Sunteți pe pagina 1din 7

EFECTELE INTEGRARII ECONOMICE INTRE TARI

I. Efecte statice
I.1. efecte asupra alocarii resurselor
a) Crearea de comert
Prin creare de comert se intelege inlocuirea produselor autohtone (mai) scumpe cu produse
importate (mai) ieftine, provenite din tarile partenere. Astfel, sunt economisite resurse utilizate
pentru satisfacerea nevoilor de consum intern, ceea ce reprezinta un castig de bunastare pentru
economia in cauza.
b) Deturnare de comert
Prin deturnare de comert se intelege inlocuirea importurilor mai ieftine din 'restul lumii'
cu importuri mai scumpe din tarile partenere, ceea ce reprezinta in mod neambiguu o perdere de
bunastare pentru economia in cauza. O parte din aceasta pierdere se reflecta intr-un castig pentru
producatorii din tara partenera exportatoare, care obtin preturi mai inalte (decat in conditiile
existentei de bariere la accesul pe piata tarii partenere importatoare si/sau ale concurentei
provenite de la exportatorii din tari terte), dar restul reprezinta o pierdere neta de bunastare
pentru gruparea integrationista in ansamblul sau.
In plus, efectul de deturnare de comert este resimtit negativ si de producatorii din
tarile terte, care isi pierd din debuseele de export. Severitatea efectelor negative aspra tertilor
este amplificata de faptul ca, uneori, se incearca compensarea concurentei sporite la adresa
producatorilor interni din partea producatorilor exportatori din tarile partenere (al caror acces a
fost facilitat) printr-o protectie sporita fata de producatorii exportatori din tarile terte.
Din perspectiva statica insa, efectul aspra exportatorilor din tarile terte nu este reducator
de bunastare decat in cazul particular in care acestia aveau acces la profituri
supranormale. Altminteri, veniturile din export pierdute sunt compensate prin economisirea de
resurse care nu mai trebuie utilizate pentru producerea bunurilor destinate exportului.
In cazuri particulare, crearea si, respectiv, deturnarea de comert pot avea efecte opuse
celor asteptate:
- crearea de comert poate genera socuri de ajustare violente
- deturnarea de comert poate genera economii de scala care se traduc in reducerea costurilor,
exfect repercutat ulterior asupra consumatorilor prin preturi mai mici; mai mult, in asemenea
cazuri, sporul de venit astfel generat im cadrul gruparii integrationiste poatre duce la cresterea
cererii de bunuri si servicii din tarile terte.
Conceptele de creare si deturnare de comert au fost introduse de Jacob Viner (1950).
c) stimularea consumului
Gratie scaderii preturilor interne ca urmare a reducerii barierelor la import, consumul va
creste. Acest surplus al consumatorilor reprezinta un castig de bunastare pentru tara
importatoare.
Deoarece consumul suplimentar astfel generat va fi satisfacut din import, acest efect mai
este denumit si expansiune de comert (concept introdus de James Meade, 1955).
d) pierderea de incasari din taxe vamale
Acest fenomen are loc in doua situatii :
- ca urmare a eliminarii taxelor vamale percepute asupra importurilor din tarile partenere
care s-ar fi efectuat oricum (pentru ca exportatorii respectivi erau cei mai competitivi, chiar si
in raport cu cei din tarile terte)
- ca urmare a fenomenului de deturnare de comert (pentru ca importuri din tari terte, asupra
carora s-ar fi perceput taxe vamale, sunt inlocuite de importuri din tari partenere, carora nu li se
aplica taxe vamale).
O parte din incasarile pierdute nu reprezinta si o pierdere de bunastare pentru tara in
cauza, ci doar un transfer intern dinspre stat si consumatori (cu impact neutru asupra bunastarii
de ansamblu a economiei).
