelul judiciar. 2olul acti al judecatorului care conduce audierea are un impact psihologic
asupra participantilor la ascultare, indiferent de po!itia pe care acestia o ocupa - de acu!atori ori
de aparatori. )unoasterea trasaturilor de personalitate a judecatorului constituie o cerinta
necesara, care poate fi de folos in reali!area colaborarii cu completul de judecata in indeplinirea
mandatului pe care procurorul si aocatul il au, respecti de acu!ator ori de aparator. 0ste
eident, totodata, ca si judecatorul trebuie sa sesi!e!e profilul psihic al procurorului, al
aparatorului, al partilor din proces, asa cum si partile din proces trebuie sa-si cunoasca reciproc
acest profil, datorita interactiunii in care isi desfasoara actiitatea. 3ar, totusi, cea mai
importanta cunoastere interpersonala, sub aspectele ei psihice, trebuie sa se reali!e!e intre
repre!entantul acu!arii si cel al apararii, de multe ori aceasta fiind hotaratoare in castigarea
duelului judiciar.
Procurorul care, de regula, este sustinatorul actiunii publice, repre!entant al societatii -in
cau!ele in care actiunea penala se e#ercita din oficiu., sustinator al acu!arii inculpatului, este
inlocuit in aceasta din urma calitate de un aocat in situatia proceselor in care actiunea penala
se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei atamate, deenind repre!entant al
acu!arii, astfel ca o calitate in plus a aocatului ar trebui sa fie mobilitatea lui psihica, garantie a
reusitei sale in duelul judiciar.
N!rme tactice le#ale de ascultare a incul"atului
@ormele procedurale penale fi#ea!a cadrul ascultarii inculpatului in instanta -art. *'*-
*'C ).pr.pen.. prea!andu-le pe cele mai importante, care au caracterul unor metode tactice.
7egiuitorul a prea!ut doar aceste norme pentru ca nici nu putea si nici nu trebuia sa includa
toate metodele tactice, deoarece, cu respectarea cadrului legal stabilit, ramane criminalisticii
sarcina elaborarii de reguli si procedee tactice de ascultare a inculpatului.
O prima norma procedurala este cea prea!uta de art. *'* alin.> ).pr.pen. care
stabileste ca ascultarea inculpatului este prima actiitate pe care instanta trebuie sa o
desfasoare in cadrul procesului de aflare a adearului. /n alin.' al aceluiasi articol este
prea!uta apoi o dispo!itie legala cu caracter de norma tactica, respecti oferirea posibilitatii
inculpatului de a relata liber tot ce stie despre fapta pentru care este trimis in judecata, fara a fi
intrerupt si fara a i se citi ori a i se aminti continutul declaratiilor date in fa!a de urmarire penala,
acesta in reali!area scopului de a se obtine o relatare spontana, cursia si cat mai conforma cu
realitatea.
Pentru situatiile rare in care inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari,
ori pentru situatiile in care e#ista contra!iceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta si
cele date anterior, legiuitorul stabileste prin art. *'C alin.> ).pr.pen. o regula completatoare,
respecti, presedintele, dupa terminarea relatarii libere, este indrituit a cere inculpatului
e#plicatii, putand da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare. 3aca inculpatul
refu!a sa dea declaratii in fata instantei, potriit art. *'C alin.' ).pr.pen., presedintele dispune
sa fie citite declaratiile date de inculpat in fa!a de urmarire penala.
O noua norma procedurala, cu caracter de procedeu sau regula tactica, este cea
prea!uta de art. *'* alin.' te!a // ).pr.pen., care stabileste ca, dupa terminarea relatarii libere,
incepe fa!a de punere a intrebarilor si primire a raspunsurilor, intrebari care se pot pune de
catre presedinte, de catre procuror, partea atamata, partea ciila, partea ciilmente
responsabila, de catre ceilalti inculpati, precum si de catre aparatorul inculpatului a carui
ascultare se face -in situatiile in care ceilalti participanti la proces au aparatori, intrebarile sunt
puse, de regula, de catre acestia.. /ntrebarile sunt puse prin intermediul presedintelui de
complet, iar instanta are abilitarea sa respinga acele intrebari pe care nu le considera necesare
in cau!a -art. *'* alin.* ).pr.pen...
Prin art. *'* alin.9 ).pr.pen. se mai stabileste ca inculpatul poate fi supus unei ascultari
repetate ori de cate ori este necesar.
O alta norma procesuala cu caracter tactic este si cea prea!uta de art. *'9 alin.>
).pr.pen., care, diferit de regula generala instituita prin art. ?> alin.' ).pr.pen., preede ca la
cercetarea judecatoreasca, cand sunt mai multi inculpati in aceeasi cau!a, fiecare este ascultat
in pre!enta celorlalti. Obseram aici o deosebire de reglementare intre modalitatea stabilita
pentru ascultarea in fa!a de urmarire penala si in fa!a cercetarii judecatoresti, in aceasta din
urma fa!a accentul punandu-se pe erificarea si completarea probelor administrate in fa!a de
urmarire penala, erificare si completare care au loc in sedinta publica, cu participarea tuturor
subiectilor oficiali si neoficiali ai procesului penal pre!enti la judecata, astfel ca ascultarea
coinculpatilor se face in pre!enta tuturor, reali!andu-se publicitatea si contradictorialitatea
sedintei de judecata. Pentru situatiile in care aceasta regula de principiu ar impiedica insa o
buna ascultare, legiuitorul a prea!ut prin art. *'9 alin.' ).pr.pen. ca atunci cand interesul aflarii
adearului o cere, instanta poate dispune ca unul sau unii dintre inculpati sa fie ascultati fara ca
ceilalti sa fie de fata. %ceasta reglementare are si ea caracter tactic, permitand dispunerea, la
cererea oricarui participant la proces sau din oficiu, a unei ascultari care sa aiba o mai mare
eficienta. /n acest ca!, in sala de sedinta ramane doar inculpatul ce se asculta, ceilalti fiind
indepartati din sala. )onsideram necesar ca pentru reali!area eficientei acestei ascultari
separate, dupa ascultarea unui inculpat si introducerea pentru ascultare a altui coinculpat, cel
anterior ascultat sa fie tinut separat de cei care inca nu au fost ascultati -si apoi fata de cei deja
ascultati. pentru a nu-si comunica ce au declarat ori a se pune de acord cu anumite aspecte ale
faptei. /n ca!ul in care nu se reali!ea!a aceasta separare, ascultarea separata isi poate pierde
utilitatea.
%xemplificam in acest caz ascultarea realizata in dosarul 22345267 in care au fost
trimisi in judecata un numar de 2 inculpati pentru comiterea infractiunii de incaierare& #in
ascultarile inculpatilor efectuate in cursul urmaririi penale nu s-a putut stabili precis care dintre
inculpati a aplicat lovitura care a cauzat decesul unei victime si care a aplicat lovitura care a
produs vatamarea corporala grava a unei alte victime" toti cei sapte inculpati din primul grup
fiind trimisi in judecata pentru incaierare in forma agravata prevazuta de art& 899 alin& 8 C&pen&
In fata instantei s-a dispus ascultarea separata a inculpatilor luandu-se masuri si
pentru ca cei indepartati din sala sa nu comunice intre ei " si" dupa o audiere care a durat peste
sase ore " doar din cele declarate de inculpati s-a putut stabili cu precizie autorul uciderii
victimei" respectiv a vatamarii corporale grave a celeilalte victime si actele de complicitate a
restului inculpatilor& 'ot din aceasta ascultare s-a desprins si un alt aspect important privind
incadrarea juridica a faptelor" respectiv modalitatea in care s-au comis faptele si vinovatia
fiecarui inculpat" ulterior schimbandu-se incadrarea juridica din incaierare in infractiune de omor
si vatamare corporala grava&
Consideram ca" daca nu s-ar fi procedat la aceasta ascultare separata" rezultatul
audierii ar fi fost departe de a contribui la aflarea adevarului&
Pentru reali!area deplina a contradictorialitatii, legiuitorul a stabilit insa, prin art. *'9
alin.* ).pr.pen., obligatia instantei ca, dupa ascultare, in pre!enta tuturor coinculpatilor, sa fie
citite declaratiile luate separat, dupa care coinculpatii care nu au fost pre!enti, pot pune intrebari
inculpatului ascultat separat. /n alin. 9 al art. *'9 ).pr.pen. se mai instituie si posibilitatea ca
inculpatul ascultat separat sa poata fi ascultat repetat in pre!enta celorlalti inculpati sau a unora
dintre ei.
Pentru ca pot apare situatii in care inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau
imprejurari la care s-a referit in declaratiile anterioare date in fa!a de urmarire penala ori intre
acele declaratii si declaratia data in fa!a cercetarii judecatoresti, e#ista neconcordante,
contra!iceri ori se retractea!a total cele declarate anterior, s-au prea!ut prin art. *'C ).pr.pen.
alte dispo!itii procesuale cu caracter tactic, respecti instanta sa ceara e#plicatii cu priire la
neconcordantele iite, putand da citire, daca e ca!ul, in intregime sau in parte, declaratiilor date
anterior -alin.>., aceeasi citire a declaratiilor anterioare fiind facuta in mod obligatoriu atunci
cand inculpatul refu!a sa dea declaratii in fata instantei -alin.'.. 7ectura in instanta a
declaratiilor scrise date anterior este mijlocul prin care se satisface principiul oralitatii judecatii.
Prin necunoasterea sau nesocotirea acestor dispo!itii legale se mai practica uneori in instanta
inceperea audierii inculpatului cu citirea declaratiilor sale date in fa!a de urmarire penala ori se
renunta complet la audierea inculpatului pre!ent, inlocuind aceasta prin citirea declaratiilor
anterioare. %ceasta practica, gresita din punct de edere procedural, este cu atat mai gresita
din punct de edere al tacticii criminalistice, intrucat propriu-!is se e#clude o fa!a deosebit de
importanta a procesului penal - ascultarea inculpatului in instanta.
7. Pre#atirea ascultarii incul"atului
Orice actiitate umana, cu cat este mai bine pregatita inainte de a se trece la desfasurarea ei,
cu atat mai mult a duce la finalitatea dorita. 6i in ca!ul ascultarii inculpatului, o buna pregatire a
acesteia a duce in mod negresit la obtinerea unor declaratii care sa contribuie hotarator la
aflarea adearului.
@ecesitatea unei bune pregatiri a ascultarii inculpatului este de esenta reusitei in
aceasta actiitate. %tentia indreptata spre studierea detaliata a faptei saarsite, sub toate
aspectele ei, trebuie corelata cu cunoasterea infractorului, a personalitatii acestuia, a mobilurilor
care l-au determinat sa comita o asemenea fapta, a eentualelor situatii conflictuale anterioare,
a contributiei ictimei infractiunii, a conditiilor concrete in care s-a desfasurat actiitatea
infractionala.
/n raport de toate aceste aspecte, se a putea stabili si tactica de pregatire in ederea
ascultarii, modalitatea in care or fi studiate probele administrate in fa!a de urmarire penala,
stabilirea importantei doe!ilor cau!ei, aspectele de natura psihologica care or trebui aute in
edere in derularea acestei actiitati.
Pregatirea ascultarii inculpatului are o sfera ampla si este necesar a fi desfasurata sub
mai multe aspecte:
a) )tudierea dosarului cau$ei
&omentul sesi!arii prin rechi!itoriu a instantei cu judecarea unei cau!e presupune un
ansamblu de probe administrate deja, ascultari ale inculpatului, martorilor, partilor atamate,
partilor ciile reali!ate in fa!a de urmarire penala -ca!ul sesi!arii instantei prin plangere
prealabila il om anali!a intr-un capitol urmator.. 6tudierea temeinica a tuturor actelor si
probelor din dosar constituie o indatorire de prima importanta pentru magistrat. Prin acest
studiu, cel care a efectua ascultarea poate sa obtina suficiente date cu priire la fapta -sau
faptele. pentru care inculpatul este trimis in judecata, precum si cu priire la persoana
inculpatului. /n aceasta fa!a, studiul aprofundat, atent, trebuie sa duca in mod necesar la aflarea
modalitatii de comitere a faptei, a imprejurarilor concrete in care s-a comis, la contributia
actiitatii inculpatului in cone#itate cu imprejurarile faori!atoare care au facilitat saarsirea ei,
iar in ca!ul cand e#ista mai multi inculpati contributia fiecaruia dintre acestia. %cest studiu
trebuie facut cu obiectiitate, atat a probelor in acu!are, cat si a celor administrate in aparare,
precum si asupra circumstantelor atenuante sau agraante ale raspunderii inculpatului.
/n timpul studierii probelor se impune a fi notate pe fisa de ascultare toate elementele
importante cu priire la cau!a si la persoana inculpatului, aspectele neprobate ori cu un
probatoriu insuficient, eentualele alibiuri inocate, intrebarile ce se impun a fi puse, aspectele
de lamurit, neconcordantele dintre declaratiile luate inculpatului in timpul urmaririi penale ori
intre declaratiile acestuia si alte probe.
3eosebit de importanta in aceasta fa!a este si consultarea literaturii juridice si a practicii
judiciare cu referire la infractiunea pentru care inculpatul este trimis in judecata, intrucat cu
prilejul ascultarii or trebui lamurite aspecte ale continutului infractiunii, mai ales priitoare la
latura obiectia si la latura subiectia, de multe ori stabilirea corecta prin intrebari si raspunsuri
a actiunii inculpatului in concret si a intentiei sau culpei ori a lipsei de inoatie cu care a
actionat, determinand reusita actiitatii de infaptuire a justitiei.
/n situatiile cand ascultarea urmea!a a se face cu priire la o infractiune intr-un anumit
domeniu cu un aspect special, spre e#emplu o infractiune economica, comisa intr-un anumit
sector producti, pregatirea ascultarii presupune studierea actelor normatie si a reglementarilor
speciale referitoare la acel sector, cunoasterea sferei atributiilor de sericiu ale inculpatului.
/n actiitatea practica de pregatire a ascultarii regula este reali!area temeinica a acestei
actiitati, studiul aprofundat, atent. @u putem insa sa nu aratam ca, uneori, aceasta pregatire se
face superficial ori nu se face deloc, ajungandu-se ca direct, in sala de sedinta, fara a fi studiata
cau!a, sa se procede!e la ascultare. 6ituatiile in care ascultarea nu este pregatita se pot datora
increderii celui ce a efectua aceasta actiitate in e#perienta sa, in capacitatea sa de a sesi!a
rapid aspectele cau!ei, lipsei de interes si de respect pentru actiitatea ce o desfasoara, lipsei
de timp pentru a studia dosarele in situatiile unui rol deosebit de incarcat. /ndiferent de
motiatie, consideram ca este de neacceptat o asemenea atitudine care duce la o actiitate de
ascultare desfasurata la intamplare, fara eficienta, la prelungirea in timp a ascultarii, care nu
rareori trebuie repetata, nu ca regula tactica, ci ca re!ultat al felului defectuos in care a fost
pregatita.
&agistratul care conduce ascultarea este necesar sa pregateasa cu minutio!itate
aceasta ascultare.
/n pregatirea ascultarii mai trebuie retinut si faptul ca judecatorii trebuie sa stie sa se
pregateasca si in raport de cei care participa la ascultare, si care, in reali!area indatoririi pe care
o au sau a interesului in proces, or pregati si ei ascultarea si or incerca sa relee doar
aspectele care le sunt faorabile . %stfel, procurorul a pregati ascultarea pentru a mentine
ininuirea si a demonstra ca aceasta este de netagaduit, iar inculpatul si aparatorul sau or
cauta sa acredite!e ideea neinoatiei inculpatului ori unei inoatii cat mai reduse a acestuia.
Prin urmare, fiecare proba administrata trebuie bine studiata pentru ca se poate incerca
folosirea ei doar in parte, respecti e#ploatarea doar a unui anumit aspect care confirma
acu!area ori o infirma, iar prin anumite intrebari care se or pune in timpul ascultarii, daca
studiul a fost superficial, se poate ajunge la absoluti!area si de!oltarea e#agerata a acelui
aspect, in reali!area interesului aratat. )unoasterea de la inceput a oricarei probe in
amanuntime si in cone#iune cu toate probele din dosar fac ineficiente incercarile trunchierii
adearului, pentru ca, dupa fiecare intrebare cu priire la un aspect rupt din conte#t, se a putea
continua - de cel ce conduce ascultarea - cu intrebari complementare care sa reconstituie
intregul probei.
%m putea e#emplifica sub acest aspect situatia in care, in declaratiile de la urmarire
penala, inculpatul arata ca Nam primit de la coinculpat bunurile despre care stiam ca sunt
sustrase, le-am alorificat si i-am remis coinculpatului contraaloarea pentru ca bunurile erau
ale acestuia, eu neretinand nici o sumaO. 7a instanta inculpatul isi schimba declaratia aratand ca
Nam primit de la coinculpat bunurile, le-am alorificat si i-am remis coinculpatului contraaloarea
pentru ca bunurile erau ale acestuia, eu neretinand nici o suma,. )onsemnarea doar a acestei
declaratii la instanta transforma recunoasterea infractiunii de tainuire in fa!a de urmarire penala
intr-o fapta care nu mai intruneste elementele constitutie ale infractiunii, lipsindu-i sub aspectul
laturii subiectie cerinta esentiala subiectia, respecti cunoasterea de catre faptuitor ca
bunurile primite pentru alorificare proin din saarsirea unei fapte prea!ute de legea penala.
5aptul insa ca declaratia de la urmarire a fost bine studiata, trebuie sa declanse!e imediat
intrebarea cu priire la faptul daca cel ascultat a cunoscut proenienta bunurilor ce le-a primit. /n
ca!ul in care inculpatul a arata ca stia ca aceste bunuri au fost sustrase, nu se mai pun alte
intrebari, iar daca a arata ca nu stia ori ca erau ale coinculpatului, se a intreba pentru ce moti
la urmarire a declarat altfel, putandu-i-se citi si acea declaratie.
3aca insa presedintele completului de judecata nu sesi!ea!a schimbarea esentiala din
declaratie, aceasta ar trebui sesi!ata de catre repre!enantul Parchetului pentru ca aparatorul
inculpatului, chiar sesi!and, nu are interesul relearii acestui aspect, ci, dimpotria, a constui
intreaga aparare pe acest aspect.
Obseram, deci, ca o pregatire minutioasa a ascultarii trebuie sa fie facuta si de catre
procuror, precum si de catre aocat. 5iecare dintre ei isi pot intocmi fise de ascultare in care sa-
si note!e aspectele importante ce trebuie elucidate.
%ctul de trimitere in judecata - rechi!itoriul - asea!a intr-o anumita ordine inculpatii
-atunci cand sunt mai multi coinculpati., precum si martorii care se propun a fi audiati. -2egula
in actele de trimitere in judecata este ordonarea inculpatilor dupa graitatea faptei retinute in
sarcina lor, dupa inoatie, dupa antecedentele acestora, dupa faptul ca recunosc fapta, iar a
martorilor de la cei care confirma ininuirea pana la cei care au fost propusi in aparare.. %tunci
cand se face pregatirea ascultarii, apreciem ca fiind de o deosebita importanta faptul ca atat
inculpatii, cat si martorii sa fie ase!ati in ordine tactica necesara aflarii adearului in cau!a si sa
nu se respecte intotdeauna ordinea propusa in rechi!itoriu. %stfel, dupa studiul declaratiilor
inculpatilor, a antecedentelor lor -atunci cand e#ista. judecatorul isi poate ordona succesiunea
ascultarii acestora si altfel decat s-a propus de organul de urmarire penala. 0ste
recomandabil sa se inceapa cu cei fara antecedente penale, si dintre acestia cu cei care
declara in concordanta cu conclu!ia generala ce se poate trage din ansamblul
probelor administrate in fa!a de urmarire penala, apoi cu inculpatii recidiisti care declara in
acelasi sens, si, doar in final, cu cei care au declaratii ce nu se coroborea!a cu probele
administrate, indiferent ca ansamblul probatiunii duce la confirmarea unei fapte sau la
infirmarea comiterii ei, intrucat sarcina judecatorului este aflarea adearului si nicidecum
confirmarea unei ininuiri.
6e poate intampla ca, in ca!uri e#ceptionale, in timpul urmaririi penale inculpatul sa
refu!e a face declaratii ori sa declare doar ca isi a face apararea in fata instantei de judecata,
asa incat sa nu e#iste la dosar nici o po!itie a inculpatului de confirmare ori de infirmare a
inoatiei sale. /n aceste situatii, pregatirea ascultarii trebuie sa se faca cu multa atentie, in
amanuntime, cu preederea oricarora din po!itiile pe care le-ar adopta inculpatul.
)hiar in situatiile in care la urmarirea penala inculpatul a recunoscut fapta ce i se
imputa, aceasta nu trebuie sa duca la un studiu superficial al declaratiilor sale ori al probatoriului
administrat, pentru ca nu rareaori in instanta acesta reine la cele declarate, aducand o noua
ersiune, pre!inta un alibi credibil, iar studiul insuficient al probelor, necunoasterea temeinica a
dosarului pot duce la o ascultare ineficienta, cu greseli tactice, la indepartarea de adear.
Ordinea studierii materialului de urmarire penala apartine, de asemenea, alegerii
fiecaruia dintre cei care or participa la ascultare, legea nestabilind reo anumita prioritate. /n
practica, din pacate, de multe ori se citeste rechi!itoriul, apoi eentual catea declaratii de
martori care sunt indicati a confirma ininuirea, considerandu-se, in acest fel, ca suficienta
studierea dosarului. @ici in ce prieste aceasta ordine de studiu nu se pot da NreteteN,
personalitatea fiecaruia, precum si e#perienta profesionala, determinand alegerea ordinii proprii.
)onsideram totusi ca este indicat ca studiul sa inceapa cu citirea si anali!area
declaratiilor martorilor, a partii atamate, a inculpatului, cu anali!a probelor stiintifice
adminstrate in cau!a -cand acestea e#ista. si doar apoi, dupa ce deja magistratul si-a format o
conclu!ie, sa se studie!e referatul de terminare a urmaririi penale si rechi!itoriul pentru a se
compara conclu!ia reiesita din probe cu actul de sesi!are a instantei.%ceasta ordine de
studiere are si aantajul inlaturarii pericolului plecarii in studiu cu o parere preconceputa priind
inoatia inculpatului, asa cum este releata in rechi!itoriu, si lasarii libere a posibilitatii de
apreciere a probelor de catre magistrat.
O data cu studierea fiecarei probe din dosar, a fiecarui act procedural intocmit, este
recomandabil ca pe fisa de ascultare sa se note!e problemele ce trebuie clarificate -mai ales ca
unele dintre ele pot fi clarificate numai cu ajutorul inculpatului., aceasta ajutand in mare masura
la intocmirea planului de ascultare. %tunci cand problemele pentru care a fi ascultat inculpatul
au legatura cu alte dosare, este recomandabil ca studiul sa fie e#tins si asupra acestora.
b) Cunoasterea inculpatului
/ntr-o actiitate de ascultare bine pregatita, un rol hotarator pentru obtinerea unor
declaratii corespun!atoare adearului reine cunoasterii personalitatii inculpatului si a
trasaturilor psihice specifice acestuia, eident alaturi de cunoasterea in concret a faptei
saarsite. 3e multe ori insa, preocuparea judecatorilor se opreste la studiul probelor priind
fapta imputata inculpatului, considerandu-se in mod gresit ca ascultarea fiecarui inculpat nu
ridica probleme deosebite, toti fiind persoane care sunt in conflict cu legea penala si prin urmare
nu se prea deosebesc.
2ealitatea insa este cu totul alta: fiecare inculpat este o persoana unica, irepetabila, cu
trairi psihice specifice, cu conduite sau manifestari personale, tributar mai mult sau mai putin
mediului in care s-a de!oltat si in care traieste, mai mult sau mai putin labil psihic.
)unoasterea componentelor psihologice ale personalitatii -temperamentul, caracterul,
aptitudinile- este deosebit de necesara, pentru ca actiitatea de ascultare, asa cum s-a aratat,
constituie o lupta pe taram psihologic in care se incearca aflarea adearului de catre instanta de
judecata, iar inculpatul, de cele mai multe ori, este preocupat sa ascunda, ori cel putin sa
diminue!e participarea sa la saarsirea faptei.
/n legatura cu personalitatea inculpatului trebuie sa se cunoasca, cel putin in linii
generale, pregatirea lui profesionala, locul de munca, situatia familiala, preocuparile
e#traprofesionale, prieteniile sale, gradul de cultura, temperamentul si caracterul sau, mobilul
care l-a determinat sa comita fapta pentru care este trimis in judecata, starea sanatatii, iciile,
antecedentele penale -atunci cand e#ista., felul in care inculpatul a conceput si a saarsit fapta
penala etc.
4oate aceste date se pot obtine de organul de urmarire penala si doar o mica parte pot fi
obtinute de instanta de judecata.
3in dosarul cau!ei, instanta poate afla date in acest sens din e#trasul de ca!ier judiciar -cu
priire la eentualele condamnari anterioare, pentru ce fapte, persistenta in comiterea
acestora., din unele declaratii de martori, din declaratiile inculpatului -ori coinculpatilor cand
acestia e#ista., din procesul - erbal de cercetare la fata locului -intr-o masura mai redusa., din
ancheta sociala, care se efectuea!a doar pentru inculpatii minori, din Onotele de cunoastereO
intocmite de catre lucratorul de politie in unele dosare in mod cu totul e#ceptional.
%ceste relatii pe care lucratorul de politie le pre!inta in Onota de cunoastereO ar trebui sa
fie deplin obiectie, insa nu arareori ele contin aprecierea personala a politistului, influentata de
eentualele situatii anterioare in care inculpatul a fost in relatii mai bune sau mai rele cu
respectiul lucrator.
7a dosar mai sunt atasate si Ocaracteri!ariO ale inculpatului emise de conducerea locului
de munca in care inculpatul si-a desfasurat actiitatea, acesta fiind pre!entat ca o persoana
plina de calitati, cu o buna comportare, muncitor sarguincios si corect, chiar si in situatii in care
inculpatul este trimis in judecata pentru unele sustrageri de la acest loc de munca.
)onsideram ca o lacuna in efectuarea urmaririi penale faptul ca nu e#ista preocupare
pentru a oferi instantei date cat mai complete cu priire la persoana inculpatilor.
/n lucrari de data recenta, cu caracter teoretic si indrumator mai ales pentru organele de
urmarire penala, se specifica actiitatile pe care organele de urmarire penala le pot desfasura,
cu posibilitatile lor multiple, pentru a se reali!a cunoasterea ininuitului sau inculpatului in fa!a
de pregatire a ascultarii la urmarirea penala.
%stfel organul de urmarire penala poate obtine date despre ininuit pe cale indirecta, cat
si in mod direct. %ctiitatile indirecte prin care se pot obtine date priind temperamentul,
caracterul si aptitudinile persoanei cercetate constau in inestigatii cu priire la persoana
ininuitului, cercetarea la fata locului, studierea unor inscrisuri emanate de la ininuit, inestigatii
priind comportarea in familie, la locul de munca, comportamentul dupa saarsirea infractiunii.
%poi actiitatile directe ale organului de urmarire penala prin care se pot obtine date despre
personalitatea ininuitului sau inculpatului constau in efectuarea perche!itiei -corporale,
domiciliare., constatarea atitudinii in timpul aplicarii sechestrului, in momentul retinerii ori
arestarii. /n toate aceste actiitati organul de urmarire penala obsera si constata o multitudine
de atitudini, de trairi ale inculpatului, poate obtine date de la orice persoana, iar in momentul in
care face ascultarea a folosi cele mai potriite reguli tactice.
3in pacate insa, toate aceste constatari ale organului de urmarire penala nu reies din
actele intocmite. 6pre e#emplu, daca in timpul perche!itiei corporale efectuate la o surprindere
in flagrant a comiterii unei infractiuni lucratorul de politie il obsera pe faptuitor ca tremura,
transpira, plange etc. ori sta imperturbabil, iar apoi la efectuarea ascultarii deja stie cum sa
procede!e tactic, toate aceste manifestari de atitudini nu apar niciodata in procesul-erbal de
consemnare a efectuarii perche!itiei, cum, de altfel, niciodata nu re!ulta din dosar cum a decurs
arestarea, unde s-a efectuat, mandatul de arestare nee#primand nimic in acest sens. 3e
asemenea, la cercetarea locului faptei, organul de urmarire penala poate obsera manifestarile
faptuitorului -cand acesta este pre!ent., poate lua relatii despre el de la orice persoana cu care
ine in contact direct, insa nu om gasi nicicand in procesul-erbal reo mentiune despre aceste
stari ale inculpatului si, cu totul intamplator, se a administra reo proba cu martori pentru a se
doedi comportamentul faptuitorului.
