Sunteți pe pagina 1din 20

Organizaia rilor Exportatoare

De Petrol
( OPEC )






Cuprins:

Capitolul 1 nfiinare i istoria OPEC
Capitolul 2 Descrierea general a OPEC
Capitolul 3 OPEC i ocurile petroliere
Capitolul 4 OPEC n contemporaneitate

Capitolul 1 nfiinarea i istoria OPEC

Organizaia rilor Exportatoare de Petrol este o organizaie interguvernamental permanent,
creat prin conferina de la Bagdad din anul 1960,organizat de Irak. Aceast organizaie a fost nfiinat
de ctre cinci state, i anume: Irak, Kuwait, Arabia Saudit, Iran i Venezuela. Celor cinci membrii
fondatori li s-au adugat pe parcurs i alte state cum ar fi: Qatar (1961), Indonezia (1962), Libia (1962),
Emiratele Arabe Unite (1967), Algeria (1969), Nigeria (1971), Ecuador (1973) i Gabon(1975).
n prezent organizaia are doisprezece membrii: Algeria, Libia, Nigeria, Angola, Iran, Irak, Kuwait,
Qatar, Arabia Saudit, Emiratele Arabe Unite, Venezuela i Ecuador. i manifest dorina de a intra in
OPEC: Norvegia, Sudan, Bolivia, Mexic i Siria. Foti membrii ai OPEC sunt Gabon i Ecuador (care a
revenit n OPEC), i Indonezia caree nu mai este stat membru din ianuarie 2009 deoarece a devenit
importator net de petrol.
Primul sediu al OPEC a fost la Geneva (Elveia) n primii cinci ani de existen, apoi din 1965 a
fost mutat la Viena, n Austria. Statutul OPEC prevede c membrii organizaiei se mpart n trei categorii:
membrii fondatori
membrii cu drepturi depline
membru asociat
Conform statutului orice stat cu un substanial export net de iei care are interese fundamental
asemntoare cu cele ale rilor membre poate deveni membru cu drepturi depline al Organizaiei dac
estea cceptat de o majoritate de din membrii cu drepturi depline, avnd toate voturile membrilor
fondatori.
Tot n statut (art.9) sunt precizate i principalele organe de decizie:
Conferina
Consiliul guvernatorilor
Secretariatul
CONFERINA. Minitrii OPEC se ntlnesc n sesiune ordinar de dou ori pe an i n aceste
sesiuni se formuleaz politica general a Organizatiei. Reprezentanii rilor membre OPEC (efii
delegaiilor, de obicei minitrii petrolului, minelor i energiei) se ntlnesc n cadrul Conferinei
OPEC pentru a coordona i unifica politicile lor n domeniul petrolului. Dac o delegaie are mai
muli membri este obligatoriu ca acetia s desemneze un lider..
Conferina este autoritatea suprem a OPEC, adic deciziile luate de delegaii statelor sunt
olbigatorii pentru toate statele membre. Conferina poate avea loc numai dac sunt prezeni 75% din
membrii cu drepturi depline.
CONSILIUL GUVERNATORILOR. Este format de care reprezentanii rilor membre, i
trebuie validat de conferin, mandatul acestora fiind de 2 ani. Fiecare membru trebuie reprezentat
la ntlniri, dar este necesar un qvorum de 75% pentru ca acestea s aib loc. Rolul acestui organism
de conducere este de a pune n aplicare deciziile guvernatorilor, i de a prezenta rapoarte
conferinei cu privire la problemele organizaiei i de a alctui bugetul organizaiei n fiecare an.
SECRETARIATUL. Secretariatul OPEC este cel care implementeaz deciziile Conferinei i
pregtete ordinea de zi pentru conferinele viitoare. Secretariatul este subordonat Consiliului
Guvernatorilor i este ales din 2 n 2ani, fiind prezidat de Secretarul General i rspunde de
ndeplinirea funciilor executive, n concordan cu statutul OPEC. Cldirea Secretariatului
funcioneaz ca sediu al OPEC.
Alte comitete ce funcioneaz ca pri constitutive OPEC sunt Comisia Economic i Comitetul
Ministerial de Monitorizare.
Scopul OPEC, menionat n statut(art.1-6), este acela de a coordona i unifica
politicile petroliere ntre rile membre, n scopul de a asigura preuri corecte i stabile pentru productorii
de petrol; o aprovizionare eficient, economic i regulat de petrol a naiunilor consumatoare, precum
i o rentabilitate echitabil a capitalului celor care investesc n industrie. Tot n statut se precizeaz c
rile membre sunt obligate s respecte deciziile organizaiei.
Pe lng coordonarea i unificarea politicilor petroliere, un alt scop al OPEC este acela de a nu
negocia/colabora nici de a accepta oferte avantajoase de la acestea sau preuri mai ridicate cu
societile/rile care impun sanciuni membrilor n urma implementrii unor decizii din cadrul OPEC.
n cadrul OPEC deciziile se iau prin consens. Fiecare ar membr are, teoretic, suveranitate
absolut asupra produciei sale de petrol. rile membre decid, ns, prin vot unanim asupra nivelului
maxim al produciei pe ntreaga organizaie dar i defalcat pe fiecare ar membr.
Astfel spus OPEC este unul dintre cele mai mari carteluri din lume, acionnd aidoma unuia.
Stabilete cote de producie pentru membrii si astfel nct profitul acestora sa fie unul ct mai ridicat
n timpul ntlnirilor ordinare sau extraordinare, rile member stabilesc (sau nu) cote de producie.
Pentru c OPEC este o surs major de petrol, deciziile OPEC de a crete sau reduce producia pot
micora sau majora preul ieiului. Acest lucru nu este valabil n cazul produselor petroliere, ca, de
exemplu benzina, unde particip mai muli factori. n unele ri impozitele reprezint 70% din preul final
pltit de consumatori, aadar chiar o schimbare major n preul ieiului poate avea o influen minor
asupra preurilor.
n privina preurilor OPEC influeneaz piaa prin cantitate, ns rile membre nu au czut de acord la
uniformizarea infrastructurii de extragere, prelucrare sau transport, deoarece acest lucru implic o cooperare
economic mult mai strns, i o oarecare asemnare ntre economii, fapt care nu exist, economiile OPEC
fiind foarte divergente. Iar aceast parte a activitii petroliere a rmas n grija fiecrui stat n parte.




