Sunteți pe pagina 1din 7

Laringita acuta

Definitie
Laringita acuta este o inflamatie acuta a laringelui si a regiunii subglotice, de cauza infectioasa, cu evolutie clinica
foarte caracteristica, cu debut brusc si cu simptome zgomotoase, impresionante prin manifestarile pe care le
determina.
Caracteristica este prezenta stridorului, un zgomot aspru produs de turbulenta coloanei de aer ce trece printr-o regiune
ingustata datorita unei obstructii la nivelul laringelui si/sau traheei. Zgomotul se aseamana cu cel produs prin suflarea
printr-un tub.
Forme de laringita
Laringita acuta simpla, laringita striduloasa, laringo-traheita acuta virala, epiglotita, laringotraheobronsita
bacteriana maligna Chevallier-Jackson.
Laringita acuta simpla este o forma clinica usoara, aproape in totalitate cauzata de virusuri.
Laringitele acute dispneizante se manifesta prin dificultati ale respiratiei (dispnee inspiratorie) datorata inflamatiei
mucoasei laringelui si spasmului la acest nivel.

Laringita acuta subglotica este intotdeauna de cauza virala, spre deosebire de cea supraglotica, considerata a fi de
cauza bacteriana. Are o evolutie in general benigna si este intalnita in special la copilul mic, intre 1 si 3 ani. Spre
deosebire de laringita acuta simpla, vocea ramane clara, desi tusea este ragusita ca si in celelalte tipuri de laringita.

Epiglotita si laringotraheita acuta maligna Chevallier-Jackson sunt forme severe de laringita, cu evolutie rapida
spre agravare si care sunt de fapt urgente majore medicale si necesita internare si inceperea unui tratament de
specialitate cat mai repede, pentru ca in lipsa acestui tratament rapid instituit evolutia este spre deces.
Cauze:
Inflamatia acuta a mucoasei laringelui este cauzata de infectii virale sau bacteriene, dar in majoritatea cazurilor este
vorba despre infectii virale. Ea poate sa apara izolat sau asociat cu rinita faringita sau traheita.
Poate de asemenea sa apara in evolutia unor boli precum: gripa, rujeola, difteria sau in urma inhalarii de gaze iritante.
Dintre virusurile cel mai frecvent intalnite amintesc: virusurile gripale, adenovirusurile, virusul respirator sincitial,
virusurile influenzae, virusul rujeolei.

Etiologia bacteriana a laringitelor este data in majoritatea cazurilor de Haemophilus Influenzae tip b. Mai pot fi
izolate: bacilul difteric (care astazi este insa rar intalnit, datorita introducerii vaccinarii), Streptococul beta-hemolitic
de grup A, pneumococul, Haemophilus Parainfluenzae.

Varsta tipica la care apare laringita este intre 6 luni si 4 ani, fiind intalnita de obicei sub forma de epidemii primavara
si toamna. De notat ar fi ca este de 2-4 ori mai frecventa la baieti decat la fete.

Gravitate mare au laringitele aparute la sugar si copilul mic, fiind favorizate de lumenul laringian ingust la aceasta
categorie de copii si de tesutul lax submucos bine reprezentat la nivel laringian.
Transmiterea:
se face ca la orice infectie acuta de cai respiratorii, prin contact cu o persoana bolnava.

Simptome
Se impart in simptome generale si simptome locale.

Simptome generale:
Febra
Dureri de cap (cefalee)
Lipsa poftei de mancare
Stare generala influentata

Simptome locale sunt inconstante si se datoreaza obstructiei laringiene:
Tuse metalica, bitonala
Raguseala (disfonie)
Dispneea inspiratorie: dificultate la inspir
Cianoza coloratia albastra a tegumentelor din jurul gurii si la nivelul extremitatilor
Stridorul laringian sunet aspru cu timbru inalt care apare in inspir, mai rar in inspir si in expir si care se aude de la
distanta
Tiraj suprasternal si supraclavicular
Laringita acuta simpla