6tiut fiind ca in fa!a cercetarii judecatoresti prima actiitate a instantei consta in
ascultarea inculpatului, dupa care se administrea!a apoi toate celelalte probe, singura care
poate oferi date folositoare pentru pregatirea ascultarii este actiitatea din fa!a de urmarire
penala, pentru ca obtinerea unor probe in acest domeniu, dupa ascultare, dein ineficiente cu
priire la tactica ce se putea adopta cu prilejul ascultarii.
c0 Stabilirea m!dului de desfasurare a ascultarii si elab!rarea
"lanului de ascultare
/n timpul studierii dosarului penal cu care instanta a fost inestita si pentru judecarea
caruia s-a fi#at un termen la care se a proceda la ascultarea inculpatului -sau a inculpatilor.,
aceasta actiitate de ascultare este necesar a fi pregatita si organi!ata. Pregatirea in ederea
ascultarii inculpatilor se a face de catre fiecare dintre cei ce or participa la ascultare
-judecatori, procurori, aparatori, parti in proces., insa organi!area modului de desfasurare a
ascultarii este in atributul judecatorului membru al completului de judecata.
%scultarea nu se a face la intamplare, dupa inspiratia de moment a presedintelui
completului de judecata, ci ea trebuie anterior organi!ata, respecti dupa studiul aprofundat al
declaratiilor inculpatului date in fa!a de urmarire penala si a altor probe administrate in acea
fa!a, se or stabili din punct de edere tactic catea aspecte de urmarit, respecti problemele
neclare ce trebuie lamurite -spre e#emplu: inadertentele priind momentul e#act al comiterii
faptei re!ultate din declaratiile succesie din fa!a de urmarire penala ale inculpatului si ale
unora dintre martori, date ce nu concorda etc.., ce mijloace de proba pot sau trebuie folosite in
timpul ascultarii -inscrisuri, declaratii de martori, procese-erbale de reconstituire, fotografii
judiciare etc.., ordinea de ascultare in situatia e#istentei mai multor inculpati, daca or fi
ascultati separat sau nu.
5ata de fa!a urmaririi penale in care cel ce organi!ea!a ascultarea poate asculta
anterior martori, administra probe cu inscrisuri, ori efectua cercetari la fata locului, reconstituiri,
iar abia apoi sa treaca la ascultarea ininuitului sau inculpatului, si aici aand posibilitatea citarii
la date si ore diferite a eentualilor coinculpati, la ascultarea lor chiar si la locul comiterii faptei
-pentru crearea unui eentual soc psihic care sa-i determine sa recunoasca mai usor fapta. ori
la locul de munca sau la domiciliul inculpatului -in conditiile sale de iata obisnuite acesta fiind
predispus la un contact psihologic mai usor., in fa!a de cercetare judecatoreasca aceste
posibilitati sunt ori limitate ori e#cluse.
/n aceasta fa!a ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca este legal
stabilita prin normele procedurale, prima actiitate ce urmea!a a se desfasura fiind ascultarea
inculpatului ori inculpatilor, apoi se asculta celelalte parti, dupa care se procedea!a la
ascultarea martorilor, e#pertului ori interpretului, la administrarea altor probe. /nstanta poate
dispune unele schimbari ale ordinii doar dupa ascultarea inculpatului -art. *'> alin.* ).pr.pen..,
astfel ca organi!area acestei ascultari trebuie facuta anterior, cu mare atentie, pentru a-si relea
eficacitatea, fiind obligatoriu, deci, ca inculpatul sa fie ascultat inainte de administrarea oricarei
probe.
/n cadrul unei bune organi!ari tactice a acestei actiitati, in situatiile in care inculpatul,
prin declaratile sale in fa!a de urmarire penala, a refu!at cooperarea ori a aut o cooperare
redusa in cele declarate cu priire la fapta ce i se imputa ori a negat comiterea ei, desi
ansamblul probelor administrate in acea fa!a anterioara confirma saarsirea faptei de catre el,
la ascultarea sa in fata instantei este bine sa nu se insiste in mod deosebit, sa nu se incerce
decat obtinerea unei declaratii sumare, pentru ca din punct de edere tactic nu s-ar obtine
re!ultate, ci ar fi mai potriit sa se procede!e la ascultarea celorlalte parti, apoi a martorilor
-eentual a e#pertilor si interpretilor cand acestia sunt necesari in cau!a. si, dupa ce toate
probele s-au administrat in pre!enta inculpatului, sa se procede!e la reascultarea inculpatului
-conform art. *'* alin.9 ).pr.pen.., de aceasta data impunandu-se o ascultare amanuntita cu
inocarea aspectelor releate in fata sa, aceasta reascultare aand si aantajul ca, se a face
dupa ce inculpatul a putut fi studiat de instanta in timpul administrarii probelor, s-au putut obtine
date despre persoana sa, date care anterior primei ascultari nu era posibil a fi obtinute.
4ot in cadrul organi!arii si pregatirii ascultarii inculpatului, un loc important il ocupa
planificarea felului in care urmea!a a se face ascultarea, aceasta urmand a se materiali!a in
scris intr-un Nplan de ascultareN, Nschita de ascultareN sau Nfisa de ascultareN. /ndiferent de
denumirea ce i se poate da, acest plan de ascultare trebuie sa fie dinamic, fle#ibil si sa se
acomode!e cu realitatea faptelor, sa contina problemele de clarificat si succesiunea de
abordare a lor, intrebarile de fond sau de amanunt la care a trebui sa raspunda cel audiat. /n
ce prieste cerinta fle#ibilitatii planului de ascultare, trebuie preci!at ca , in nici o situatie, acest
plan nu trebuie considerat ca este imuabil, ci intotdeauna trebuie sa e#iste disponibilitatea de a
fi modificat in functie de desfasurarea ascultarii, de relatarile celui ascultat.
Planul de ascultare repre!inta pentru fiecare dintre cei care participa la aceasta
actiitate -judecator, procuror, aocati, chiar si parti fara pregatire juridica. o e#presie a
personalitatii fiecaruia. /n cele mai multe ca!uri este o schita cu diferite semne, notatii, sublinieri,
care uneori poate fi inteleasa doar de cel care a intocmit-o. )onsideram ca nu se pot da NreteteN
pentru intocmirea unui plan de ascultare, importanta fiind doar utilitatea acestuia. 6unt ca!uri
cand persoana care a efectua ascultarea nu-si intocmeste scris nici macar aceasta schita,
ba!andu-se pe o memorie deosebita, cu re!ultate cel putin la fel de bune ca si cele obtinute de
alte persoane cu un plan intocmit in amanunt. %semenea ca!uri, insa, le consideram de
e#ceptie si de aceea regula trebuie sa fie intocmirea unui plan de ascultare in care problemele
de lamurit sa fie concret stabilite, mai ales in situatiile comple#e, cu arietate mare de probe, cu
mai multi inculpati, cand s-au saarsit mai multe infractiuni in concurs etc. .
Planul de ascultare trebuie intocmit indiferent daca in fa!a de urmarire penala inculpatul
a recunoscut sau nu fapta, pentru ca nu arareori in fata instantei inculpatul reine partial sau
total asupra acestei recunoasteri cu cele mai dierse motiatii -nu a inteles ce i se imputa, nu a
declarat cum s-a consemnat, a recunoscut pentru ca a fost iolentat etc... &ai ales pentru
situatiile in care inculpatul nu a recunoscut fapta -desi aceasta reiese din ansamblul probelor
administrate. planul de ascultare trebuie sa fie intocmit in amanunt$ pentru situatiile in care se
considera ca tactic este mai potriit sa nu se faca de la inceput o interogare in amanunt, se or
intocmi doua planuri, cel pentru prima ascultare in mod mai sumar, si cel pentru reascultarea
acestuia in detaliu -putand fi completat si de!oltat dupa administrarea in fata instantei a tuturor
probelor cau!ei..
/n cau!ele cu mai multi inculpati se or intocmi planuri de ascultare distincte pentru
fiecare inculpat, cu abordarea specificului fiecarei ascultari in raport de contributia inculpatului in
comiterea faptei, momentul in care si-a inceput actiitatea infractionala, recunoasterea sau nu a
faptei, aspectele de personalitate ale inculpatului.
d0 Alte acti$itati au5iliare de "re#atire a ascultarii
Pentru reali!area ascultarii inculpatului la termenul de judecata stabilit, acesta trebuie
incunostiintat prin citarea sa -citare care trebuie efectuata si fata de celelalte parti din proces.,
stiut fiind ca, potriit art. 'I> alin.> ).pr.pen., judecata poate aea loc numai daca partile sunt
legal citate si procedura este indeplinita -nepre!entarea acestora nu impiedica insa judecata -
art. 'I> alin.' ).pr.pen...
@u om insista aici pe aspectele procedurale priind citarea inculpatului aflat in diferite
situatii -arestat, in stare de libertate, minor, militar etc.., retinand doar ca, spre deosebire de
fa!a de urmarire penala in care citarea se poate face pentru inculpat, coinculpati, parti
atamate, martori, la date diferite, pentru a fi ascultati in locuri diferite, reali!andu-se astfel
cerinta tactica de a nu le lasa timp sa se pregateasca, sa ia legatura, sa se puna de acord etc.,
in fa!a de cercetare judecatoreasca citarea tuturor trebuie facuta pentru acelasi termen si, doar
daca procedura este indeplinita, se poate proceda la ascultare.
6i locul ascultarii in aceasta fa!a este, de regula, sediul instantei, in sala de de!bateri,
loc accesibil oricarei persoane in reali!area principiului publicitatii care guernea!a intreaga
actiitate de judecata. Prin e#ceptie, ascultarea sau mai ales reascultarea inculpatului se poate
reali!a la locul faptei -cu prilejul efectuarii unei reconstituiri. ori la un alt loc -localitatea in care
domicilia!a ori la locul sau de munca,cu prilejul judecarii cau!ei cu publicitate largita..
3e asemenea, instanta este datoare, in ca!uri e#pres prea!ute de lege, sa asigure
pre!enta unui aocat pentru apararea inculpatului -in ca!urile prea!ute de art. >?> alin.'
).pr.pen., precum si in cau!ele pentru care legea preede pentru infractiunea imputata
inculpatului pedeapsa inchisorii de C ani ori mai mare sau cand instanta aprecia!a ca inculpatul
nu si-ar putea face singur apararea art.>?> alin.* ).pr.pen. .. /n situatiile in care inculpatul nu
cunoaste limba romana sau nu se poate e#prima, instanta trebuie sa ia masuri de a i se asigura
un interpret. 3aca inculpatul este minor care nu a implinit >L ani, pentru audiere se a asigura
pre!enta repre!entantului %utoritatii tutelare, a parintelui, a tutorelui sau curatorului ori a
persoanei in a carei ingrijire sau supraeghere se afla. Pre!enta acestor persoane este indicata
si din punct de edere tactic pentru crearea unui cadru de siguranta a celui ascultat si pentru a
se eita dificultatile ce pot apare pe parcursul ascultarii datorate , eentual, unui sentiment de
frustrare, de insecuritate care prejudicia!a contactul psihologic.
8. Desfasurarea ascultarii incul"atului
%scultarea inculpatului, in intreaga sa desfasurare, parcurge trei etape principale, care,
de altfel, sunt parti componente ale unui proces unic, ce se intrepatrund si se completea!a
reciprocP>Q, in ansamblul sau aceasta fiind un mijloc de aflare a po!itiei inculpatului fata de fapta
ce i se imputa, de cunoastere a inculpatului in ederea stabilirii elementelor de personalitate, a
inoatiei sau neinoatiei sale, a conditiilor in care s-a comis fapta.
/n literatura de specialitate sunt stabilite trei etape ale ascultarii inculpatului, respecti
etapa erificarii identitatii ciile si a discutiilor prealabile, etapa relatarilor libere si etapa adresarii
de intrebari si primire a raspunsurilor.

A. 'ta"a $erificarii identitatii incul"atului si a discutiil!r "realabile
/erificarea identitatii inculpatului este prevazuta de art& 856 C&pr&pen& in mod imperativ
si consta in intrebari cu privire la nume" prenume" porecla" locul si data nasterii" numele si
prenumele parintilor" cetatenia" studii" situatia militara" ocupatie" locul de munca" domiciliul"
antecedente penale" starea civila !casatorit" necasatorit)" numarul copiilor" actul de identitate"
averea&
%ceasta cerinta de natura procesuala pre!inta interes pentru cercetarea criminalistica in
sensul ca prin luarea acestor date se ajunge la obtinerea de relatii despre inculpat, care, chiar
de mica intindere, pot contribui la cunoasterea acestuia, la stabilirea mediului in care isi petrece
iata, unde munceste, eentualele incalcari anterioare ale legii penale, situatia sa familiala.
3upa erificarea identitatii inculpatului, potriit art. *'' ).pr.pen., presedintele dispune
ca grefierul sa dea citire actului de sesi!are a instantei.
/n practica, uneori, acest moment nu este respectat, citirea actului de sesi!are fiind
facuta de presedintele completului de judecata, care, in continuare, isi indeplineste si obligatia
de a e#plica inculpatului in ce consta ininuirea ce i se aduce.
)onsideram ca respectarea dispo!itiei art. *'' ).pr.pen. nu este doar o obligatie de
natura procesuala, ci are si caracter de norma tactica criminalistica, pentru ca in momentele
erificarii identitatii inculpatului si citirii actului de sesi!are a instantei, sunt primele prilejuri, ce
trebuie e#ploatate la ma#imum, in care se poate studia comportamentul inculpatului fata de
situatia in care se afla, modul in care reactionea!a la ininuirea ce i se aduce, starea de liniste
sau de agitatie pe care o traieste. %poi studiul a continua cand presedintele completului ii
e#plica inculpatului in ce consta ininuirea, drepturile pe care le are in timpul procesului.
Obserarea atenta a inculpatului in aceste momente ajuta la stabilirea procedeelor tactice de
ascultare, la usurarea reali!arii acestei ascultari.
0ste de retinut ca in fata instantei nu e#ista o etapa a discutiilor prealabile ca in fa!a de
urmarire penala, o posibilitate de a stabili in timp un contact psihologic, de a castiga increderea
inculpatului, de a discuta lucruri ce nu au legatura cu cau!a, ci trebuie respectate intru-totul
normele procesual penale aratate. 4otusi, am putea afirma ca, in sine, o asemenea etapa
e#ista, insa ea nu se desfasoara prin discutii, ci prin obserarea reciproca, dar mai ales din
partea inculpatului. %rgumentam aceasta prin faptul ca inca inainte de inceperea procesului,
inculpatul se afla, de regula, in sala de de!bateri, fie fiind adus in bo#a impreuna cu alti inculpati
anterior inceperii de!baterilor, fie, daca este liber, enind in sala inaintea momentului in care
cau!a sa ajunge pe rol. /n acest timp inculpatul asista la de!baterea altor cau!e, la ascultarea
altor inculpati, percepe modalitatea in care instanta si procurorul desfasoara actiitatea
judiciara, stabileste - dupa capacitatea sa de intelegere - personalitatea fiecaruia dintre cei cu
care a eni in contact, felul in care acestia procedea!a la ascultare, manifestarile lor, poate
cantari si aprecia cum trebuie sa se pre!inte in momentul in care a fi si el audiat. Prin urmare,
este deosebit de important ca, stiind acest lucru, magistratii sa manifeste o atentie sporita
pentru felul in care se e#teriori!ea!a in momentul desfasurarii cercetarii judecatoresti, in toate
cau!ele, pentru ca de aceasta depinde stabilirea ulterioara, in timpul ascultarii inculpatului, a
unui contact psihologic, de incredere ori neincredere, de teama ori liniste, de retinere sau nu in
declararea faptei si a imprejurarilor in care s-a comis.
3e la primul contact cu inculpatul, si apoi pe tot parcursul ascultarii, trebuie sa se
foloseasca un ton obisnuit, sa se cree!e o atmosfera linistita, calma, fara tensiune neroasa sau
de intimidare, care sa cree!e un cadru prielnic declararii adearului.
3upa erificarea identitatii inculpatului si crearea cadrului aratat mai sus, dupa ce i s-a
citit cuprinsul actului de sesi!are a instantei si s-au dat lamuririle necesare cu priire la
ininuirea ce i se aduce, inculpatului i se cere sa declare tot ce stie cu priire la fapta si la
ininuirea sa, din acest moment trecandu-se in etapa urmatoare.
2. Ascultarea relatarii libere
/n aceasta etapa inculpatul are posibilitatea de a se referi la fapta -sau faptele. ce i se
retin in sarcina prin rechi!itoriu, fara a fi intrerupt si fara a i se limita timpul de e#punere.
6pre deosebire de fa!a de urmarire penala, in care prima ascultare este, de regula,
marcata de posibilitatea de a surprinde ininuitul cu aratarea faptei si a probelor, situatie pe
care acesta fie nu o cunostea, fie nu se astepta sa fie cunoscuta de catre organul de urmarire
penala, la ascultarea in fata instantei de judecata inculpatul cunoaste ininuirea, probele ce stau
la ba!a ei, are e#perienta unor ascultari anterioare, este, mai intotdeauna, mult mai echilibrat
psihic, conditii in care relatarea libera decurge in conditii superioare, de fluenta si calitate a
e#primarii -eident ca aceasta a diferi in functie de pregatirea intelectuala a diersilor inculpati..
0ste momentul in care presedintele completului de judecata, procurorul, aparatorii
-inculpatului, partii atamate etc.. au posibilitatea de a-l studia pe inculpat, de a-l obsera in
reactiile sale e#primate prin gestica, modulatii ale orbirii, ritmul orbirii, descoperind trairile
emotionale de satisfactie, multumire, mahnire, indignare, furie, spaima, frustrare. @u trebuie
uitat insa ca, in aceasta fa!a, inculpatul poate eni bine fortificat psihic, pregatit, dupa ce si-a
repetat de mai multe ori ce a spune, in urma unor consultari cu specialisti in domeniul juridic
sau psihologic, si astfel sa masche!e adearatele trairi emotionale, e#primand trairi
neadearate care sa-i induca in eroare pe cei ce asculta.
Pe langa aceasta obserare a inculpatului in ederea cunoasterii persoanei, care
foloseste pentru alegerea celor mai utile procedee tactice de ascultare, inculpatul trebuie
ascultat cu atentie si cu priire la continutul relatarii sale, notandu-se omisiunile, e!itarile,
aspectele cu priire la care apar contra!iceri, alibiurile inocate, toate aceste aspecte urmand a
fi apoi lamurite in fa!a urmatoare a ascultarii.
%titudinea inculpatului fata de ininuirea adusa poate sa imbrace una dintre urmatoarele
forme:
- sa recunoasca complet ininuirea si sa faca declaratii sincere, care, pentru cercetarea
criminalistica si pentru stabilirea adearului, sunt foarte pretioase$
- sa nu recunoasca ininuirea adusa si totodata sa faca declaratii sincere despre
neinoatia sa$
- sa recunoasca in intregime ininuirea, dar sa faca declaratii nesincere, fie pentru a-si
acoperi alte fapte mai grae, fie in ederea ascunderii altor infractiuni$
- sa nu recunoasca ininuirea si sa faca declaratii nesincere, propunand in acelasi timp
administrarea unor probe false, prin care spera sa-si doedeasca neinoatia$
- sa refu!e a face declaratii.

/ndiferent care dintre po!itiile de mai sus a fi adoptata de catre inculpat, pe langa
cerintele de a nu fi intrerupt ori oprit, acesta nu a fi admonestat, intimidat, aprobat ori
de!aprobat, nu i se or face promisiuni de atenuare a raspunderii sale, ci se a pastra acelasi
cadru solemn, de serio!itate, de calm, lipsit de duritate ori aroganta sau de o apropiere ori
familiaritate ce nu isi au locul.
Posibilitatea mentinerii acestui cadru propice ascultarii, eitarii sau inlaturarii acelor
situatii nerecomandabile, o are presedintele completului de judecata care, potriit art.'IH
).pr.pen., poate lua masurile necesare in acest scop. 3e aceea, el trebuie sa manifeste
ma#ima atentie si sa nu permita nici repre!entantului acu!arii, nici repre!entantului apararii, nici
reuneia dintre parti sa interina in reun fel in aceasta fa!a ori sa-si manifeste atitudini de
ostilitate sau de aprobare fata de inculpat sau de cele relatate de acesta. Oricare dintre
participanti are aceeasi posibilitate, ca si instanta, de a-l studia pe inculpat, de a-si nota
aspectele neclare din e#punere, omisiunile, contra!icerile, pe care sa le alorifice in continuarea
procesului de ascultare.
@u arareori in timpul relatarii sale cu priire la ininuirea ce i se aduce, inculpatul
studia!a si el efectul celor declarate asupra instantei, procurorului, aparatorului, celorlalte parti,
cautand sa obsere din mimica ori gesturi daca este cre!ut sau nu, daca este aprobat sau nu,
uneori manifesta accese de nemultumire, de contestare a felului in care s-a efectuat urmarirea
penala, reine la recunoasterile facute in acea fa!a, alteori are atitudini lingusitoare, spasite, de
castigare a simpatiei celor care il asculta.
6i in aceste situatii, o buna pregatire psihologica a celor care efectuea!a ascultarea a
face ca atitudinea lor sa nu trade!e nimic din cele dorite de inculpat, sa nu se poata descoperi
po!itia acestora fata de cele e#primate de el, prin pastrarea unei atitudini pline de echilibru.
4rebuie retinut ca persoanele care desfasoara actiitatea de ascultare a inculpatului
sunt obligate a se conforma normelor procesual penale -art. *'*-*'9 ).pr.pen.. care constituie
prin ele insele reguli tactice de ascultare, insa modul de aplicare a acestora poate diferi in
functie de pregatirea profesionala, de personalitatea acestora, de talentul cu care le aplica.
5ata de regula aratata, ca inculpatul nu a fi intrerupt in timpul relatarii sale libere asupra
ininuirii, trebuie aratat ca, prin e#ceptie, acesta poate fi totusi intrerupt din relatare atunci cand
se indepartea!a de la obiectul ascultarii, atragandu-i-se atentia de a reeni la ceea ce constituie
fondul problemei.
/n situatia in care inculpatul este trimis in judecata pentru mai multe fapte in concurs sau
pentru o infractiune continuata este necesar ca acesta sa declare cu priire la fiecare fapta sau
moment al faptei si in acest scop, daca inculpatul nu relatea!a complet, poate fi proocat sa
declare despre toate faptele.
Pentru atitudinea inculpatului de refu! de a face declaratii cu priire la ininuirea ce i se
aduce, aceasta etapa a relatarii libere lipseste, fiind suplinita procedural de dispo!itiile art. *'C
alin.' ).pr.pen. care pread ca instanta a dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat
anterior, insa ramane fara eficienta in ce prieste cercetarea criminalistica.
In cauza in care inculpatii - tata si fiu - au fost trimisi in judecata pentru comiterea
unei infractiuni de omor" acestia au refuzat sa dea in instanta vreo declaratie si imediat dupa
prezentarea invinuirii s-au intors cu spatele la instanta" spunand doar ca doresc sa fie judecati
de un tribunal militar& In aceasta situatie !pe langa constatarea infractiunii de audienta conform
art& 922 C&pr&pen) instanta a procedat la citirea declaratiilor inculpatilor date in faza de urmarire
penala" insa din punct de vedere criminalistic nu s-a mai putut realiza nimic" retinandu-se doar
atitudinea lor care ii caracteriza sub aspectul personalitatii infractionale& Probele administrate in
cauza au demonstrat vinovatia inculpatilor &
0ste total gresit procedeul unor magistrati judecatori care trec peste etapa relatarii libere
intreband inculpatul doar daca recunoaste fapta sau nu, dupa care consemne!a po!itia
inculpatului -Nrecunosc fapta si o regretaN sau Nnu recunosc fapta N. si ii solicita se semne!e
acest Nre!ultatN al ascultarii. 7a fel, este impotria oricaror reguli de tactica criminalistica
e#primarea de catre procuror a nemultumirii sau de catre aparator a satisfactiei fata de faptul ca
inculpatul nu mai recunoaste fapta asa cum a declarat la urmarirea penala, iar o astfel de
atitudine din partea unui membru al completului de judecata este de neadmis.
2eamintim ca si in aceasta etapa a relatarii libere trebuie apreciat daca aceasta se a
face in fata celorlalti coinculpati -in cau!ele in care e#ista mai multi inculpati. ori se a dispune
ascultarea separata a fiecarui inculpat. %scultarea relatarii libere a fiecarui inculpat in pre!enta
celorlalti se impune uneori cand inculpatul nu recunoaste fapta -in timp ce ceilalti o recunosc.
pentru ca sa se cree!e si tensiunea psihica necesara care sa determine pe inculpat de a
declara adearul. /n momentele in care relatea!a, acest inculpat se a simti priit, ascultat si
de!aprobat de ceilalti coinculpati si trairile sale emotionale, in cele mai multe ca!uri, il or face
sa-si reina la o relatare a faptelor intamplate in mod real. 3aca totusi persista intr-o declaratie
contrara, cu atentie se a putea obsera reactia celorlalti inculpati din care se poate trage
conclu!ia daca, in adear, inculpatul este sau nu implicat in fapta.
/n situatiile in care toti coinculpatii nu recunosc faptele este potriit din punct de edere
al tacticii criminalistice ca fiecare sa fie ascultat separat in fa!a relatarii libere, solicitandu-i-se
cat mai multe amanunte mai ales in situatiile in care inoca un alibi. %stfel a fi solicitat ca in
relatarea sa libera sa dea cat mai multe date si detalii precise priind locul in care s-a aflat in
timpul saarsirii infractiunii, cum a ajuns in acel loc, cand a plecat, respecti ce persoane au
cunostinta despre pre!enta sa acolo, daca a discutat cu ele, ce anume, cerandu-i-se si sa
propuna probe in doedirea celor sustinute. /n situatiile in care inculpatul omite sa dea astfel de
amanunte in timpul relatarii libere, aceste detalii ii or fi solicitate in etapa urmatoare de
adresare a intrebarilor.
Prin aceste relatari libere amanuntite in situatiile de nerecunoastere a ininuirii si de
inocare a unui alibi, interesul unei corecte actiitati criminalistice tactice este reali!at, pentru ca
se or putea stabili jaloanele tactice ale unei actiitati judiciare iitoare prin care se a urmari
lamurirea acestor aspecte obtinandu-se in final fie confirmarea inoatiei inculpatului, fie
infirmarea acesteia.
2elatarea libera obtinuta in conditiile respectarii normelor procesuale si cu folosirea unor
procedee tactice criminalistice, chiar si in situatiile in care declaratiile obtinute nu sunt sincere
sau complete, pre!inta catea aantaje pentru justa solutionare a cau!ei, respecti:
- posibilitatea cunoasterii sau erificarii cu e#actitate a modului in care s-a comis
infractiunea si a mobilului acesteia$
- obtinerea de date noi, de amanunt, despre fapta si imprejurarile in care s-a comis$
- studierea si cunoasterea inculpatului, a po!itiei acestuia in raport de fapta imputata$
- relatarea libera este, de regula, mai sincera decat relatarea din etapa ce urmea!a cand
se raspunde la intrebari.
C0 Adresarea de intrebari si ascultarea ras"unsuril!r incul"atului
%ceasta a treia etapa a ascultarii este cea mai importanta si repre!inta momentul de
ma#ima incordare al ascultarii inculpatului, pentru ca acum se or pune intrebarile pregatite in
urma studierii dosarului si se or primi raspunsurile inculpatului.
2eusita acestei actiitati a depinde in mare masura de capacitatea profesionala, de
calitatile innascute ori dobandite, de rabdarea, perspicacitatea, initiatia si mobilitatea in gandire
a celor care participa la ascultare.
0ste adearat insa ca intre participantii la ascultare -judecatori, procurori, aocati., desi
toti au aceeasi pregatire juridica, din punct de edere psihologic sau al pregatirii profesionale
e#ista, totusi, unele diferente. )apacitatea profesionala este mai mult sau mai putin eidenta in
raport cu o singura cau!a, dar in ansamblu, si juristii, ca orice alta categorie socio-profesionala,
pre!inta persoane mai bine pregatite sau cu o pregatire modesta, lucru care trebuie recunoscut.