Capitolul 2 Descrierea general a OPEC

OPEC controleaz aproximativ 80% din rezervele certe de petrol ale planetei, acestea sunt deinute
de statele membre dup cum reiese i din figura de mai jos.

Fig. 1 Rezervele mondiale de petrol


Dei statele membre sunt suverane asupra resurselor, ele trebuie s respecte anumite reguli privind
cantitatea ce petrol pe care o extrag i o comercializeaz. De precizat faptul c rile OPEC dein
controlul aspura rezervelor naionale. Aceste rezerve sunt exploatate n diverse regimuri dupa cum
urmeaz:
sunt exploatate n parteneriat cu alte companii private, dar statul deine controlul
sunt concesionate n condiii foarte strict definite
au fost naionalizate (trecute din proprietate privat n proprietatea statului-ex. Venezuela)
companiile care activeaz n acest domeniu au fost nfiinate de state
Trebuie precizat faptul c n toate statele membre OPEC, n domeniul petrolier i desfsoar
activitatea i companii private. Aceste desfoar activitate n special n domeniul prelucrrii (rafinrii),
transportului i a investiiilor prin parteneriat cu statele respective sau pe baz de concesionri.
Dup cum am spus i n capitolul anterior OPEC i desfoar activitatea asemenea unui cartel, n
aceasta organizaie fiecare ar are dreptul de produce o cantitate maxim de iei, numit cot. Cu
ajutorul acestei cote OPEC controleaz indirect preul petrolului pe pia.
Problema cel mai des intalnit n cadrul unui cartel i al OPEC este depirea cotei de producie
atribuite, pentru maximizarea profitului propriu, astfel de situaii s-au ntlnit i n cadrul OPEC, deoarece
doua dintre rile cu cele mai mari rezerve de petrol din OPEC (Iran- embargou pus din cauza
programului nuclear i Irak- embargou pus n urma Rzboiului din Golf din 1990, ridicat dup ocuparea
rii de ctre forele NATO n anul 2003) se confrunt cu embargouri asupra capacitilor de rafinare i
extragere, aceastea pledeaz pentru reducerea cotelor, n timp ce EAU, Arabia Saudit i Kuwait doresc
cote mai ridicate de producie.
n 2010 rile membre OPEC au extras n total 447.247.653de barili. Din aceast cantitate, dup
cum rezult i din tabelul de mai jos cele mai mari ri productoare de petrol din cadrul OPEC sunt:
Arabia Saudit, Iran, Venezuela, Irak i Kuwait. Acestea reprezint 42% din membrii OPEC i au produs
n anul 2010 mpreun 73% din producia OPEC.