O alta parte a incasarilor de taxe vamale pierdute nu este insa compensata in nici un fel. Este
vorba de:
- cazurile in care nu se mai percep taxe vamale asupra importurilor din tarile
partenere care s-ar fi efectuat oricum (inclusiv in prezenta taxelor vamale); in aceste
situatii, are loc o redistribuire intre tarile partenere, adica dinspre tara importatoare catre
cea exportatoare
- cazurile in care eliminarea taxelor vamale nu se reflecta integral in reducerea
preturilor produselor vizate atunci cand importuri din tari partenere cu costuri
ridicate inlocuiesc importuri cu costuri scazute din restul lumii;
Efectul acestor venituri nerealizate depinde de costul social al mobilizarii de fonduri din alte
surse. Pentru multe tari in curs de dezvoltare, taxele vamale sunt o sursa foarte importanta de
venituri bugetare, iar recurgerea la alte mijloace de obtinere a veniturilor se poate dovedi extrem
de oneroasa. Pentru exemplificare, estimarile pierderilor de incasari bugetare din taxe vamale de
pe urma liberalizarii comertului in cadrul acordurilor de liber-schimb intre UE si diferite tari
mediteraneene sunt foarte importante : 6% din PIB in Maroc, 5% in Tunisia si 3% in Liban.
e) ameliorarea raportului de schimb (terms of trade)
Raportul de schimb = raportul procentual intre indicele preturilor medii de export si indicele
preturilor medii de import. O ameliorare a raportului de schimb are semnificatia ca tara
respectiva trebuie sa exporte mai putin pentru a importa aceeasi cantitate de marfuri (sau obtine o
cantitate mai mare de marfuri dim import exportand la fel de mult).
O grupare integrationista isi poate ameliora raportul de schimb in doua feluri, care pot
exista simultan:
- spontan, ca urmare a efectului de deturnare de comert: scade cererea pentru importurile din
restul lumii, deci preturile acestora se ajusteaza in jos
- deliberat, prin manipularea restrictiilor la import (tipic, majorarea taxelor vamale)
Conditia indispensabila pentru materializarea acestui efect este ca gruparea
integrationista sa fie mare, adica sa dispuna de o forta economica suficienta pentru a
influenta semnificativ cererea mondiala pentru diverse produse.
In lumea reala, nu sunt cunoscute cazuri de utilizare deliberata a fortei economice a unor
grupari integrationiste pentruu manipularea raportului de schimb, iar existenta efectelor spontane
este mai greu de determinat.
Unul din motivele pentru care ameliorarea raportului de schimb nu este un demers
deliberat, realizat prin masuri protectioniste, tine de riscul amorsarii unor spirale protectioniste,
ca urmare a masurilor de retorsiune adoptate de partenerii lezati.
Multitudinea efectelor asupra alocarii resurselor care pot fi generate de gruparile
integrationiste face ca impactul net al acestora din acest punct de vedere (alocarea resurselor)
sa fie ambiguu. Cu toate ca o grupare integrationista elimina distorsiunile care afecteaza
preturile relative ale produselor din tarile partenere, ea in acelasi timp genereaza
distorsiuni care afecteaza preturile relative ale produselor insiderilor si,
respectiv,outsiderilor.
1. in mod cert, constituirea de grupari integrationiste nu duce la o situatie de optim economic din
punctul de vedere al alocarii resurselor, aceasta neputand fi atinsa decat in conditiile liberalizarii
complete a comertului la scara mondiala.
2. fata de situatia de fapt, caracterizata prin numeroase distorsiuni ale pietelor, este posbil ca o
grupare integrationista sa determine o ameliorare a bunastarii la scara globala.
2.a. Pentru ca gruparea integrationista sa reprezinte o asemenea situatie de optim mondial de al
doilea rang (second best), trebuie ca suma efectelor pozitive trebuie sa o depaseasca pe cea a
efectelor negative, ceea ce inseamna ca efectele de creare si de expansiune de comert
trebuie sa fie mai mari decat efectul de deturnare de comert. Chiar si in aceste conditii,
gruparea nu este benigna. Unii outsideri sunt afectati negativ si, chiar daca suma avantajelor
partenerilor este mai mare, nu exista la scara mondiala mecanisme de compensare a pierderilor
tertilor: bunastarea globala este ameliorata, dar pe seama outsiderilor.