3in pacate, acelasi dosar, datorita cunostintelor de specialitate mai ample sau mai reduse ale
celor care il re!ola, poate primi solutionari diferite, moti pentru care si legiuitorul a creat mai
multe grade de jurisdictie, in ederea indreptarii eentualelor erori. 3aca s-ar considera ca toti
participantii la actiitatea de infaptuire a justitiei sunt fara de greseala, instantele de control
judiciar ar trebui inlaturate, insa ele e#ista si or e#ista pentru totdeauna.
/n actiitatea de ascultare a inculpatilor, unele calitati care se cer judecatorului,
procurorului sau aocatului, pot fi innascute, altele dobandite pe parcursul ietii ori a actiitatii
judiciare. %sa cum o persoana este dotata prin nastere cu un talent mu!ical, sporti etc., tot asa
si un jurist poate sa aiba o inclinatie spre aceasta meserie ori calitati care sa-i asigure o mai
mare reusita in actiitatea respectia. 3e aceea, consideram ca se poate orbi si de calitati
innascute pentru e#ercitarea unei profesii sau alteia, insa, in mod eident ca acestea pot fi si
dobandite sau de!oltate printr-o actiitate de pregatire, prin studiu aprofundat, atat a
domeniului juridic, cat si a celui social, psihologic etc. .
2abdarea, perspicacitatea, initiatia, gandirea logica, intuitia sunt de regula calitati cu
care omul se naste ori, prin efort de ointa si pregatire, le poate dobandi.
6e poate usor obsera in salile de judecata, judecatori, procurori, aocati nerabdatori,
impulsii ori apatici, care cu greu sesi!ea!a aspectele importante ale cau!ei, nu pre!inta
coerenta in gandire, nu intuiesc ce este esential sau nu in cau!a concreta, toate aceste
deficiente aand ca re!ultat indepartarea posibilitatii de aflare a adearului. %ceste lucruri, chiar
daca nu conin, trebuie releate si sa se incerce inlaturarea lor, pentru ca remea in care toti
erau egali in inteligenta, instruire, capacitate profesionala si psihica este apusa.
Pregatirea intrebarilor care urmea!a a fi puse inculpatului in aceasta fa!a este o
actiitate laborioasa, bine gandita, iar intrebarile care se pun inculpatului trebuie sa
indeplineasca cu necesitate catea conditii:
- sa fie clare si precise$
- sa fie formulate la nielul de intelegere al celui ascultat$
- sa nu fie sugestie $
- sa nu presupuna un raspuns scurt, afirmati sau negati, ci sa ofere
inculpatului posibilitatea elaborarii unui raspuns propriu $
- sa nu fie puse in asa fel incat sa se relee ca instanta il considera pe inculpat
inoat sau neinoat$
- sa nu puna in incurcatura pe inculpat, mai ales cand acesta este bine
intentionat si a declarat adearul in etapa relatarii libere$
- sa fie pertinente aflarii adearului.
)laritatea si preci!iunea intrebarii ce se adresea!a inculpatului a impune un raspuns de
aceeasi calitate, eentualele e#primari ambigue, alaturate intrebarii, justificand neincrederea in
adearul celor relatate, ceea ce a conduce la reluarea intrebarii, la atentionarea formularii de
catre inculpat a unui raspuns concis.
1neori cel care adresea!a intrebarea -fie judecator, procuror, aparator, parte. se simte
dator sa faca o introducere, o pre!entare a ceea ce doreste sa intrebe, dupa care e#prima
intrebarea$ alteori, dupa ce adresea!a intrebarea, incepe sa e#plice motiele pentru care a pus
aceasta intrebare si sa justifice importanta deosebita a ceea ce a intrebat. 3aca la aceste
situatii se mai adauga si un stil de e#primare proli#, cu tonalitati ale ocii si gesturi nepotriite,
de multe ori se pierde esenta intrebarii, intrebarea nu mai este inteleasa ori nu mai este retinuta,
sau in timpul e#plicatiilor inutile inculpatul poate sa-si pregateasca raspunsul, pier!andu-se
astfel si spontaneitatea raspunsului -pe langa timpul ce s-ar fi putut folosi pentru alte intrebari..
)alitatea unei intrebari de a fi formulata la nielul de intelegere al celui ascultat este o
conditie dintre cele mai necesare. Prin urmare, unui inculpat cu o pregatire scolara modesta i se
or adresa intrebari prin folosirea unor cuinte obisnuite, u!uale si nu prin folosirea unei
terminologii de specialitate. 6pre e#emplu, daca inculpatul in etapa relatarii libere a declarat
doar ca a loit ictima cu un par, a fi intrebat Nin ce parte a corpului ai aplicat loiturile S, si
nu Nce !ona itala a craniului ai agresat-o: !ona occipitala, parietala, temporala S,. %stfel de
intrebari, pe langa ca doedesc pretio!itate, infatuare, nici nu sunt folositoare actiitatii ce se
desfasoara.
)onditia ca o intrebare sa nu fie sugestia este de esenta ascultarii inculpatului$
sugerandu-i-se ce sa raspunda se a obtine acel raspuns, ceea ce e#clude obiectiitatea de
care trebuie sa dea doada cei care participa la ascultare .
/n functie de gradul de sugestibilitate al intrebarilor, acestea se impart in:
- intrebari determinatie, care sunt lipsite de elemente de sugestibilitate -e#.N1nde se
afla ictima S,.$
- intrebari incomplet sau complet disjunctie, care contin elemente de sugestie in sensul
ca inculpatul trebuie sa aleaga intre doua ariante e#primate -e#.NBictima aea sau nu cutit S,,
NBictima dormea sau era trea!a S,.$
- intrebari implicatie, cu un mare grad de sugestibilitate in sensul ca prin intrebare i se
sugerea!a direct o imprejurare la care probabil nici nu s-a gandit s-o e#prime in aparare
-e#.NBictima te-a loit intai sau dumneata ai loit prima data S,.. 6ugestia este cu atat mai mare
cu cat s-ar pune o intrebare absolut implicatia -e#. N@u-i asa ca ictima te-a loit mai intai S,..
6ugestibilitatea nu consta doar in cuintele folosite in formularea intrebarii, ci poate fi
reali!ata prin tonul folosit, modulatia ocii, e#presia de pe fata celui care pune intrebarea.
Prin urmare intrebarile trebuie formulate cu multa atentie, urmarindu-se e#cluderea
sugestiei pe care ar putea sa o contina.
3e asemenea, conditia ca intrebarile sa fie astfel formulate incat sa nu impuna un
raspuns scurt de genul NdaN sau NnuN, ci sa oblige pe inculpat sa elabore!e un raspuns mai
amplu, se impune in ederea reali!arii unei ascultari corespun!atoare regulilor de tactica
criminalistica. %sadar, inculpatul nu a fi intrebat N%i loit S,, ci i se a adresa o
intrebare de acest fel: N)e s-a intamplat in continuare, dupa ce ictima s-a intors S,.
/nstanta nu trebuie sa-si e#prime anterior parerea cu priire la solutia care ar putea fi
data in cau!a, prin niciunul dintre membri completului, aceasta constituind un moti de
incompatibilitate in judecarea unei cau!e -art. 9? alin.' ).pr.pen.., care atrage fie abtinerea
-art.CD ).pr.pen.., fie recu!area -art.C> ).pr.pen..: %ceste dispo!itii ale )odului de procedura
penala stabilesc obligatia judecatorilor din complet de a nu-si e#prima po!itia cu priire la
inoatia sau neinoatia inculpatului, obligatie ce trebuie respectata si cu prilejul adresarii de
intrebari inculpatului, respecti prin felul in care sunt formulate, acestea sa nu de!aluie opinia
judecatorului. -O intrebare profund gresita este de genul: N%i impresia ca te trimitea in judecata
daca nu esti inoat S,..
)onsideram necesar aici a relea si faptul ca e#primarea opiniei de catre cei care
participa la ascultare se poate face si cand se adresea!a o intrebare in mod corect, dar in timpul
ascultarii raspunsului se adopta atitudini ce e#prima po!itia fata de continutul
acestuia, respecti se afisea!a un !ambet ironic, se ridica sprancenele a mirare, se da din cap
aprobati ori de!aprobati etc.
/nculpatului i se pot adresa intrebari in legatura cu ininuirea ce i se aduce, astfel ca cele
care sunt e#terioare cau!ei, nefiind pertinente, or fi e#cluse, instanta fiind cea care le
aprecia!a si, poate dispune in sensul respingerii acestora.
%ceste cerinte priind intrebarile ce se pun trebuie sa fie respectate de toti participantii la
actiitatea de ascultare a inculpatului, indiferent de po!itia sau interesul pe care il au in proces.
Pentru respectarea acestei necesitati de ordin tactic criminalistic, presedintele completului de
judecata, care conduce ascultarea inculpatului, a acorda atentie felului in care sunt formulate
intrebarile de catre ceilalti participanti si in ca!ul in care a constata formulari care incalca
cerintele de mai sus, fie a reformula intrebarea pe care o a pune inculpatului in sensul corect,
fie a putea dispune respingerea ei -in situatia in care intrebarile se pun prin intermediul
presedintelui completului de judecata., ori a intereni solicitand reformularea intrebarii sau o
a respinge cerand inculpatului sa nu raspunda -in situatia in care intrebarile se adresea!a in
mod direct inculpatului de catre procuror, aparator, parti..
/n aceasta etapa se adresea!a intrebarile stabilite in planul de ascultare intocmit cu
prilejul studierii dosarului, care se pot completa cu intrebari notate pe parcursul ascultarii libere
ori re!ultate din unele raspunsuri ale inculpatului la intrebari anterioare ce i-au fost adresate sau
generate de po!itia inculpatului si de problemele nou aparute in timpul ascultarii.
O clasificare a intrebarilor ce se adresea!a inculpatului le imparte in trei categorii:
- intrebari cu caracter general sau intrebari tema, care se refera la fapta ce constituie
obiectul ininuirii sau imprejurarile cau!ei, priite in totalitatea lor$
- intrebari problema, cu un caracter mai limitat decit cele dintai,
care se pun pentru lamurirea unor aspecte care apar in
timpul ascultarii si care se formulea!a pentru a restrange sfera raspunsurilor ce ar putea fi
date de inculpat -e#.N)um ati intrat in locuinta ictimeiN.$
- intrebari de detaliu prin care se urmareste preci!area unor anumite detalii pentru a
se putea face erificarea celor declarate de inculpat in etapa relatarii libere -sau in declaratiile
date in fa!a de urmarire penala . ori pentru erificarea unor aspecte care au fost neglijate in
ascultarile anterioare. %ceste intrebari de detaliu pot duce - daca sunt bine pregatite, sunt puse
cu pricepere si la momentul oportun - la incurcarea inculpatului in propriile afirmatii ine#acte
facute mai inainte. /ntrebarile de detaliu sunt de mai multe feluri: de completare, de preci!are,
de control, ajutatoare, alternatie, suplimentare etc.
3intre aceste categorii de intrebari, cele cu caracter general -sau intrebarile tema. sunt
puse de presedintele completului de judecata care conduce ascultarea, intrebarile problema pot
fi puse de oricare dintre participantii la ascultare, la fel ca si intrebarile de detaliu.
6ustinerea de mai sus se ba!ea!a pe normele de natura proceduala care confera
presedintelui completului de judecata conducerea actiitatii ce se desfasoara in instanta.
%sadar, presedintele completului trebuie, initial, sa lamureasca aspectele priitoare la fapta care
constituie obiectul ininuirii, la imprejurarile in care s-a comis si, daca in fa!a relatarii libere
inculpatul nu a releat aceste aspecte, el trebuie intrebat asupra lor. /ntrebarile problema sau de
detaliu pot fi puse tot de presedintele completului de judecata, insa, datorita faptului ca acestea
se refera la unele aspecte de amanunt si ar putea fi omise sau nesesi!ate de catre presedinte,
interentia celorlalti participanti la proces se materiali!ea!a mai ales pe astfel de intrebari, care
se considera a fi necesare in apararea sau acu!area inculpatului, releante sub aceste aspecte.
Ordinea in care se pot adresa inculpatului intrebarile este stabilita de dispo!itiile art. *'*
alin.' ).pr.pen., respecti presedintele, apoi procurorul, partea atamata, partea ciila, partea
responsabila ciilmente, ceilalti inculpati si aparatorul inculpatului a carui ascultare se face.
/n timpul adresarii intrebarilor nu e#ista o ordine a punerii acestora in functie de
categoria din care face parte intrebarea, ci acestea or fi puse in ordinea tactica gandita de
fiecare participant la ascultare.
3aca in timpul adresarii intrebarilor, prin raspunsurile primite de la inculpat se iesc
imprejurari noi care impun adresarea si a altor intrebari, oricare dintre partcipanti poate solicita
presedintelui completului permisiunea de a adresa si alte intrebari, dupa care acesta, in
respectarea dreptului la aparare a inculpatului ce se asculta, a trebui sa intrebe pe
aparatorul inculpatului daca mai are si el de pus reo intrebare.
/ntrebarile trebuie alese si folosite si in raport cu atitudinea inculpatului cu priire la
ininuire, respecti de recunoastere a faptei, de nerecunoastere a ininuirii, de incercare de
atenuare a inoatiei ori de refu!ul de a face declaratii. Prin urmare, cind se recunoaste fapta,
se or mai pune intrebari de completare, de preci!are si de control pentru a se forma
coningerea deplina a instantei ca, in adear, fapta s-a comis in imprejurarile relatate. %tunci
cand inculpatul neaga comiterea faptei ori incearca sa-i dea un nou continut, care ar putea duce
la o calificare juridica diferita, intrebarile de completare, de preci!are si de control or fi puse
spre a stabili in detaliu cele sustinute de inculpat, erificandu-se astfel eridicitatea po!itiei
adoptate de acesta. Pentru situatia in care inculpatul refu!a sa dea orice declaratie si in etapa
relatarii libere nu s-a putut obtine de la acesta nici o po!itie fata de fapta imputata, se a insista
cu intrebari care sa-l prooace pe inculpat ori se or pune intrebari care sa determine pe
inculpat sa e#plice motiele refu!ului de a da declaratii, care sa-l coninga de necesitatea
intrarii in dialog. 3aca se a reusi ca inculpatul sa motie!e pentru ce refu!a sa dea declaratii,
a fi un prim pas care, folosit cu abilitate si cunoscand personalitatea si psihologia celui
ascultat, a putea sa duca la continuarea ascultarii cu priire la fapta imputata. 6e pot intalni
ca!uri in care inculpatul nu face declaratii, nu din ostilitate, ci pentru ca nu isi mai aminteste. /n
aceasta situatie, trebuie reactiata memoria inculpatului, in sensul de a-si aminti fapta. %ceasta
se a face prin adresarea unor intrebari de natura sa-i mobili!e!e memoria, admitandu-se chiar
intrebari de o minima sugestibilitate pentru inceput, dupa care, daca inculpatul incepe sa-si
reaminteasca, conditiile pe care trebuie sa le intruneasca intrebarile or fi respectate.
0ste eident ca pot sureni si alte situatii pentru ca inculpatii ajunsi in fata instantei pot
aea manifestari ce difera de la o persoana la alta, de la o situatie la alta, astfel ca intrebarile
care se pun sau care sunt necesare pentru aflarea adearului, in afara celor pregatite anterior,
apar spontan, ca necesitate imediata, situatii in care calitatile personale ale celui ce
efectuea!a ascultarea, cunostintele sale juridice si psihologice pot determina re!ultate diferite,
chiar in situatii identice.
/n ascultarea inculpatului in instanta, mai ales in situatiile de nerecunoastere a ininuirii,
de declaratii anterioare contradictorii, incomplete -in fa!a de urmarire penala., in situatiile in
care e#ista suspiciuni cu priire chiar la declaratiile anterioare prin care s-a recunoscut fapta
ori cand s-a refu!at a se face declaratii, sunt necesare a fi folosite unele procedee tactice
de ascultare. %ceste procedee tactice se folosesc si in fa!a de urmarire penala, doctrina
pre!entandu-le si de!oltandu-le pentru aceasta fa!a a procesului penal, insa, consideram ca
ele isi gasesc aplicabilitate si in fa!a de judecata, eident cu o anume specificitate.
1. Tactica ascultarii re"etate
%scultarea repetata consta in reaudieri ale inculpatului cu priire la aceeasi fapta, la
anumite imprejurari in care s-a comis, la amanunte considerate importante pentru lamurirea
faptei in ansamblul ei. %ceasta reascultare se face la anumite interale de timp fata de prima
ascultare, necesitatea ei fiind stabilita in planul de ascultare inca de la reali!area primei ascultari
ori deenind necesara spontan ca re!ultat al administrarii unor alte probe. %scultarea
repetata se ba!ea!a din punct de edere al normelor legale procedurale pe dispo!itiile art. *'*
alin. 9 ).pr.pen., iar din punct de edere al tacticii criminalistice se a reali!a la termenul de
judecata considerat cel mai potriit -fata de derularea cercetarii judecatoresti. pentru a se obtine
re!ultatul urmarit.
/nca din etapa relatarii libere, inculpatul poate sa refu!e sa faca declaratii, sa declare in
mod succint si sa nu rea sa detalie!e cele e#primate -e#. Neu am ucis ictimaN sau Nnu eu am
sustras bunurileN., sa declare o ersiune elaborata priitoare la fapta dar in care eita implicarea
sa, ori incearca sa acredite!e o ersiune care sa-i diminue!e raspunderea, sa omita unele
imprejurari esentiale ori anumite amanunte care il incriminea!a etc., apoi in etapa intrebarilor si
raspunsurilor sa eite lamurirea oricaror aspecte sau sa refu!e sa raspunda. Pe langa
atitudinea inculpatului, este posibil ca cei care participa la ascultare sa nu fi pregatit temeinic
acesta actiitate, sa nu fi sesi!at anumite aspecte importante si acestea sa ramana nelamurite
ori insuficient inestigate.
/n aceste situatii se impune ca din punct de edere tactic sa nu se insiste in timpul
primei ascultari -situatiile in care inculpatul refu!a sa coopere!e, pre!inta faptele incomplet ori
pre!inta noi ersiuni. si inca in acel moment sa se note!e in planul de ascultare necesitatea
reaudierii in momentul in care s-au administrat si alte probe. %tunci cand se obsera, dupa
terminarea ascultarii inculpatului, ca anumite aspecte nu au fost lamurite, de asemenea se a
nota necesitatea reaudierii cu stabilirea precisa a ceea ce trebuie sa mai fie intrebat si lamurit.
/n timpul derularii cercetarii judecatoresti, in timpul administrarii unei probe
-e#.ascultarea unui martor. poate apare eident o nepotriire intre cele relatate de inculpat la
audierea sa in fata instantei sau o omisiune a lamuririi anumitor aspecte, ceea ce impune cu
necesitate reascultarea inculpatului.
0ste posibil ca si la o noua studiere a dosarului, inaintea unui termen de judecata, sa se
constate ca unele amanunte declarate nu concorda, situatie care impune o repetare a
ascultarii inculpatului.
)u prilejul reascultarii inculpatului pot fi lamurite aspectele sesi!ate, se poate completa
declaratia cu cele omise la ascultarea primara in fata instantei, se pot erifica eentualele
nepotriiri, contra!iceri intre cele relatate in declaratiile date in fa!a de urmarire penala si
declaratia data in instanta. 3aca inculpatul a dat declaratii care nu reflecta adearul, intre
acestea or apare ineitabil neconcordante si cu toate incercarile inculpatului de a reproduce
cele declarate anterior, se a incurca in detalii, pentru ca este imposibil sa le memore!e in
intregime pe toate, astfel ca la repetarea ascultarii, efectul psihologic al acestei situatii il a face
nu arareori sa reina si sa declare adearul.
In acest sens tactic a procedat instanta dupa o prima audiere a celor opt inculpati
trimisi in judecata pentru mai multe infractiuni de delapidare" complicitate de delapidare" fals
s&a&" savarsite la date diferite" in participatii diferite& Pentru ca o parte din infractiuni nu erau
recunoscute de catre unii inculpati" iar despre aceeasi fapta se prezentau versiuni diferite" dupa
trecerea a mai multe termene si administrarea probelor necesare in cauza" instanta a hotarat ca
parte din inculpati sa fie din nou ascultati" in pregatirea acestei ascultari intocmindu-se un plan
minutios cu notarea tuturor aspectelor ce trebuiau clarificate si a intrebarilor corespunzatoare&
In timpul desfasurarii acestei activitati s-a observat ca unii inculpati !cei carora li se imputau
fapte mai grave si aveau calitatea de autori) declarau diferit de prima ascultare" omiteau
anumite aspecte si relevau alte situatii& :bia dupa terminarea relatarii libere si a intrebarilor
pregatite in planul de ascultare s-a adus la cunostinta inculpatilor existenta unor neconcordante
intre declaratia primara si cea din acel moment" li s-a cerut sa explice aceste nepotriviri" autorul
delapidarii incurcandu-se tot mai mult in explicatii si" dandu-si seama de situatie" a renuntat a-si
mai sustine apararea !care consta in afirmatia ca nu el a dat din gestiune bunurile care au fost
apoi comercializate de alti inculpati" primind o parte din banii obtinuti)& #e altfel" pe parcursul
cercetarii judecatoresti desfasurate anterior aceste aspecte fusesera relevate partial de unii
inculpati si de catre martori &
%scultarea repetata poate fi dispusa de instanta atunci cand considera ca aceasta
actiitate se impune, dar poate fi solicitata de procuror ori de partile in proces, instanta urmand
a aprecia oportunitatea si necesitatea ei.
Pentru situatiile in care la prima ascultare inculpatul a refu!at sa faca declaratii, a facut
declaratii succinte ori a acreditat o ersiune noua a faptei, cu prilejul repetarii ascultarii este
posibil ca acesta sa intre in dialog cu instanta, sa de!olte declaratiile releand fapta cu
amplitudine, aceasta in situatia in care pe parcursul cercetarii judecatoresti completul de
judecata s-a manifestat in asa fel incat a castigat increderea inculpatului -prin corectitudine,
tinuta, profesionalism etc...
3e altfel, insasi ascultarea primara in instanta a inculpatului este o ascultare repetata,
intrucat ea are loc dupa cel putin o ascultare a acestuia in fa!a de urmarire penala. &ai mult,
chiar normele legale pread aceasta ascultare repetata a inculpatului atunci cand stabilesc -sub
sanctiunea nulitatii. prin art. *9> ).pr.pen. ca inculpatului i se acorda ultimul cuant inainte de
incheierea de!baterilor, prilej cu care acesta face, de regula, o ultima declaratie cu priire la
fapta ce i se imputa.
2. Tactica ascultarii sistematice
%scultarea sistematica presupune audierea inculpatului cu referire la desfasurarea
cronologica a momentelor infractiunii, la interentia unor alti participanti si la contributia concreta
a acestora, la ordinea in timp sau in functie de graitate a infractiunilor saarsite de acelasi
inculpat, cu e#plicarea eentualei legaturi intre acestea, la ordinea tactica a ascultarii inculpatilor
in ca! de participatie .
%scultarea sistematica trebuie sa caracteri!e!e, din punct de edere al tacticii
criminalistice, orice ascultare a inculpatului in instanta, indiferent de po!itia adoptata de acesta,
de recunoasterea ori nerecunoasterea faptei. &ai ales in cau!ele mai comple#e ori cu mai multi
inculpati, acest procedeu tactic este indispensabil.
O tactica bine stabilita impune o relatare libera amanuntita, apoi intrebari problema,
care il obliga pe inculpat sa e#plice ori sa clarifice cum a conceput si a pregatit infractiunea,
modul de desfasurare a acesteia, persoanele care au participat la actiitatea infractionala,
contributia efectia a fiecareia. /n situatiile in care inculpatului i se jalonea!a ascultarea prin
intrebari bine pregatite si puse la momentul potriit, acestuia i se impune darea de e#plicatii
logice si cronologice cu priire la toate aspectele ce priesc ininuirea.
4ot ca necesitate tactica in cadrul ascultarii sistematice, in situatia cand celui ascultat i
se imputa mai multe infractiuni comise la diferite interale de timp, cel care conduce ascultarea,
in functie de cunoasterea elementelor de personalitate ale infractorului si ba!andu-se pe
cunostintele psihologice acumulate, a stabili daca ascultarea a incepe in legatura cu
infractiunea cea mai usoara sau cea mai graa . Pentru e#istenta in cau!a a mai multor
inculpati, ascultarea sistematica presupune e#plicatii ale fiecarui inculpat cu priire la propria sa
actiitate infractionala, dar si, separat, e#plicatii cu priire la actiitatea fiecarui coinculpat. 3e
asemenea, tactica ce urmea!a a se folosi in ordonarea ascultarii inculpatilor presupune
adaptarea pentru fiecare situatie.
/n ca!ul inculpatilor care nu recunosc faptele, inca din momentul studierii dosarului
trebuie stabilita ordinea de ascultare -care nu trebuie sa respecte ordinea fi#ata prin
rechi!itoriu., in sensul ca se a incepe ascultarea cu inculpatul care este mai labil psihic, deci
trebuie cautata eriga cea mai slaba a grupului, care in declaratiile sale din fa!a de urmarire
penala a releat aspecte partiale referitoare la fapta, continuand apoi cu ceilalti coinculpati pana
la cel care neaga total fapta si este cel mai puternic din punct de edere psihic. /n ca!ul in care
majoritatea inculpatilor recunosc fapta si doar catia sau numai unul se postea!a pe atitudinea
de negare, ordinea ascultarii a ase!a la inceput pe cel care a relatat cele mai multe amanunte
si a recunoscut complet fapta. /n situatiile in care inculpatul care nu recunoaste ininuirea este
cunoscut din actiitatea anterioara a instantei, din judecarea de catre acelasi complet a altor
cau!e, in care inculpatul respecti s-a mentinut pe po!itia de negare, indiferent de probatoriul
administrat, este potriit din punct de edere tactic sa se inceapa ascultarea cu acesta, sa nu
se insiste in mod deosebit, iar apoi sa se continue ascultarea cu ceilalti inculpati si, in timpul
ascultarii acestora, sa fie urmarit -fara ostentatie. spre a fi obserat care sunt reactiile sale de
natura psihica, e#teriori!arile sale raportat la cele ce declara ceilalti -in aceste situatii nefiind
indicata ascultarea separata a inculpatilor..
3aca inculpatii or fi ascultati separat, toti participantii la ascultare or putea obtine
unele date, amanunte, detalii, care, fata de necunoasterea continutului declaratiei anterioare a
unui coinculpat, or putea fi folosite in adresarea unor intrebari care sa coninga pe cel ascultat
ca, in absenta sa, s-au releat date importante in acu!area sa si astfel, de multe ori sa-l
determine a considera ca nu mai are rost sa nege si drept consecinta sa recunoasca fapta.
3. Tactica ascultarii incrucisate
/n fa!a de urmarire penala acest procedeu este des folosit pentru a infrange sistemul de
aparare al ininuitului care, in mod nesincer, neaga in totalitate ininuirea si consta in ascultarea
aceluiasi ininuit de catre doi sau mai multi anchetatori care s-au pregatit in mod special in
acest scop, fiecare punand inculpatului intrebari in mod alternati, intr-un ritm sustinut.
)onsideram ca se impune inlaturarea acestui procedeu din actiitatea de urmarire
penala pentru ca, in esenta, acesta este un mod de constrangere psihica a ininuitului sau
inculpatului care se asculta. %flat singur in camera de ancheta in fata mai multor persoane care
se straduiesc sa-i doedeasca inoatia -eentual asistat doar de aocat., cel anchetat, in
conditiile aratate, suporta cu greu presiunea psihica la care este supus si pe care de altfel se
mi!ea!a prin folosirea acestui procedeu, iar obtinerea de declaratii prin iolenta de natura
psihica poate constitui infractiunea de cercetare abu!ia pre.art. 'LL ).pen. sau chiar de
tortura pre.art.'L?8> ).pen. -in raport de suferintele psihice la care este supus, de intensitatea
si durata in timp a acestora..
/n fata instantei de judecata ascultarea incrucisata se poate reali!a la oricare ascultare a
inculpatului insa are un continut si o desfasurare specifica. /n aceasta fa!a, la ascultarea
inculpatului, participa judecatorul, procurorul, aparatorul inculpatului si uneori repre!entantii
partilor ciile, atamate, responsabile ciilmente ori aceste parti personal. 5iecare participant la
ascultare isi pregateste aceasta actiitate prin stabilirea intrebarilor ce se or pune pentru
elucidarea aspectelor de interes, apoi in timpul ascultarii au posibitatea adresarii acelor intrebari
ori a altora a caror necesitate apare in timpul desfasurarii ascultarii. @ormele procedurii penale
nu permit insa adresarea de intrebari in alternanta rapida, ci fiecare a pune intrebarile dorite
prin presedintele completului de judecata ori direct, cu permisiunea acestuia.