Fig.3 Producia de petrol a membrilor OPEC
1960 1970 1980 1990 2000 2010
Algeria 81.372 2.569.469 6.404.548 8.974.340 11.837.030 16.079.015
Angola 1.127 76.423 623.359 1..681.478 3.972.081 8.794.133
Algeria
4%
Angola
2%
Ecuador
1%
IR Iran
15%
Irak
8%
Kuwait
9%
Libia
6%
Nigeria
6%
Qatar
2%
Arabia Saudit
27%
EAU
6%
Venezuela
14%
Fig.2 Producia OPEC n anul 2010 distribuit pe ri
Ecuador 2.745 26.191 617.927 1.526.131 2.843.162 4.547.455
IR Iran 4.167.717 12.357.977 29.969.896 38.410.483 51.367.070 65.152.744
Irak 2.750.439 7.476.078 15.826.156 22.246.208 29.918.241 34.596.929
Kuwait 4.333.049 13.028.906 21.993.164 25.857.094 32.092.887 40.548.105
Libia - 5.476.384 12.810.843 16.929.582 21.993.272 27.594.678
Nigeria 12.318 1.138.896 8.389.456 13.656.562 20.572.881 28.198.355
Qatar 451.617 1.428.583 3.199.374 4.334.808 6.032.088 8,718,777
Arabia Saudit 4.345.242 13.283.848 42.306.785 61.814.608 91.266.532 122.387.773
EAU - 1.160.471 7.164.231 11.921.927 19.785.670 28.265.801
Venezuela 13.865.487 26.301.976 36.046.663 42.528.079 51.772.971 62.363.887
OPEC 30,011,111 84,325,201 185,352,402 249,881,299 340,453,882 447,247,653