Poata sa apara la orice varsta
Este data de infectii virale (virusurile amintite mai sus)
Se intalneste mai frecvent la varste de sub 5 ani
Simptome:
incepe de obicei cu o infectie acuta de cai respiratorii superioare: rinofaringita acuta, iar dupa 1-2 zile de la debutul ei
se asociaza semnele de laringita
Fara febra sau posibil sa apara subfebrilitate (temperatura<38C)
Raguseala (disfonie)
Senzatie de usturime la nivelul laringelui (de obicei descrisa de copiii mai mari)
Dureri la inghitire (disfagie)
Tuse latratoare si/sau uscata

Tratamentul consta in:
Repaus vocal
Atmosfera calda si umeda inhalatii de aburi calzi 22-23C
Aplicarea de caldura uscata in jurul gatului
Desfundarea nasucului cu aspiratia secretiilor nazale
Simptomatice (calmante ale tusei) si medicatie antiinflamatorie.
Laringita acuta striduloasa (spastica)


Apare de obicei la varsta cuprinsa 18 luni si 3 ani, mai rar la varsta de peste 5 ani.
Este data de infectii virale (virusurile amintite mai sus). In plus intervin in acest tip de laringita si factori favorizanti:
varsta mica, terenul atopic, paratrofia (greutate peste normalul pentru varsta), copiii cu adenoidita cronica (polipi),
copiii anxiosi.

Simptome:
Incepe de obicei cu o infectie acuta de cai respiratorii superioare: rinofaringita acuta banala, iar dupa 1-2 zile de la
debutul ei, brusc, in timpul noptii, apar fenomene de obstructie laringiana severa manifestata prin:
Stridor laringian
Dispnee inspiratorie (nu poate trage aer in piept)
Tiraj suprasternal
Raguseala
Tusea cu caracter latrator
Copilul are o stare de agitatie marcata
Pielea este rece, umeda la maini si picioare, putand sa apara si cianoza
NU este prezenta febra
Accesul de sufocare dispare spontan, in cateva minute, dar exista riscul sa se repete in aceeasi noapte sau in noptile
urmatoare, dar de obicei accesul este de intensitate mai mica decat primul

Tratamentul
Repaus vocal
Atmosfera calda si umeda inhalatii de aburi calzi 22-23C
Aplicarea de caldura uscata in jurul gatului
Desfundarea nasucului cu aspiratia secretiilor nazale
Simptomatice si medicatie antiinflamatorie
In plus se recomanda combaterea agitatiei si aerosoli cu solutie de Adrenalina, la indicatia medicului specialist si doar
dupa ce copilul a fost evaluat de catre acesta.
Laringita acuta edematoasa subglotica (crup viral, laringotraheita acuta)

Este forma cea mai frecvent intalnita de laringita.
Cauza poate fi: virala, virala cu suprainfectie bacteriana sau bacteriana determinata de Haemophilus Influenzae.
Apare mai frecvent intre 6 luni si 3 ani, cu o incidenta maxima in jurul varstei de 2 ani, fiind de asemenea mai frecvent
intalnita la baieti decat la fete.
Este mai frecvent intalnita in sezonul rece.
Debutul bolii este progresiv, fiind precedata de un episod de rinofaringita acuta cu febra, obstructie nazala si tuse

Simptomele
apar la aproximativ 12-48 de ore de la debutul infectiei acute de cai respiratorii superioare si constau in:
Tuse metalica
Raguseala (disfonie) pana la absenta vocii (afonie)
Stridor inspirator initial la efort (alergat, plans, agitatie), ulterior devenind permanent
Febra
Frecventa respiratiilor crescuta, pana la 50 respiratii/minut
semne de insuficienta respiratorie de tip obstructiv: tiraj superior, cianoza, transpiratii, bataia aripioarelor nazale
Semne de gravitate majora: sindrom de epuizare a musculaturii respiratorii cu scaderea frecventei respiratorii
(bradipnee), respiratie neregulata, scade intensitatea stridorului.
Intensitatea maxima a simptomelor de insuficienta respiratorie se inregistreaza dupa 24-48 de ore de la debutul
laringitei.
Tratamentul
Constituie o urgenta in aceasta forma de laringita. Copilul necesita de urgenta sa fie transportat la o unitate
spitaliceasca sau unitate de primire a urgentelor pentru a putea fi evaluata severitatea formei de laringita, statusul
copilului si a se putea decide necesitatea spitalizarii, in formele severe fiind obligatorie internarea in sectiile de terapie
intensiva.
Prevenire:

Prevenirea laringitelor se suprapune peste prevenirea oricaror infectii acute de cai respiratorii acute in general:
Evitarea contactelor infectioase
Tratamentul prompt al oricarei infectii respiratorii
Igiena personala, cu spalarea mainilor
Evitarea locurilor aglomerate
De o importanta deosebita in prevenirea formelor grave de laringita este introducerea vaccinului antiHaemophilus
Influenzae tip b. Este un vaccin sigur si eficient. Vaccinarea poate incepe de la varsta de 6 saptamani, putand fi
administrat deodata cu alte vaccinuri. Mai multe despre acest vaccin gasiti in rubrica vaccinuri
Diagnosticul de laringita acuta

Laringoscopia indirecta este o procedura simpla prin care se vizualizeaza laringele cu ajutorul unei oglinzi cu
diametrul de 2-3 cm. Se efectueaza de obicei fara anestezie, dar la pacientii mai sensibili sau la copii se poate face
anestezie locala cu xililna sau spray anestezic. Pe baza acestui examen, se vizualizeaza in laringita acuta mucoasa
inflamata, rosie cu secretii aderente la nivelul corzilor vocale.
Laringita cronica

Laringita cronica poate aparea daca te expui in mod repetat la praf, fum, substante toxice, variatii de temperatura sau
umiditate. Profesionistii vocali precum cantaretii, profesorii, militarii sau avocatii sunt predispusi la aceasta boala.
Laringita cronica mai apare in urma infectiilor acute repetate sau in boli metabolice (guta, diabet), boli cronice renale
sau hepatice.
Simptomele laringitei cronice
Vocea modificata cu greutate in vorbire pana la pierderea totala a capacitatii de fonatie este principalul simptom.
Acesta poate fi insotit de: tuse uscata, tumefierea laringelui, secretii vascoase, senzatia de corp strain in gat si durere la
inghitit.
Diagnosticul de laringita cronica
laringoscopie directa sau indirecta, vizualizand mucoasa laringelui care poate fi edematiata, rosiatica, cu secretii
vascoase. In stadiile avansate, mucoasa este hipertrofiata sau atrofiata.
Se mai pot preleva secretii care se vor da la laborator pentru diagnosticul unei posibile tuberculoze.
Tratament laringita cronica
Pot fi recomandate vitamine, antibiotice in cazul infectiilor( penicilina pentru Treponema sau tuberculostatice pentru
Mycobacterium).