7. Tactica 9c!m"le5ului de $in!$atie9
%cest procedeu tactic consta in adresarea alternatia a unor intrebari care contin cuinte
afectogene -critice. priitoare la fapta si la re!ultatele ei si a unor intrebari care nu au legatura
directa cu cau!a si se foloseste cu re!ultate deosebite in ca!ul persoanelor mai sensibile.
3e la inceput trebuie preci!at ca in fa!a cercetarii judecatoresti prin acest procedeu
tactic nu se urmareste stabilirea inoatiei inculpatului, in sensul de a-l determina sa
recunoasca fapta ce i se imputa, ci scopul folosirii procedeului este altul: prin adresarea unor
intrebari bine gandite se pot declansa in constiinta inculpatului procese psihice de remuscare,
de cainta, de autonemultumire, de regret etc. -atunci cand a saarsit fapta si eita sa o
recunoasca. ori procese de reolta, de compatimire a ictimei, de dorinta de a oferi relatii
pretioase care sa duca la stabilirea adearatului autor -atunci cand nu el este autorul faptei..
Prin urmare, daca in timpul adresarii de intrebari inculpatului, despre care s-au luat
relatii si se stie ca are un puternic sentiment patern, este sensibil la orice aspect priind proprii
lui copii, i se adresea!a o intrebare de genul: N)um credeti ca au reactionat copiii ictimei cand
au gasit-o moarta in locuintaS, si apoi N6titi ca acesti copii si-au pierdut si mama in urma cu un
anS )e credeti ca se a intampla cu ei acum S,, reactiile inculpatului nu or intar!ia sa apara in
mimica, in gesturi, in tremuratul ocii, in orice alta e#teriori!are ce trebuie atent urmarite si
corect interpretate. 3e o mare importanta este si tonul folosit de catre cel care pune intrebarile,
atitudinea sa in general, care trebuie sa fie obisnuita, fara duritate, fara gesturi sau e#primari
teatrale.
Pe langa trairile intense ale inculpatului este necesar a se obsera si felul in care acesta
a raspunde la astfel de intrebari, cursiitatea in e#punere care continua e#primarea anterioara
din fa!a relatarii libere ori la raspunsurile la intrebarile anterioare, schimbarea ritmului
e#primarii, ridicarea sau coborarea tonului, graba de a raspunde ori intar!ierea in a-si e#prima
po!itia .
4oate aceste aspecte de natura psihologica pot conduce la crearea impresiei ca
inculpatul ascultat a saarsit sau nu fapta care i se imputa, chiar in situatiile in care cele
declarate erbal sunt contrarii acestor stari. 3e regula, insa, inculpatul a e#prima si erbal ceea
ce se poate obsera din atitudinile emotionale pe care le incearca. @u trebuie uitat totusi ca
diersitatea psihologica a oamenilor poate duce la e#teriori!ari diferite de la indiid la indiid in
aceleasi conditii date, astfel ca nu trebuie absoluti!at, ci priit cu atentie fiecare gest, cu stiinta
ca nu intotdeauna manifestarea aparenta este si cea adearata. )onclu!iile trase din
e#teriori!arile in gestica, in mimica, in felul de e#primare trebuie pastrate in re!era, fiind
necesara confirmarea lor de cele ce declara inculpatul ori de ansamblul probelor care se
administrea!a in cau!a.
%xemplificam folosirea acestui procedeu printr-un caz practic& Inculpatul" trimis in judecata
pentru infractiunea de omor calificat care consta in lovirea cu un cutit a propriului fiu" si care
urmare leziunii toracice a decedat" in timpul ascultarii libere a relevat faptul ca cei doi fii !de 5;
si 5< ani) l-au agresat" iar el" fiind bolnav si pensionat datorita starii de sanatate" s-a aparat de
agresiunea acestora si in timp ce tinea cutitul in mana" victima s-a repezit spre el taindu-se in
acest cutit& In faza intrebarilor si raspunsurilor" dupa cateva intrebari privitoare la starea lui de
sanatate" felul in care era ingrijit de sotie !la care inculpatul a raspuns ca este grav bolnav si ca
sotia il neglija" nu il ingrijea)" inculpatul a fost intrebat cine din familie tinea la el si il ingrijea cel
mai mult !acest aspect rezulta din unele probe administrate in faza de urmarire penala)"
moment in care inculpatul a inceput sa planga si a raspuns ca aceasta era victima" fiul sau pe
care l-a omorat si care era singura lui nadejde& #upa acest moment inculpatul a revenit si a
recunoscut ca victima il rugase anterior sa nu mai tipe !pentru ca nu-si gasea ochelarii) si el"
fiind nervos" l-a lovit cu cutitul care se afla langa el pe masa din bucatarie& :ceasta declaratie
era concordanta cu ansamblul probelor administrate in cauza &
8. (!l!sirea "r!bel!r de $in!$atie
/n fata instantei acest procedeu se foloseste mai des in situatiile cand inculpatul nu
recunoaste fapta sau o recunoaste partial, desi din ansamblul probelor administrate in fa!a de
urmarire penala s-ar putea trage conclu!ia inoatiei acestuia. 2espectarea pre!umtiei de
neinoatie impune instantei comandamentul de a nu considera pe inculpat inoat pana la
pronuntarea hotararii, insa instanta are si obligatia de a administra toate probele pentru aflarea
adearului, asa incat in timpul ascultarii inculpatului a putea fi folosit si acest procedeu tactic, in
limitele legale. %laturat actiitatii completului de judecata isi indeplinesc sarcinile si ceilalti
paraticipanti la proces, indeosebi procurorul, partea ciila si partea atamata fiind interesati in
folosirea acestui procedeu, care, in cele mai multe ca!uri, are drept re!ultat recunoasterea
faptei de catre inculpat.
Pentru utili!area acestui procedeu tactic trebuie cunoscuta e#act po!itia de
nerecunoastere a ininuirii de catre inculpat, po!itia re!ultata din declaratiile date de acesta in
fa!a de urmarire penala, trebuie studiate temeinic toate probele din dosar cu aprecierea
anticipata a alorii fiecareia dintre acestea si stabilirea tactica a momentului in care or fi
pre!entate inculpatului, a ordinii de pre!entare, precum si intrebarile necesare ce or trebui
puse raportat la fiecare proba.
3aca in fa!a de urmarire penala acest procedeu are calitatea de a putea surprinde
inculpatul cu pre!entarea de probe deja administrate anterior ascultarii si care sa nu fie
cunoscute de acesta, in fa!a cercetarii judecatoresti surpri!a pre!entarii unei probe este, in
principiu, inlaturata. %ceasta pentru ca la terminarea urmaririi penale organul de urmarire
trebuie in mod obligatoriu sa pre!inte inculpatului materialul de urmarire penala -art. 'CD
).pr.pen.., prilej cu care inculpatul ia cunostinta de continutul probelor administrate, le poate
aprecia puterea probatorie, afla in ce masura ininuirea sa este doedita sau nu. Prin e#ceptie,
aceasta pre!entare a materialului de urmarire penala nu a fi facuta in situatiile in care
inculpatul este disparut, s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala sau
nu locuieste in tara -art. 'C9 ).pr.pen.., asa incat, in aceste situatii, daca inculpatul se a
pre!enta in fata instantei de judecata spre a fi audiat, procedeul de pre!entare a probelor de
inoatie a putea fi folosit cu mai mari sanse de reusita. @ici in aceste situatii nu trebuie uitat
ca inculpatul poate studia dosarul la grefa instantei anterior primei audieri, astfel incat sa ajunga
a cunoaste probele care il acu!a.
7iteratura juridica in materie recomanda pentru fa!a de urmarire penala ca probele de
inoatie sa fie pre!entate dupa metodele: frontala si progresia. Prima metoda presupune
pre!entarea in mod neasteptat, de la inceput a probelor care doedesc inoatia, iar cea de-a
doua metoda -mai frecent folosita. presupune pre!entarea in mod gradat a acestor probe,
incepand cu cele mai putin importante, apoi a altora mai importante si sfarsind cu pre!entarea
probelor celor mai puternice -despre care ininuitul nici nu stia ca se afla in posesia organului
de urmarire penala..
/n fata instantei de judecata aceste metode nu pot fi folosite, cel putin nu in aceasta
acceptie, tocmai pentru ca probele se cunosc de catre inculpat. 4otusi, probele de inoatie pot
fi folosite ca procedeu tactic in ederea aflarii adearului in modul urmator: dupa ascultarea
relatarii libere -in care inculpatul nu recunoaste ininuirea sau o recunoaste in parte., inculpatul
a fi intrebat cu priire la imprejurarile doedite cu fiecare dintre probele care il incriminea!a,
dupa care i se a arata ca in cuprinsul unei declaratii de martor ori a unei e#perti!e
criminalistice etc. se confirma actiitatea infractionala ce i se imputa, solicitandu-i-se e#plicatii in
acest sens.
(pre exemplu" inculpatul acuzat de un furt din locuinta unui cetatean " in faza de urmarire
penala a negat a fi autorul acelei fapte" iar in instanta" dupa prezentarea invinuirii din
rechizitoriu" a continuat sa nege savarsirea faptei& In dosar exista declaratia unui martor care
afirma ca in seara respectiva a fost vizitat de inculpat" martorul locuind in acelasi imobil cu
partea vatamata" apoi in raportul de constatare tehnica dactiloscopica s-a concluzionat ca urma
papilara gasita in locuinta partii vatamate a fost creata de degetul inelar stang al inculpatului& In
aceasta situatie" prin folosirea procedeului tactic de care ne ocupam" presedintele completului
de judecata a intrebat pe inculpat daca il cunoaste pe martor" cand l-a vazut ultima data" daca
in acea seara a fost in locuinta partii vatamate& Mentinandu-se pe pozitia de negare a faptei"
inculpatul a raspuns ca nu il cunoaste pe martor" ca nu a fost in locuinta partii vatamate& In
acest moment presedintele completului i-a adus la cunostinta ca martorul declara ca a fost
vizitat de inculpat in seara comiterii faptei si ca raportul de constatare tehnica dactiloscopica a
stabilit existenta unei urme papiliare care ii apartine pe un obiect din locuinta partii vatamate" in
tot acest timp urmarind reactiile inculpatului si cerandu-i sa explice existenta acestor probe& In
aceasta situatie inculpatul a inceput sa zambeasca si a raspuns ca nu are explicatii &
3in punct de edere tactic, e#ploatarea mijloacelor de proba in instanta trebuie reali!ata
rational si la momentul oportun, Prin urmare, anterior momentului in care or fi folosite,
declaratiile martorilor date in fa!a de urmarire penala trebuie temeinic studiate apreciindu-se
aloarea lor. 3aca in acestea or fi sesi!ate discordante sau ine#actitati nu este potriit a fi
folosite in reali!area acestui procedeu, pentru ca inculpatul ar putea sa le sesi!e!e si apoi sa
profite de ele folosindu-le in faoarea sa.
Oricare dintre cei care participa la ascultarea inculpatului a putea alege anumite
paragrafe din declaratiile martorilor audiati in fa!a de urmarire penala si apoi sa i le pre!inte in
instanta solicitandu-i sa-si e#prime po!itia fata de ce acestia au afirmat despre comiterea faptei
si, eentual, despre autorul acesteia. 6-a apreciat ca un impact deosebit asupra inculpatului pot
aea declaratiile prietenilor intimi sau ale persoanelor in care acesta are incredere sau fata de
care acesta este atasat.
4inem sa preci!am ca judecatorului ii este cu desaarsire inter!is sa comente!e sau sa
faca aprecieri in sensul ca aceste probe doedesc inoatia inculpatului, ci acesta trebuie doar
sa relee inculpatului e#istenta probelor si sa-i consemne!e cu e#actitate raspunsurile.
4actica pre!entarii probelor de inoatie poate fi utili!ata in instanta in orice cau!a, chiar
daca este de presupus ca inculpatul ar cunoaste aceste probe . Practica a demonstrat ca nu
intotdeauna inculpatii cunosc aceste probe, desi li s-a pre!entat materialul de urmarire penala.
/n timpul pre!entarii acestui material, inculpatii, de regula, nu il studia!a indeajuns, sau doar
semnea!a procesul-erbal care confirma ca au luat la cunostinta, uneori nu dau importanta unor
probe, ori nu le inteleg puterea probatorie, cert este ca in fata instantei surpri!a pre!entarii unei
probe poate sa e#iste. %lteori, desi inculpatul cunoaste proba, aplicarea procedeului poate sa-l
determine sa renunte la po!itia sa anterioara, dandu-si seama ca instanta detine aceasta proba
si ca nerecunoasterea sa ii a putea atrage o pedeapsa mai grea.
:. (!l!sirea mi&l!acel!r materiale de "r!ba
&ijloacele materiale de proba sunt constituite din obiectele care contin sau poarta o
urma a faptei saarsite, obiectele care au fost folosite sau care au fost destinate sa sereasca
la saarsirea unei infractiuni, obiectele care sunt produsul infractiunii, precum si orice
alte obiecte care pot seri la aflarea adearului.
/n majoritatea ca!urilor aceste mijloace materiale de proba sunt supuse actiitatii
distructie a faptuitorului ori actiitatii de ascundere ori modificare, mai ales dupa ce infractorul
isi da seama ca prin gasirea acestora a fi mai usor descoperit.
4otusi, pe parcursul cercetarii criminalistice, mare parte din acestea pot fi descoperite.
/n fa!a urmaririi penale pre!entarea acestor mijloace materiale de proba se efectuea!a
intotdeauna prin pre!entare directa ori, aand in edere aspectele de personalitate ale
ininuitului, prin lasarea lor in !one i!ibile, ca fiind Nuitate din neglijentaN, mai ales obiectele
compromitatoare si pe care acesta le credea bine ascunse, mi!andu-se pe surpri!a deosebita si
reactia normala a faptuitorului care a recunoaste in acest fel mult mai usor fapta comisa.
/ntre mijloacele materiale de proba ce or putea fi folosite se cuprind obiectele sau
inscrisurile uitate sau pierdute de inculpat la locul saarsirii infractiunii, bunuri care sunt ridicate
de la domiciliul sau si care au apartinut persoanei atamate, instrumentele care au fost folosite
sau puteau fi folosite la comiterea infractiunii, obiecte ridicate de la alte persoane carora le-au
fost predate de inculpat si care apartineau partii atamate etc.
/n fata instantei de judecata acest procedeu este mult mai rar folosit, tocmai pentru ca
inculpatului i-a fost deja pre!entat mijlocul material de proba in fa!a urmaririi penale,
surprinderea psihica nu se mai poate reali!a si, de regula, nerecunoasterea obiectului la
urmarire nu se a schimba in fa!a cercetarii judecatoresti, inculpatul pregatindu-si in timp si
e#plicatii in legatura cu acest aspect.
)onsideram ca acest procedeu se poate folosi si in fata instantei, in anumite ca!uri si
dupa o temeinica pregatire a tacticii de urmat. /n primul rand este necesar a se studia in
amanunt caracteristicile respectiului mijloc de proba, sa se stabileasca daca e#ista sau nu o
legatura sigura intre acesta si infractiune -prin erificarea alorii probante a mijlocului material.
si in ce masura obiectul respecti se poate doedi ca a apartinut inculpatului, ictimei etc. 3aca
acest studiu conduce la conclu!ia eficientei pre!entarii mijlocului de proba respecti, in timpul
ascultarii inculpatului, cu alegerea momentului tactic cel mai potriit, se a putea pre!enta
respectiul obiect, mi!andu-se nu pe surpri!a ederii obiectului, ci pe trairile psihice ce le poate
declansa inculpatului, care, obserate cu atentie, pot fi e#ploatate in continuarea ascultarii. /n
practica am constatat ca, in multe ca!uri, pre!entarea dintr-o data a obiectului folosit pentru
cau!area mortii ictimei prooaca stari de agitatie, de disconfort psihic majoritatii inculpatilor, o
eitare a priirii acestui obiect. 2aspunsul la intrebarea referitoare la obiect se da fara a-l prii,
iar uneori inculpatul se grabeste sa dea un raspuns chiar fara a fi intrebat.
/n situatiile in care inculpatul este o persoana mai putin sensibila, care prin declaratiile
date anterior doedeste o anumita incrancenare in a-si mentine po!itia de nerecunoastere a
faptei si in cau!a e#ista un mijloc material de proba care ii apatine si cu ajutorul caruia s-a
saarsit fapta, se a putea proceda la o Neroare oitaN in sensul ca se a pre!enta inculpatului
un alt obiect asemanator partial cu cel constituit ca si corp delict -e#. un cutit. cerandu-i-se sa
declare daca il cunoaste, daca ii apartine si daca stie unde a fost gasit, constatandu-se, de
regula, in manifestarile inculpatului o stare de multumire, de linistire, ba!ata pe credinta ca s-a
pierdut adearatul obiect, declaratia sa de nerecunoastere fiind facuta cu adite accente de
satisfactie. /mediat insa i se a pre!enta adearatul obiect corp delict alaturand o intrebare
scurta -Ndar acesta S,., reactia inculpatului e#primand aproape intotdeauna surpri!a, teama,
uneori furia si insasi tonalitatea ocii a fi diferita. 4oate reactiile inculpatului in ambele
momente trebuie atent urmarite si interpretate cu obiectiitate.
3in pacate, uneori, in instanta se pre!inta corpul delict urmarindu-se reactia salii, a celor
care asista la de!bateri, fara a fi priit inculpatul, reali!andu-se cel mult o actiitate de preentie
generala, care nu interesea!a actiitatea de ascultare criminalistica concreta.
/n timpul citirii actului de sesi!are a instantei s-ar mai putea proceda la ase!area in !ona
i!uala a inculpatului a mijlocului material de proba, dupa care sa se treaca la ascultarea
inculpatului fara a se face nici o referire la acesta, urmarindu-se eentualele reactii emotionale
ale acestuia. /n majoritatea ca!urilor se a constata ca, fara sa fie intrebat, chiar in fa!a relatarii
libere, inculpatul se a simti dator sa faca anumite referiri la acest obiect, sa e#plice cea in
legatura cu proenienta ori apartenenta acestuia, iar in ca!uri mai rare, cre!and ca tocmai
acest obiect doedeste comiterea faptei, a reeni si a recunoaste fapta.
;. Ascultarea incul"atului des"re acti$itatea cel!rlalti
"artici"anti la sa$arsirea infractiunii
/n cau!ele cu mai multi inculpati se mai poate folosi ca procedeu tactic si ascultarea unui
inculpat cu priire la actiitatea infractionala desfasurata de ceilalti inculpati.
Pentru reusita acestui procedeu o prima cerinta consta din cunoasterea a cat mai multe
date de natura psihologica despre fiecare dintre inculpati, despre contributia fiecaruia la
saarsirea faptei, despre atitudinea lor fata de fapta comisa, materiali!ata in recunoasterea ori
nerecunoasterea acesteia. 6e a stabili apoi care dintre inculpati a fi primul ce se a asculta si
ordinea in care se a proceda la audierea celorlalti.
Pentru ascultarea inculpatilor in fata instantei, cu referire la aceasta ordine, se poate
adopta una din urmatoarele ariante pe care le propunem:
- inceperea ascultarii cu inculpatul care recunoaste cel mai complet si mai amanuntit
fapta si apoi in descrestere pana la cel care nu recunoaste fapta$
- inceperea ascultarii cu inculpatul care nu recunoaste fapta si apoi, in crestere, pana la
cel care recunoaste fapta in intregime .
%antajele tactice ale primei ariante pot consta in aceea ca, fiind ascultat in pre!enta
celorlalti coinculpati, sa-i determine implicit sa recunoasca si ei fapta ori sa duca la naruirea
esafodajului cladit in ideea nerecunoasterii si in credinta ca fapta sa nu a fi doedita. %ceasta
tactica se a putea folosi doar atunci cand cei care nu recunosc faptele sunt infractori primari,
cu o sensibilitate sporita, legati afecti intr-o anumita masura de catre cel care face
recunoasterea.
/n timpul ascultarii, ca procedeu tactic, se a cere inculpatului ce se audia!a primul sa
faca referiri mai ales la actiitatea celorlalti inculpati, lasandu-se impresia ca persoana lui
interesea!a mai putin instanta, astfel ca, de regula, cel audiat a orbi cu mai putine retineri, a
relea amanunte importante despre actiitatea infractionala a celorlalti coinculpati, in final fiind
proocat spre a face si declaratii despre propria actiitate. 3e!aantajul audierii acestuia in
pre!enta celorlalti coinculpati ar putea consta in unele retineri in declaratii, situatie care, imediat
ce a fi sesi!ata, a impune dispunerea ascultarii separate. /n situatia in care se sesi!ea!a ca
intre coinculpati a interenit o intelegere anterioara cu priire la cele ce or declara, inca de la
inceput ascultarea acestora se a face separat, iar in timpul ascultarii fiecaruia se poate lasa sa
se inteleaga ca cel audiat anterior a declarat adearul, lucru care poate sa-l determine pe cel
ascultat sa declare cum s-a intamplat fapta, pentru ca el nu are de unde sa stie ce s-a declarat
de catre cei ascultati mai inainte.
Pentru cea de-a doua arianta propusa, potriit careia ascultarea se a incepe cu
inculpatul care nu recunoaste fapta, regula tactica ce se impune este ascultarea separata si
incitarea celui audiat sa declare despre actiitatea celorlalti, putandu-se chiar afirma ca acestia
au recunoscut participarea lor. 6e poate obtine in acest fel o declaratie despre participarea
coinculpatilor in care sa apara elemente care adesc pre!enta la fata locului a celui audiat,
eentuala sa implicare. /n timp ce inculpatul relatea!a despre ceilalti, este recomandabil sa nu
fie intrerupt, pentru ca asa, cre!and ca, ininuindu-i pe ceilalti, el ar putea sa scape, cel audiat
ofera date care nu arareori il implica si pe el fara a-si da seama. 6esi!ate, aceste date or putea
face obiectul intrebarilor ulterioare ce se or adresa inculpatului, intrebari care trebuie puse in
asa fel incat sa i se dea sa inteleaga ca s-a desconspirat, situatie in care cel ascultat isi pierde
increderea in el, isi da seama de greselile facute si poate sfirsi prin a recunoaste contributia sa
la comiterea faptei.
In cauza" inculpatii ,&/& si ,&%&" sot si sotie" au fost trimisi in judecata pentru comiterea
infractiunii de omor calificat constand in aceea ca au luat in intretinerea lor pe minora F& in
varsta de 8 ani !in ideea ca ulterior sa o infieze) si dupa cateva luni au inceput sa o supuna
unor maltratari prin bataie" scoaterea pe balcon in frig" ca pedeapsa" agresiuni repetate care au
produs decesul minorei la data de 8 dec& 522;" cauza decesului stabilita medico-legal fiind
expunerea la frig !constatandu-se si echimoze si escoriatii pe trupul minorei" care insa nu au
cauzat decesul) Pentru ca inculpatii nu recunosteau fapta" iar martorii relatau doar aspecte
indirecte referitoare la cauza" vazand-o doar anterior pe minora cu urme de lovituri si nimeni nu
putea spune concret ce au facut inculpatii incat sa se produca decesul acesteia" instanta a
hotarat ascultarea separata a inculpatilor incepand cu inculpatul ,&/&" din declaratiile anterioare
rezultand ca acesta nu va recunoaste nimic& In timpul ascultarii inculpatul a aratat ca el nu a
agresat-o pe minora si nici nu a expus-o la frig& Fiind intrebat de comportarea sotiei sale" de
asemenea" a negat vreo agresiune a acesteia" cu precizarea ca uneori o mai lovea usor pe
minora cand nu manca sau atunci cand plangea daca i se facea baie&
Constatand ca inculpatul nu va declara mai mult" s-a trecut la ascultarea separata a
inculpatei care" initial" a declarat in acelasi sens& In momentul in care i s-a comunicat ca sotul ei
afirma ca doar ea batea minora" inculpata" mai putin echilibrata psihic" a inceput sa declare
despre violentele care le exercita sotul ei asupra minorei" tulburandu-se tot mai mult si
declarand cum a lovit-o inculpatul pe minora in ziua decesului" cum a deschis geamul si a lasat
minora in patul de langa fereastra !dupa ce tocmai fusese scoasa din baie)" desi afara era frig
etc&
In momentul in care" in prezenta amandurora" instanta le-a citit declaratiile date" auzind ce
a spus inculpata despre el" inculpatul a inceput sa declare despre violentele la care a supus-o
sotia lui pe minora" confirmand si vinovatia acesteia&
)hiar daca se mentine in atitudinea de nerecunoastere a faptei, din cele declarate de el,
in confruntare cu cele declarate de fiecare coinculpat, completul de judecata poate trage unele
conclu!ii priind sinceritatea fiecaruia dintre coinculpati si, in coroborare cu restul probelor
administrate, sa cree!e coningerea justa de participare sau nu la saarsirea infractiunii.
/n actiitatea practica fiecare dintre cele doua ariante tactice se pot folosi cu ma#im de
randament, insa alegerea ariantei trebuie indelung gandita si este necesar a aea la ba!a o
buna cunoastere a declaratiilor date in fa!a de urmarire penala precum si solide cunostinte de
psihologie judiciara, la care trebuie intotdeauna si o mai mica sau mai mare do!a de talent
pentru reali!area ascultarii.
<. .erificarea 9alibiului9 si &ustificarea
=tim"ului critic=
Prin NalibiN se intelege o proba prin care inculpatul doedeste justitiei ca in momentul
saarsirii infractiunii se gasea in alta parte.
/n oricare fa!a a procesului penal, inculpatul caruia i se imputa saarsirea unei fapte
penale se poate apara inocand imprejurarea ca in momentul cand s-a comis aceasta fapta el
se afla intr-un alt loc si, prin urmare, nu putea sa comita fapta respectia. %tunci cand se face o
astfel de afirmatie, in declaratia inculpatului se preci!ea!a si locul concret in care s-a aflat,
precum si probele cu care poate doedi aceasta sustinere.
0ste adearat ca inocarea OalibiuluiO se regaseste mai rar in apararea pe care inculpatii
si-o fac in fata instantei, insa totusi aceasta situatie apare, iar justificarea inocarii acestei
aparari doar la instanta consta in aceea ca au considerat ca instanta le a erifica atent cele
sustinute. /n alte situatii se sustine ca doar mai tar!iu si-au amintit despre imprejurarea ca s-au
aflat in alta localitate ori de persoanele care le-ar putea confirma apararea.
@u in rare ca!uri, inculpatii care in fa!a de urmarire penala au negat comiterea faptei
fara a da e#plicatii sau a motia in reun fel -dar uneori chiar si cei care au recunoscut fapta., in
fata instantei se postea!a pe po!itia de nerecunoastere a ininuirii, motiand ca in data
respectia se aflau intr-o alta localitate sau in aceeasi localitate, dar in alt loc.
5ata de aceasta afirmatie, instanta trebuie imediat sa procede!e la o gama e#tinsa de
intrebari care sa faca posibila obtinerea a cat mai multe amanunte referitor la ceea ce se
afirma. /nculpatul a fi solicitat sa numeasca localitatea sau locul respecti, sa arate precis cand
a ajuns in acel loc, cu ce mijloc de transport, cu cine s-a intalnit pe drum, cu cine s-a intalnit in
acea localitate, ce interes l-a determinat sa fie in acea localitate, orele la care s-a intalnit cu
anumite persoane -i se a cere si sa le numeasca., cat a stat in localitate, cu ce s-a intors, cu
cine s-a intalnit la intoarcerea in localitatea in care s-a intamplat fapta, de la cine a aflat de
comiterea faptei etc. %bia dupa obtinerea acestor amanunte cat mai concrete si precise se a
solicita indicarea probelor pe care intelege sa le propuna in doedirea afirmatiilor sale.
Omiterea ascultarii in amanunt cu priire la aceasta aparare si incuiintarea, iar apoi
administrarea probelor propuse, constituie o greseala tactica de multe ori ireparabila, pentru ca,
dupa ce probele s-au administrat in fata inculpatului, la o eentuala reaudiere, acesta isi
a jalona e#punerea pe cele afirmate de martorii propusi, nu se or mai putea depista nepotriiri
de timp si de loc sau eenimente, asa incat, chiar daca in adear inculpatul a comis fapta,
aceasta nu i se a mai putea retine in sarcina.