Dup cum rezult din Fig.1 Iran i Irak dein mpreun 24% din rezervele mondiale de petrol,
Venezuela deine 24% din aceste rezerve iar Arabia Saudit 22%.
Dei Iran i Irak dein rezerve de petrol mai mari dect Arabia Saudit producia lor cumulat la
nivelul OPEC este cu 8% mai mic dect a acesteia din urm. Acest lucru este valabil i in cazul
Venezuelei care deine 24% din rezervele mondiale de iei, dar produce numai 14% din producia OPEC.
Aceste disconcordane s-au acumulat n timp datorit mai multor factori: rzboaie, revoluii,
sanciuni internaionale, embargouri etc. Astfel investitorii i capitalul au migrat spre zone mai stabile din
punct de vedere politic, economic i militar.
Astfel dup 51 de ani de la nfiinarea OPEC membrii grupului se mpart n dou tabere- cei care
doresc cote sczute i cei care doresc cote mari- n funcie de circumstane. Membrii care au o capacitate
de producie ridicat doresc mrirea produciei sau cel puin meninerea acesteia ct mai aproape de
cerere, pentru a-i asigura investiii continue n domeniul petrolier, dar i pentru a-i amortiza investiiile
actuale, n timp ce membrii cu capaciti sczute de producie doresc scderea cotelor pentru a crete
preul petrolului i pentru a reui s i modernizeze industria petrolier prin plusul de venituri rezultat.
Urmrind nivelul produciei de petrol din 2011 i analiznd situaia actual, putem spune c atunci
cnd un membru al OPEC se afl n situaia de a nu-i putea atinge cota de producie atribuit preul
ncepe s creasc, astfel ceilali membri i mresc producia pentru a satisface cererea i prin acest mod
profitul lor crete. ns cnd membrii care nu i-au atins cota reuesc s produc din nou la parametrii
admii ei au tendina de a produce peste cota pentru a-i recupera pierderile anterioare. Astfel de situaii
au fost prezente n cadrul OPEC destul de frecvent, ultima situaie de acest gen este cea din Libia, ns se
pot identifica cel puin ase astfel de situaii n istoria OPEC, cnd unul s-au mai muli membrii au avut
deficiene n a-i asigura cota de producie. Aceste situaii sunt:
rzboiul civil din Libia
rzboiul NATO-Irak
revoluia din Venezuela
rzboiul Irak-Kuwait
rzboiul Iran-Irak
ocul petrolier din 1973-1974

Fig.4 Producia membrilor OPEC din lunile ianuarie i iunie 2011
n aceste situaii s-a observat c membrii OPEC acioneaz n interes propriu fiind tentai s ncalce
acordurile din cadrul organizaiei pentru a-i spori propriile venituri. Problema apare atunci cnd rile
membre sunt capabile s ii ating din nou cota de producie, deoarece n acel moment preul petrolului
ncepe s scad iar rile care revin din crize politice sau economice au nevoie de resure suplimentare,
astfel i mresc producia peste cota provocnd scderi ale preului petrolului, deci daune celorlali
membri. Un exemplu pentru situaia de mai sus ar fi embargoul pus de statele arabe membre OPEC SUA
i susintorilor acestora n colflictul arabo-palestinian, dar i comportamentul Iranului sau Irakului dup
rzboiul dintre aceste doua ri cnd la incheierea pcii preul petrolului ncepea s scad, iar cele dou
state au produs peste cote cauznd scderi i mai mari ale preului petrolului.
Aceste comportamente neloiale au cauzat tenisuni n cadrul OPEC, iar acum trile capabile s
extrag i s prelucreze o cantitate mare de petrol nu doresc sub nici o form micorarea cotei, iar cel mai
puternic exemplu pentru aceast situaie este Arabia Saudit, lider mondial la cantitatea de petrol extras
cu paroximativ 9.000.0000 barili pe zi.
Totodat cererile de micorare a cantitii de petrol extrase sunt raionale, deoarece n multe cazuri
aceast resurs este singura resurs de care dispun multe din statele membre OPEC, resur care nu este
regenerabil i de care depinde bunstarea i progresul generaiilor viitoare.
De asemenea petrolul este o resur vital pentru economiile dezvoltate, care ajung s ctige din
impozite i taxe asupra produselor petroliere mai mult dect ctig rile care l produc, aceste impozite
pot fi modeste, dar nu neglijabile, dar i foarte mari n rile UE, spre exemplu guvernul Marii Britanii a
obinut din taxare produselor petroliere de 1,9 ori mai mult dect au obinut rile membre OPEC din
vnzarea petrolului, iar rile grupului G-7 prin impozitarea petrolului dispun de un venit cu 70% mai
mare dect rile OPEC.