Rinofaringita

Rinofaringita presupune inflamatia simultana a mucoasei cavitatilor nazale si a mucoasei faringelui, provocata in
marea majoritate a cazurilor de virusuri.
Boala se manifesta prin semne atit locale, cit si gene-rale.
Este boala cea mai frecventa dintre afectiunile aparatului respirator la sugar si la copilul mic, impor-tanta prin evolutia
uneori trenanta si/sau recidivanta, precum si prin complicatiile locoregionale sau la dis-tanta pe care le determina..
Cauzele apariiei rinofaringitei acute
1. variatia individuala a receptivitatii la infectie de la o perioada la alta ;
2. particularitatile anatomofiziologice ale aparatului respirator la copilul de virsta mica ;
3. handicapul biologic (malnutritie severa, rahitism carential, anemie hipocroma carentiala) care implica o
crestere a riscului complicatiilor bacteriene ;
4. deficite imunitare locale sau generale, perma-nente sau tranzitorii (convalescenta unor boli infec- tioase);
5. malformatiile congenitale (anomaliile morfolo-gice) ale cailor respiratorii superioare ;
6. alergia (rol important in producerea recidivelor) ;
7. gradul de aglomerare umana (riscul de rinofarin-gita acuta este cu atit mai mare, cu cit sugarul sau co-pilul
mic vine in contact cu mai multe persoane)
8. frigul, umezeala, variatiile temperaturii ambiante sint factori despre care se crede in mod empiric ca ar
favoriza infectia. De fapt, acestia nu produc decit mo-dificari vasomotoare si secretoare ale mucoasei
faringiene, care ar putea reactiva o infectie cronica anteri-oara, neavind nici un rol in producerea infectiei
acute ;
9. conditiile de mediu influenteaza foarte mult pro-ducerea rinofaringitelor acute. Astfel, atmosfera uscata din
camerele supraincalzite, cu umiditate scazuta, usuca mucoasa nazofaringiana, determinind o predispozitie la
infectii. Lipsa expunerii suficiente la aer, precum si poluarea aerului din camera copilului (cu fum, gaze,
tutun), influenteaza in mod negativ comportamentul mucoaselor respiratorii fata de agresiunea infectioasa.
Epidemiologie
Sursa de infectie este omul bolnav, contaminarea realizindu-se prin picaturile Pfluge (par-ticule de secretii de
dimensiuni microscopice, care sint eliminate in cantitate mare in mediul exterior prin stra-nut, tuse, vorbire etc.).
Susceptibilitatea la infectie este foarte mare, deoarece contactul cu acelasi serotiip viral nu asigura o imunitate de
lunga durata, astfel incit este posibila o reinfectie.
Imbolnavirile se produc in tot cursul anului, in zona temperata existind trei virfuri de maxima frecventa, situate in
lunile septembrie, ianuarie, aprilie. In general, frecventa episoadelor de rinofarnigita acuta, pentru acelasi copil, este
de 3 pina la 6 episoade in decursul unui an de zile, eu o frecventa maxima intre al doilea si al treilea an de viata.
Incubatia bolii (pe-rioada de timp care se scurge din momentul contactului infectant pina la aparitia semnelor de
imbolnavire) este foarte scurta, variind de la citeva ore la 12 zile.
La sugar si la copilul mic, debutul bolii este de obicei brutal, cu febra 3940C, insotita de agitatie, diminuarea
apetitului, iritabilitate crescuta.
Simptomele rinofaringitei acute:
Febr de 38,5 grade C nsoit uneori de convulsii
Obstrucie nazal
Scurgere nazal purulent
Strnut
Tuse
Stare de vom, diaree
De obicei, boala are o perioad de laten de cteva ore pn la 1-2 zile. La sugar boala debuteaz cu febr ridicat,
dup care urmeaz o perioad de agitaie, strnut, rinoree. Secreia nazal determin nfundarea nasului ceea ce are ca
efect ngreunarea alimentaiei.
Rinoreea (secretia nazala) apare la citeva ore de la debutul febrei, determinand obstructie nazala, cu respi-ratie
zgomotoasa. Sugarul respira cu gura deschisa si suge greu, din cauza inflamatiei mucoasei nazale care determina o
micsorare a calibrului cailor nazale. Ulte-rior, pot aparea secretii nazale mucopurulente ce se scurg pe peretele
posterior al faringelui (prezenta lor semnifica suprainfectie bacteriana). Faringele copilului este hiperemic (rosu).
Initial, copilul prezinta tuse spastica (uscata) frec-venta ; dupa 34 zile, tusea devine rara si productiva (grasa).
La nou-nascut, care este strict dependent de respi-ratia pe cale nazala, obstructia nazala poate duce la aparitia dispneei
cu polipnee (respiratie dificila, cu frec-venta mai mare decit normala).
La acest tablou clinic se adauga uneori semne di-gestive : refuzul alimentatiei, varsaturi determinate de inghitirea
mucozitatilor (muicopiofagie), diaree determi-nata de aceasta din urma si scaderea tolerantei diges-tive, deshidratare
(prin varsaturi, scaune diareice), ano-rexie (lipsa poftei de mincare), febra. De asemenea, uneori pot aparea semne
neurologice (convulsii febrile, semne meningeale).
La copilul mare, debutul este marcat de senzatia de uscaciune si iritatie a mucoasei nazofaringicne, inso-tita de
senzatie de oboseala, dureri musculare, rinoree seroasa apoi imieopurulmta (dupa 2448 h de evolu-tie), cefalee
(dureri de cap), tuse, diminuarea apetitu-lui, febra.
Faza acuta a bolii dureaza in medie 410 zile.
Principalele complicaii ale rinofaringitei sunt:
otita medie supurata : se explica prin transmite-rea infectiei din faringe, prin trompa Eustachio (care la sugar
este mai scurta si mai larga) in urechea medie ;
laringita acuta : se recunoaste prin aparitia tusei latratoare, a vocii ragusite, a agitatiei, a cornajului (zgomot
horcaitor ce apare in inspir) ;
bronsita acuta, pneumoniile bacteriene, sinuzitele purulente, meningita acuta purulenta etc.
Tratamentul profilactic consta din :
evitarea aglomerarilor umane, a contactelor cu alte persoane si mai ales cu cele bolnave, pastrarea unei
atmosfere nepoluate, umede, in camera sugarului, cu temperatura maxima de 20C ;
folosirea tuturor factorilor naturali (aer, apa, soare) de crestere a rezistentei organismului ; vitami- noterapie ;
la sugar si la copilul mic, se impune diagnosti-carea si tratamentul unei eventuale anemii carentiale, ca si a
rahitismului, care predispun la recidive ;
in formele recidivante, se poate practica o sti-mulare nespecifica a mecanismelor de aparare antiinfectioasa,
prin administrare de preparate imunostimulente ca Bronhodin, Polidin, numai sub controlul si avizul
medicului pediatru ;
evidentierea terenului alergic, prin intermediul testelor alergologice, impune desensibilizare specifica, sub
controlul medicului specialist.
Tratamentul curativ
nu este specific, administrarea an-tibioticelor in cursul episodului acut fiind ne justificata, deoarece nu numai ca nu
previne suprainfectia, ci, dimpotriva, o poate favoriza. Tratamentul antibiotic nu este justificat decat in formele
complicate, la recoman-darea medicului (nu se administreaza antibiotice din proprie initiativa).
Tratamentul curativ este prin excelenta igieno-dietetic si simptomatic (combaterea febrei, clezobstruarea cailor
respiratorii superioare).
Masurile igienodietetice care se impun constau din izolare la domiciliu in perioada febrila, plus inca 1 2 zile dupa
cedarea febrei, si repaus la pat (in cazul co-piilor mari).
Alimentatia sugarului cu rinofaringita acuta va tine seama ele cateva reguli:

daca sugarul refuza alimentatia, nu va fi fortat sa manince, ci se va incerca sa i se ofere de mai multe ori pe zi
cantitati mici de alimente ;
se vor administra lichide din abundenta (ceai, sucuri de fructe);
nu se va diversifica regimul alimentar cu ele-mente noi pe perioada de evolutie a bolii.

Dintre antitermicele ce pot fi folosite pentru com-baterea febrei, mentionam : aspirina 1(0,05 g/kgc/zi), pa-racetamol
(cite V2 supozitor de 0,125 g de 23 ori/zi, la sugar ; cite 1 supozitor de 0,125 g de 3 ori/zi la copilul de 13 ani) ;
aminofenazona (supozitoare pentru copii, V21 sup./zi in raport cu virsta).

Un rol important in tratamentul rinofaringitei acute il detine dezobstructia nazofaringiana. Mucoasa nazala este extrem
de sensibila la orice substanta cu aplicare locala, de aceea administrarea oricarei solutii dezinfec-tante nazofaringiene
nu este permisa mai mult de 3 4 zile.

Este contraindicata folosirea picaturilor uleioase (Mentorin) care pot determina pneumopatii uleioase prin aspiratie.
De asemenea, se evita solutiile argentice (Colargol, Protargol), picaturile cu adaos de antibiotice si hidrocortizon
acetat, care pot sensibiliza mucoasa nazala, fara a creste eficienta tratamentului local.

So-lutiile pentru dezinfectie nazala, ce contin nazostilina, de tipul Rinofugului si a Bixtonimului, sint contrain-dicate
la copil, deoarece pot determina manifestari toxice la sugar si la copilul mic (somnolenta, colaps, coma etc.). Astfel,
Rinofugul este contraindicat sub virsta de 7 ani, iar Bixtonimul sub virsta de 3 ani. In plus, aceste vasoconstrietoare
pot produce fenomene de dependenta (intreruperea folosirii lor accentueaza ede-mul si obstructia nazala).

Sunt indicate instalatii nazale cu solutie de efedrina 0,51% in ser fiziologic sau cu ser fiziologic simplu, aplicate cu
1520 minute inaintea fiecarei mese sau a somnului, eite 23 picaturi in fiecare nara, repetat dupa 10 minute cu 1
2 picaturi.

La sugar, o metoda eficienta este drenajul postural, constind in culcarea sugarului in decubit ventral (pe burta).

Aspirarea se-cretiilor nazale cu pipeta sau cu pompita de cauciuc poate determina traumatisme locale, care favorizeaza
suprainfectia.