)onsemnarea minutioasa a fiecarei etape, pe ore, minute, a fiecarui amanunt chiar
aparent neimportant, constituie temeiul unei ascultari corecte a martorilor propusi care, cat de
bine ar fi fost pregatiti, nu pot relata amanunte decat daca in adear au fost pre!enti si
inculpatul si-a formulat o aparare sincera si corecta.
In acest sens" inculpatul acuzat de comiterea unei infractiuni de talharie" constand in
aceea ca a amenintat pe partea vatamata cu un pistol si i-a luat banii" dupa ce in faza de
urmarire penala nu a recunoscut fapta" fara a da vreo explicatie" in fata instantei" mentinandu-
se pe aceeasi pozitie" a declarat ca in acea zi nu a fost in municipiul M& ci se afla la sora sa in
orasul C unde a plecat de dimineata si a stat intreaga zi" propunand in aparare pe concubina
sa& :udiata" martora !concubina) a declarat ca a fost toata ziua cu inculpatul in municipiul ( "
asa incat alibiul invocat de inculpat nu a putut fi dovedit !in fata instantei de apel inculpatul si-a
retras apelul" dandu-si seama ca apararea sa nu este credibila)&
) alta situatie de invocare si verificare a alibiului o desprindem dintr-un dosar in care doi
inculpati au fost trimisi in judecata retinandu-se ca au comis o infractiune de furt calificat prin
sustragerea unei vaci de la o ferma de animale& In timpul urmaririi penale ambii inculpati au
recunoscut fapta aratand ca in timpul noptii s-au deplasat la acea ferma" au sustras animalul pe
care l-au dus intr-un targ dintr-o localitate apropiata unde l-au vandut a doua zi& In fata instantei
au revenit la recunoastere si au aratat ca nu au comis fapta" in acea noapte nefiind in localitate"
unul afirmand ca a plecat cu doua zile inainte in jud& 'ulcea" iar celalalt a sustinut ca era in alta
localitate si nu s-a aflat in acea perioada in localitatea in care se afla ferma& (-a procedat de
indata la o ascultare amanuntita a fiecaruia cu privire la cele sustinute" asa incat s-a consemnat
in declaratii ca inculpatul care sustinea ca se afla in jud& 'ulcea a plecat intr-o zi de joi cu
autobuzul care avea plecarea in jurul orei 55 si care l-a dus la (ibiu de unde a luat trenul de ora
5="93 spre ,ucuresti" ca avea la plecarea din sat un cos cu flori !imortele - flori de paie) pe care
dorea sa le vanda in 'ulcea " ce persoane l-au vazut in statia de autobuz& (-a consemnat si ora
la care a ajuns la 'ulcea" ce a facut in continuare pana s-a intors si cine l-a vazut la intoarcere&
Pentru celalalt inculpat s-a consemnat ce a declarat" respectiv ca se afla in localitatea Marpod "
jud& (ibiu " unde era angajat la numitul P&I& la paza oilor" ca a stat in data respectiva" noaptea
si ziua urmatoare la oi in pasunea din afara satului& (-a mai consemnat si faptul ca la stana mai
era si numitul #&+& " ca localitatea M se afla la 9;-9< >m& de localitatea in care s-a comis furtul"
cum se poate ajunge dintr-o localite in alta " in cat timp etc& #upa aceste insemnari ale
declaratiilor inculpatilor s-au admis probe in verificarea alibiului urmand a se asculta ca martori
persoanele indicate in declaratii" s-a solicitat un orar al circulatiei autobuzelor din acea
localitate la (ibiu&
?a termenul urmator nici unul dintre martorii primului inculpat nu au putut confirma
plecarea in ziua indicata de acesta ci" legat de sarbatorile de Pasti" au precizat o alta data"
dupa comiterea faptei cand" in adevar" inculpatul a fost vazut plecand din localitate cu cosul cu
flori& Fiind reaudiat" inculpatul" care a constatat ca nu i se confirma apararea" a recunoscut fapta
comisa impreuna cu celalalt inculpat" acesta din urma revenind si el si recunoscand comiterea
faptei" mai ales ca la dosar existau probe privind prezenta celor doi in localitate in seara
comiterii faptei&
O4impul criticO repre!inta suma duratelor actiitatilor care au precedat saarsirea
infractiunii, a actiunilor care caracteri!ea!a saarsirea infractiunii si imediat post-infractionala.
Procedeul tactic al justificarii timpului critic se poate folosi in fa!a cercetarii judecatoresti
in situatiile in care in fa!a de urmarire penala nu a fost folosit si fata de inculpatii care nu au
recunoscut fapta, au inocat un alibi, au dat declaratii cand de nerecunoastere a faptei, cand de
recunoastere, au incercat sa acredite!e inoatia unei alte persoane.
/ntrucat oricare dintre aceste situatii inocate pot sa repre!inte adearul in cau!a, la fel
cum adearul l-ar putea constitui si saarsirea faptei de catre inculpat, instanta este datoare sa
se edifice asupra ariantei adearate inca de la ascultarea inculpatului.
Prin folosirea acestui procedeu, inculpatului i se cere, de asemenea, sa declare in
amanunt ce a facut in !iua in care s-a intamplat fapta, din momentul in care s-a tre!it, in ce
locuri a fost, la ce ore -chiar cu preci!area in minute., persoanele care l-au insotit, cu care s-a
intalnit, ce a discutat cu acestea. 6e or folosi la interogare intrebari precise, concise, referitoare
la momente concrete, cerandu-se raspunsuri de aceeasi calitate, tocmai pentru a nu lasa
inculpatului timp sa se gandeasca ori sa declare ambiguu.
Pregatirea intrebarilor trebuie facuta din timp, cu stabilirea alternantei acestora si
respectarea succesiunii temporale, ba!ata pe cunoasterea in amanunt, pe ore sau minute, a
modului in care fapta s-a saarsit si re!ulta din celelalte probe ale dosarului, respecti
declaratiile martorilor, declaratia partii atamate, probele stiintifice -e#.actul medico-legal care
stabileste ora si data decesului ictimei.. 3in declaratiile inculpatului date in fa!a de urmarire
penala se a alorifica orice amanunt de timp pe care acesta l-a dat.
)onsemnarea celor declarate de inculpat nu trebuie sa omita nici un amanunt, chiar
daca la o prima edere ar parea ca este lipsit de importanta.
%cest procedeu presupune in continuare erificarea tuturor datelor furni!ate de inculpat
in comparatie cu celelalte probe deja administrate in fa!a de urmarire penala, iar la
administrarea lor din nou in fata instantei trebuie erificate toate datele care nu coincid. 6e a
putea obsera de cele mai multe ori ca o parte din cele afirmate de inculpat nu corespund
realitatii, fie ca in timpul preci!at nu putea sa fie in acel loc, fie nu aea timpul fi!ic sa ajunga
dintr-un loc in altul, fie ca raman perioade de timp neacoperite, locuri in care nu a fost,
persoane care nu confirma ca s-au intalnit ori confirma intalnirea lor la cu totul alta ora. Bor
putea fi administrate noi probe pentru lamurirea unor aspecte, iar dupa stabilirea cu preci!ie a
tuturor nepotriirilor se a proceda la o noua ascultare a inculpatului, prilej cu care i se pot
relea toate neconcordantele, solicitandu-i e#plicatii pentru fiecare. 0ste momentul de incordare
psihica ma#ima, inculpatul, in nenumarate ca!uri, a!andu-se Nprins, in propriile afirmatii, cu
intregul sistem de aparare descoperit, ceea ce il a determina fie la recunoasterea faptei, fie la
incercarea unei noi ersiuni. /n acest ultim ca! trebuie erificata in acelasi mod si noua arianta
a petrecerii timpului, cu rabdare, atentie, lucru care nu arareori a fi de!armant pentru inculpat.
6e cuine a face mentiunea ca intre procedeul anali!at si procedeul erificarii alibiului nu
e#ista identitate in sensul ca erificarea timpului critic se poate face pentru orice situatie de
nerecunoastere -sau recunoastere partiala. a faptei, in timp ce erificarea alibiului se face doar
atunci cand se inoca o aparare concreta.
>. C!nfruntarea
3in punct de edere procedural, confruntarea este un mijloc de proba si se efectuea!a
in situatiile in care se constata ca intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cau!a e#ista
contra!iceri si atunci cand se aprecia!a ca prin aceasta se or lamuri unele aspecte in interesul
aflarii adearului -art.H? ).pr.pen... %scultarea in cadrul confruntarii se face cu priire la faptele
si imprejurarile in priinta carora declaratiile date anterior se contra!ic -art HH ).pr.pen...
&odalitatea in care se efectuea!a o confruntare trebuie sa se ba!e!e pe o tactica ce
presupune abordarea criminalistica a desfasurarii ei, prin urmare constituie un procedeu de
tactica criminalistica aplicabil la o ascultare repetata si simultana a celor care au mai dat
declaratii in cau!a, indiferent in ce calitate.
O confruntare se poate reali!a intre doi sau mai multi inculpati trimisi in judecata in
aceeasi cau!a, pentru fapte comise in calitate de coautori, complici sau instigatori, intre inculpat
ori inculpati si partea atamata sau ciila, intre inculpat ori inculpati si martori -sau martori.,
dupa ce initial, in timpul cercetarii judecatoresti, au fost ascultati, iar intre declaratiile lor e#ista
unele contra!iceri, neclaritati, neconcordante si acestea nu pot fi inlaturate pe ba!a e#aminarii
altor mijloace de proba. )onfruntarea poate fi efectuata pentru lamurirea oricaror contra!iceri,
chiar de o importanta mai redusa, insa este absolut necesara in situatiile cand neconcordantele
ori contra!icerile din declaratii priesc aspecte esentiale ale cau!ei care trebuie lamurite pentru
aflarea adearului, chiar daca e#ista unele mijloace de proba, pentru a se reali!a o cat mai
buna doedire a unei corecte stari de fapt. )u prilejul confruntarii se pot obtine uneori noi date
importante cu priire la unele aspecte ale cau!ei, care fie inca nu erau cunoscute, fie se
prefigurau neclar din probatoriul administrat.
5olosirea acestui procedeu criminalistic al confruntarii pre!inta interes in actiitatea de
ascultare a inculpatilor prin aceea ca este un nou prilej de a obtine date cu priire la aspectele
psihologice si de personalitate ale celor ascultati, de a le erifica buna sau reaua credinta in
legatura cu declaratia initiala ori cu declaratia data in timpul confruntarii, de a se crea un nou
moment in care cei care au omis fara rea credinta relatarea unor aspecte importante sa aiba
posibilitatea, prin reactiarea memoriei, sa le relate!e, iar pentru situatiile unor declaratii
anterioare diametral opuse celorlalti ascultati, de a se crea un moment de incordare psihica in
care cei nesinceri sa se autodemaste.
4rebuie stiut insa ca nu intotdeauna se poate obtine re!ultatul cel mai bun prin
folosirea procedeului confruntarii intre inculpati. 3e aceea, inainte de a admite efectuarea unei
confruntari se impune un studiu aprofundat al fiecareia dintre declaratiile celor ce or fi
confruntati, stabilirea e#acta a contradictiilor din declaratii, notarea acestora, aprecierea
cau!elor care au dus la relatarea diferita, contradictorie a unor imprejurari. /n situatiile in care
acest studiu duce la conclu!ia unei omisiuni neintentionate ori a unei receptari eronate urmate
de o relatare in acelasi sens, se a renunta la confruntare si se a efectua o ascultare repetata
doar a celui care a dat acea declaratie, doar apoi, daca se constata mentinerea celor declarate
anterior, sa se apele!e la efectuarea confruntarii. 4rebuie stabilit cu preci!ie care or fi cei intre
care se a face confruntarea, asupra caror aspecte, prin adresarea caror intrebari, a ordinii
acestora. Pentru ca reusita unei confruntari scade, de regula, direct proportional cu numarul
crescut al inculpatilor care urmea!a a fi confruntati, in raport de problemele care trebuie
lamurite prin folosirea acestui procedeu, se or stabili cu e#actitate persoanele intre care se a
face confruntarea, pentru care imprejurare anume, fiind recomandabil sa se efectue!e
confruntari doar intre doi inculpati pentru a se putea obsera si reactiile fiecaruia in raport cu
relatarea celuilalt. O confruntare intre trei sau mai multi inculpati dispersea!a atentia celui care
efectuea!a confruntarea si reduce sansa obtinerii re!ultatului dorit.
Pregatirea confruntarii presupune si obtinerea de date despre personalitatea celor care
or fi confruntati, aceste date fiind adeseori mai bogate decat in momentul audierii primare.
3esfasurarea cercetarii judecatoresti la termene succesie de judecata a creat deja posibilitatea
ca inculpatii sa fie mai bine cunoscuti, prima lor ascultare, apoi administrarea probelor
testimoniale, au oferit suficiente date pentru a sti ce structura psihica are fiecare dintre
inculpati, care sunt manifestarile si e#teriori!arile acestora.
/n situatiile in care deosebirile de ordin psihologic ar aduce fata in fata inculpati cu
dominante psihice de emotiitate, de nesiguranta, de frica, iar pe cealalta parte inculpati
puternici din punct de edere psihic sau cu e#perienta in astfel de NinfruntariN -recidiisti,
persoane cu antecedente penale. ori persoane puternic legate afecti -tata - fiu, soti etc.. ori
persoane mult inegale prin pregatire intelectuala, statut social, po!itie interpersonala de ordin
social -sef-subaltern., forta fi!ica, arsta -major-minor., confruntarea trebuie apreciata cu priire
la utilitatea ei. 3aca nu se a tine seama de aceste aspecte si se a trece la efectuarea
confruntarii, re!ultatele pot fi contrare celor urmarite, respecti se a putea intampla ca inculpati
anterior sinceri sa deina timorati, speriati, tematori, sa reina la cele declarate cu buna-credinta
si sa accepte ersiunea neadearata a celor care ii domina psihic ori fi!ic. 3e retinut ca
inculpatii care au actionat in grup la comiterea unei fapte infractionale se cunosc intre ei, si-au
stabilit anterior sarcinile, ierarhia in grupul infractional, sunt obligati material sau moral unul
altuia, astfel ca aceste elemente, de multe ori, or influenta re!ultatele acestei actiitati.
3in punct de edere tactic, confruntarea trebuie sa se ba!e!e pe elementul supri!a.
%dmiterea efectuarii confruntarii prin incheierea instantei si mai ales stabilirea aspectelor care
or constitui obiectul confruntarii constituie o greseala tactica. 2olul acti de care trebuie sa dea
doada instanta implica si lamurirea aspectelor controersate din declaratiile inculpatilor, iar in
reali!area tactica a confruntarii instanta a putea dispune la acelasi termen de judecata
efectuarea confruntarii si imediat sa procede!e la aceasta, desigur ca dupa ce in prealabil a
pregatit minutios desfasurarea ei. /n acest fel, eentuala intelegere dintre inculpati nu a mai
aea loc, iar efectul psihologic a fi deplin.
)onfruntarea, fiind o ascultare repetata si simultana a doua sau mai multor persoane,
care urmea!a unei ascultari anterioare separate, determina o noua traire emotionala specifica
acestui moment, care se adauga trairilor psihice din momentul unei ascultari obisnuite.
)u prilejul confruntarii, tensiunea psihica a celor confruntati este intensificata datorita
temerii fata de reactiile celui cu care este confruntat, sentimentelor de compasiune sau
afectiitate fata de acesta, comple#ului de inoatie sau preocuparea de a nu fi ininuit pe
nedrept, teama de a nu se descoperi adearul -in ca!ul celor nesinceri., teama de a nu se
desconspira ori a desconspira pe altul s.a.
Pentru asigurarea unei confruntari eficiente este necesar ca presedintele completului de
judecata, prin prerogatiele sale legale, sa asigure o atmosfera de calm, de echilibru, de
obiectiitate, sa eite orice incercare de intimidare a celor confruntati, fie din partea celui cu
care este confruntat, fie din partea repre!entantilor acu!arii sau apararii.
O data pregatita, potriit aspectelor aratate mai sus, se a trece la confruntarea propriu-
!isa.
/n literatura de specialitate, a#ata mai ales pe efectuarea confruntarii in fa!a de urmarire
penala, se considera ca pentru inceput se a introduce persoana considerata mai sincera sau
cea care a solicitat e#pres sa se recurga la confruntare, aceasta pentru a aea posibilitatea sa
se obisnuiasca cu atmosfera creata, sa deina mai ferma pe po!itia sa, cealalta persoana
urmand a fi introdusa ulterior pentru a fi surprinsa de situatie si astfel sa e#iste o mai mare
sansa de a reeni la declaratia initiala.
6ub un prim aspect, aceasta opinie nu poate fi primita pentru fa!a cercetarii
judecatoresti pentru simplul moti ca o data cu strigarea cau!ei respectie, partile trebuie sa fie
pre!ente concomitent in sala de judecata, iar inculpatii -daca sunt arestati. or fi adusi deodata
de catre escorta, iar daca sunt liberi, sunt deja pre!enti in sala chiar inaintea luarii cau!ei lor.
6ub alt aspect, raportat la inculpati, si de altfel la intreaga desfasurare a judecatii,
instanta nu poate porni cu idei preconcepute asupra inoatiei sau neinoatiei reunui inculpat,
respecti nu se poate considera ca unul sau altul dintre inculpati recunoscand fapta este mai
sincer decat un altul care nu recunoaste fapta. %poi, o confruntare se desfasoara in
scopul inlaturarii unor contradictii si este de presupus ca nu se cunosc cau!ele acestor
contradictii, pentru ca altfel, stiind anterior arianta adearata, confruntarea nu s-ar mai impune.
4otodata, nici in fa!a de urmarire penala si, cu atat mai mult in fa!a cercetarii judecatoresti, nu
se poate permite ca un inculpat sa fie considerat nesincer si, in acelasi timp, cre!andu-l sincer
pe un alt inculpat, sa-i cream o situatie aantajoasa.
Earantia aflarii adearului prin inlaturarea contradictiilor din declaratiile date anterior de
catre fiecare inculpat, se a putea reali!a doar in desfasurarea unei confruntari fara aantaje
acordate reunui inculpat, in conditii de tratament identic.
Pentru o buna desfasurare a confruntarii, inculpatii or fi initati sa ramana in
fata instantei, orientati spre aceasta, insa uneori pot fi ase!ati si fata in fata, iar instanta ii a
putea obsera din lateral. %antajul primei po!itionari consta in aceea ca toti inculpatii
confruntati pot fi priiti cu atentie de catre instanta, spre a li se obsera modul in care
reactionea!a in momentul audierii, insa aceeasi po!itie de!aantajea!a pe aparatorii inculpatilor
-raportat la actuala ase!are in salile de judecata a instantei, procurorului si aparatorilor. si
aantajea!a pe repre!entantul Parchetului. )ea de-a doua po!itionare a inculpatilor pentru
reali!area confruntarii -fata in fata si lateral fata de instanta si aparatori. creea!a un aantaj
pentru aparatori si de!aantajea!a pe repre!entantul Parchetului -care a putea obsera doar
pe unul dintre inculpati, celalalt fiind cu spatele., iar pentru instanta diminuea!a posibilitatea de
obserare. Pentru situatia actuala de ase!are in sala de judecata a instantei, a repre!entantului
Parchetului si a repre!entantilor apararii, consideram ca inculpatii ce sunt supusi confruntarii
or trebui ase!ati in po!itie laterala fata de instanta, cu fata spre aceasta, asa e#istand
posibilitatea de a fi obserati de catre toti participantii la ascultare.
3in punctul de edere al inculpatilor confruntati, po!itia cu fata la instanta, unul langa
celalalt, este mai potriita pentru ca acestia sa nu se influente!e, sa poata da raspunsuri fara a
obsera reactia celuilalt. Po!itia inculpatilor fata in fata incomodea!a psihic, de regula, pe cel
care este de rea credinta, acesta aand neoie de mari eforturi pentru a-si controla e#presiile,
gesturile si fluenta orbirii. 2eamintim ca aceasta po!itie nu a de!aantaja intotdeauna pe cel
care nu declara sincer, ci uneori a crea un puternic disconfort psihic celui de buna-credinta,
insa cu o labilitate psihica sporita in raport cu persoana cu care este confruntat. 3e aceea,
interpretarea manifestarilor emotionale ale celor confruntati trebuie facuta corect, cu
perspicacitate si rabdare.
Primele intrebari adresate in cadrul confruntarii trebuie sa aiba caracter introducti, sa
se refere la faptul daca inculpatii se cunosc, de cand, care sunt relatiile dintre ei. %poi se or
adresa intrebarile pregatite in ederea lamuririi neclaritatilor si contradictiilor. %ceste intrebari se
or adresa tuturor inculpatilor,urmand ca ordinea de primire a raspunsurilor sa fie cea stabilita
anterior in planul de efectuare a confruntarii, potriit tacticii preconi!ate -se or solicita
raspunsuri de la inculpatul care anterior a fost cel mai cooperant, care a dat cele mai multe
amanunte etc... 0ste impotria cerintelor tactice sa fie citite declaratiile anterioare ale
inculpatilor pentru ca acestia sa sesi!e!e nepotriirile sau contradictiile intre cele declarate, iar
la primirea raspunsurilor, oricare ar fi ele, cel care efectuea!a confruntarea nu trebuie sa afise!e
reo atitudine de aprobare, de!aprobare, incredere ori neincredere, atitudini care pot sugestiona
pe cei confruntati ori ii pot determina la tacere.
Pe tot parcursul confruntarii nu trebuie pierdut din edere modul in care inculpatii
reactionea!a la punerea intrebarii, la raspunsul dat de coinculpat, starile psihice prin care trece
fiecare dintre cei confruntati.
3upa epui!area intrebarilor din planul de ascultare se or putea pune intrebari si de
catre repre!entantul Parchetului, aparatori, celelalte parti sau chiar inculpatii confruntati pot sa-
si adrese!e intrebari, prin intermediul instantei, ori, atunci cand se aprecia!a chiar in mod direct.
3e preci!at ca dupa fiecare intrebare si dupa ce s-au primit raspunsuri la aceasta, se a
proceda la consemnarea raspunsului in procesul erbal.
4oate aceste procedee tactice pre!entate mai sus pot fi utili!ate in ascultarea
inculpatului in functie de cau!a penala concreta, dar mai ales in raport cu persoana care a fi
ascultata, cu ansamblul particularitatilor psihice ale fiecarui inculpat. %numite procedee folosite
in ascultarea unui inculpat cu cele mai bune re!utate pot fi ineficiente in ascultarea altui
inculpat. 4otodata un procedeu poate fi folosit cu mai mari sanse de reusita intr-un anumit
moment al desfasurarii cercetarii judecatoresti, dar acelasi procedeu poate duce la
neobtinerea reunui re!ultat atunci cand este folosit intr-un alt moment al ascultarii.
5olosirea unuia sau altuia dintre procedeele tactice ramane intotdeauna la
alegerea celui care efectuea!a ascultarea, la fel ca si combinarea acestor procedee,
perspicacitatea, talentul si pregatirea profesionala determinand, in cele mai multe ca!uri, reusita
sau nereusita actiitatii de ascultare.
3e o importanta deosebita, indiferent de procedeele folosite, este capacitatea
magistratului de a asculta cu rabdare si atentie intreaga relatare libera precum si raspunsurile la
fiecare intrebare.
)el mai bine pregatit plan de ascultare, procedeele tactice cele mai eficiente,
intrebarile cele mai potriite pot sa nu duca la o reusita deplina a acestei actiitati daca
magistratul nu are capacitatea de a asculta fara prejudecati, fara enerare, cu intelegere si
discernamant tot ceea ce se declara de catre inculpat. Eraba si superficialitatea, tocmai in
momentul primirii raspunsurilor de la inculpat, sunt deficiente majore care trebuie inlaturate de
la orice ascultare.
/n fa!a de urmarire penala se mai incearca in ascultarea ininuitilor sau inculpatilor, in
mod e#perimental, folosirea unor tehnici de depistare a comportamentului simulat prin folosirea
poligrafului, a detectorului de stres emotional in oce -P%E.6.0.., a detectorului de stres
emotional in scris, e#istand preocupari sub acest aspect si in unele lucrari de psihologie,
psihologie judiciara, de tehnica criminalistica.
Pe langa faptul ca re!ultatele obtinute in acest fel nu pot fi folosite ca mijloace de proba
in justitie, nefiind prea!ute ca atare in legislatia noastra penala si nici nu sunt prea!ute printre
modalitatile de ascultare a inculpatilor, aceste procedee au caracter tehnic si nu de tactica
criminalistica. 6ingurul aspect ce retine atentia ar putea fi cel determinat de re!ultatul modului
de inestigare a aspectelor de comportare psihiologica a inculpatului ce se inregistrea!a pe
banda de hartie, inregistrare care poate fi interpretata in sensul conclu!ionarii ca cel ascultat a
declarat adearul sau nu. %ceasta conclu!ie ar putea fi folosita doar ca punct de plecare in
adoptarea unuia sau altuia dintre procedeele de tactica criminalistica, eident cu aloare
relatia, pentru ca altfel, daca s-ar da credit total acestor tehnici de stabilire a emotiei -ce se
considera tipica pentru un comportament simulat., ar e#ista pericolul producerii unor erori
judiciare.
Prin urmare, in fata instantei de judecata re!ultatul inestigarii prin aceste tehnici de
depistare nu se a lua in considerare ca mijloc de proba, dar poate aea aloare pentru
cunoasterea unor aspecte referitoare la personalitatea inculpatului care urmea!a a fi ascultat si
la alegerea tacticii de ascultare cu cea mai mare eficienta.
L. Ca%uri "articulare de ascultare a incul"atil!r 3aca in majoritatea
ca!urilor inculpatii ajunsi in fata instantei de judecata sunt ascultati potriit tacticii
pre!entate in capitolele anterioare, e#ista si unele situatii in care anumite circumstante,
mai ales legate de persoana inculpatilor, impun adoptarea unei tactici cu accente de
particularitate.
/n judecarea unor cau!e inculpatii ce urmea!a a fi audiati sunt persoane care au comis
faptele in stare de recidia, in timpul minoritatii, sunt afectati de anumite deficiente fi!ice ori
psihice, nu cunosc limba romana in care se efectuea!a ascultarea, doar in instanta s-a
e#tins ininuirea fata de ei ori cu priire la alte fapte sau cu priire la acte materiale ce intra in
cuprinsul infractiunii pentru care initial au fost trimisi in judecata, sunt inculpati care urmea!a a fi
ascultati in cadrul procedurii plangerii prealabile ori inculpati cu pregatire juridica.
/n toate aceste situatii, ascultarea se a desfasura, in principiu, in cadrul tactic obisnuit
pentru reali!area acestei actiitati, insa se impune o atentie deosebita raportat la ca!ul
particular e#istent, cunoasterea in plus a aspectelor de personalitate ce caracteri!ea!a pe
acesti inculpati, a normelor procedurale aplicabile, a cunostintelor mai ample ori mai reduse ale
fiecarui inculpat cu priire la actiitatea la care a fi supus.
/n cele ce urmea!a om de!olta catea dintre situatiile speciale, particulare de
ascultare a unor inculpati.
A. Tactica ascultarii incul"atil!r recidi$isti saucu antecedente "enale
/ntre inculpatii care se audia!a in fata instantei, o atentie speciala trebuie acordata
inculpatilor care nu se afla la prima incidenta cu legea penala, respecti a inculpatilor recidiisti
ori a inculpatilor cu antecedente penale.
/nculpatii recidiisti sunt acei inculpati care au saarsit una sau mai multe infractiuni
intentionate, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii mai mare de un an, fie singura, fie
alternati cu amenda, dupa care au fost condamnati definiti pentru o alta infractiune
intentionata la pedeapsa inchisorii mai mare de L luni, sau cel putin la trei condamnari de
ma#im L luni, ori dupa e#ecutarea unor asemenea pedepse.
/nculpatii cu antecedente penale sunt toti aceia care au suferit condamnari anterioare,
fie prin aplicarea de pedepse ori de masuri educatie, ori de masuri de siguranta, chiar daca
dupa inscrierea lor in ca!ierul judiciar, ulterior, au fost scosi din eidenta pentru ca faptele pe
care le-au saarsit nu mai sunt prea!ute de lege ca infractiuni, a interenit reabilitarea, au
saarsit fapte penale in timpul minoritatii ori au saarsit infractiuni din culpa.