Fig.5 Impozitarea petrolului n rile G7

Fig.6 Taxe i impozite asupra petrolului n G-7 vs venituri OPEC n perioada 2005-2009
De asemenea pentru rile membre OPEC preul petrolului joac un rol vital n creterea economic
i dezvoltarea altor sectoare ale economiei, cum ar fi turismul sau infrastructura, ns consumul aferent
3,420,000,000
3,430,000,000
3,440,000,000
3,450,000,000
3,460,000,000
3,470,000,000
3,480,000,000
3,490,000,000
3,500,000,000
3,510,000,000
3,520,000,000
3,530,000,000
Taxe i impozite
G-7
Venituri OPEC
de petrol al rilor membre OPEC este relativ unul sczut, datorit nivelului de trai relativ redus al
populaiei. Astfel unele ri membre OPEC export pana la 95% din producia naional de petrol, astfel
ele joaca un rol vital pentru economia altor ri dezvoltate crora le ofer resurele necesare dezvoltrii.
Una din cele mai des ntlnite probleme ale rilor OPEC, este capacitatea redus de rafinare,
prelucrare i dezvoltarea slab a industriei petrochimice. Dei unele ri au capaciti de rafinare i
prelucrare a petrolului, multe ri sunt nevoite s l exporte n form brut sau cu un grad sczut de
prelucrare, iar cel mai elocvent exemplu este Iranul care dei detine peste 12% din rezervele mondiale de
petrol import benzin si alte produse petroliere n valoare de 1 mld. USD pe an.
n nchieirea acestui capitol putem concluziona faptul c OPEC a ajuns de la un simplu acord de
colaborare din anii 1960 la o organizaie care influeneaz n mod major economia mondial i a crei
aciuni implic mult mai mult dect preul petrolului sau al gazelor naturale.




















Capitolul 3 OPEC si ocurile petroliere

De-a lungul timpului, consolidarea culturii si civilizatiei umane s-a bazat pe anumite descoperiri,
rezultate si concluzii desprinse din diverse revolutii, reforme sau razboaie. Daca in urma primei mari
revolutii industriale (Marea Britanie anul 1800) s-a marcat importanta aburului generat de carbune, dupa
sfarsitul primului Razboi Mondial petrolul a luat o pozitie importanta ca sursa industriala de energie.
In urma celei de a 41-a Conferinta Nationala de Instalatii, apare o lucrare in care petrolul este
supranumit si hrana civilizariei
1
, motivul acestei fiind pur si simplu faptul ca petrolul a jucat un rol foarte
important atat pe plan politic, economic, militar cat si in viata cotidiana a cetatenilor. Datorita trecerii
anilor si conflictelor de interes intre marile puteri, rezervele de petrol au inceput sa se imputineze. Secolul
XXI ii aduce pe marii savanti in prim plan, pentru a periodiza moartea petrolului
2
precum si pentru a
anticipa consecintele uriase asupra civilizatiei umane.
Potrivit buletinului prezentat la Conferinta Naional mentionata recent, se prezinta o ipoteza a
exploatarii masive de petrol. Expertii sustin ca este imposibil ca resursele de petrol sa nu se termina,
avand in vedere ca zilnic se extrag aproximativ 100 de milioane de baril/zi. Luand in calcul statisticile
existente si studiile facute pe acest domeniu de interes se poate observa o perioada de 30 40 de ani in
care se mai poate extrage petrol.

Fig.7.......

Conflictele de interes intre state au dus la diverse crize si probleme de nivel politico-economic din
cauza ieiului. Aceste crize au fost supranumite socurile petroliere. Istoria crizelor mondiale mentioneaza
trei socuri petroliere in ultimimele patru decenii.