2.b. Pentru ca gruparea integrationista sa reprezinte o ameliorare a bunastarii a membrilor sai
luati ca un grup, este suficient ca o eventuala diferenta negativa intre crearea/expansiunea de
comert si, respectiv, deturnarea de comert sa fie supra-compensata prin ameliorarea
raportului de schimb.
2.c. Pentru ca gruparea integrationista sa reprezinte o ameliorare a bunastarii a fiecarui
membru al sau in parte, mai trebuie si ca efectul pozitiv net de mai sus sa depaseasca
pierderile de incasari din taxe vamale. O alternativa o constituie introducerea de mecanisme
redistributive in interiorul gruparii, care sa permita compensarea acestor pierderi din
castigurile nete ale altor membri.
UE este singura grupare integrationista care are un sistem de redistribuiri
consistente intre membrii sai.
Efectele concrete ale gruparilor integrationiste depind de un ansamblu de factori, unii
actionand in directia maximizarii efectelor pozitive, iar altii minimizandu-le pe cele negative.
1. Efectul de deturnare de comert este minimizat atunci cand tarile partenere intr-o grupare
integrationista sunt 'parteneri comerciali naturali': apropiati geografic si cu dotari
complementare de resurse, care desfasoara deja intense schimburi comerciale reciproce, ceea ce
conduce la prezumtia ca ei sunt cele mai avantajoase surse de aprovizionare unul pentru celalalt.
Acest concept a fost elaborat si rafinat de Paul Krugman si Lawrence Summers.
Constituirea de grupari integrationiste intre parteneri comerciali naturali nu este insa
solutia castigatoare in toate cazurile:
- acesti parteneri nici nu au prea mult de castigat prin crearea de comert, deoarece
potentialul acesteia este in mare parte deja utilizat ;
- pierderile de incasari din taxe vamale sunt, in acest caz, mai importante.
2. Un nivel initial ridicat al taxelor vamale anterior constiturii gruparii determina o acoperire a
consumului in proportie mai mare din productia autohtona si, pe aceasta baza, existenta unui
potential important pentru crearea de comert.
3. Un nivel cat mai redus al barierelor comerciale dupa constituirea gruparii integrationiste
(e.g., al tarifului vamal comun) minimizeaza riscul deturnarii de comert
Teorema Kemp-Wan (1996): Pentru orice uniune vamala exista un set de taxe vamale
comune fata de terti care lasa comertul cu tertii neafectat, evitand astfel deturnarea de
comert. In acest fel, bunastarea tertilor nu este afectata, pe cand cea a membrilor creste gratie
efectelor de creare de comert.
Aceasta teorema comporta insa o problema majora : dificultatea de a o operationaliza (transpune
in practica). Nu numai ca nu exista cazuri in care membrii unei uniuni vamale au incercat sa
stabileasca tariful vamal comun in functie de aceasta exigenta, dar nivelul taxeor vamale
dezirabile este dificil de determinat chiar si teoretic. Srinivasan (1996) a formulat propunerea ca
tariful vamal comun sa se bazeze pe media poderata in functie de consum a taxelor vamale si
subventiilor acordate in tarile membre anterior formarii uniunii vamale.
Tariful vamal comun al CE, intrat in vigoare la 1 iulie 1968, a fost stabilit pe baza
mediei aritmetice a taxeor vamale aplicate de tarile participante (cu cateva exceptii, la produse
foarte sensibile, unde nivelurile s-au stabilit prin negociere).
Media taxelor vamale neagricole aplicate in 1968 era de 10.4%. In 1995, ea scazuse
la 6.4%, pentru ca in 2004 sa se situeze la doar 4.1%, fiind printre cele mai mici din lume.
Deci, potentialul de deturnare de comert este redus.