4oti acesti inculpati, spre deosebire de inculpatii aflati la prima incidenta cu legea
penala, prin faptul ca s-au mai aflat in fata instantei de judecata, fiind obisnuiti cu aceasta
ascultare, pre!entand o anumita Ne#perientaN in materie de ascultare, aand cunostinte mai
reduse sau mai ample cu priire la infractiunea ce li se imputa, la persoana celor care ii or
asculta -in situatiile in care au fost judecati de aceeasi judecatori. si-au creat o anumita abilitate
in a-si face apararea, in a-si ascunde starile psihice prin care trec in momentul ascultarii, situatia
lor de fosti condamnati generand si un interes sporit de a nu fi din nou condamnati ori de a primi
o pedeapsa cat mai usoara.
Prin urmare, ascultarea inculpatilor aflati in situatia de mai sus constituie un ca!
particular de ascultare, cu aspecte specifice, care o diferentia!a de modalitatea comuna de
ascultare.
6pecificul ascultarii in instanta a inculpatilor se pastre!a si in acest ca! particular de
ascultare: respectarea publicitatii de!baterilor, a solemnitatii acestora, cunoasterea de catre
inculpat a tuturor probelor dosarului, posibilitatea folosirii procedeelor tactice de ascultare etc.
3in punct de edere al psihologiei judiciare s-a constatat ca factorii preponderenti care
isi aduc concursul la formarea personalitatii recidiistului sunt: factori de mediu ambiental
negati, factori temperamentali, influente ce s-au e#ercitat asupra lui etc. O asemenea
persoana care, de regula, este e#clusa din comunitatea in care traieste, ca o reactie fata de
aceasta situatie, este usor predispusa la comiterea de acte infractionale, la alaturarea unor mici
grupuri cu tendinte infractionale constituite din persoane de aceeasi factura. 2ecidiistul este, in
general, un inadaptabil, un anituos, egocentric, imatur pe plan intelectual sau afecti, percepe
realitatea din jur in mod deformat, considera ca societatea ii este un dusman, ceea ce il face sa
se departe!e tot mai mult spre periferia ei.
3in perspectia cercetarilor psihologice s-a mai stabilit ca recidiistii proin in multe
ca!uri din persoane care sunt incapabile de a se edea pe sine in mod realist, cu manifestari
permanente de indeci!ie si incertitudine interioara, care pe plan subiecti sunt marcate de un
sentiment de inferioritate, care, nefiind constient, generea!a o stare conflictuala intre el si restul
societatii in care traieste.
)u priire la aspectele psihologice care trebuie cunoscute in raport de persoana
inculpatului se mai impune si retinerea faptului ca, de regula, un infractor recidiist se pre!inta in
fata instantei e#primand o anume siguranta, o liniste aparenta ba!ata pe faptul ca nu se teme
de situatii necunoscute, deseori isi maschea!a adearata stare psihica prin simularea stapanirii
de sine, a nedumeririi, a unei atitudini de protest sau reolta ori afisea!a o atitudine spasita, de
recunoastere si regret incercand castigarea simpatiei instantei in speranta unei pedepse mai
usoare. &ai intotdeauna inculpatii recidiisti isi pregatesc cu atentie declaratia pe care o or da
in fata instantei, in situatiile in care nu or recunoaste fapta pregatindu-si argumente in acest
sens sau alibiuri ori motiatii pentru faptul ca au recunoscut fapta in fa!a de urmarire penala -au
fost agresati, au inteles gresit ce au fost intrebati etc... /n situatiile in care s-au decis sa
recunoasca fapta isi or pregati o e#punere cat mai faorabila lor sau or incerca sa acredite!e
ideea unei incadrari juridice mai usoare, trecutul lor infractional oferindu-le un minim de
cunostinte cu priire la sistemul de probatiune, la incadrarea juridica a faptelor.
%nterior primului termen de judecata inculpatii recidiisti sunt preocupati de aflarea de
informatii despre persoanele care ii or asculta -de la alti inculpati care au fost ascultati anterior
in alte cau!e, de la rude, prieteni, aparator etc.., pentru a se pregati in consecinta. 1neori
inculpatul a fost judecat anterior de acelasi complet de judecata, situatie in care inculpatul deja
cunoaste aceste persoane si isi a pregati po!itia si declaratia in consecinta, stiind ca a fi
ascultat in amanunt sau superficial, ca i se or descoperi usor sau greu nepotriirile din
declaratii, ca este potriit sa recunoasca sau nu fapta in ideea usurarii sau agraarii situatiei
sale ce se a e#prima prin pedeapsa mai usoara sau mai grea care este posibil sa i-o aplice
instanta.
/n sala de de!bateri, inculpatul a fi mult mai preocupat de a studia cu atentie pe cel
care conduce ascultarea -dar si pe ceilalti participanti la judecata. urmarind felul in care
procedea!a in alte cau!e ce se de!bat inaintea cau!ei sale, iar apoi urmarind ce impresie fac
declaratiile sale si incercand sa deduca din e#presii, gesturi ori alte manifestari, succesul sau
insuccesul celor declarate.
3in practica se poate obsera ca, de regula, inculpatii recidiisti priesc instanta cu mai
multa insistenta, sunt mai atenti, mai preocupati de ceea ce se desfasoara pe parcursul
procesului, spre deosebire de infractorii primari care eita sa prieasca spre instanta, fac
declaratii sumare, repetand mereu regretul de a fi saarsit o asemenea fapta.
Inca de la introducerea in sala" inculpatul P&:& !trimis in judecata pentru mai multe
infractiuni in stare de recidiva postcondamnatorie) dovedea mult interes pentru ce se intampla
chiar si in alte cauze" iar la luarea cauzei sale s-a prezentat dezinvolt" a declarat in amanuntime
aspectele privitoare la faptele care ii erau retinute in sarcina" cautand mereu privirea membrilor
completului de judecata pentru a vedea ce impresie creeaza sinceritatea lui si modul in care se
prezinta& #iferit insa s-a manifestat inculpatul /&I& care" fiind trimis in judecata pentru prima
oara" in tot timpul ascultarii a privit in jos" neridicand privirea spre completul de judecata
si" cand a fost invitat sa o faca" a reusit doar pentru scurt timp sa respecte aceasta cerere" in
declaratie recunoscand fapta comisa si aratand ca regreta aceasta&
Pregatirea ascultarii inculpatilor recidiisti trebuie sa tina seama de aceste aspecte de
personalitate, studiul probelor din dosar urmand a se face cu si mai multa minutio!itate, cu
preederea situatiilor posibile de reactie a acestora. 4rebuie stiut ca inculpatii recidiisti sunt in
majoritatea lor imprei!ibili in atitudinile pe care le or adopta. )hiar daca in fa!a de urmarire
penala acestia au recunoscut faptele, este foarte posibil ca in fata instantei sa reina la cele
declarate, nu arareori surprin!and pe cei care participa la ascultare cu pre!entarea unei
ariante noi, credibile, indelung gandite si pastrate tocmai pentru acest moment. )unoasterea
amanuntita a tuturor probelor dosarului a putea fi o ba!a solida pentru reali!area unei ascultari
corecte in orice situatie.
)onsideram potriit ca judecarea cau!elor in care sunt trimisi in judecata inculpati
recidiisti sa fie reparti!ata cu atentie, mai ales unor magistrati cu mai multa e#perienta, bine
pregatiti profesional, aand cunostinte de psihologie judiciara, meticulosi in reali!area actiitatii
de ascultare.
6tudierea probelor cau!ei trebuie sa se materiali!e!e prin notarea in planul de ascultare
a tuturor datelor importante si necesare in ascultare, a ariantelor ce re!ulta din ascultarile
anterioare, precum si a posibilelor ariante ce ar putea fi acreditate de inculpat, cu masurile
care or trebui luate in fiecare dintre aceste prei!ibile situatii.
/n ceea ce prieste posibilitatea instantei de a cunoaste persoana inculpatului
recidiist, aceasta este limitata la datele de stare ciila e#istente in dosar, la cele ce re!ulta din
fisa de ca!ier judiciar si la catea date ce ar putea re!ulta din eentuala nota de relatii
intocmita de organele de politie de la domiciliul inculpatului, in situatia in care aceasta este
depusa in dosar.
Pregatirea ascultarii trebuie sa cuprinda studiul referitor la antecedentele penale ale
inculpatului, respecti trebuie sa urmareasca cunoasterea a ce infractiuni a mai comis acesta
anterior, care a fost atitudinea lui atunci la ascultarea in instanta, in ce fel a declarat acum in
timpul urmaririi penale, ce atitudine a adoptat -de recunoastere sau nerecunoastere a faptei.,
care este gradul sau de instruire, din ce mediu proine, ce ocupatie a aut, aceste din urma
date putand fi desprinse din declaratiile inculpatului, din declaratiile de martori, confruntari, note
de apreciere de la locul de munca etc.
4ot in cadrul actiitatii de pregatire a ascultarii, magistratul trebuie sa aprecie!e si sa
stabileasca tactica cea mai potriita de ascultare a inculpatului respecti. /n situatiile in
care sunt mai multi inculpati -unii recidiisti, altii fara antecedente penale ori toti sunt recidiisti.
trebuie stabilita ordinea de ascultare raportata la cerintele tactice pre!entate in capitolul
anterior, de asemenea daca din punct de edere tactic este indicata ascultarea inculpatului in
pre!enta celorlalti coinculpati sau se impune ascultarea separata.
%scultarea in instanta a inculpatilor recidiisti sau cu antecedente penale se reali!ea!a
prin parcurgerea acelorasi trei etape ca la ascultarea oricarui inculpat: erificarea identitatii ciile
a inculpatului, ascultarea relatarii libere, adresarea de intrebari si primirea raspunsurilor.
Berificarea identitatii ciile a inculpatului presupune ca deosebire fata de ceea ce se
efectuea!a cu priire la orice inculpat, doar o atentie sporita la erificarea datelor personale ale
inculpatului, aceasta pentru ca, de regula, inculpatii recidiisti sunt pre!entati in fata instantei in
stare de arest, nu pre!inta acte de identitate si nu de putine ori, cand au fost prinsi, nu aeau
asemenea acte fie ca le-au pierdut, fie ca nu s-au gasit. )hiar daca in practica, de multe ori, se
trece cu usurinta peste aceasta etapa, importanta ei este coarsitoare pentru ca fara o
identificare corecta se poate ajunge chiar la condamnarea unei alte persoane. 7uarea fiecarei
date de identificare poate inlatura o astfel de eroare, intrucat este putin probabil ca inculpatul sa
retina toate datele de identitate ale unei alte persoane.
3e asemenea, in aceasta etapa, cu toata presupusa capacitate de disimulare a trairilor
psihice de catre inculpatul recidiist, e#ista posibilitatea obserarii si surprinderii unor aspecte
de personalitate ale acestuia, care sa poata fi folosite ulterior in reali!area ascultarii.
%scultarea relatarii libere a inculpatului recidiist sau cu antecedente penale
presupune aceleasi cerinte generale de a nu fi oprit, intrerupt, admonestat, aprobat ori
de!aprobat in aceleasi conditii de solemnitate. %tentia sporita a celui care asculta, surprinderea
oricarei reactii emotionale a inculpatului, starile prin care trece acesta, eentualele
neconcordante dintre afirmatii constituie aantajul pe care il poate aea magistratul ulterior in
adresarea intrebarilor si castigarea duelului judiciar.
/nculpatii care nu se afla la prima intalnire cu instanta de judecata relatea!a, de regula,
succint faptele pe care le recunosc, fara a se pierde in amanunte, au chiar o usurinta in
relatarea acestor fapte, dar si o anume iclenie in a relea aspectele care le sunt faorabile,
trecand sub tacere imprejurarile care le-ar atrage o raspundere sporita.
%lti inculpati elaborea!a ersiuni cat mai intortochiate si pline de amanunte inutile,
tocmai pentru a deruta si a-i distrage atentia celui care asculta, in aceste situatii magistratul cu
perspicacitate urmand sa retina doar ce considera important si in legatura cu cau!a, eliminand
relatarile neimportante sau lipsite de releanta, si, totodata, poate intrerupe relatarea si sa ceara
ca inculpatul sa se re!ume la ceea ce interesea!a elucidarea cau!ei respectie.
In timpul ascultarii inculpatul a relatat prin cateva fraze toata contributia sa infractionala la
comiterea faptelor retinute" lasand sa se inteleaga ca ceilalti coinculpati au gandit si au executat
actiunile de incalcare a legii" nerelevand nici macar o intelegere anterioara cu privire la
savarsirea acestor fapte.
Cu totul diferit s-a prezentat un alt inculpat ascultat in aceeasi zi intr-un alt dosar acesta a
inceput cu o lunga introducere referitoare la afacerile sale" la buna sa credinta" care l-a
determinat sa incerce sa ajute partile vatamate in rezolvarea unor interese ale lor" a facut apoi
referiri la faptele retinute dandu-le o interpretare proprie" folosind un limbaj pretios" cu multe
completari adiacente" asa incat a fost necesara intreruperea acestuia si solicitarea de a reveni
in concret la faptele care constituiau invinuirea& #upa o relatare scurta" la obiect" inculpatul s-a
lansat in noi divagatii" necesitand o noua interventie a presedintelui completului de judecata&
Consemnandu-i-se cele relatate cu privire la fapta pentru care a fost ascultat s-a constatat ca
acestea au fost deosebit de succinte&
6esi!area in concret a acestor situatii tine de atentia, de buna studiere anterioara a
dosarului cau!ei, de capacitatea natia si de pregatirea profesionala a magistratului care, fara a
se trada in reun fel ca a sesi!at anumite aspecte esentiale in timp ce se face relatarea libera,
trebuie sa-si note!e -sau sa memore!e. fiecare dintre cele sesi!ate. 0ste recomandabil ca
notarea sa nu se faca i!ibil sau ostentati ori prin e#primarea unor gesturi interogatie ori de
neincredere, pentru ca infractorii recidiisti urmaresc, de obicei, tot ce se intampla in timpul
declaratiei lor si surprind ca un anume lucru spus nu a fost cre!ut, astfel ca or aea timp sa-si
gandeasca un raspuns la aceasta pana la terminarea relatarii libere, fiind apoi pregatiti pentru
fa!a intrebarilor si raspunsurilor.
4recand in aceasta ultima etapa, pentru a obtine raspunsuri concrete, folositoare in
actiitatea de stabilire a adearului, inculpatilor recidiisti le or fi adresate intrebarile pregatite
in planul de ascultare, precum si cele care au re!ultat din e#punerea facuta in timpul relatarii
libere, procedeele tactice ce se or folosi urmand a fi alese in raport de persoana celui ce se
asculta, de po!itia pe care a ales-o de recunoastere sau nerecunoastere a faptei pentru care
este ininuit.
3e o mai mare eficienta se constata a fi folosirea procedeelor ascultarii repetate,
folosirea ascultarii inculpatului despre actiitatea celorlalti participanti la saarsirea faptei, iar in
situatiile de totala nerecunoastere se or folosi procedeele justificarii timpului critic si al erificarii
alibiului.
6e poate obsera in actiitatea practica ca procedeul ascultarii incrucisate nu duce la
obtinerea unor re!ultate corespun!atoare, inculpatii recidiisti fiind greu de surprins, mai ales ca
intrebarile care se pun de participantii la ascultare, pe de o parte nu pot fi alternate rapid, nu pot
fi pregatite anterior in comun, inculpatii aand raga!ul gasirii raspunsului cel mai potriit ori chiar
pot sesi!a cursul si succesiunea intrebarilor.
7a fel, folosirea tacticii Ncomple#ului de inoatieN nu aduce re!ultate in ce-i prieste pe
inculpatii recidiisti, multi dintre acestia fiind persoane lipsite de afectiitate, mai mult sau mai
putin inraite, cu obisnuinta situatiilor in care se afla, de cele mai multe ori fara regretul faptei
saarsite, aand chiar justificari personale pentru fapta pe care au comis-o.
In timpul audierii inculpatului C&/& trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de
talharie asupra unui minor" s-a relevat faptul ca banii luati acestui elev ii trebuiau pagubitului
pentru a-si cumpara bilet de tren spre a se reintoarce acasa si ca erau ultimii bani ai acestuia&
Inculpatul insa nu a fost impresionat" declarand ca nici el nu a avut bani pentru ca altfel nu ii lua
si minorul tot s-a descurat si a plecat acasa&
/n mod eident, la ascultarea acestei categorii de inculpati trebuie folosita tactica
ascultarii sistematice, procedeu care nu trebuie sa lipseasca din nici o ascultare.
%scultarea repetata o consideram de cea mai mare eficienta in ascultarea infractorilor
recidiisti care nu recunosc faptele ori le recunosc partial sau incearca sa acredite!e o arianta
cat mai faorabila lor, intrucat unele aspecte neconforme cu adearul or putea fi sesi!ate cu
mai multa usurinta comparand cele declarate la date diferite, la anumite interale de timp, chiar
si cea mai elaborata ersiune pre!entata prima data fiind greu de reprodus in mod identic dupa
un timp. &ai trebuie mi!at si pe faptul ca, intre prima si urmatoarea ascultare, inculpatul cauta
noi justificari, noi ariante faorabile sau care l-ar putea disculpa si acestea fie or fi pre!entate
la urmatoarea ascultare ori or NscapaN inoluntar in intregime sau partial in timpul relatarilor
sale.
/nculpatii recidiisti, cunoscand ca situatia lor le a atrage o pedeapsa mai mare decat a
coinculpatilor fara antecedente penale cu care au comis fapta, sunt doritori sa-si
usure!e propria situatie releand o contributie mai mare a celorlalti in comiterea faptei. Pe
aceasta se poate ba!a instanta folosind procedeul tactic al ascultarii inculpatului despre
actiitatea celorlalti participanti, prilej cu care inculpatul a relata mult mai usor cum s-a comis
fapta, cine a aut initiatia comiterii ei -acu!andu-l pe coinculpat, incercand sa-si doedeasca o
culpa cat mai mica.. /n acest conte#t, prins de ideea de a spune ce au facut ceilalti, inculpatul
recidiist se a desconspira pre!entand amanunte pe care logic nu le-ar putea sti decat daca el
ar fi comis fapta in modalitatea aratata.
Inculpatii F&:& si ,&-& au fost trimisi in judecata pentru comiterea infractiunii de omor
deosebit de grav constand in aceea ca in noaptea de 97&38&5223 au intrat in locuinta victimei
#&:& !in varsta de << de ani)" i-au aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente pentru a le
spune unde tine valorile" cauzandu-i leziuni in urma carora victima a decedat !inculpatii i-au luat
mai multe lucruri de valoare" inclusiv autoturismul din curte" si au parasit locul faptei)& Inculpatul
F&:& a declarat in fata instantei ca el a lovit victima doar cu pumnii si ca inculpatul minor ,&-& "
in lipsa lui din camera" a lovit victima de trei ori cu un cleste in zona craniana cauzandu-i
decesul !potrivit #ecr& 956452<< minorului i se putea aplica o pedeapsa de maxim cinci ani
internare in scoala de munca si reeducare" iar lui" conform art&5<7 C&pen& i se putea aplica o
pedeapsa de pana la 93 ani inchisoare ori detentiune pe viata)& Incercand prin aceasta
declaratie sa-si creeze o situatie cat mai usoara si sa arunce vinovatia doar in sarcina
minorului" inculpatul s-a desconspirat prin cele declarate" pentru ca" daca lipsea din camera si
nu a vazut ce a facut minorul" nu putea sa stie ca acesta i-a aplicat exact trei lovituri in cap si cu
ce anume obiect" asa incat" in momentul in care a fost intrebat cu privire la aceste nepotriviri"
inculpatul nu a putut sa se explice.
%cest procedeu tactic da cele mai bune re!ultate in situatiile -mai rare, in adear. cand
inculpatul recidiist a participat la comiterea faptei alaturi de un minor care nu raspunde penal
ori fata de o persoana lipsita de discernamant, care nu sunt trimisi in judecata. /n aceste ca!uri
a incerca sa arunce ina pe aceste persoane, e#plicand in amanunt ce ar fi facut acestea
-pentru ca oricum nu or fi pedepsite., dar desconspirandu-si propria actiitate infractionala.
)hiar daca nu au o prea mare eficienta, tocmai datorita lipsei capacitatii de a surprinde
un infractor recidiist, se a putea incerca folosirea procedeelor tactice de pre!entare a probelor
de inoatie si a mijloacelor materiale de proba, iar efectul scontat a se reali!a a putea fi
!druncinarea increderii inculpatului in po!itia sa de nerecunoastere a faptei, care ar putea
declansa temerea ca fapta i se poate retine in sarcina si ca a primi o pedeapsa mai mare, ceea
ce il a putea determina sa declare in conformitate cu adearul.
/n mod necesar, in situatia inculpatilor recidiisti care nu recunosc faptele, procedeele
tactice ale erificarii alibiului -cand este inocat. si a justificarii timpului critic trebuie folosite in
aceleasi conditii ca si la ascultarea oricarui inculpat, cu stiinta doar a trasaturilor de
personalitate ale celui ascultat care poate influenta modul in care se or folosi aceste procedee.
/ntre inculpatii recidiisti se pot intalni uneori si persoane obisnuite, cu un profil psihic
normal, nerefractare la actiitatea de ascultare, chiar cu o anume sensibilitate, care au comis
faptele spontan si care regreta repetarea saarsirii actelor infractionale, fata de care se or
folosi regulile tactice generale de ascultare.
)onsideram ca sta in profesionalismul si capacitatea magistratului de a alege si de a
folosi cel mai oportun procedeu tactic de ascultare ori combinarea cea mai potriita a unora
dintre aceste procedee, ba!ata pe cunoasterea caracteristicilor psihologice ale inculpatului
recidiist aratate mai sus si a cau!ei concrete dedusa judecatii.
2. Tactica ascultarii min!ril!r
)hiar daca in marea lor majoritate infractiunile se saarsesc de infractori majori, unele
infractiuni sunt saarsite si de infractori minori, fie singuri, impreuna cu alti minori ori impreuna
cu infractori majori.
%scultarea inculpatilor minori in fata instantei de judecata constituie o actiitate relati
diferita de ascultare a inculpatilor in general, un ca! particular de ascultare, care justifica
acordarea unei atentii speciale, o pregatire in amanunt a acestei ascultari, cu alegerea unei
tactici de ascultare ba!ate pe o buna pregatire juridica si pe ample cunostinte de psihologie
judiciara a celui care a reali!a ascultarea.
%scultarea inculpatului minor este o actiitate comple#a, care presupune, printre altele,
un contact direct, nemijlocit, in cadrul unui raport juridic procesual penal, intre minor, aparatorul
acestuia, parintii minorului ca parti responsabile ciilmente, procuror, parti atamate sau ciile,
repre!entantul autoritatii tutelare si instanta de judecata.
/ntrucat obiectul actiitatii de ascultare consta in stabilirea e#istentei sau ine#istentei
raportului juridic penal, raportul juridic procesual penal conduce la o confruntare pe teren
psihologic intre persoana celui care a incalcat legea si autoritatea legala chemata sa
stabileasca adearul, confruntare care presupune stapanirea de catre organul judiciar a unor
cunostinte temeinice de psihologie judiciara, cunostinte priitoare la personalitatea celui ce
urmea!a a fi ascultat, la gradul de inteligenta, de maturi!are, la modalitatile psihice de formare a
declaratiilor, la po!itia anterioara in fata organelor de urmarire penala, toate fiind imperios
necesare pentru stabilirea celei mai potriite tactici criminalistice de ascultare.
/nca de la inceput, trebuie retinut ca in cadrul categoriei largi de Nminori, sistemul nostru
juridic face o diferentiere in ce prieste raspunderea lor penala: astfel, minorii pana la arsta de
>9 ani nu raspund penal, chiar daca ei saarsesc o fapta prea!uta de legea penala$ minorii
care au arsta intre >9 si >L ani raspund penal numai daca se stabileste ca au saarsit fapta cu
discernamant -acesta se stabileste prin e#perti!a medico-legala psihiatrica - art. II ).pag..$
minorii care au arsta cuprinsa intre >L si >H ani raspund penal intrucat se presupune ca au
discernamantul faptelor lor.
6tudiul conduitei delincente a minorilor a dus la eidentierea unui Nprofil psihologicN al
acestuia diferit de cel al unui infractor major, caracteri!at prin urmatoarele:
- inclinatia catre agresiitate, fie latenta, fie manifesta, ce se ba!ea!a pe un fond de
ostilitate, de negare a alorilor socialmente acceptate $
- instabilitate emotionala, generata de carente educationale si, in ultima instanta, de
fragilitatea eului$
- inadaptarea sociala, proenita din e#acerbarea sentimentului de insecuritate, pe care
minorul cauta sa-l suprime, spre e#emplu prin schimbarea frecenta a domiciliului, agabondaj
ori prin eitarea formelor organi!ate de iata si actiitate$
- duplicitatea conduitei, manifestata in discordanta dintre doua planuri: unul interior,
ascuns, in care se gandeste si se pregateste infractiunea si celalat, e#terior, de relatie cu
societatea, in care isi tradea!a de cele mai multe ori infractiunea$
- de!echilibru e#istential e#primat prin manifestari ale unor icii, perersiuni etc.
&ai trebuie stiut ca si la delincentii minori procesul formarii declaratiilor parcurge
aceleasi momente principale ca si la persoanele majore -perceperea, memorarea si
reproducerea., insa la minori mai interin si alti factori ca: e#perienta redusa de iata, bagajul de
cunostinte limitat, emotionalitatea ridicata, subiectiitatea, fante!ia, sugestibilitatea, stransa
legatura in psihicul minorului intre fictiune si realitate etc.
5ormarea psihica a unui minor este puternic influentata de eenimentele traite in familie,
de modelul po!iti sau negati al parintilor, fratilor, rudelor, a prietenilor din anturaj, a colegilor
de scoala, de munca, de parcurgerea sau nu a procesului educational scolar.
Pe parcursul cresterii lor, minorii parcurg stadii si perioade care au caracteristici diferite
pana la deplina maturi!are fi!ica, morala, emotionala si de dobandire a deprinderilor rationale.
3elincenta minorilor, conflicul acestora cu normele legal-morale se caracteri!ea!a prin
atitudini nefaorabile fata de legi, de munca, fata de parinti si de ei insisi, de alte persoane, o
anume lipsa de respect fata de tot ceea ce ii inconjoara.
)aracteristicile psihice specifice personalitatii minorului delincent trebuie bine
cunoscute pentru buna organi!are si desfasurare a actiitatii de ascultare a acelor minori care,
incalcand legea penala, or ajunge in fata instantei.
)au!ele care determina aparitia unui comportament infractional in randul minorilor pot
aea natura interna, indiiduala, ori o natura e#terna, sociala.
3intre cau!ele de natura interna pot fi amintite afectiunile neuro-psihice, particularitati
ale personalitatii in formare generate de influenta mediului familial, sentimentele de frustratie$
cau!ele e#terne pot consta in influenta colectielor in care minorul se de!olta -scoala , grup de
prieteni etc.. care stabilesc anumite relatii sociale, economice, culturale, educationale si
afectie. 3in intalnirea si influenta, mai mare sau mai mica, a unora dintre acesti factori a
re!ulta conduita delincenta a minorului.
%fectiunile de natura neuro-psihica, care pot determina intar!ieri in maturi!are, tulburari
de ordin psihologic, pot aea o cau!a genetica, insa pot apare si datorita unor situatii
conflictuale intense sau de durata. 3e regula, intre infractorii minori se intalnesc multi subiecti
care pre!inta carente majore in de!oltarea lor psiho-intelectuala, cu o capacitate intelectuala
redusa, ceea ce ii impiedica in intelegerea si anticiparea consecintelor faptelor pe care le
saarsesc. %ceasta este asociata, de ele mai multe ori, cu perturbari emotionale ale
personalitatii generate si de mediul in care s-au de!oltat si traiesc, cu stari de dereglare a
afectiitatii manifestate in sentimente de frustrare, instabilitate, indiferenta afectia.
3atorita acestor factori legati preponderent de arsta minorilor, cu oca!ia audierii se pot
ii ca!uri de denaturare a realitatii faptei prin declararea unor amanunte din imaginatie,
declaratii de recunoastere a unor fapte pe care nu le-au saarsit -pentru a se face remarcati,
admirati de colegi sau prieteni., declaratii de ascundere a faptei saarsite -de teama de a nu-
si atrage ra!bunarea celor pagubiti, de rusinea sau teama de parinti., declaratii prin care,
datorita emotiilor traite la locul infractiunii, amplifica pana la denaturare anumite secente, iar pe
altele nici nu le amintesc.