1
http://www.casaeconomica.ro/download/42energii_regenerabile.pdf
2
Idem.
Razboiul de Yom Kippur cunoscut si ca razboiul arabo-israelian, reprezinta primul soc
petrolier. Acesta a fost un conflict armat intre Israel, Egipt si Siria in anul 1973, ultimele doua formand o
coalitie de natiuni arabe. Razboiul s-a desfaurat intre 6 octombrie si 26 octombrie 1973.
In 1971 presedintele egiptean Anwar Sadat doreste semnarea unui acord cu Israelul potrivit caruia
acestia din urma sa returneze toate teritoriile ocupate. Nu s-a facut nici un progres in a face pace, aadar
in anul urmtor, Sadat menioneaz c rzboiul este inevitabil i ca are la dispozitie un milion de soldati
dispusi sa-si elibereze teritoriile
3
.
Aceasta idee nu s-a materializat in acel an. Pe parcursul anului 1972 si o mare parte din 1973,
presedintele Egiptului ameninta cu razboi, cu exceptia cazului in care Statele Unite ale Americii ar forta
Israelul sa accepte interpretarea sa din Rezolutia 242 (totala retragere a Israelului din teritoriile luate in
1967)
4
. Simultan liderul Egiptului ducea ofensive diplomatice cu statele europene si din Africa pentru a-si
castiga suportul in apararea cauzei. A apelat deasemenea la Uniunea Sovietica in materie de arme pentru
ofensiva din Canalul Suez, dar si pentru ca acestia la randul lor sa faca presiuni asupra Statelor Unite. In
urma neintereselor aduse din partea sovietica si a cererii respinse, Sadat a expulzat aproximativ 20 000 de
consilieri sovietici din Egipt, urmand ca la sfarsitul anului sa declare razboi Israelului.
O data cu incheierea razboiului de sase zile, discutitiile de pace au reprezentat primul eveniment in
care oficialii israelieni si arabi s-au intalnit in cadrul unor sedinte. Ca raspuns pentru sprijinirea celor
invinsi, membrii arabi OPEC, in frunte cu Arabia Saudita au decis sa reduca productia de petrol cu 5% pe
luna si au lansat amenintarea unui embargo. Simtindu-se amenintati intr-o oarecare masura, presedintele
Statelor Unite, Nixon cere Congresului aprobarea a 2.2 miliarde de dolari fonduri pentru aprovizionarea
cu arme a Israelului. Astfel pe 20 octombrie, in plina zi de razboi, statele OPEC arabe au impus un
embargo impotriva Americii, ceea ce a provocat primul soc petrolier din 1973
5
.
O data cu modernizarile capitale a statelor-putere, industrializarea ajunge sa fie un factor important
in dezvoltarea economica a acestora. Sectorul energetic, petrolul reprezinta unul din factorii de adancire a
problemelor dintre super-puteri. Socul petrolier din 1973 a adus suficiente prierderi Statelor Unite,
datorita faptului ca aceasta si-a dublat consumul intre anii 1950-1974, iar tarile arabe din OPEC au oprit
exportul de petrol catre toare tarile care au sustinut Israelul in razboi astfel pretul barilului ajungand la 10
dolari
6
.
Analizand in continuare istoria marilor crize, se poate afirma ca efectele socurilor petroliere
reprezinta un fenomen negativ asupra economiei mondiale
7
.

3
http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/History/73_War.html
4 http://www.israeli-weapons.com/history/yom_kippur_war/YomKippurWar.html
5
http://www.scribd.com/doc/51092343/R%C4%83zboiul-de-Yom-Kippur
6
http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=6283
7
http://imtuoradea.ro/auo.fmte/files-2005/MIE_files/Daniela%20Momete%201.pdf

Fig8. Efectele variatiei pretului petrolului asupra PIB-ului mondial
8


In lucrarea Consideratii privind piata muncii sub presiunea socurile petroliere de Sl.Dr. Ing.
Momete Daniela Cristina se afla mentionat o estimare a unui studiu recent care arata cresterea cu
10USD/baril ce poate provoca o scadere economica de 0.5%












8
Idem.
9


Din punct de vedere economic se poate constata ca nu exista nici o relatie liniara intre pretul
petrolului si rata de crestere economica (Fig 1), iar dupa cum considera Sl. Dr. Ing. Momete neputandu-
se afirma ca exista un efect simetric al unei variatii a pretului petrolului. Astfel daca o crestere masiva a
pretului antreneaza recesiunea economica, o scadere nu declanseaza neaparat un boom economic,
sugerand ca intre cei doi indicatori exista o relatie non-liniara. Din perspectiva consecintelor
macroeconomice, este clar ca nu toate miscarile de pret provoaca efecte similare.
10

11

Fig.10....................