Taxe vamale
Media simpla Media ponderata
1988/89 2001 1988/89 2001
Australia 13.1 (91) 5.4 9.5 3.9
Brazilia 42.2 12.9 32.0 11.1
Canada 8.6 4.5 6.1 0.9
China 41.2 (92) 15.3 32.5 14.3
UE 3.7 (88) 3.9 3.7 2.6
India 79.0 30.9 56.2 28.2
Japonia 6.0 5.1 3.6 2.1
Coreea de Sud 18.8 8.7 13.8 6.0
Rusia 7.8 (93) 11.1 6.3 8.4
SUA 5.6 4.0 3.8 1.8
2003 World Development Indicators, p.326-8
4. O dimensiune cat mai importanta a partenerilor comerciali si/sau o cuprindere cat mai larga
a gruparii integrationiste sporesc probabilitatea ca grupul sa includa producatorii cei mai
eficienti; riscul de deturnare de comert este astfel restrans, pe cand posibilitatea crearii de comert
este amplificata

'Teoria domino a regionalismului' [Richard Baldwin, 1997].
Odata initiata o grupare integrationista, outsiderii sunt stimulati sa adere la ea: efectele
negative pentru terti (deturnarea de comert si/sau deteriorarea raportului de schimb) mobilizeaza
fortele acestora in favoarea aderarii. Presiunea in sensul aderarii creste odata cu dimensiunea
blocului comercial: cu cat acesta este mai mare, cu atat mai atractiva este participarea (si
mai oneroasa neparticiparea) pentru outsideri. In consecinta, o singura incidenta a
regionalismului poate genera runde succesive de extindere (efect multiplicator).
O ilustrare empirica a acestei teorii o ofera ordinea in care au fost organizate
referendumurile pentru extinderea din 1995 a UE (Austria, Finlanda, Suedia, Norvegia),
incepand cu tarile cele mai favorabile aderarii, tocmai pentru a spori presiunea asupra celor care
urmau.
Teoria are insa o importanta limita: se bazeaza pe ipoteza ca insiderii nu vor bloca
extinderea gruparii, in conditiile in care multe din stimulentele pentru participarea outsiderilor
sunt motive de reticenta din partea insiderilor (rente asociate raportului de schimb manipulat si
accesului preferential la piata gruparii). Elementul care poate inclina balanta este faptul ca reactia
fata de pierderi potentiale tinde sa fie mai puternica decat pentru obtinerea de castiguri
potentiale.
5. Cu cat economiile participante au structuri mai concurentiale, cu atat potentialul de creare
de comert este mai mare. Invers, cu cat economiile participante sunt mai complementare, cu atat
potentialul de deturnare de comert este mai mare. Cazul ideal este al unei structuri
concurentiale a economiilor, dar cu potential de complementaritate (partenerii au costuri
diferite de productie): anterior constituirii gruparii, aceleasi industrii beneficiaza de protectie
ridicata, in conditiile in care costurile cu care acestea opereaza sunt diferite, rezultand un
potential important de creare de comert. Iar acest potential este amplificat de o diversificare cat
mai mare a economiilor partenere.
6. Cu cat preturile interne in interiorul gruparii integrationiste sunt mai apropiate de
preturile mondiale, cu atat potentialul de creare de comert este mai mare.
Acest lucru este mai susceptibil sa se petreaca atunci cand distributia resurselor intre
membrii gruparii este cat mai reprezentativa pentru distribuirea resurselor la scara globala este
preferabila. De exemplu, daca o tara care este relativ abundent dotata cu capital la scara grupului
este relativ abundent dotata cu munca la scara globala, specializarea intra-grup realizata dupa
constituirea gruparii nu va fi optima in conditii de liber schimb.
I.2. Realizarea de economii de scala, posibile gratie largirii dimensiunilor pietelor accesibile.
Aceasta antreneaza o reducere a costurilor unitare de productie si, in consecinta, fie consumatorii
castiga din preturi mai reduse, fie producatorii castiga de pe urma profiturilor mai mari.
Exista doua tipuri de economii de scala:
- economii interne de scala, care se materializeaza prin cresterea dimensiunii unitatii
productive
- economii externe de scala, unde dimensiunea sectorului de activitate genereaza
externalitati pozitive pentru unitatile productive care actioneaza in interiorul sau (forta de
munca specializata, retele de cercetare, de comercializare etc)
Aceste efecte sunt considerate statice: PIB creste ca urmare a realocarii resurselor si
acumularii de capital, dar cresterea superioara dureaza doar pana cand economia recepteaza
integral impactul lor pozitiv.