)unoasterea aspectelor psihologice priitoare la arsta inculpatului minor in general
trebuie completata cu un studiu asupra minorului ce urmea!a a fi ascultat din care cel care a
efectua audierea trebuie sa traga conclu!ii juste, clare priitoare la tactica ce se impune a fi
folosita. Persoana minorului poate fi cel mai bine cunoscuta din cuprinsul anchetei sociale care
se efectuea!a in mod obligatoriu in fa!a de urmarire penala, insa si din alte probe administrate
in cau!a -declaratii, procese-erbale de confruntare, note de relatii etc...
Pregatirea ascultarii minorului urmea!a aceleasi coordonate ca si ascultarea unui
infractor major, insa cu un mai mare accent pe studiul comportamentului corespun!ator arstei
acestuia.
/n ederea ascultarii, in timpul studierii probelor administrate in fa!a de urmarire penala
si a aspectelor de personalitate ale minorului, trebuie sa se incerce si stabilirea motielor care
ar putea determina un anumit comportament al acestuia atunci cand a fi ascultat si sa preada,
pe cat posibil, atitudinea minorului in fata instantei.
Potriit art .9H9 ).pr.pen., in fata instantei, la ascultarea minorului, trebuie sa participe
autoritatea tutelara si parintii minorului, iar daca este ca!ul tutorele, curatorul sau persoana in
ingrijirea careia se afla minorul, pe langa acestea instanta aand posibilitatea de a chema si alte
persoane a caror pre!enta o considera necesara.
%ceasta pre!enta a unor persoane ce se bucura de afectiunea minorului ori cu autoritate
in fata acestuia dau un plus de incredere, de siguranta, dar si de respect si obligatia de a se
destainui si de a spune adearul.
3in pacate insa, in majoritatea ca!urilor, instanta nu are posibilitatea de a stabili si de a
alege persoanele corespun!atoare care, prin pre!enta lor, sa contribuie la reusita procesului de
ascultare a minorului. %ceasta pentru ca in fa!a de urmarire penala nu e#ista o preocupare
pentru identificarea acestor Nalte persoaneN, citandu-se doar parintii, eentual tutorele, curatorul
-in situatiile in care acestia e#ista., dar nicaieri nu se face orbire despre reo persoana de care
minorul este legat afecti si care ar fi necesara alaturi de el. )hiar in cau!e in care minorul a
comis faptele cu asentimentul parintilor sau acestia au alorificat bunurile obtinute de minor prin
comiterea infractiunii, la instanta sunt citati acesti parinti, desi minorul a fost crescut de bunici,
este legat sufleteste de acestia. 3upa primul termen de judecata la care , de regula, s-a reali!at
si audierea inculpatului minor, chiar daca instanta identifica persoane a caror pre!enta ar fi fost
necesara, totul deine tardi intrucat momentul ascultarii a trecut.
&ai trebuie releat si faptul ca daca in fa!a de urmarire penala infractorul minor poate fi
ascultat fie la sediul organului de urmarire penala, fie la domiciliu, fie la locul de munca sau
inatatura, in fa!a cercetarii judecatoresti ascultarea nu se poate reali!a decat in sala de
de!bateri. )hiar daca sedinta de judecata nu este publica -art.9HC alin.' ).pr.pen.., cadrul
solemn, neobisnuit pentru minor, a putea determina retineri din partea acestuia.
%scultarea propriu-!isa a inculpatului minor urmea!a si ea fa!ele oricarei ascultari:
stabilirea identitatii ciile si a discutiilor prealabile, relatarea libera si adresarea de intrebari si
primire a raspunsurilor.
)hiar daca din punct de edere procedural nu este prea!uta o fa!a a discutiilor
prealabile, in situatia minorilor, consideram, ca aceasta trebuie reali!ata ca cerinta a tacticii
criminalistice. %propierea psihica de minor, precum si apropierea minorului de instanta se
impune in interesul aflarii adearului. %ceasta fa!a se a putea materiali!a printr-o stabilire a
identitatii ciile a minorului in cadrul unor intrebari mai ample cu priire la datele personale -spre
e#emplu: cand a fi intrebat asupra ocupatiei si se a raspunde ca este ele, se a continua cu
intrebari priind scoala, materiile preferate, prietenii de la scoala$ cand a fi intrebat de numele
parintilor se a putea continua discutia despre acestia, ce ocupatie au, unde lucrea!a, ce
meserii au etc... %ceasta prelungire a discutiilor despre el si familia sa, despre preocuparile
sale, despre colegi, prieteni a putea crea cadrul necesar stabilirii unei iitoare comunicari
deschise, de apropiere, de incredere, bineinteles si prin folosirea unui ton adecat, cu rabdare si
intelegere.
O data stabilit contactul psihologic, dupa pre!entarea ininuirii se a putea trece la etapa
urmatoare in care minorul a relata liber cu priire la fapta retinuta in sarcina sa.
3aca cerinta de a nu fi intrerupt este necesar a fi respectata pentru orice inculpat, pentru
inculpatul minor aceasta a trebui respectata cu strictete. /n acest fel, fara a-l aproba sau a-l
de!aproba, dar ascultat cu atentie, minorul se a elibera de emotii si, capatand incredere isi a
face declaratia cat mai complet. /n situatia in care minorul se a indeparta de obiect se a putea
intereni spre a-l readuce la o relatare concreta, insa cu mult tact, fara schimbarea tonului, prin
pastrarea aceleiasi atitudini.
0ste posibil ca unii inculpati minori, datorita mediului in care au trait, influentei parintilor,
faptului ca au fost pregatiti anterior ce sa declare, sa afise!e o atitudine de braada, obra!nica,
situatie in care cei ce participa la ascultare s-ar putea sa fie deranjati de aceasta atitudine.
Rudecatorului nu-i este permis sa e#prime reo atitudine de enerare -care ar da satisfactie
minorului., insa pe un ton ferm, dar fara duritate, a trebui sa-l aduca la ordine pe inculpat,
e#plicandu-i chiar ca o asemenea atitudine nu-i este faorabila, iar apoi sa-l inite sa-si continue
relatarea cu priire la fapta, fara a face consideratii care nu si-ar aea locul.
Pentru etapa intrebarilor si raspunsurilor pregatirea anterioara a ascultarii poate fi
hotaratoare in obtinerea adearului. @u trebuie nici o clipa uitat ca minorii sunt mult mai
influentabili decat adultii. Prin urmare, intrebarile ce se or adresa acestora trebuie sa nu
contina in nici un chip elemente de sugestibilitate, sa fie clare, precise, prin folosirea unor
cuinte pe intelesul minorului. %legerea intrebarilor ce se or pune minorului trebuie sa se faca
in functie de natura faptei si conditiile in care a fost saarsita, de caracteristicile de personalitate
ale minorului studiate si obserate pana in acel moment, de po!itia pe care minorul o are in
proces -cu priire la fapta sau faptele ce i se imputa.. 0ste potriit ca intrebarile sa fie ordonate
in trei categorii, respecti intrebari referitoare la anumite actiitati care au aut loc inainte de
comiterea infractiunii, intrebari care urmaresc preci!area procesului concret al comiterii
infractiunii si apoi intrebari referitoare la actiitati intreprinse de anumite persoane dupa
saarsirea faptei. 3aca desfasurarea audierii minorului impune, intrebarile or putea fi ordonate
in succesiunea necesara pentru ascultarea in conditiile concrete, judecatorul fiind cel care a
aprecia pe moment oportunitatea si necesitatea unor intrebari si a ordinii in care sa fie puse.
/n cau!ele in care fapta sau faptele infractionale au fost saarsite de inculpati majori impreuna
cu inculpati minori, ascultarea acestora din urma este de preferat a se face separat, in toate
situatiile in care, in urma studierii declaratiilor date in fa!a de urmarire penala se constata
neconcordante intre acestea ori ca cel putin unul dintre inculpati a declarat opus celorlalti, in
sensul de recunoastere ori nerecunoastere a faptei. %ceasta regula tactica isi are motiarea in
aceea ca minorul este mai usor influentabil, se poate teme de coinculpati, poate fi legat afecti
de reunul dintre ei, poate aea unele retineri si astfel se poate ajunge sa declare altfel decat ar
declara cand este singur si nu simte presiunea morala a coinculpatilor. )hiar si atunci cand in
fa!a de urmarire penala toti inculpatii au recunoscut faptele -inclusi inculpatul minor., in fata
instantei se poate intampla ca unul sau mai multi sa reina la recunoastere, uneori aruncand
ina pe minor, care, potriit dispo!itiilor legale, a suporta o pedeapsa mai redusa. 3e aceea,
consideram ca din punct de edere tactic nu este potriit sa se inceapa cu ascultarea minorului
si apoi sa se continue cu ascultarea inculpatilor majori -mai ales daca printre ei se afla si
recidiisti., ci sa se inceapa cu un inculpat major, iar in situatia cand acesta isi schimba
atitudinea, in sensul ca nu recunoaste fapta ori ii da o alta interpretare, regula ascultarii
inculpatilor unul in pre!enta celorlalti sa fie schimbata si sa se treaca la ascultarea separata.
Pentru ca!ul in care intre cele declarate de inculpati e#ista contra!iceri si se impune
efectuarea unei confruntari in care inculpatul minor a fi in opo!itie cu coinculpati majori,
pregatirea acestei actiitati necesita in primul rand cantarirea aspectelor de natura psihologica
in amanunt, alaturi de pregatirea obisnuita a unei confruntari. %spectele de personalitate legate
de arsta celor ce or fi confruntati trebuie bine stiute pentru ca scopul urmarit prin confruntare
sa fie atins si nu deturnat.
/n pregatirea confruntarii trebuie stabilit daca minorul a re!ista psihic acestei actiitati,
cu ce re!ultate. %tunci cand om constata ca minorul care a fi supus confruntarii are un psihic
labil, este puternic influentat de coinculpatii majori, se teme de cei cu care a fi confruntat, este
indicat a se renunta la aceasta actiitate.
/n situatiile in care nu e#ista nici un indiciu ca minorul s-ar afla in aceste situatii si
confruntarea se a putea desfasura in mod normal, consideram ca, totusi, se impune adoptarea
unor masuri speciale de natura tactica, respecti po!itia in timpul confruntarii sa nu fie in nici un
ca! fata in fata, pentru ca aceasta l-ar timora pe minor, ar putea fi supus obserarii unor semne,
atitudini din partea celorlalti, po!itia optima fiind cea in care inculpatii nu se pot prii -toti cu fata
spre instanta sau, in ca!uri e#ceptionale, spate la spate, insa in asa fel ca minorul sa nu fie cu
fata nici spre repre!entantul parchetului, nici spre aparator, apartinatori ori parti din proces..
/nculpatii minori pot fi ascultati prin folosirea oricarora din procedeele tactice pre!entate,
insa nu trebuie pierdute din edere aspectele de natura psihologica ale acestei categorii de
inculpati care dau particularitate ascultarii.
C. Ascultarea incul"atil!r in cau%ele care se s!luti!nea%a c!nf!rm "r!cedurii "lan#erii
"realabile 3e regula, punerea in miscare a actiunii penale si desfasurarea procesului
penal se indeplineste din oficiu, afara daca prin lege se dispune altfel -art. ' alin. ' ).pr.pen. si
art. I alin. ' ).pr.pen...
3e la aceasta regula, care consacra principiul oficialitatii, prin dispo!itiile art. '?I - 'HL
).pr.pen. s-a instituit o e#ceptie - procedura plangerii prealabile - care presupune posibilitatea
conferita de lege persoanei atamate de a opta intre a sesi!a sau nu organul competent in
ederea tragerii la raspundere a faptuitorului.
/n situatiile prea!ute la literele b si c ale art. '?I alin. ' ).pr.pen, tactica ce se a folosi
in ascultarea inculpatilor este cea obisnuita, despre care am facut referire anterior.
6ituatia prea!uta la litera a din art. '?I alin. ' ).pr.pen, cand plangerea se adresea!a
direct instantei de judecata, care a si solutiona cau!a, presupune tratarea in cadrul acestei
lucrari ca un ca! particular de ascultare, pentru ca primul contact si prima ascultare a
inculpatului a fi reali!ata de catre instanta, in aceasta procedura nee#istand o alta actiitate
anterioara ca cea din fa!a de urmarire penala.
Prin urmare, ascultarea inculpatului de catre instanta a fi o ascultare primara, in sala de
de!bateri, cu publicitate, in pre!enta partii atamate, a repre!entatului Parchetului, a
repre!entantilor apararii fiecareia dintre parti, intr-un cadru solemn.
7ocul ascultarii, conditiile in care se desfasoara, faptul ca este ascultat pentru prima
data cu priire la ininuirea ce i se aduce, creea!a inculpatului anumite trairi psihice deosebite,
stari de neliniste, de disconfort emotional.
Pregatirea ascultarii, si apoi ascultarea propriu-!isa a inculpatului, trebuie sa se ba!e!e
pe cunoasterea acestor premise, care sa fie e#ploatate la ma#imum in ederea aflarii
adearului.
Fandicapul audierii inculpatului in cadrul acestei proceduri consta insa in aceea ca
instanta nu poate obtine anterior nici un fel de date despre inculpat, despre personalitatea
acestuia, nu are nici un indiciu cu priire la atitudinea pe care acesta o a adopta in fata
ininuirii.
&ai mult, instanta este lipsita si de posibilitatea pe care o au organele de urmarire
penala, in cau!ele in care cercetarea primara este de competenta lor, de a se deplasa la locul
faptei, de a culege informatii, de a identifica martori, de a administra probe si, abia apoi, de a
asculta pe inculpat.
/n cadrul acestei proceduri, mai trebuie retinut ca cea care e#ercita rolul de acu!ator
este partea atamata, datorita acestui fapt fiind interesata in doedirea ininuirii, insa, de regula,
mai ales cand nu este asistata de un aparator, este mai putin pregatita in acest sens, ceea ce
face ca posibilitatile de aparare a inculpatului, prin elaborarea unei ersiuni credibile pe care o
pre!inta cu prilejul audierii, sa creasca.
/nteresul partii atamate este mult mai ridicat, in aceasta procedura, fata de interesul
sau in cau!ele in care actiune penala se pune in miscare din oficiu si participarea procurorului in
instanta este obligatorie, pentru ca, in aceasta din urma situatie, procurorul este cel care a
urmari doedirea ininuirii, partea atatmata aand un rol mult usurat, uneori a#at doar pe
doedirea despagubirilor ciile -in situatia in care s-a constituit parte ciila..
)u totul alt interes doedeste partea atamata in cau!ele in care, punand in miscare
actiunea penala prin plangerea sa prealabila, iar procurorul nefiind obligat sa participe la
judecare -art. *>C ).pr.pen.., sarcina doedirii ininuirii ii reine doar ei, alaturi si de doedirea
eentualelor pretentii ciile -pentru infractiunile pre.de art. >HD alin.> si >H9 alin.> ).pen...
2eusita unei ascultari corecte si eficiente se ba!ea!a doar pe pregatirea psihologica a
celui care efectuea!a ascultarea, pe capacitatea acestuia de a sesi!a reactiile inculpatului, de a
sti cum sa procede!e in ca!ul concret, de talentul cu care reali!ea!a aceasta actiitate.
D. Ascultarea incul"atil!r in cau%ele care se s!luti!nea%a c!nf!rm "r!cedurii de &udecare
a infractiunil!r fla#rante
O procedura speciala de urmarire si judecare este stabilita cu priire la infractiunile
flagrante, respecti infractiunile descoperite in momentul saarsirii, imediat dupa saarsire, cand
faptuitorul - imediat dupa saarsire - este urmarit de persoana atamata, de martorii oculari sau
de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente
sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune -art.9LC-9?I ).pr.pen...
@ormele procedurale stabilesc ca organul de urmarire penala sesi!at intocmeste un
proces erbal in care consemnea!a cele constatate cu priire la fapta saarsita, declaratiile
ininuitului si ale celorlalte persoane ascultate, iar acest proces-erbal se citeste ininuitului
precum si persoanelor care au fost ascultate -art.9L? ).pr.pen.. 1rgenta acestei proceduri este
deosebita: cercetarea trebuie finali!ata de organul de urmarire penala in termen de cel mult trei
!ile, apoi, procurorul, primind dosarul a erifica lucrarile urmaririi penale si a putea dispune
trimiterea in judecata -sau scoaterea de sub urmarire, incetarea urmaririi ori restituirea cau!ei.
in cel mult doua !ile de la primire, dosarul se a inainta instantei de indata, instanta a judeca
aceasta cau!a in cel mult cinci !ile de la primirea dosarului, iar pentru eentualitatea
administrarii de probe noi poate acorda termene care in total nu trebuie sa depaseasca !ece
!ile -e#ista si posibilitatea legala ca, atunci cand nu sunt intrunite conditiile pentru aceasta
procedura speciala, sa se treaca la procedura obisnuita..
Pentru fa!a de judecata procedura preede -art.9?' ).pr.pen.. ca inculpatul sa fie adus
la judecata, precum si martorii, insa celelalte parti nu se citea!a. Rudecarea cau!ei se face
ascultand pe inculpat, martorii pre!enti, precum si persoana atamata daca este de fata,
judecata urmand a se face pe ba!a acestor declaratii si a lucrarilor din dosar -art.9?* ).pr.pen...
Pentru pregatirea si reali!area ascultarii inculpatilor in cadrul acestei proceduri trebuie
cunoscute si unele aspecte de natura psihologica priitoare la inculpatul aflat in aceasta situatie.
/n primul rand, momentul surprinderii in flagrant declansea!a in constiinta infractorului o
stare psihica deosebita. 4eama, spaima, frica, eentualele reactii de natura agresia ale ictimei
ori ale celor care l-au surprins comitand fapta, produc inculpatului o puternica agitatie interioara,
uneori chiar o abandonare a ideii de a se apara, care pot conduce la retinerea partiala a filmului
eenimentelor ori la retinerea doar a unor secente ale acestora. 6tarea psihica deosebita se
mentine ca intensitate a trairilor si pentru etapele urmatoare, care se succed cu repe!iciune.
6tresul arestarii, al luarii declaratiilor, al trimiterii in judecata, il aduc pe inculpat la momentul
ascultarii deosebit de agitat interior, in pre!entari dintre cele mai dierse : abandonat in fata
ininuirii ori indarjit, necooperant, nemultumit de OnesansaO de a fi fost prins, uneori indignat de
reactia agresia a celor care l-au surprins comitand fapta s.a. .
4oate aceste aspecte trebuie prea!ute de cel care conduce audierea, precum si de
ceilalti participanti la aceasta actiitate, tactica aleasa pentru a se reusi intr-o buna ascultare
fiind necesar a se jalona in functie de situatiile concrete ale momentelor saarsirii faptei si de
persoana infractorului.
1rgenta cercetarii penale si a judecatii creea!a un oarecare aantaj pentru reali!area
ascultarii inculpatului in instanta, acesta aand foarte putin timp pentru a cantari si a stabili felul
in care sa acredite!e o ersiune neadearata, este inca sub efectul psihic al prinderii sale in
flagrant, de multe ori este de!armat moral. 3ar aceasta urgenta poate constitui si o piedica in
reali!area unei audieri eficiente, intrucat prin cuprinderea declaratiei sale de la urmarire alaturi
de declaratiile martorilor, ale partii atamate, apoi citirea acestor declaratii in pre!enta celor care
au declarat, poate constitui pentru un inculpat abil premisele unei aparari ba!ate pe eentualele
neconcordante pe care le poate sesi!a. /n plus, martorii, chiar citati cu mandat, nu intotdeauna
se pre!inta spre a fi ascultati de instanta, iar partea atamata nici nu se citea!a -art.9?' alin.'
).pr.pen.., asa incat, in momentul ascultarii in instanta, in lipsa acestora, presiunea psihica la
care ar fi fost supus inculpatul prin pre!enta acestora nu a mai e#ista.
)unoscand toate aceste aspecte de natura procedurala dar si psihologica, cel care
efectuea!a ascultarea trebuie sa pregateasca actiitatea de audiere cu deosebita atentie, sa nu
poata fi surprins de atitudinile care ar putea fi adoptate de inculpat, mai ales ca urgenta
efectuarii urmaririi nu a permite obtinerea de date cu priire la personalitatea infractorului.
/n principiu, ascultarea inculpatului se a face potriit regulilor tactice obisnuite ale
acestei actiitati, insa celeritatea judecatii necesita o pregatire superioara a ascultarii, o
cunoastere in amanuntire a problematicii cau!ei, spontaneitate si capacitate de adaptare
urgentei solutionarii cau!ei.
'. Ascultarea incul"atil!r cu anumite deficiente 4au%6 $a%6 $!rbire6 de natura "si1ica6 cu
diferite 1andica"uri0
/n actiitatea judiciara, persoanele cu anumite deficiente sunt intalnite mai ales in
calitate de ictima pentru ca posibilitatile lor de a se apara, de a se proteja sunt diminuate
datorita infirmitatii. /n ca!uri mai rare, aceasta categorie de persoane apare si in calitate de
inculpat.
Pentru ascultarea unor asemenea inculpati si alegerea tacticii potriite si eficiente
trebuie pornit de la cunoasterea trasaturilor comportamentale specifice acestora.
6tudiile psihologice au constatat ca aceste persoane, respinse de societate -intr-o mai
mare sau mai mica masura. ori puse in neputinta de a se integra, se manifesta uneori prin
atitudini de frustrare sau de nepasare in fata justitiei, adopta o po!itie necuiincioasa, de
indolenta, de obra!nicie, de apatie sau abandonare ori de reolta pentru ca au fost deferiti
justitiei si nu considera ca ceea ce au saarsit contraine legii.
@efunctionalitatea unora din simturi sau unele infirmitati de natura fi!ica, afectiunile
psihice de care sufera conduc la o manifestare diferita a acestor persoane, astfel ca este
necesara si o conduita corespun!atoare din partea organului judiciar, ascultarea trebuind sa se
caracteri!e!e, pe langa cunoasterea acestor aspecte, prin multa rabdare, tact, pe incercarea de
apropiere fata de acestea, intelegerea lor, pentru a le determina sa fie sincere in ceea ce
declara.
?a ascultarea inculpatilor surdo-muti se a incerca inca din etapa pregatirii ascultarii sa
se cunoasca nielul de!oltarii psihice si al pregatirii lor intelectuale, iar daca aceasta nu re!ulta
din dosarul cau!ei, in momentul inceperii ascultarii, al stabilirii identitatii ciile, se a acorda timp
purtarii unor discutii prealabile din care sa re!ulte aceasta.
Obligatoriu acestor inculpati li se a asigura un interpret, chiar si in situatiile in care
acestia pot comunica singuri datorita pregatirii lor in scolile de specialitate.
/nterpunerea interpretului, intre inculpat si cel care efectuea!a ascultarea, este benefica
prin aceea ca inculpatul poate fi mai incre!ator intr-o asemenea persoana care ii intelege
handicapul de care sufera, il considera ca pe o persoana apropiata, asa incat, de cele mai multe
ori, are o atitudine mai deschisa, cooperanta. @eajunsul tactic consta insa in reali!area mai
lenta a ascultarii, in faptul ca nu se pot pune intrebari cu rapiditate, care sa nu permita
inculpatului sa-si gandeasca raspunsul in situatiile in care acesta incearca ascunderea
adearului.
%scultarea propriu-!isa, relatarea libera cu priire la fapta care se imputa inculpatului se
desfasoara, de regula, mai greu, cu intreruperile necesare pentru ca interpretul sa e#puna
instantei ce s-a declarat, aceasta lipsind-o de cursiitate, iar uneori de e#actitate, atunci cand
OtraducereaO nu este deosebit de fidela.
%ccentul trebuie pus in aceasta ascultare pe intrebari, care trebuie sa fie foarte precise
si clar e#primate, sa presupuna un raspuns cat mai scurt.
/n ascultarea acestei categorii de inculpati, cei care participa la ascultare au mai mari
posibilitati de a obsera pe inculpat si de a interpreta corect manifestarile acestora, eentuala
stare de nero!itate care il caracteri!ea!a, de regula, pe un asemenea inculpat, urmand a fi
corect apreciata daca este determinata de handicap sau de ceea ce este intrebat.
%celeasi aspecte trebuie aute in atentie si in situatiile ascultarii unor
inculpati nevazatori, cu deosebirea ca acestia, putand e#pune erbal si fiind mai deschisi
comunicarii, or putea fi supusi procedeelor tactice obisnuite de ascultare, fara insa a se omite
aspectele de natura psihologica determinate de afectiunea de care sufera. 4rebuie, de
asemenea, retinut ca aceasta categorie de persoane, in lipsa capacitatii de a edea, au mult
mai de!oltate celelalte simturi -au!ul, pipaitul - cu preponderenta. si astfel ascultarea sa se
a#e!e mai mult pe ceea ce acesti inculpati puteau percepe in acest fel.
/nculpatii care pre!inta anumite afectiuni psiho-patologice sunt cu atat mai dificili in ce
prieste ascultarea cu cat boala de care sufera este mai graa sau intr-o forma mai aansata. /n
aceasta categorie intra inculpatii cu boli care le afectea!a partial discernamantul si care au
responsabilitate penala.
/n timpul urmaririi penale acesti inculpati sunt e#perti!ati medico-legal pentru a se stabili
daca au discernamantul pastrat cu priire la fapta ce li se imputa, asa incat, cu prilejul pregatirii
ascultarii pentru fa!a de judecata este imperios necesar a se studia cu atentie continutul acestui
act si ar fi de preferat ca studiul sa se continue si cu priire la boala respectia, la manifestarile
acesteia, solicitandu-se chiar si sprijinul e#plicati al unui medic specialist.
%scultarea inculpatilor cu afectiuni psihice a fi facuta cu accent mai ales pe relatarea
libera, in timpul acesteia organul judiciar adoptand o atitudine de calm, intelegere, urmarind
atent ce se declara precum si manifestarile inculpatului ce insotesc e#punerea.
@u consideram recomandabil sa se insiste pe etapa intrebarilor, decat in ca!uri cu totul
e#ceptionale si cand sunt absolut necesare, pentru ca, datorita bolii psihice, inculpatul
reactionea!a adeseori cu enerare ori se retrage in tacere, considerand e#agerat ca i se pun
intrebari pentru ca nu este cre!ut ori pentru ca i se rea raul. &agistratul care conduce
ascultarea a putea cere si celorlalti participanti la ascultare sa procede!e in acest sens.
)and intrebarile sunt absolut necesare, acestea or fi puse intr-o formulare cat mai
simpla, pe intelesul inculpatului, aandu-se grija ca ele sa presupuna si un raspuns simplu,
precis.
/n fata instantei mai pot sa apara in calitate de inculpati persoane care, desi integre
psihic, sunt afectate de diferite handicapuri -lipsa unui membru, parali!ii partiale, cu cicatrici
care le dau aspect grotesc etc... %ceste persoane, datorita afectiunii de care sufera, in
majoritatea ca!urilor sunt cu mult mai irascibile, mai inraite decat o persoana sanatoasa, pentru
ele e#istand credinta ca sufera destul de pe urma bolii, iar acum mai sunt supuse si raspunderii
penale.
/nculpatii care au o varsta inaintata sunt inconstanti in declaratii, trecand prin stari
psihice diferite, deseori fiind deceptionati, bla!ati$ mi!ea!a mult pe impresia pe care o face
arsta lor.
/n pregatirea si apoi in desfasurarea ascultarii acestor categorii de inculpati, trebuie tinut
seama de toate aceste aspecte de personalitate, de trairi psihice specifice, de particularitatile
fiecaruia, pentru ca daca s-ar proceda la o ascultare obisnuita, ca in ca!ul celorlalti inculpati,
re!ultatul obtinut ar fi puternic iciat.
&ai ales in aceste ca!uri, cunostintele magistratului in materia psihologiei judiciare,
alegerea procedeelor tactice criminalistice potriite or duce la reali!area unei ascultari de
calitate.
(. Ascultarea incul"atil!r care nu cun!sc limba r!mana
%scultarea inculpatilor care nu cunosc limba romana se reali!ea!a prin mijlocirea unui
interpret, acesta putand fi ori o persoana cu cetatenia romana, ori un cetatean strain.
/nterpunerea interpretului intre inculpat si cel care efectuea!a ascultarea pre!inta
aantajele si de!aantajele despre care am orbit la ascultarea inculpatilor surdo-muti.