9
Idem.
10
Idem.
11
http://www.iie.com/publications/pb/pb00-4.pdf
Dupa o liniste de aproximativ cinci ani de la inceputul primului soc petrolier, a urmat revolutia din
Iran care a insemnat o intrerupere a aprovizionarii si o pierdere a productiei mondiale la fel de mare ca
cea de la embargoul din 1973. A doua criza a petrolului a urmat caderii guvernamentale ale seicului din
Iran si suspendarea exportului de petrol din Iran in decembrie 1978. Cu toate ca companiile de petrol,
producatorii, guvernele nationale nu au intrat in panica, acest al doilea deficit nu ar fost atat de sever.
Pretul benzinei a crescut iar oamenii au asteptat din nou la statiile de benzina
12
.
Socul in sine s-a resimtit abia dupa anul 1980. La sfarsitul anului 1985, o scadere substantiala a
pretului petrolului a dat consumatorilor americani un sentiment ca aceasta criza se terminase, dar
ingrijorarea cu privire la cresterea dependentei Statelor Unite de petrolul strain a ramas in anii 90.
Cu Iranul scos din joc, Arabia Saudita si-a crescut productia de la 8.5 milBar/zi la 10 milBar/zi pana
la sfarsitul anului 1978, iar pretul pe baril a crescut de la 13$ la 34$ ceea ce duce la o schimbare uriasa in
economia mondiala si politica globala
13
. Odata cu pierderea petrolului iranian si cresterea productivitatii
altor tari, au avut loc niste pierderi reale de aproximativ 4-5% si o crestere a pretului de pana la 150%.
Panica rezultata dintr-o serie de motive: cresterea consumului de petrol si impactul acesteia pe
piata, perturbarile acordurilor contractuale si crearea de noi cumparatori, exportul de petrol a profitat de
orice oportunitate cauzata de emotii pure( incertitudine, confuzie, teama si pesimism)
14
. Cumparatorii, de
teama sa nu se repete istoria din 1973, au incercat sa se aprovizioneze cu petrol, insa si acest lucru a dus
evident la o crestere in continuu a pretului/baril.
Statisticile mentioneaza ca 40% din aprovizionarea cu petrol a Angliei au venit din Iran, lucru ce i-a
facut sa sufere. British Petroleum, a fost obligat prin contract sa vanda o parte din aceasta cantitate
Japoniei. Cu contractele anulate din toate partile, cumparatorii s-au amestecat pe piata fortand preturile sa
creasca foarte repede. Cu toate ca Iranul a revenit pe piata din martie 1979, panica si-a dezvoltat un
impuls propriu si a continuat, pe de alta parte nimeni nu putea fi sigur de durabilitatea productiei Iranului.
Natiunile OPEC s-au intalnit in martie 1979 declarand un free-for-all
15
si discutand mai departe
structurarea pretului. In discutiile OPEC singura natiune care putea sa-si mentina pretul petrolului a fost
Arabia Saudita. Doua jocuri s-au manifestat pe piata mondiala a petrolului: cresterea pretului per baril si
incaierarea cumparatorilor pentru aprovizionare. In a doua jumatate a anului 1979, Arabia Saudita
reducea productia din nou la nivel de criza per-Iran (8.5 milBarili/zi) .



12
http://www.answers.com/topic/oil-crises
13
https://www.e-education.psu.edu/egee120/node/292
14
Idem.
15
Idem.
16

17


Cresterea pretului de la 10,9$/baril in martie 1999 la 32.92$/baril in urmatorul an reprezinta
inceputul celei de-a treia criza a petrolului. Majorarea pretului titeilor a mutat problemele legate de
politica energetica pe prima pagina a ziarelor. Acest al treilea soc a avut un impact mai modest asupra