II. Efecte dinamice
Decurg din stimulentele pe care le creeaza gruparile integrationiste in directia cresterii
productivitatii muncii, ceea ce pune economia pe o traiectorie durabila de crestere economica
superioara. Aceasta poate fi obtinuta ca urmare a:
II.1. Economiilor de scala: comertul mai mare permita producatorilor sa isi mareasca volumul
productiei, cu consecinta valorificarii unor efecte de invatare.
II.2. Eficientei X
(termen utilizat de Harvey Leibenstein; tot mai frecvent este utilizat conceptul de ameliorare a
productivitatii totale a factorilor)
Eficienta-X se refera la masura productivitatii muncitorilor in conditiile mentinerii
constante a tuturor celorlalte input-uri in procesul de productie, inclusiv calificarile
muncitorilor. Concurenta sporita pe care o genereaza comertul necesita ca firmele sa raspunda
mai prompt la modificarea conditiilor pe piata. Ea stimuleaza firmele sa isi imbunatateasca
performanta economica prin inovari reducatoare de costuri si sa amelioreze calitatea bunurilor
produse.
Fostul prim-ministru britanic Harold McMillan avea in vedere acest gen de efect atunci cand se
referea la dusul rece pe care aderarea tarii sale la CEE l-ar reprezenta pentru intreprinderile
britanice.
II.3. Intensificarii caracterului concurential
al pietelor
- existenta mai multor concurenti face mai dificila realizarea intelegerilor
anticoncurentiale (carteluri)
- reducerea dispersiei cotelor de piata detinute de firme individuale (tipic, acestea pierd din
cota de piata detinuta local si castiga cote de piata in exterior, dar in cadrul gruparii)
permite restrangerea cazurilor de existenta a unor pozitii dominante (monopoluri)
- se elimina/ reduce segmentarea pietelor, facand imposibila/ mai dificila discriminarea de
pret
In consecinta, are loc o selectie naturala: firmele necompetitive se inchid (ies de pe piata) sau
se reorganizeaza (fuziuni, achizitii), iar firme noi intra pe piata.
Trebuie mentionat ca, in mod normal, exista un compromis inevitabil intre valorificarea
economiilor de scala, pe de-o parte, si intensitatea climatului concurential, pe de alta parte.
Integrarea economica poate atenua sau chiar evita acest compromis deoarece permite firmelor
sa fie mai mari (deci, sa valorifice economiile de scala), fara ca numarul lor sa fie mai mic.
Estimarile efectelor statice intreprinse produc in mod sistematic cifre mai mici decat
estimarile efectelor dinamice, dar cele din urma sunt mult mai dificil de masurat in mod
riguros.
In ceea ce priveste estimarile efectelor dinamice, se pare ca cele legate de reducerea
ineficientei-X sunt mai importante decat cele care decur din efectele de scala.

EFECTE LOCATIONALE
Distributia spatiala a activitatilor economice intre partenerii din cadrul unei grupari
integrationiste
In mod tipic, tara din cadrul gruparii al carei avantaj comparativ este cel mai diferit de media
mondiala este cea mai amenintata de efectul de deturnare de comert: comertul sau va fi reorientat
catre parteneri din grupare ale caror costuri comparative se situeaza intre cele ale sale si media
mondiala. In consecinta, daca un grup de tari putin dezvoltate formeaza o grupare integrationista,
va exista o tendinta ca cel mai sarac membru sa sufere o pierdere neta de venit din cauza
deturnarii de comert.
Aceasta problema este mult atenuata in cadrul ACPR dintre tari dezvoltate, deoarece
partenerii sunt suceptibili a fi cei mai competitivi producatori pe plan mondial (sau, macar, mai
putin necompetitivi).
Pierderile de bunastare suferite de unii membri ai gruparii ar putea fi compensate prin
introducerea de mecanisme redistributive in cazul in care, pe ansamblu, gruparea genereaza
castiguri nete de bunastare. Sursa tipica pentru efectuarea redistribuirii: taxele vamale.