6pre deosebire insa de acesti inculpati, care prin deficienta de a au!i si de a orbi sunt
afectati in perceptia totala a ceea ce s-a intamplat, cel care nu cunoaste limba romana este -de
regula. in deplinatatea capacitatilor psihosen!oriale, cu un intelect obisnuit.
/n pregatirea ascultarii acestei categorii de inculpati trebuie cunoscuta !ona si tara de
proenienta, particularitatile sistemului judiciar din acea tara -fapta este incriminata sau nu, in ce
fel este incriminata., pentru ca in functie de aceste date se poate preedea po!itia iitoare a
inculpatului in timpul ascultarii: daca fapta comisa nu este incriminata in tara de origine a
inculpatului acesta a adopta o atitudine de reolta, a fi necooperant la ascultare etc., iar daca
fapta este incriminata si pedepsibila cu o pedeapsa mai mare, a adopta o po!itie obisnuita,
chiar de recunoastere totala a acestei fapte, contactul psihologic din timpul ascultarii fiind mult
mai usor de reali!at.
0ste bine a se mai cunoaste gradul de instruire al inculpatului, tipul de educatie primit,
faptul ca este pentru prima oara intr-o tara straina sau ca a trait si a muncit in mai multe tari,
chiar religia careia ii apartine, ce limbi cunoaste, anturajul in care a trait in 2omania pana la
comiterea faptei.
/n cadrul discutiilor prealabile, inculpatului strain i se or e#plica drepturile si obligatiile
pe care le are potriit legislatiei romane, urmarindu-se totodata, in timpul traducerii, daca a
inteles, precum si starile psihice prin care trece, in ideea adoptarii tacticii de ascultare
corespun!atoare.
2egulile criminalistice ale etapei relatarii libere or fi respectate, iar in etapa intrebarilor
acestea trebuie formulate cu mai mare atentie, cu preci!ie si claritate.
/. Ascultarea incul"atil!r cu "re#atire &uridica
1neori, in fata instantei de judecata ajung si inculpati care, desi nu au pregatire juridica,
au lucrat in domeniul juridic -grefieri, arhiari, e#ecutori judecatoresti etc.. sau persoane cu
pregatire juridica, care o perioada mai lunga sau mai scurta de timp au desfasurat ei insisi
actiitati in care au efectuat ascultari ale unor persoane banuite, ininuiti, inculpati -fosti lucratori
de politie, aocati, fosti procurori, fosti judecatori etc...
3e la bun inceput, cei care or proceda la ascultarea unor astfel de persoane trebuie sa
aiba in edere ca acestea sunt cel mai greu de ascultat, pentru ca au cunostinte suficiente, iar
uneori chiar mai ample decat cel care asculta, cunosc procedeele de ascultare, stiu sa-si
ascunda mult mai bine trairile de natura psihica, stiu ce sa declare, cat sa declare si cum pot sa
ajunga la o incadrare juridica mai faorabila.
0#perienta acestora in ascultare poate fi superioara e#perientei celor care ii asculta, la
care se poate adauga o capacitate intelectuala deosebita.
Pregatirea ascultarii se a face la cel mai inalt niel atat de catre cel care asculta cat si
de catre cel ascultat, castigator al duelului judiciar nefiind intotdeauna magistratul.
%antajul in posibilitatea de pregatire a ascultarii apartine totusi magistratului, care are in
fata toate probele dosarului, in timp ce inculpatul, in situatia ca este arestat, a pregati audierea
dupa ceea ce a memorat. /n situatia in care inculpatul este in stare de libertate acest aantaj
dispare pentru ca dosarul poate fi studiat de inculpat la grefa instantei, asa incat, deseori acesta
obtine aantaj contra celor care il audia!a, motiat de interesul deosebit pentru propria sa
cau!a, de care se a ocupa in mod deosebit, in timp ce magistratii, aand mai multe cau!e pe
rol isi or dispersa atentia si studiul.
1n alt aantaj al inculpatului in raport cu instanta consta in faptul ca acesta, fiind adus
cu alti inculpati in sala de de!bateri atunci cand este arestat, pana la luarea cau!ei lui, poate
studia din punct de edere psihologic pe cel care conduce ascultarea, ii poate aprecia nielul de
pregatire profesionala, tactica pe care o adopta in alte cau!e. 7a fel, inculpatul aflat in stare de
libertate a putea eni in sala de de!bateri oricand, reali!and acelasi studiu.
3in pacate, acestor aspecte nu li se acorda de catre magistrati importanta cuenita.
)onsideram ca pentru eitarea acestor situatii se impune, din punct de edere tactic, sa
se dispuna ca respectiul inculpat, daca este arestat, sa fie adus doar in momentul in care se ia
cau!a acestuia, iar pentru cel care se afla in stare de libertate sa fie identificat si sa nu i se
permita accesul in sala de de!bateri decat in momentul luarii cau!ei sale.
Poate parea o masura de precautie e#agerata, insa o consideram de importanta
tactica. /ncrederea e#agerata in propriile capacitati, infatuarea, credinta magistratului ca este
superior oricarei persoane care se pre!inta in fata sa, duc la re!ultate negatie cel mai adesea.
/n etapa relatarii libere inculpatul trebuie urmarit cu mare atentie, in ederea surprinderii
eentualelor neconcordante intre ce se declara si ceea ce a declarat in fa!a de urmarire penala,
precum si pentru a sesi!a modul in care isi pregateste o aparare faorabila ori o stare de fapt
potriita pentru retinerea unei incadrari juridice cat mai usoare.
%dearata OluptaO pentru aflarea adearului se a da in etapa de adresare a intrebarilor si
de primire a raspunsurilor, cand cel mai bine pregatit psihic si profesional a aea castig de
cau!a.
/ntreaga actiitate de ascultare a acestor inculpati trebuie sa se desfasoare cu calm, dar
si cu fermitate, fara nici o manifestare de simpatie sau antipatie legata de comunitatea de
pregatire juridica intre cel ce asculta si cel ascultat.
Ascultarea mart!rului6 e5"ertului si inter"retului. Ascultarea "artii $atamate6 a "artii ci$ile
si a "artii res"!nsabile ci$ilmente.
3in punct de edere al procedeelor tactice de ascultare, in criminalistica acestea nu sunt
diferite de ascultarea ininuitului sau inculpatului, astfel ca nu consideram necesar a face o
tratare separata a acestora, ci facem trimitere la aspectele releate cu prilejul tratarii ascultarii
ininuitului sau inculpatului.
CAP. 3II )'CONSTITUI)'A
2econstituirea este o actiitate procedurala si de tactica criminalistica prin care se
reali!ea!a reproducerea unor fapte, secente ale acestora, in imprejurarile si locul comiterii lor,
pentru erificarea probelor administrate in cau!a.
%ceasta actiitate este determinata de e#istenta unor probe cu priire la fapta cercetata
care au fost administrate deja, de e#istenta unor neclaritati asupra eridicitatii acestor probe, de
e#istenta unor probe contradictorii, de necesitatea erificarii in fapt a ariantelor reiesite din
probele administrate deja si de posibilitatea ca prin reconstituire sa fie obtinute noi probe.
Prin efectuarea reconstituirii se a putea erifica daca persoana putea sa ada ori sa
auda, sa intre printr-un anumit loc ori sa iasa, sa sara sau sa se ascunda in felul reiesit din
probele administrate. /n accidentele de circulatie se a putea erifica daca autoehiculul a
depasit sau nu a#a mediana, daca e#ista sau nu o inclinatie a drumului, defectiuni in carosabil
etc. 4otodata se a putea reali!a un studiu nemijlocit al locului faptei in aceleasi conditii care au
e#istat la momentul comiterii faptei.
Pentru efectuarea reconstituirii a trebui refacut locul faptei in asa fel incat sa fie identic
sau foarte asemanator, conditiile de timp si de loc urmand a fi aceleasi ca atunci cand s-a comis
fapta, iar anumite elemente or putea fi erificate e#perimental.
%ctiitatea de reconstituire nu se a efectua atunci cand se pune in pericol iata,
sanatatea sau autul persoanei ori atunci cand se le!ea!a demnitatea si onoarea oamenilor.
Prin urmare nu se or efectua reconstituiri in ca!ul unor coli!iuni de autoehicule, incendii, si
nici atunci cand s-au comis fapte de iol, de perersiune sau coruptie se#uala. %tunci cand la
comiterea faptei s-au folosit obiecte periculoase -cutite, arme etc. la reconstituire astfel de
obiecte nu se or da infractorului pentru a arata cum a procedat.
Pregatirea si efectuarea reconstituirii
Pregatirea reconstituirii se face dupa ce se stabileste scopul acesteia, conditiile in care
a aea loc -care trebuie sa fie aproape identice, se conoaca participantii, se stabilesc
obiectele, instrumentele si mijloacele necesare efectuarii reconstituirii si se stabileste modul in
care a fi efectuata.. Bor fi citati si martori asistenti necesari a participa la reconstituire, iar
uneori se or conoca e#perti ori specialisti pentru o anumita actiitate. /nainte de inceperea
efectuarii, la locul reconstituirii se or intreba cei care au fost la locul faptei, daca s-au reali!at
aceleasi conditii, aceeasi ase!are a obiectelor, consemnandu-se po!itia acestora si afirmatiile
participantilor in procesul erbal.
0fectuarea reconstituirii se face dupa ce locul acesteia intruneste toate conditiile si dupa
ce celor care participa la reconstituire li se e#plica scopul acesteia, modul in care se a
desfasura, locul in care se a afla fiecare si rolul pe care il au in reconstituire. 6e a trece apoi
la efectuarea propriu-!isa, derulandu-se fiecare secenta in parte din modul in care s-ar fi
saarsit fapta in realitate. Pentru erificarea posibilitatilor de obserare sau de comitere, fiecare
persoana participanta a fi ase!ata in locul in care afirmati s-a aflat in momentul comiterii faptei
si se a constata daca din locul respecti se putea percepe ce s-a relatat ori se putea desfasura
actiunea in felul releat. %ceasta actiitate se a repeta de mai multe ori pentru a se forma
coningerea ca in acest mod s-a petrecut fapta.
Berificarea celor au!ite sau a!ute se reali!ea!a dupa ce conditiile de timp, i!ibilitate,
iluminare, de distanta au fost create in mod similar. Persoanele care au declarat perceperea
unei anumite fa!e de desfasurare a faptei sau intreaga fapta nu or putea fi inlocuite pentru ca
fiecare persoana are o alta acuitate de perceptie atat auditia cat si i!uala. 3oar in ca!
e#ceptional -boala sau deces. persoana poate fi inlocuita insa cu o persoana asemanatoare cu
persoana inlocuita, respecti cu trasaturi psihice si fi!ice apropiate.
5i#area re!ultatelor reconstituirii se a face prin descrierea in procesul erbal de
reconstituire, prin fotografiere, prin filmare sau prin inregistrare audio, actiitate care trebuie sa
concreti!e!e in amanunt efectuarea reconstituirii cu mentionarea orei inceperii si a finali!arii
acesteia, cu aratarea conditiilor de timp si de loc.
)ercetarea la fata locului este o actiitate asemanatoare si totusi diferita de reconstituire
pentru ca, desi se urmaresc relearea acelorasi imprejurari, in ca!ul cercetarii nu trebuie sa
e#iste toate persoanele si obiectele care au fost in momentul comiterii faptei.
CAP. 3III P')C,'?ITIA
Perche!itia este o actiitate tactica pe care organele judiciare o desfasoara pentru a
descoperi si ridica documente, obiecte sau unele alori de interes pentru cau!a cercetata, dar si
pentru a fi descoperite persoanele care se ascund sau care se sustrag urmaririi penale.
/n mod aparent aceasta actiitate constituie o incalcare a drepturilor cetatenilor cu priire
la libertatea de a folosi o locuinta sau un spatiu, cu priire la intimitatea persoanei, asa incat ea
a trebui efectuata cu atentie, doar in situatiile in care este necesara si cand sunt suficiente
temeiuri ca ceea ce se cauta se afla in posesia persoanei sau in locuinta acesteia.
Pentru pregatirea perche!itiei trebuie ca organul de cercetare sa aiba suficiente referinte
despre obiectele, alorile sau actele cautate, despre persoanele urmarite si despre locul in care
acestea s-ar afla. 3in punct de edere tactic trebuie bine pregatita anterior si este recomandabil
a fi intocmit un plan de desfasurare, iar efectuarea ei este indicata a se face dimineata.
0fectuarea acestei actiitati trebuie tinuta in secret pana la momentul efectuarii pentru ca
persoanele ce urmea!a a fi perche!itionate sa nu fie anterior preenite, in ca! contrar fiind
posibil ca ceea ce se cauta sa dispara si eficienta actiitatii sa fie compromisa.
3upa locul efectuarii perche!itiei, aceasta poate fi corporala, domiciliara, in locuri inchise
sau accesibile publicului.
O alta clasificare a acestei actiitati poate fi facuta in perche!itia persoanei, in
perche!itia in incaperi si perche!itia in loc deschis.
Perchezitia persoanei se efectuea!a asupra corpului persoanei, asupra imbracamintei, a
bagajelor, a obiectelor de u! personal, a animalelor care insotesc persoana si a ehiculelor sau
autoehiculelor cu care aceasta se deplasea!a.
Pregatirea perche!itiei, in situatiile in care se cunoaste persoana care urmea!a a fi
perche!itionata, se face dupa mobili!area persoanelor care urmea!a sa participe la efectuare si
ca martori asistenti si dupa ce s-au luat masuri ca persoana sa nu dispara sau sa nu doseasca
obiectele care interesea!a cercetarea. 3esfasurarea perche!itiei se face in asa fel incat sa nu-i
fie incalcate drepturile, sa i se respecte iata intima, pudoarea, efectuarea urmand a fi facuta de
persoane de acelasi se# cu persoana perche!itionata. Pe timpul efectuarii perche!itiei organul
judiciar trebuie sa aiba tinuta sobra, decenta, sa se abtina de a face aprecieri sau consideratii
priitoare la persoana perche!itionata, la obiectele sale de imbracaminte, sau la alte aspecte.
%tunci cand se cauta anumite obiecte, initial se cere persoanei sa le predea si doar dupa refu!ul
acesteia se a proceda la perche!itionare.
Pentru a preeni eentuala iolenta din partea persoanei perche!itionate aceasta trebuie
ase!ata in po!itia cu mainile ridicate sprijinite de un perete, obiect de mobilier etc., in asa fel
incat po!itia corpului sa aiba o inclinatie oblica, iar picioarele trebuie departate. /n situatia in
care perche!itia se efectuea!a intr-un loc deschis si in preajma nu sunt obiecte de sprijin se a
cere persoanei sa stea in genunchi cu mainile ridicate. %ceste po!itii limitea!a posibilitatea
reunui atac agresi din partea persoanei perche!itionate.
Pentru inceput se a reali!a o palpare a hainelor, a bu!unarelor acestora si a intregului
corp al persoanei perche!itionate pentru a fi descoperite eentualele arme si a se inlatura sursa
reunui atac, apoi persoana este condusa la sediul organului unde se a efectua perche!itia
propriu !isa prin cautare amanuntita asupra obiectelor de imbracaminte, de incaltaminte. 6e a
cauta, de asemenea, in bagajele persoanei, in automobilul cu care efectua deplasarea, in
alimente, asupra eentualelor animale de companie. /n anumite situatii se or folosi detectoare
sau chiar caini dresati. /n afara de cercetarea e#teriorului corpului acesta a fi cercetat si in
interior, in orificiile naturale sau prin radiografiere.
Perchezitia in incaperi este o actiitate mult mai comple#a si care trebuie mai bine
pregatita. /n acest sens, a trebui cunoscuta anterior topografia incaperilor si stabilirea
obiectelor care se cauta si a caracteristicilor acestora. 0ste bine sa fie cunoscute cat mai multe
date despre persoana care ar putea ascunde bunurile cautate, respecti arsta, pregatirea
profesionala, temperamentul, anumite trasaturi de caracter.
5i#area datei si a orei efectuarii perche!itiei trebuie tinuta secret si anterior efectuarii
acesteia trebuie stabilite si procurate mijloacele tehnice necesare, conocarea e#pertului
criminalist, a politistilor care participa la perche!itie si a martorilor asistenti. Pana la efectuarea
perche!itiei este recomandabil a se asigura pa!a locului ce urmea!a a fi perche!itionat, in mod
discret, pentru ca altfel obiectele cautate ar putea fi mutate sau sa dispara.
0fectuarea perche!itiei a incepe cu solicitarea ca persoana sa pre!inte obiectele
cautate, iar in ca! de refu! se a trece la cautarea acestora. 5iecare persoana care participa la
perche!itie a primi sarcini precise cu priire la ceea ce trebuie sa efectue!e in actiitatea de
perche!itie. Obiectele, care se cauta in situatia in care au fost ascunse, trebuie stiut in ce locuri
eentuale ar fi putut fi ascunse. 3upa pregatirea profesionala persoanele ascund obiectele in
locuri diferite, respecti tamplarul ascunde obiectele in mobila, intelectualul in carti, !idarul in
!idul constructiei etc, astfel de cunostinte fiind folositoare pentru reusita perche!itiei.
1na din persoanele care fac parte din echipa de cercetare este recomandabil a nu
participa la cautarea propriu-!isa ci a primi sarcina de a obsera persoana care se banuieste ca
a ascuns bunul. %ceasta a putea obsera schimbari de fi!ionomie, stari de liniste sau neliniste
ori incercari de indepartare de un anumit loc, in functie de faptul ca cei care cauta se apropie
sau se departea!a de locul unde obiectul este ascuns. /n ba!a acestor obseratii se a insista
la cautarea obiectelor in locurile care au generat o reactie din partea persoanei cercetate. /n
momentul gasirii obiectului cautat se or reali!a fotografii ale ascun!atorilor si ale obiectelor
descoperite.
Perchezitia in loc deschis trebuie pregatita din timp in sensul cunoasterii topografiei
locului si a caracteristicilor obiectelor ce urmea!a a fi cautate. %stfel de perche!itii se reali!ea!a
in curti, gradini, terenuri cultiate, paduri etc.
0fectuarea perche!itiei se a reali!a prin cercetarea pe portiuni, pe fasii, prin folosire de
detectoare, de caini dresati, in functie de ceea ce se cauta. /n timpul cercetarii trebuie obserate
eentualele suprafete proaspat sapate sau batatorite, locurile care crea!a impresia ca au fost
acoperite sau care pre!inta semne de obiecte mutate. /n fa!a urmatoare se or e#ecuta
fotografii, schite ale locului perche!itionat, se or descrie in proces erbal felul in care s-a
desfasurat perche!itia si ce obiecte au fost descoperite.
)idicarea de acte sau !biecte este o actiitate asemanatoare perche!itiei insa ea se
deosebeste prin faptul ca organul judiciar are cunostinta la cine se afla obiectul sau actul cautat,
iar persoana care il detine recunoaste acest lucru. Pentru ridicarea acestora, initial, se solicita
pe cale de adresa ce anume act sau obiect urmea!a a fi predat aratandu-se caracteristicile
acestuia si cerand a fi predat la organul judiciar. 3oar in situatia in care persoana nu da curs
solicitarii se a proceda la ridicarea obligatorie in pre!enta martorilor asistenti. 7a ridicarea
actului sau obiectului a trebui efectuata o erificare cu priire la autenticitatea acestuia, la
starea sa de functionare, iar actiitatea de ridicare se a consemna intr-un proces erbal in care
se trec toate detaliile cu priire la actiitatea efectuata si la starea actului sau obiectului ridicat.
CAP. 3I. P)'?'NTA)'A P'NT)U
)'CUNOAST')'
Pre!entarea pentru recunoastere este o alta actiitate de tactica criminalistica care
urmareste stabilirea identitatii unei persoane, animal sau obiect, de catre acele persoane care le
cunosteau anterior. %ceasta actiitate se desfasoara prin actiitatea de e#aminare nemijlocita a
obiectelor, animalelor sau persoanelor, respecti prin pre!entarea acestora pentru recunoastere
persoanelor care fac recunoasterea, insa se poate face recunoasterea si numai dupa fotografiile
acestora. %ceasta actiitate poate fi desfasurata in orice fa!a a procesului penal.
Pentru reusita acestor actiitati organul judiciar trebuie sa inestighe!e persoana care
face recunoasterea in sensul de a afla cum aceasta a cunoscut persoana, unde a a!ut-o, ce
anume trasaturi sau particularitati a memorat.
%poi este necesar ca persoana sau obiectul ce urmea!a a fi recunoscute sa fie
pre!entate in grup de cel putin trei persoane sau obiecte, la persoane acestea trebuie sa fie de
acelasi se#, de arsta apropiata, de aceeasi inaltime, de aceeasi culoare a tenului, cu obiecte
de imbracaminte asemanatoare. Obiectele or fi pre!entate la fel in grup si acestea trebuie sa
aiba caracteristici asemanatoare. /ntreaga actiitate de pre!entare pentru recunoastere se a
desfasura in pre!enta martorilor asistenti, iar actiitatea a fi consemnata in procesul erbal la
care se or atasa fotografiile judiciare efectuate.
Prezentarea pentru recunoastere a persoanelor se a face dupa ce persoana care a
efectua recunoasterea a fi ascultata anterior si a preci!a dupa ce trasaturi sau actiitate ar
putea descrie persoana, aratand distanta, lumino!itatea sau alte elemente pre!ente in
momentul in care a receptionat persoana care a fi recunoscuta.
Organul judiciar a trebui apoi sa constituie grupul in care a introduce persoana ce se
urmareste a fi recunoscuta, careia i se lasa alegerea po!itiei in care se a ase!a in grup. Pentru
corectitudinea desfasurarii acestei actiitati trebuie ca persoanele din grup sa fie apro#imati de
aceeasi arsta, inaltime, cu imbracaminte asemanatoare, de acelasi se#, fara elemente de
diferentiere -cum ar fi persoane care poarta sau nu mustata, cu culori diferite ale parului, cu
tunsuri diferite etc.. 6e a introduce apoi persoana care face recunoasterea, care a trebui
ulterior sa justifice datorita caror elemente a identificat o anume persoana. 0ste admisa si
pre!entarea persoanelor in mod succesi persoanei care face recunoasterea, iar aceasta a
putea sa preci!e!e a cata persoana din cele pre!entate este cea recunoscuta.
Prezentarea cadavrului pentru recunoastere se efectuea!a in ca!urile in care, dupa
sesi!area disparitiei unor persoane, se descopera cadare necunoscute. )ei care urmea!a a
face recunoasterea or declara in prealabil cu priire la trasaturile si caracteristicile persoanei
disparute, iar atunci cand au cunostinta or preci!a anumite elemente de identificare cum ar fi
cicatrici, tatuaje, anumite malformatii etc.
)adarele ce urmea!a a fi identificate se pre!inta indiidual si dupa ce prin toaletare
eentualele deformari, rani, au fost remediate in asa fel incat cadarul sa aiba o infatisare cat
mai apropiata de cea care ar fi putut sa o aiba anterior.
Persoana care recunoaste cadarul a trebui sa preci!e!e dupa ce anume trasaturi,
caracteristici sau semnalmente a recunoscut si in ce masura aceste elemente se potriesc cu
cele din descrierea anterioara.
Prezentarea obiectelor si animalelor pentru recunoastere se reali!ea!a in aceeasi
modalitate, respecti dupa o ascultare prealabila a persoanei, care a arata natura obiectelor,
forma, dimensiunile, culoarea, gradul de u!ura sau anumite caracteristici specifice. Obiectul
care a fi pre!entat pentru recunoastere se a alatura unui grup de alte obiecte asemanatoare,
iar persoana a trebui sa identifice acest obiect.
Pre!entarea animalelor pentru recunoastere este o actiitate cu o frecenta redusa,
acestea putand fi recunoscute dupa culoare, arsta, obiceiuri, anumite semne accidentale sau
facute in scop de identificare, dupa numele la care raspund. Persoana a declara anterior dupa
ce elemente ar putea identifica animalul, iar apoi ii a fi pre!entat si daca il recunoaste a trebui
sa arate in ba!a caror trasaturi a recunoscut respectiul animal.
7a toate pre!entarile pentru recunoastere desfasurarea acestora a fi descrisa in
procesul erbal caruia i se or atasa fotografiile efectuate in timpul acestei actiitati.
CAP. 3. A)'STA)'A6U)A)I)'A
P')SOAN'*O) SI A 2UNU)I*O)
Arestarea consta in priarea de libertate a unei persoane in temeiul unei ordonante de
retinere sau a unui mandat de arestare emis de organele competente. %ceasta lipsire de
libertate nu poate fi luata decat impotria unei persoane impotria careia sunt suficiente date si
temeiuri ca ar fi saarsit o infractiune si e#ista pericolul ca persoana ar urma sa se sustraga
urmaririi penale sau e#ecutarii unei pedepse, atunci cand persoana a fost condamnata printr-o
hotarare definitia.
/n mod normal e#ecutarea unei arestari nu ar trebui sa ridice probleme atunci cand cel
impotria caruia se a efectua nu a manifesta impotriiri sau acesta nu a incerca sa se
sustraga e#ecutarii.
)and e#ista indicii sau banuieli ca a e#ista impotriire la e#ecutare, organul judiciar a
trebui sa pregateasca din timp arestarea prin culegerea de informatii despre persoana care
urmea!a a fi arestata si locurile in care aceasta s-ar putea afla, fiind mobili!ate si persoane si
tehnica necesara pentru a se reusi arestarea. %tunci cand se aprecia!a ca persoana se a
ascunde sau a incerca sa fuga ori ca aceasta ar putea fi inarmata, din punct de edere tactic
a trebui sa se procede!e la inconjurarea locului in care aceasta persoana se afla, dupa care sa
i se adrese!e o cerere pentru a se preda. 3aca persoana da curs acestei cereri nu a e#ista nici
o dificultate in e#ecutarea arestarii. /n ca! de refu! insa, a trebui ales momentul patrunderii in
incapere sau locul in care aceasta persoana se afla, moment care se a ba!a pe cele
cunoscute despre personalitatea celui urmarit, pe obiceiurile acestuia, pe e#istenta posibilitatii
de opunere sau de atac. /n tot acest timp eentualele iesiri sau posibilitati de fuga or fi pa!ite in
continuare. /n momentul patrunderii se or putea folosi ga!e lacrimogene, ga!e iritante, furtunuri
cu apa, dar aceasta doar daca e#ista date certe ca respectia persoana este inarmata sau
deosebit de iolenta. 1neori, anterior incercarii de patrundere se or face incercari de negociere
sau de coningere a persoanei sa se predea, prin presiuni psihice care pot consta in aducerea
unei persoane dragi care sa ii solicite a se preda.
/n ca!urile in care arestarea trebuie efectuata fata de mai multe persoane care apartin
unui grup infractional se poate alege tactica efectuarii arestarii in acelasi moment in toate
locurile in care membrii grupului s-ar putea afla. Poate insa a fi apreciata ca utila tactic o
arestare a acestora pe rand sau a numai o parte din ei atunci cand s-ar putea ca prin lasarea
unora in libertate inca o perioada sa poata fi gasite bunuri, ascun!atori sau alte persoane care
pot face parte din acelasi grup. Pentru aceasta din urma situatie cei asupra carora inca nu a
operat arestarea or fi atent supraegheati pentru ca acestia sa nu dispara sau sa distruga
eentualele mijloace de proba.
Urmarirea "ers!anel!r si a bunuril!r este o actiitate tactica necesara pentru
stabilirea locului unde sunt ascunse si pentru recuperarea lor.
1rmarirea persoanelor se a face in situatia cind acestea se sustrag de la urmarirea
penala sau de la e#ecutarea pedepsei si nu se cunoaste locul in care se afla. 1rmarirea se a
face doar dupa ce s-a stabilit ca persoana respectia se ascunde, dupa care or fi culese
informatii despre posibilele locuri de ascundere, despre persoanele care le-ar putea ascunde,
despre ocupatia persoanei, eentualele sale icii sau boli. 1rmarirea a incepe de la domiciliul
persoanei, a continua cu posibilele adrese din aceeasi localitate unde se gasesc rude sau
cunoscuti, adresele din alte localitati unde s-ar putea ascunde. Pentru usurarea desfasurarii
actiitatii si pentru ca persoana sa poata fi recunoscuta de catre eentuale persoane care au
a!ut-o se or folosi si fotografii de identificare ale persoanei sau o schita cu portretul robot.
=unurile sustrase sau disparute, dupa ce or fi identificate in caracteristicile acestora,
or fi urmarite in urma descrierii acestora facuta de persoanele pagubite in sensul cautarii la
domiciliul infractorului, la prieteni, cunostinte.