16
http://205.254.135.24/totalenergy/data/annual/pdf/perspectives_2009.pdf
17
http://www.eia.gov/404r.cfm?v=http://www.eia.gov/emeu/cabs/OPEC_Revenues/OPEC.html
economiei mondiale, in comparatie cu primele doua. La fel ca in 1973 si in 1979, cauzele acestei crize au
fost reducerea productiei de petrol si cresterea rapida a pretului. Cu toate ca multe sunt similare in
actiunile noii crize, episodul curent poate fi diferit de intamplarile trecute, dat fiind faptul ca natiunile
consumatoare au acum mijloace de modelare a efectului sau
18
.
Natiunile industrializate detin in rezerve mai mult de 1.2 miliarde de barili in valoare de
aproximativ 30 de miliarde de dolari. Prin aceste stocuri, petrolul se poate credita pe piata prin
intermediul unor politici identice cu cele utilizate de bancile centrale, unde tarile ar putea face fata
socului, formand din el un non-eveniment si evitand orice intrerupere din punct de vedere economic.

19

Fig.








18
http://www.iie.com/publications/pb/pb00-4.pdf
19
Idem.
Capitolul 4 OPEC n perioada contemporan

Perioada contemporana in ceea ce priveste Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol reprezinta o
provocare. Potrivit lui Dr. Rahman Maizar, secolul XXI incepe sa arata o imagine clara a provocarii care
se va face cunoscuta in industria petrolului. Exista un consens larg cu privire la proiectia cererii de
energie ce va contiuna sa creasca intr-o era a globalizarii, cerandu-se insa ca aceasta energie sa fie pe cat
de sigura pe atat de pura.
Exista de asemenea un consens cu privire la afirmatia ca in lume exista cinci surse principale de
energie, insa petrolul isi va mentine locul sau actual de lider si in secolul acesta. In prezent titeiul
reprezinta aproximativ 40% din mixurile de energie, acest lucru se datoreaza faptului ca este o marfa
unica, cu o combinatie de atribute care depasesc cu mult orice alta sursa de energie. Potrivit cercetatorilor,
totalul brut de rezerve de petrol se invarte in jurul valorii de 1,100 miliarde de baril, care din punct de
vedere simplist, v-a fi suficient pentru a satisface cererea in urmatorii 45 de ani potrivit ratei actuale de
productie.
In ceea ce priveste o mica concluzie a ceea ce tine de secolul prezent, provocarile cu care se
confrunta industria petroliera in secolul XXI sunt formidabile, extinzandu-se pe toate orizonturile. Lumea
are suficient petrol pentru a satisface nevoile de crestere a consumatorilor din intreaga lume in primele
decenii ale secolului, partea cea mai importanta fiind ca aceasta resursa sa fie exploatata in mod eficient,
eficace si echitabil atat in prezent cat si in viitor, astfel incat comunitatea sa obtina un beneficiu maxim
din aceasta resursa
20
.











20
http://www.opec.org/opec_web/en/press_room/906.htm

Bibliografie:
1. http://www.casaeconomica.ro/download/42energii_regenerabile.pdf
2. http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/History/73_War.html
3. http://www.israeli-weapons.com/history/yom_kippur_war/YomKippurWar.html
4. http://www.scribd.com/doc/51092343/R%C4%83zboiul-de-Yom-Kippur
5. http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=6283
6. http://imtuoradea.ro/auo.fmte/files-2005/MIE_files/Daniela%20Momete%201.pdf
7. http://www.iie.com/publications/pb/pb00-4.pdf
8. http://www.answers.com/topic/oil-crises
9. https://www.e-education.psu.edu/egee120/node/292
10. http://205.254.135.24/totalenergy/data/annual/pdf/perspectives_2009.pdf
11. http://www.eia.gov/404r.cfm?v=http://www.eia.gov/emeu/cabs/OPEC_Revenues/OPEC.html
12. http://www.opec.org/opec_web/en/press_room/906.htm
13. http://www.opec.org/opec_web/en/
14. http://en.wikipedia.org/wiki/OPEC
15. Locul OPEC n economia energetic mondiala
16. http://www.econlib.org/library/Enc/OPEC.html